Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 590
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, intervenientul G și pârâta împotriva deciziei civile nr. 254 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenineții - și -, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, același avocat reprezentându-l și pe recurentul intervenient G, și recurenta pârâtă, asistată de avocat, și intervenienții - și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de reclamantul, privind cererea de intervenție.
Intervenienții - și - au depus dovada achitării taxei de timbru.
Curtea a acordat cuvântul asupra cererii de intervenție.
Intervenienta - și interveneintul -, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, arătând că au interesul de a se atribui apartamentul mamei lor.
Avocat, pentru recurentul reclamant și recurentul intervenient a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție întrucât conform art. 106 din Codul familiei, copilul nu are nici un drept asupra bunurilor părinților.
Avocat, pentru recurenta pârâtă a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție formulate de intervenienții - și -, arătând că aceștia au fost încredințați mamei și au devenit între timp majori, astfel că au un interes personal în cauză, întrucât prin atribuirea apartamentului în lotul acesteia ar putea locui împreună.
Instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție și dispus conceptarea intervenienților ca părți în cauză, conform art. 52, întrucât aceștia au un interes în soluționarea acțiunii de partaj dintre părinții lor, constând în atribuirea locuinței către părintele cu care locuiesc, prin cererea de față intenționând să își mențină un drept locativ.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor și cererii de intervenție
Avocat, pentru recurentul reclamant și recurentul intervenient, a susținut oral motivele celor două recursuri formulate în scris.
Un prim motiv vizează încălcarea prevederilor art. 31 lit. b și f din Codul familiei referitoare la bunurile proprii, la art. 813 cod civil privind donația și art. 644 Cod civil privind darul manual, consfințit de chitanța de mână.
Prin acest act se atestă data primirii sumei de bani de către reclamant și scopul în care a fost donată suma, respectiv achiziționarea apartamentului ce face obiectul partajului.
În mod greșit s-a reținut că suma de 90.000 lei nu poate fi luată în considerare ca bun propriu al reclamantului, întrucât nu s-a realizat sub forma unui înscris în formă autentică. Totodată, greșit s-a făcut aplicabilitatea principiului contribuției materiale a pârâtei la cumpărarea apartamentului, prin munca în gospodărie și creșterea și educarea copiilor. Această contribuție se poate reține doar în ceea ce privește dobândirea restului bunurilor.
Suma ce a fost donată a fost mai mare decât prețul plătit pe apartament, însă cu diferența de bani au fost achitate datoriile foștilor proprietari, precum și taxele notariale.
Al doilea motiv de recurs privește majorarea în mod eronat a lotului reclamantului doar cu suma de 1757,7 lei, în fapt acesta plătind în fapt după despărțirea în fapt suma de 12623,98 lei.
A pus concluzii de admitere a recursurilor declarate de reclamant și intervenient, în principal modificarea deciziei atacate în sensul schimbării încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile, în sensul de a se constata calitatea de bun propriu al reclamantului pentru apartamentul în litigiu și a se admite cererea de intervenție accesorie formulată de G, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamant și intervenient, arătând că tribunalul nu a reținut că din suma de 90.000 lei s-a achitat apartamentul, ci doar că suma este mult mai mare decât prețul acestuia. A mai susținut că apartamentul a fost dobândit prin act de adjudecare, prin licitație, nefiind efectuate cheltuieli cu taxele notariale. Imobilul nu este bun propriu al reclamantului, acest fapt rezultând și din interogatoriile aflate la filele 66, 67 în dosarul tribunalului. Astfel, intervenientul a recunoscut că suma ce a fost donată a împrumutat-o, dar nu mai știe de la cine, iar reclamantul a recunoscut că pârâta nu a avut cunoștință de actul încheiat între reclamant și intervenient, așa încât nu îi este opozabil și nu o poate vătăma în drepturi. Totodată, intervenientul a recunoscut că relațiile dintre el și fiul său erau reci, astfel că apare întrebarea cum îi donează acea sumă de bani.
În anul 1987 avut loc căsătoria părților, iar o parte din banii strânși la nuntă au fost folosiți la achiziționarea apartamentului. Au beneficiat în acest scop și de ajutorul părinților pârâtei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor.
A susținut oral motivele de recurs formulate în scris de către pârâtă.
