Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj.
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
D E CI ZIA NR.859
Ședința publică din 30 septembrie. 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamanta
a domiciliată în Pitești, cartierul Bl.14,.B,.10 județul A împotriva deciziei civile nr.251 din data de 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârâtul domiciliat Pitești,-, -.A,.35 județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă a prin procurator -,lipsind intimatul pârât.
Cererea de recurs a fost timbrată cu suma de 10 lei,taxa de timbru,conform chitanței seria - nr.- și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei,anulate și atașate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință.după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei,s-a depus prin Serviciul registratură,sub nr.11046 din data de 24 septembrie 2008, întâmpinare formulată de intimatul pârât.
Procurator -,pentru recurenta reclamantă depune la dosar taxa de timbru achitată pe numele recurentei.Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația procuratorului recurentei reclamante,în sensul că nu mai are alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurator -,pentru recurenta reclamantă având cuvântul solicită admiterea recursului pentru motivele invocate și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9992/15.08.2001 la Judecătoria Pitești, reclamantul aac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu o contribuție
egală de fiecare și obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei, aflate în posesia pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 14.01.1995, iar prin sentința civilă nr. 4482/19.04.2000, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț.
Pe baza probelor administrate, respectiv înscrisuri, martori și interogatoriul luat pârâtului, la data de 5.11.2001, s-a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care s-a stabilit că părțile au dobândit, în cote de, următoarele bunuri: un autoturism Cielo GL, un colțar sufragerie și un fotoliu, patru măsuțe de sticlă, o mobilă de sufragerie compusă din 3 corpuri, o lustră cu 6 brațe, o altă lustră cu un braț, galerii din metal în sufragerie, o mochetă (34 mp), un ceas perete, o mobilă bucătărie, un aragaz cu 4 ochiuri, o mașină de spălat automată cu 16 programe, alte 2 lustre, un robot bucătărie, un set oale cu inox, o masă de bucătărie cu 4 scaune, o galerie la bucătărie, un serviciu de masă de 12 persoane, 2 carpete persane bej, centrală încălzire, 2 aplice baie, o galerie lemn pentru hol, mobilă dormitor compusă dintr-un pat dublu, un șifonier cu 4 uși, două noptiere, un covor persan, o masă de călcat, o mașină de călcat, 2 galerii perete, un aspirator, un șifonier cu 2 uși, o galerie de lemn pentru hol, un colțar hol, un telefon Panasonic, 6 aplice de perete cu un braț și alte două aplice de perete cu două brațe.
De asemenea, s-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantei: o masă extensibilă cu 6 scaune, un TV Orion, o perdea sufragerie, 2 vaze, 2 servicii, un serviciu cafea, 12 farfurii, 13. goblenuri, un frigider Arctic mare, un robot bucătărie, un set tacâmuri inox, o perdea de bucătărie, un set de tacâmuri inox 12 persoane, un serviciu de masă de 6 persoane, 7. oale și crătiți, 11 carpete persane, un calorifer, o perdea de hol, 3 covoare persane, un pătuț din lemn pentru copil, un alt pătuț pentru copil din, un radio-casetofon Sony, două perdele de dormitor, 2 plăpumi, 5 perne fulgi, 2 seturi plușate, 3 pături de lână, 3 lenjerii de pat, 4 pături, o mașină de cusut.
Prin aceeași încheiere interlocutorie s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de fiecare și o casă cu parter și etaj, compusă din 3 camere și dependințe pe terenul în suprafață de 2000 mp, proprietatea reclamantei, situat în Pitești,-, cu vecinătățile: la Nord--, la Sud-, la - Canal, la Vest -.
Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârât, potrivit deciziei civile nr. 874/26.05.2003 pronunțată de Tribunalul Argeș.
După efectuarea expertizelor judiciare de evaluare și lotizare a bunurilor, s-a pronunțat sentința civilă nr. 7596/23.12.2002 prin care a fost admisă acțiunea, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei a II-a din raportul de expertiză .
La data de 5.06.2003, pârâtul a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.874/26.05.2003, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 168/R/13.10.2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că apelul declarat de pârât la data de 23.01.2003 a vizat atât încheierea interlocutorie, cât și sentința, fără, însă, ca cererea de apel să fie motivată.
S-a mai reținut că prin motivele de apel s-au formulat critici doar cu privire la încheierea interlocutorie din 5.11.2001, fără referiri la sentință, iar potrivit art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, partea nu poate folosi înaintea instanței de apel alte motive, mijloace de apărare sau dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului, iar potrivit alin. 2 din același text instanța de apel se pronunță numai pe baza celor invocate la prima instanță, în cazul în care apelul nu se motivează.
