Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 21
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I, b-dul - cel M și nr. 3, - 1-1,. B,. 11, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 610/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.02.2008, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4884/03.05.2007, Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei, a constatat că și au avut o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune, a stabilit componența masa bunurilor comune, cât și a mesei succesorală, valoarea bunurilor, calitatea și cotele moștenitorilor.
Prin aceeași hotărâre instanța a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 4282/1993, a atribuit pârâtei mai multe bunuri mobile, iar reclamantei bunurile imobile, cât și restul bunurilor mobile. Pentru egalizarea loturilor reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei sultă în cuantum de 97.963,655 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență că defunctul s-a căsătorit cu reclamanta la 25.06.1983, căsătorie ce a încetat la data de 4.06.2002 ca urmare a decesului soțului. Prin testamentul autentificat sub nr. 4282/1993, a lăsat fiicei sale, pârâta mai multe bunuri proprii, de asemenea prin același testament a testat fiicei și cota ce i se cuvine din casa de locuit, întreg terenul din, dreptul de proprietate asupra autoturismului 1300, un radiocasetofon, TV, dreptul de creanță asupra apartamentului unde domicilia (- cel M nr. 3) o serie de bunuri mobile cât și 5000 din terenul din. Aplicând disp. art. 30, 31 Cod familie instanța de fond a stabilit masa bunurilor comune și a constatat contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor, raportat la cuantumul veniturilor părților și bunurile proprii aduse de fiecare parte în căsnicie.
În ceea ce privește masa succesorală a reținut prima instanță că este alcătuită din: 35 acțiuni nominative, dreptul de creanță asupra imobilului din I, str. - cel M, -. -l,. 3,. 11 (achiziționat de reclamantă înainte de căsătorie, dar achitat în timpul căsătoriei 1983 - 1991) de 3204,34 lei, 1.000.000 lei bani depuși la CEC, teren în suprafață de 2500 p ( 750/1995), bunuri mobile. Pasivul succesoral dovedit de reclamantă a fost reținut ca fiind în sumă de 1401,5 lei RON. În ceea ce privește drepturile cuvenite moștenitorilor judecătoria a stabilit că rezerva soțului supraviețuitor calculată potrivit art. 2 din Legea 319/1944 este de 1/8 din moștenire (13.956,665 lei) iar cotitatea disponibilă 97.696,655 lei. Valoarea bunurilor din testament fiind de 112.867,25 lei rezultă că testamentul încalcă rezerva succesorală și se impune reducțiunea lui. Reclamanta are o cotă de 1/8 din masa succesorală, iar pârâta o cotă de 7/8 din aceeași masă. La atribuirea bunurilor instanța a ținut cont de solicitările pârtilor și dorința defunctului de a dărui pârâtei bunurile mobile din testament.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii apelanta a reiterat, în esență, susținerile privind nulitatea testamentului.
Precizează apelanta că modul de redactare a testamentului lasă loc suspiciunii că nu ar aparține defunctului, după felul prezentării și detalierii bunurilor enumerate în prima parte a testamentului, fără a se face nici o precizare cu privire la cota de contribuție la dobândirea bunurilor enumerate în testament: casa de locuit, terenul aferent construcțiilor, dreptul de creanță asupra apartamentului (defunctul nu a contribuit cu nimic la plata ratelor, autoturism 1320 berlină, bunul propriu al reclamantei deținut din 1993, care nu corespunde cu cel menționat în testament - 1300).
Pârâta nu a făcut nici o dovadă privind dobândirea de către defunct a bunurilor din testament, în ceea ce privește cota de contribuție a soților susține apelanta că a contribuit numai la dobândirea bunurilor comune, deoarece a avut venituri mai mari, iar soțul a fost nevoit să plătească pensie de întreținere pârâtei o perioadă M de timp (iunie 1983 - iunie 1990).
A mai precizat apelanta că instanța de fond nu a stabilit în mod clar valoarea bunurilor comune unele fiind evaluate în lei vechi (ROL), altele în lei noi (RON) iar despre altele nu se știe dacă sunt în lei vechi sau noi, cum este suma de 1602,17 lei drept de creanță; de asemenea nu s-a precizat cu cât s-a dispus reducțiunea testamentului. A solicitat, prin urmare, apelanta, admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate în sensul stabilirii în mod concret:
- a contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune;
- stabilirea corectă a masei succesorale;
- cotele ce revin fiecărei părți.