A precizat că în prezent aceasta locuiește, împreună cu cei doi copii rezultați din căsătorie și deveniți între timp majori, la o prietenă, cu chirie.
Instanța a reținut că posesia îi aparține reclamantului, însă acesta și-a atribuit-o prin acte de violență, respectiv în ianuarie 2007 pârâta și copii au găsit yala de la ușa apartamentului schimbată și nu au mai putut intra.
În ceea ce privește obligația de întreținere a copiilor, aceasta a fost interpretată într-un mod mai îngust, întrucât nu îi revine numai mamei.
Astfel, instanța a făcut o greșită aplicabilitate a unor criterii de atribuire a bunurilor.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat admiterea cererii de intervenție formulate de intervenienții - și -.
Avocat, pentru recurentul reclamant și recurentul intervenient, a arătat că în ceea ce privește posesia prin acte de violență, nu există probe în acest sens, respectiv rechizitoriu și certificatele medico-legale și nu se poate nega prezumția de nevinovăție a reclamantului, care fost în realitate atacat de pârâtă și copii. În situația în care ar fi existat acte de violență, s-ar fi cerut pe calea ordonanței președințiale intrarea în apartament, însă pârâta și intervenienții au părăsit de bună voie imobilul. A mai arătat că reclamantul are posibilitatea achitării sultei. A solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și respingerea cererii de intrevenție.
Intervenienta - a solicitat admiterea cererii de intervenție și a recursului declarat de pârâtă.
Interveneintul - a pus aceleași concluzii de admitere a cererii de revizuire și a recursului declarat de pârâtă.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată la 8 martie 2006 reclamantul, a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate că apartamentul cu trei camere și dependințe situat în C, cartier, str. -, -.22,.14, județul D, este bun propriu, să dispună a se partaja bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de pentru fiecare; să fie majorat lotul reclamantului cu contravaloarea plăților făcute după despărțirea în fapt a părților; să fie obligată pârâta la plata pasivului comunitar reprezentând datoriile comune făcute în timpul căsătoriei corespunzător cotei acesteia de .
În motivare, se arată că părțile s-au căsătorit la 08.11.1996, căsătorie care a fost desfăcută prin nr.13.133/12.12.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova. În timpul căsătoriei, părțile au dobândit un apartament cu trei camere și dependințe situat în C, achitat de reclamant cu suma de bani ce i-a fost donată de tatăl său, G, precum și 1 recamier; 2 fotolii; 1 TV color ""; 1 mobilă "Tineret" (compusă din pat, birou, șifonier și anexă, bibliotecă sufragerie); 1 mobilă bucătărie (compusă din 2 corpuri suspendate, 2 mese, 5 scaune); 2 covoare mari de culoare grena (unul persan și unul de iută); 4 traverse maron(1 x 1,5 ) de culoare bej; 1 mașină de spălat ""; 1 aragaz "INDESIT"; 1 combină frigorifică ""; 1 combină muzicală "Samsung" și boxe; un calculator cu monitor LG.17; imprimantă, tastatură, boxe (sistem XP 2400 2PC).
La data de 01.01.2004 părțile s-au separat în fapt, iar reclamantul a continuat să plătească ratele pentru produsele electrocasnice achiziționate în anul 2003.
La data de 04.04.2006, intervenientul Gaf ormulat cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, prin care a arătat că în luna iunie 1989 l-a gratificat pe acesta cu suma de 90.000 lei, în vederea achiziționării unui apartament, iar în anul 1990 i-a cumpărat reclamantului un frigider "", care constituie bun propriu al reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 25.05.2006, prin care a solicitat respingerea acțiunii de constatare a calității de bun propriu pentru imobilul-apartament, cu motivarea că intervenientul nu avea posibilități financiare, încât să-l gratifice pe reclamant cu suma respectivă de bani.
Pârâta-reclamantă mai menționează că mama și fratele ei au fost cei care i-au ajutat din punct de vedere financiar pe cei doi soți, pentru achiziționarea imobilului-apartament, - în timp ce pârâta-reclamant a făcut un credit de 4.500 euro la Banca Românească.
La data de 12.04.2007 și 31.05.2007 reclamantul-pârât a solicitat majorarea cuantumului pasivului comunitar cu suma de 1.970,39 lei și 165 euro (cheltuieli de întreținere), respectiv suma de 2.302,24 lei (pentru utilități - consumul de curent electric).