Ca atare, motivele de recurs încadrate în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, au fost privite ca nefondate.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat contestație în anulare care, prin decizia civilă nr. 111/R/5.07.2004 a fost caracterizată ca revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, declinându-se competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș.
În motivarea deciziei s-a arătat că cererea intitulată "contestație în anulare" prin care se critică decizia nr. 168/2003, în sensul că este contrară legii, respectiv că nepronunțarea tribunalului în legătură cu apelul declarat împotriva sentinței s-ar fi datorat nemotivării căii de atac, este de fapt o cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 pr.civilă, potrivit căruia revizuire unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel se poate cere "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut".
Prin decizia civilă nr. 523/23.10.2004, Tribunalul Argeșa respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, deoarece decizia nr. 874/2003 a fost comunicată revizuientului la 6.06.2003, iar cererea de revizuire a fost formulată la 24.02.2004, peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2517/27.02.2006, pârâtul a solicitat Tribunalului Argeș repunerea pe rol a cauzei cu nr. 1522/2003 cu motivarea că prin decizia civilă nr. 874/2003 pronunțată în respectiva cauză, instanța a soluționat doar apelul declarat împotriva încheierii interlocutorii din 5.11.2001, fără a analiza și apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7596/2002.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 112/A/MF/26.05.2006, a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7596/2002, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, cu motivarea că prin decizia civilă nr. 1687/R/13.10.2003, Curtea de Apel Piteștia statuat, irevocabil, că apelantul-pârât a declarat apel atât împotriva încheierii interlocutorii, cât și a sentinței, însă apărările invocate nu au făcut referire la aceasta din urmă, astfel că, nu se putea încălca dreptul de dispoziție al părții.
S-a mai arătat că dreptul de a exercita o cale de atac este unic, iar pârâtul a utilizat deja calea de atac a apelului, astfel că, acest al doilea apel este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr.145/R/MF/4.10.2006, dispunându-se casarea deciziei civile nr. 112/A/MF/26.05.2006, a încheierilor de ședință din 23.05.2006 și 26.05.2006 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr.897/2006 și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pe parcursul rejudecării cauzei în apel, aceasta a fost strămutată la Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea nr. 2271 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La Tribunalul Dâmbovițas -a format dosarul nr. 2213/2007, soluționat prin decizia civilă nr. 290/1.06.2007 prin respingerea apelului ca nefondat, reținându-se aceleași considerente ca și în decizia civilă nr. 112/2006 a Tribunalului Argeș.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii, recurs admis de către Curtea de Apel Ploiești care a casat decizia recurată și a trimis cauza Tribunalului Dâmbovița pentru a se pronunța pe fondul apelului în scopul de a "se pune capăt multiplelor sesizări, generate de nemulțumirile petenților în cauză".
Cu ocazia rejudecării apelului s-a dispus efectuarea de expertize de evaluare și lotizare a bunurilor, iar prin încheierea din 4.04.2008 a fost încuviințată proba cu martori solicitată de către intimata-reclamantă care, la același termen, a formulat și o cerere de aderare la apel, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a bunurilor proprii.
Apelantul-pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de aderare la apel ca fiind tardiv formulată.
Prin decizia nr. 251 pronunțată la 12 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de pârâtul, a schimbat în parte hotărârea atacată și a dispus partajarea bunurilor după cum urmează:Lotul nr. 1, se atribuie reclamantei și este compus din: imobil-casă, situat în Pitești,- (în realitate nr. 588 bis) în valoare de 334.398 lei, urmând ca aceasta să plătească lotului nr. 2 o sultă în sumă de 158.305 lei;Lotul nr. 2, se atribuie pârâtului și este compus din: un autoturism marca DAEWOO-Cielo, în valoare de 7050 lei și bunurile mobile în valoare de 10.738 lei, urmând să primească de la lotul nr. 1 o sultă în valoare de 158.305 lei.
Prin aceeași decizie s-au menținut restul dispozițiilor sentinței și s-a respins cererea de aderare la apel, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 30.07.2001 reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, în cote de și restituirea bunurilor proprii care au rămas în posesia pârâtului.