Prin încheierea pronunțată la data de 07.06. 2007 de Judecătoria Craiova, în cauză s-a admis în parte și în principiu acțiunea precizată, s-a respins în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și cererea de intervenție accesorie.
S-a respins cererea reclamantului-pârât privind constatarea calității de bun propriu pentru apartament.
S- constatat că reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un imobil apartament cu trei camere și dependințe; 1 recamier; 2 fotolii; 1 TV color; 1 mobilă "Tineret"; 1 mobilă bucătărie; 1 covor; 4 traverse; 1 mașină de spălat ""; 1 aragaz "INDESIT"; 1 combină frigorifică ""; 1 combină muzicală "Samsung" și boxe; un calculator cu tastatură, boxe și imprimantă.
S- dispus ieșirea din indiviziune asupra masei comunitare de bunuri în cote de pentru fiecare soț.
S-a constatat un pasiv comunitar de 2.279,2 lei, suportat de reclamantul-pârât.
S-a imputat lotului pârâtei-reclamante, cota de din pasivul comunitar, în sumă de 1.139,6 lei și s- dispus majorarea lotului reclamantului-pârât cu cota de din pasivul comunitar, în sumă de 1.139,6 lei.
Prin sentința civilă nr. 18653/13 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus omologarea raportului de expertiză construcții civile/19.11.2007 întocmit de expertul, în varianta II de lotizare, în sensul că s-a atribuit pârâtei-reclamante în lot apartamentul (în valoare de 126.181, 18 lei ), urmând să plătească sultă reclamantului -pârât suma de 63.090, 59 lei.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză bunuri mobile/20.11.2007 întocmit de expertul, în varianta I de lotizare astfel:
Lotul 1- în valoare de 2.251, 35 lei (reprezentând cota de din valoarea totală a bunurilor mobile în sumă de 4.502, 70 lei ) la care se adaugă 1139, 6 lei (reprezentând cota de din pasivul comunitar în valoare de 2.279,2 lei )-rezultând suma de 3.390,95 lei s-a atribuit reclamantului -pârât,care primit în lot următoarele bunuri mobile: recamier ( 237,60 lei ),2 fotolii-128 lei,TV color -225 lei, mașină Tineret-528 lei, mobilă bucătărie 25,60 lei, covor persan -65,60 lei, 4 traverse-144 lei, mașină de spălat -677,60 lei, combină muzicală Samsung-282,50 lei, aragaz Indesit-324 lei, precum și sultă de la pârâta-reclamantă, suma de 753,05 lei.
Lotul 2- în valoare de 2.251,35 lei (reprezentând cota de din valoarea totală a bunurilor mobile în sumă de 4502,75 lei ) din care se scade 1139, 6 lei (reprezentând cota de imputată lotului pârâtei-reclamante din valoarea totală pasivului comunitar de 2279,2 lei-rezultând 1111,75 lei s-a atribuit pârâtei-reclamante, care a primit în lot, următoarele bunuri: bibliotecă-942 lei, combină frigorifică -739, 50 lei, calculator 183,30 lei.
S-a stabilit un termen de 6 luni pentru plata sultei de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
S-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul-pârât în sumă de 131, 2 lei (reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorarii avocat și expert).
S-a dispus disjungerea cererii formulate la data de 27.11. 2007 de pârâta-reclamantă și formarea unui dosar nou de partaj suplimentar, cu termen de judecată pentru data de 31.01.2008.
La atribuirea apartamentului instanța a ținut seama de faptul că prin hotărârea de divorț cei doi copii i-au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei-reclamante.
Împotriva sentinței civile și a încheierii de admitere în principiu au declarat apel reclamantul și intervenientul G.
În motivarea apelului, reclamantul arată că în mod greșit nu s-a reținut apartamentul ca bun propriu, deși au fost prezentate dovezi cu privire la existența donației de 90.000 ROL sub forma darului manual, iar frigiderul trebuia exceptat de la împărțeală, martorul relatând că el a fost cumpărat de tatăl reclamantului, care i l-a făcut cadou.
S-a susținut că instanța nu a analizat capătul de cerere vizând majorarea lotului său cu contravaloarea ratelor plătite după despărțirea în fapt, iar pasivul comunitar este de 5.977,74 RON și 165 euro. S-a criticat modalitatea de atribuire a apartamentului, care este în posesia reclamantului.
În motivarea apelului, intervenientul Gad eclarat că s-a făcut dovada faptului că a avut posibilități financiare pentru a reclamantului suma de bani necesară cumpărării apartamentului și a frigiderului.
În apel s-a suplimentat probatoriul, fiind audiați martori și dispunându-se completarea raportului de expertiză.
Prin decizia civilă 254 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Doljs -a respins apelul declarat de intervenient și s-a admis apelul reclamantului.
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 14.06.2007, în sensul că, s-a constatat un drept de creață în favoarea reclamantului, în cuantum de 4829,56 RON, reprezentând contravaloarea ratelor achitate exclusiv de acesta, după data despărțirii în fapt.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză construcții întocmit de expert, în varianta I de lotizare și s-a atribuit imobilul reclamantului, care urmează să plătească sultă pârâtei suma de 63090,59 RON.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 4829,56 RON, drept de creanță constând în contravaloarea ratelor achitate de acesta după data despărțirii în fapt.
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că probele testimoniale administrate în cauză au demonstrat că, anterior achiziționării apartamentului, tatăl reclamantului i-a oferit acestuia o sumă de bani în acest scop, același lucru fiind valabil și în cazul pârâtei, căreia familia i-a oferit de asemenea bani pentru a cumpăra imobilul-apartament.
Nu s-a reținut o contribuție exclusivă a reclamantului la dobândirea apartamentului, în condițiile în care nu se poate nega și o contribuție materială a pârâtei, iar valoarea mare a ajutorului de care se prevalează reclamantul - 90.000 lei, s-a arătat că nu reprezintă dar manual prin tradițiune conform art. 644.civil, fiind necesară o donație autentică.
În ceea ce privește pasivul comunitar constând în cheltuielile de întreținere achitate în perioada ianuarie 2004 și până la desfacerea căsătoriei, solicitate de reclamant, s-a reținut un cuantum de 2279,2 lei, dat fiind că sumele solicitate de reclamant prin precizările aflate la filele 116 și 128, din dosarul de fond, vizează sume de bani achitate de reclamant în anul 2007, deci după data despărțirii în fapt, când reclamantul locuia în apartament și avea obligația de a achita cheltuielile de întreținere.
S-a arătat că soții au contractat un împrumut în cuantum de 21.179.215,25 lei, din care, începând cu luna ianuarie 2004, data separării în fapt a soților, ratele au fost achitate exclusiv de către reclamant, iar pârâta are obligația de a achita din aceasta potrivit cotei ce i s-a stabilit din masa bunurilor comune, respectiv 4829,56 RON.
Sub aspectul modalității de lotizare a bunului imobil s-a apreciat că nici unul din soți nu are o altă locuință, în schimb reclamantul este în posesia apartamentului de mai mulți ani; copii părților au devenit majori, putând astfel locui la oricare din părinți, așa că reclamantul este mai îndreptățit să i se atribuie imobilul în lot.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate cele trei părți.
Reclamantul a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispoz art. 31 lit. b și f din codul familiei, art. 813 civ. art. 644 civ. ceea ce a condus la reținerea apartamentului ca bun comun. S-a arătat că acest imobil a fost achiziționat cu banii dați de intervenient, că donația acestuia a fost greșit caracterizată, ea putând fi dovedită cu orice mijloc de probă, fiind relevantă chitanța încheiată la 10.06.1989. Recurentul a susținut că pretinsul ajutor al familiei pârâtei nu a existat, că banii dați de tatăl său au fost folosiți atât pentru plata locuinței, cât și a unor datorii și a lucrărilor de îmbunătățire. S-a solicitat exceptarea frigiderului din masa bunurilor comune și majorarea lotului său cu suma de 12 623, 93 lei, datorie comună, urmând ca pârâta să plătească sulă 9791 lei.
Intervenientul a criticat respingerea cererii sale de intervenție, reiterând criticile di apel și susținerile reclamantului.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-a criticat modalitatea de atribuire a apartamentului, solicitându-se ca acesta să-i fie atribuit în lot, deoarece nu are alte posibilități de locuit, cu ea stau și copii din căsătorie, instanța aplicând în favoarea reclamantului criteriul posesiei, care nu este prevăzut în lege. S-a arătat că posesia reclamantului asupra apartamentului este fundată pe acte de violență, deoarece i s-a interzis să mai pătrundă în locuință.