S- mai reținut că prin încheierea interlocutorie din 5.11.2001 instanța de fond a constatat că părțile au dobândit în cote de un autoturism Cielo GL, un colțar sufragerie și un fotoliu, patru măsuțe sticlă, o mobilă sufragerie compusă din 3 corpuri, o lustră cu 6 brațe, o altă lustră cu un braț, galerii metal sufragerie, o mochetă (34 mp), un ceas perete, o mobilă bucătărie, un aragaz cu 4 ochiuri, o mașină de spălat automată cu 16 programe, alte 2 lustre, un robot bucătărie, un set oale cu inox, o masă de bucătărie cu 4 scaune, o galerie la bucătărie, un serviciu de masă de 12 persoane, 2 carpete persane bej, centrală încălzire, 2 aplice baie, o galerie lemn pentru hol, mobilă dormitor compusă dintr-un pat dublu, un șifonier cu 4 uși, două noptiere, un covor persan, o masă de călcat, o mașină de călcat, 2 galerii perete, un aspirator, un șifonier cu 2 uși, o galerie de lemn pentru hol, un colțar hol, un telefon Panasonic, 6 aplice de perete cu un braț și alte două aplice de perete cu două brațe.
Instanța de apel a arătat că această încheiere a rămas definitivă și irevocabilă, astfel încât, nu se mai pot pune în discuție cotele sau masa de bunuri.
În ceea ce privește modul de împărțire al bunurilor, referitor la imobilul-casă, instanța a arătat că acesta urmează a fi atribuit reclamantei deoarece, potrivit
adresei nr. 21711/18.12.2000 a Consiliului local al comunei, acesta a fost edificat pe terenul de 2.000 mp proprietatea reclamantei.
Referitor la autoturismul marca Daewoo Cielo și celelalte bunuri mobile, instanța de apel a arătat că vor fi atribuite pârâtului, așa cum a solicitat și acesta, urmând ca reclamanta să-i plătească sulta rezultată din diferența de valoare.
De asemenea, Tribunalul Dâmbovițaa constatat că, cererea de aderare la apel formulată de intimată la data de 4.04.2008 este tardivă, nefiind depusă în termenul prevăzut de art. 293 Cod procedură civilă, care prevede că intimatul este în drept să adere la apelul făcut de partea potrivnică până la prima zi de înfățișare care, în cauza de față, a fost la data de 25.01.2008 când s-au admis cererile de probatorii.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovițaa formulat recurs reclamanta a, pentru următoarele motive:
Primul motiv se referă la modul cum au fost evaluate bunurile ce compun masa partajabilă, întrucât experții nu au aplicatad literamdispozițiile tehnico-juridice, iar instanța nu a cenzurat expertizele efectuate, instanța nemotivând, sub nicio formă, respingerea obiecțiunilor
Recurenta a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 251/2008 a Tribunalului Dâmbovița și a încadrat în drept motivele de recurs conform art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta analizează expertiza merceologică pentru că nu a fost evaluată centrala termică, nu a fost trecută valoarea uzurii din anexele 1 și 2, în lotul pârâtului pentru că deprecierea se datorează exclusiv persoanei care a avut folosința bunurilor, iar din probele dosarului rezultă că pârâtul a posedat, nemijlocit și a avut posesia permanentă a casei și a bunurilor din casă.
Se învederează că în calculul valorii bunurilor mobile nu s-a pornit de la sumele stabilite de expertul în anul 2002, sens în care, urmează a se vedea filele 114-117 din dosarul de fond.
Susține recurenta că se poate vedea o diferență între numărul bunurilor avute în vedere în anul 2002, care erau 39, iar în prezent, sunt doar 33, cu valoarea aferentă a aceluiași an și deși a formulat obiecțiuni la expertiză, cererea i-a fost respinsă.
Referitor la expertiza constructor, recurenta arată că solicită refacerea calculului pentru finisaj, care ar trebui să fie calculat la valoarea de 1810 lei/mp pentru parterul locuinței și la 1820 lei/mp pentru etajul locuinței, urmând ca instanța să aprecieze și să-și motiveze alegerea.
Se critică decizia pentru că nu s-au scăzut câte 58 lei/mp pentru lipsa centralei termice și încă 58 lei/mp pentru lipsa sobelor, astfel că, adaosul de 11860 lei adăugat la pct. 2 din raportul de expertiză, trebuia înlăturat de instanța de fond întrucât nu există racord la canalizarea orașului.
Precizează recurenta că pentru învelitoare putea să scadă până la 351 lei/ mp deoarece nu este din țiglă, ci din plăci de azbociment, iar pentru determinarea uzurii nu a fost utilizat normativul P 125-199 pe baza căruia coeficientul de uzură se calculează.