La data de 6.04.2009 s-a formulat de către și cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând-se atribuirea apartamentului către aceasta.
Recursurile și cererea de intervenție nu sunt fondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente.
Art. 30.fam. instituie o prezumție relativă a comunității bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, iar art. 31 fam. exclude din masa bunurilor comune pe cele dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți prin moștenire, legat sau donație.
Pentru a înlătura prezumția comunității de bunuri, soții pot folosi orice probe, însă acestea trebuie să aibă un caracter neechivoc, să ducă la concluzia certă că bunurile sunt proprii, iar nu comune.
În ipoteza în care se susține că un anumit bun a fost dobândit prin donație de către un soț, dovada poate fi făcută fie prin actul autentic încheiat în condițiile art. 813 civ. fie prin martori sau interogatoriu, dacă donația a îmbrăcat forma darului manual, în condițiile art. 644 civ. caz în care nu se cere ca actul să îmbrace forma autentică pentru valabilitate, ci doar ca bunul mobil corporal să fi fost efectiv predat.
În speță, reclamantul și intervenientul au susținut că în luna iunie 1989 au încheiat un contract de donație sub forma darului manual, având ca obiect suma de 90 000 lei și au făcut dovada cu martori asupra încheierii actului. Tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispoz. art. 644 civ. considerând că suma mare de bani nu putea face obiectul darului manual, ignorându-se de către instanță faptul că textul nu distinge cu privire la valoarea bunului ce poate fi dobândit prin tradițiune. Cum legea permite dobândirea proprietății prin tradițiune iar donația sub forma darului manual este un contract valabil dacă privește un bun mobil corporal ce a fost efectiv predat, se reține că reclamantul a făcut dovada donației.
Această eroare de interpretare a donației sub forma darului manual nu afectează, însă, legalitatea deciziei, pentru că reclamantul trebuia să dovedească și faptul că, în virtutea subrogației reale cu titlu universal și a dispoz. art. 31 lit. din codul fam. suma de bani a fost investită în dobândirea apartamentului ce a constituit domiciliu comun al soților.
Dovada celor două operațiuni juridice - donația și apoi investirea sumei donate - trebuie făcută distinct pentru că se referă la două acte juridice diferite, care au avut loc la momente diferite de timp și s-au încheiat între alte persoane.
Instanțele de fond au reținut ca situație de fapt să achitarea sumei de circa 50 000 lei, cât a costat apartamentul cumpărat prin licitație publică în luna iulie 1989 s-a făcut de către soți cu bani comuni și cu ajutorul părinților ambilor soți. Recurentul reclamant a criticat acest aspect, susținând că nu a existat un ajutor din partea părinților pârâtei, însă o astfel de critică vizează starea de fapt, reținută în urma administrării probelor și ea nu poate face obiectul recursului, care constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi promovată pentru motive de legalitate prevăzute expres de art. 304
Așadar, instanța de recurs trebuie să stabilească dacă tribunalul a aplicat corect legea la situația de fapt dovedită de părți, ori mențiunea din încheierea de admitere în principiu și din decizia din apel referitoare la ajutorul primit de pârâtă de la părinți, inclusiv pentru cumpărarea locuinței trebuie avut în vedere.
Instanța reține și faptul că la interogatoriul luat la cererea pârâtei la termenul din 28.09.2006, intervenientul a recunoscut că pârâta nu a avut cunoștință despre actul încheiat cu reclamantul în luna iunie 1989, ori este imposibil ca o sumă mare de bani, suficientă pentru achiziționarea unui bun important, putea fi ascunsă de soțul reclamant față de soția sa, în perioada când relațiile dintre părți erau foarte bune, când soții economiseau pentru cumpărarea unei locuințe, fiind evident că fiecare dintre ei cunoștea proveniența banilor investiți în imobil.
Concluzia care se impune este aceea că apartamentul a fost cumpărat de soți cu ajutorul părinților ambilor, operând o compensare a sumelor primite de fiecare dintre ei, cu titlu de donație, ceea ce justifică reținerea bunului în masa comunitară.
a fost reținut de instanțe ca bun comun, în baza probelor ce au fost administrate iar reevaluarea acestora în recurs nu este admisă, la prima instanță motivându-se faptul că intervenientul nu avea resurse financiare pentru a face o donație fiului său.