De asemenea, recurenta arată că valoarea coeficientului de reactualizare la care a ajuns expertul este foarte mare întrucât acest coeficient se aplică pentru
proprietate alcătuită din teren și casă, iar nu numai pentru construcție, expertul nu a calculat valoarea casei prin una din cele trei metode uzuale de evaluare și nici nu a depus la dosar anexe la expertiză.
Referitor la expertiza auto, recurenta arată că nu a contestat valoarea actuală a autovehiculului, ci a solicitat efectuarea calculului uzurii acestui autoturism pe perioada 2001-2008 și punerea ei în lotul pârâtului, care a beneficiat de autoturismul pe care ea nu l-a văzut din 2001 până în prezent.
Consideră recurenta că trebuia să se completeze rapoartele de expertiză, pe lângă celelalte calcule refăcute.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii calculelor prezentate.
La data de 08.07.2008, recurenta își completează și își precizează motivele de recurs:
O primă critică este că niciuna din instanțe nu s-a pronunțat asupra restituirii bunurilor proprii ale sale.
Susține că prin încheierea de ședință din 12.05.2008 instanța a respins, fără nicio motivare, marea majoritatea obiecțiunilor la rapoartele de expertiză.
Referitor la respingerea cererii de aderare la apel, recurenta solicită să se constate nelegalitatea respingerii acesteia și neanalizarea fondului cererii.
Consideră recurenta ca instanța a respins cererea de aderare la apel pe motiv că nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, adică până la prima zi de înfățișare, arătându-se că prima zi de înfățișare ar fi fost 25.01.2008, însă nu este aceasta prima zi de înfățișare, pentru că nu s-a putut pune concluzii.
O altă critică este că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut de apelant, în condițiile în care prin cererea de apel din 20.9.2003 apelantul nu a cerut nimic.
Recurenta reia în cererea de completare critica cu privire la evaluarea imobilului și a bunurilor mobile supuse partajului, considerând că această evaluare s-a făcut în mod eronat, prin omisiunea unor bunuri de la evaluare, centrala termică și galeria din bucătărie, expertul constructor a supraevaluat casa, care este în stare imposibilă de locuit.
Apreciază recurenta că în mod eronat a fost avută în vedere plasarea imobilului într-o zonă de vile construite și a aplicat un coeficient de 15% la valoare, însă, din expertiza anterioară rezultă amplasarea imobilului în mediul rural, la periferia orașului Pitești.
Recurenta solicită refacerea expertizei constructor pe baza celor solicitate de ea, întrucât cea de la dosar este lipsită de obiectivitate, nu s-a luat în considerare sustragerea unor bunuri și distrugerea unor instalații din casă, față de data efectuării expertizelor anterioare, precum și faptul că terenul aferent casei, supus partajului, este proprietatea sa exclusivă.
De asemenea, nu s-a luat în calcul uzura imobilului, folosința exclusivă de către pârât a casei și a tuturor bunurilor începând cu 2001 până la pronunțarea hotărârii din apel, expertul constructor - a omis sau a majorat nejustificat o parte din corecțiile făcute de expertul sau degradările în timp.
Recurenta arată că și uzura autoturismului Cielo, aflat în posesia exclusivă a pârâtului, i-a fost imputată în mod nelegal tot ei, prin reducerea și luarea în mod nejustificat în considerare a valorii de piață a acestuia la data atribuirii efective.
În drept, și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 pr.civilă.
La data de 25.09.2008 a formulat întâmpinare, arătând că sulta stabilită de instanță în favoarea sa a fost achitată integral, aducându-se la îndeplinire titlul executoriu, bunurile mobile fiind ridicate de el din imobil în baza aceluiași titlu executoriu, astfel că, recurenta este proprietara exclusivă a acestui imobil.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta dă dovadă de rea-credință, fiind susținerea recurentei că imobilul nu este racordat la utilități, respectiv apă, gaze, lumină și canalizare, întrucât chiar martora propusă de recurentă a contrazis situația prezentată de aceasta, mai ales că, la masa de partaj a fost inclusă mașina de spălat, care, altfel, nu și-ar fi găsit utilitatea.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei, Curtea va reține că recurenta a formulat o cerere pe cale separată, prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 251/2008 a Tribunalului Dâmbovița, soluționată prin respingerea acesteia, conform încheierii din ședința din Camera de Consiliu din 15.07.2008 a Curții de Apel Ploiești
Referitor la critica adusă expertizei merceologice efectuată în instanța de apel, pe motiv că nu a fost evaluată centrala termică, Curtea va respinge această critică întrucât din expertiza merceolog efectuată de reiese că centrala termică face parte din imobil și se evaluează cu acesta.