Constituie datorie comună ce trebuie suportată în cote egale de fiecare dintre soți sumele care, la data despărțirii în fapt, constituiau creanțe ale soților față de terți, rezultate fie din folosința comună a locuinței, fie din împrumuturi contractate împreună și investite în dobândirea unui bunuri comune.
În speță, s-a reținut că despărțirea în fapt a intervenit în luna ianuarie 2004, iar după această dată reclamantul a fost C care a folosit exclusiv apartamentul, astfel că reprezintă datorii comune sumele scadente la acea dată din întreținerea locuinței și plata utilităților.
Actele depuse al dosar au făcut dovada că în luna ianuarie 2004 soții aveau datorii de 2279,2 lei, iar referirile făcute de recurent, inclusiv în recurs, la debranșarea de la rețeaua electrică în luna noiembrie 2006 nu au relevanță, deoarece privesc o perioadă de timp când datoriile apartamentului îi incumbau exclusiv. Adresa 137/2006 a SC și facturile -/20.06.2006, 28466/19.01.2007, 53265/21.02.2007 privesc datorii proprii ale reclamantului, rezultate din folosința apartamentului după despărțirea în fapt și ele nu se pot imputa asupra lotului pârâtei.
Tribunalul a reținut ca datorie comună a soților împrumutul în cuantum de 21.179.215,25 lei, contractat la 10 ian. 2003, folosit pentru cumpărarea unor bunuri mobile comune, achitat după despărțirea în fapt de reclamant. Observând graficul de restituire a creditului, depus la fila 16 dosar fond, este corectă soluția de a obliga pârâta să restituie J din suma plătită de reclamant, și anume 4829,56 RON, criticile din recurs care vizează acest aspect nefiind fondate.
Instanța apreciază că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind atribuirea bunurilor, în condițiile în care nici unul dintre soți nu poate invoca în favoarea sa vreunul dintre criteriile legale de atribuire prevăzute exemplificativ de art. 673/9
Astfel, părțile au cote egale din bun, nu au alte bunuri imobile în proprietate, nu au adus îmbunătățiri sau modificări locuinței cu resurse financiare proprii, copii rezultați din căsătorie sunt majori, astfel că se are în vedere posibilitatea reală de plată a sultei, precum și faptul că pârâta nu mai folosește locuința de mai mulți ani.
Pârâta și intervenienții au susținut că din luna ianuarie 2004 nu li s-a mai permis intrarea în locuință, iar aspectele de fapt ale certurilor dintre părți nu au fost stabilite în procesul civil. Fără a considera că pârâta s-a desistat de bună voie de folosința locuinței, instanța de recurs reține că aceasta nu a făcut niciun demers juridic pentru a se reintegra în apartament cu copii, minori la data despărțirii în fapt a părților, deși exista posibilitatea reală de a triumfa într-o asemenea acțiune. Cât timp reclamantul ar fi avut o atitudine violentă față de soția sa și față de copii, aceștia puteau să recurgă la diverse modalități juridice de protecție a drepturilor lor, inclusiv dreptul la domiciliu.
Ceea ce prezintă deosebită relevanță în speță este faptul că reclamantul poate achita sulta stabilită în sarcina sa, neavând datorii, în timp ce pârâta nu a dovedit că are posibilități materiale reale de plată, mai ales că în anul 2005 contractat un împrumut bancar cu scadență în anul 2010, așa cum s-a dovedit cu contractul -/26.05.2005.
Ca urmare, critica recurentei pârâte, susținută și prin cererea de intervenție formulată în recurs, nu este fondată, neexistând motive pentru schimbarea soluției și atribuirea apartamentului în lotul acesteia, în condițiile în care nu mai există criteriul avut în vedere la atribuire de prima instanță.
Apreciind decizia recurată ca fiind legală, iar criticile aduse de părți nefiind fondate, conform art. 312 se vor respinge cele trei recursuri și cererea de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul, intervenientul G și pârâta împotriva deciziei civile nr. 254 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenineții - și -, în interesul pârâtei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/13.05.2009
Jud apel -,
Jud.fond -
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. | Divort. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