Susținerea recurentei că nu a fost refăcută valoarea uzurii din anexele 1 și 2, de asemenea este nefondată întrucât în anexele 1 și 2, pe coloane separate, se precizează valoarea uzurii bunurilor din perioada 31.01.2002-28.02.2008.
Cererea recurentei de a se constata că această uzură a bunurilor s-ar datora pârâtului, urmează a fi respinsă din moment ce instanțele nu au reținut această situație de fapt.
Criticile recurentei referitoare la modul de calcul valoric al bunurilor mobile, urmează a fi respinsă întrucât în instanța de apel s-a efectuat o nouă expertiză, care nu poate avea ca punct de plecare o expertiză efectuată în anul 2002, iar faptul că în anul 2002 erau 39 de bunuri, iar în prezent sunt numai 33, nu constituie o culpă a expertului.
În ceea ce privește obiecțiunile la expertiza constructor, instanța de apel a încuviințat parte din obiecțiunile formulate de recurentă în ședința publică din 12 mai 2008, în sensul de a se determina, în expresie valorică, uzura imobilului de locuit pe perioada aprilie 2004-mai 2007.
Celelalte critici formulate de recurentă cu privire la calculele efectuate de expertul constructor urmează a fi respinse întrucât acestea nu au o bază legală, în
condițiile în care expertul constructor - a arătat documentația folosită în evaluarea construcției.
Despre expertiza auto, pe care recurenta o critică sub aspectul faptului că nu s-a calculat uzura autoturismului, Curtea va reține că această critică este nefondată deoarece expertul a arătat că expertizarea se va face în funcție de Ordinul nr. 11/2.10.2007 și se va avea în vedere aspectul estetic, gradul de corodare al caroseriei, starea tehnică și modul de funcționare a principalelor sisteme, anul fabricației.
În ceea ce privește completarea motivelor de recurs, Curtea va reține că recurenta a reluat criticile cu privire la expertizele efectuate de instanța de apel, motiv pentru care instanța nu se va mai pronunța, întrucât aceste aspecte au fost analizate.
Cu privire la critica recurentei că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la restituirea bunurilor sale proprii, Curtea va reține că recurenta, prin cererea aflată la fila 75 din dosarul de apel, a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de încheierea din 5.11.2001 a Judecătoriei Pitești și de sentința civilă nr.7596/2002, definitivă prin decizia nr.874/2003 a Tribunalului Argeș, în sensul de a fi obligat intimatul la restituirea bunurilor proprii, cerere ce i-a fost încuviințată prin încheierea din 24.11.2006 a Judecătoriei Pitești.
Mai mult, prin procesul-verbal din 11.04.2007 a executorului judecătoresc, s-a constatat că intimatul nu locuiește în imobilul în litigiu, ca urmare a investigațiilor făcute, respectiv din declarațiile vecinilor.
Susținerea recurentei că i s-au respins obiecțiunile la rapoartele de expertiză fără nicio motivare, urmează a fi respinsă întrucât, în ședința publică din 12 mai 2008, s-au încuviințat parte din obiecțiunile formulate, celelalte fiind considerate neîntemeiate față de obiectivele expertizei și lucrările efectuate.
Se va respinge și critica, că instanța a respins în mod nelegal cererea de aderare la apel pe motiv că nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, adică până la prima zi de înfățișare, întrucât sensul de "să poată pune concluzii" prevăzut de art. 134 pr.civilă, înseamnă că partea este în măsură să își exprime poziția, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.
"A pune concluzii" nu înseamnă a se pune efectiv concluzii, ci a avea posibilitatea să le pună, iar cerințele textului sunt îndeplinite chiar dacă partea lipsește dar a fost legal citată, cu copie de pe cererea formulată de adversar.
În cauza de față, cererea de aderare la apel s-a făcut la data de 4.04.2008, conform încheierii de ședință de la acea dată. Or, prima zi de înfățișare la care părțile au fost legal citate și s-a putut pune concluzii, conform art. 134 pr.civilă, este data de 25 ianuarie 2008.
Critica, că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut urmează a fi respinsă întrucât instanța s-a pronunțat pe apelul formulat de apelantul.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Pitești, Cartierul,. 14,. B,. 10, Cod poștal -, județ A împotriva deciziei nr. 251 pronunțată la 12 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Pitești,-, -. A,. 35, Cod poștal -, județ A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/3.10.2008
9992/2001 Judecătoria Pitești
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 160/2008. Curtea de... | Plasament. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