Prin decizia civilă nr. 610/12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 4884/3 mai 2007 a Judecătoriei Iași, care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
Valabilitatea testamentului nu mai poate face obiect al criticii în cererea de apel, cercetările penale stabilind fără echivoc că testamentul a fost semnat de defunctul, sentința civilă nr. 9724/15.09.2004 prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei de anulare a testamentului autentificat nr. 4282/11.02.1983 fiind irevocabilă (fila 223, 229 dosar fond).
În ceea ce privește autoturismul, tribunalul reține următoarele:
Prin testamentul întocmit la data de 11.02.1993 (fila 6 dosar fond) defunctul a lăsat fiicei sale, și cota lui de contribuție din autoturismul marca 1300. La data autentificării testamentului exista în patrimoniul soților autoturismul 1320 L, cumpărat de aceștia în timpul căsătoriei (1989) și care are în mod evident calitatea de bun comun, în conformitate cu dispozițiile art. 31 Codul familiei. Faptul că testatorul nu 1-a identificat în mod complet în testament ca fiind 1320 L (conform expertizei auto - fila 283 dosar fond) sau faptul că intimata a scris în întâmpinare autoturism 1310 Break, nu are nici o relevanță în stabilirea masei bunurilor, din moment ce acesta este autoturismul bun comun pe care defunctul 1-a testat, altă 1300 nemaiexistând în patrimoniul soților. E adevărat că defunctul a avut și el un autoturism 1300 însă, așa cum recunoaște însăși reclamanta la interogatoriu - fila 195, acesta a fost vândut cu suma de 60.000 lei vechi, ca de altfel și autoturismul său.
Mașina 1320 Laf ost cumpărată, în anul 1989, în timpul căsătoriei, și are calitatea de bun comun, chiar dacă soția a avut o contribuție mai M la dobândirea lui.
Cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune a fost corect reținută de instanța de fond, care a apreciat judicios veniturile obținute de soți în timpul mariajului, sumele de bani aduse de ambii soți la data căsătoriei, cât și faptul că ambii soți au avut bunuri proprii pe care le-a înstrăinat, astfel, de exemplu, defunctul a investit banii obținuți din vânzarea unor bunuri proprii în casa din, iar soția și-a vândut un autoturism la care soții au adăugat o diferență pentru a-și achiziționa 1320, în anul 1989.
Chiar dacă defunctul a acordat întreținere pentru anumite perioade pârâtei, acest aspect nu poate duce în mod automat la reținerea unei cote de contribuții mai mici, în condițiile în care s-a dovedit că a contribuit prin muncă la ridicarea construcției bun comun din localitatea.
Bunurile lăsate prin testament pârâtei au fost atribuite în mod firesc acesteia, fiind respectată astfel voința defunctului. Instanța de fond a dispus corect reducțiunea succesorală până la cota de 1/8 rezerva soțului supraviețuitor, conform Legii nr. 319/1944. Referitor la exprimarea în dispozitivul sentinței, atât în lei vechi cât și în lei noi, tribunalul apreciază că acest aspect nu poate duce la modificarea sentinței. Ceea ce are apelanta de executat este sulta în valoare de 97.693, 655 lei RON, corect calculată.
Construcția nouă cu parter și etaj din are o valoare de 193.528 lei RON, conform expertizei efectuată în cauză (filele 141, 245, 278).
Cota de 22,5% din autoturismul este de 667,35 lei RON, conform expertizei de la fila 284 dosar fond.
Sumele de 25.000 lei (acțiuni nominative) și 1.000.000 lei (depuneri CEC) se referă în mod evident la lei vechi ROL, în timp ce restul sumelor se referă la lei RON (1602,17 lei RON drept de creanță, 14164,68 lei RON teren în, conform expertizei - fila 278, pasiv succesoral 1401,5 lei RON).
E drept că instanța de fond a omis să adauge mențiunea de ROL și RON însă reclamanta are la îndemână dispozițiile art. 281 cod civil pentru clarificarea acestor aspecte.
Împotriva acestei decizi a declarat recurs criticând-o în ceea ce privește modalitatea în care au fost stabilite cotele de contribuție ale foștilor soți.
Susține că între ea și defunctul soț a avut loc o separație în fapt a veniturilor și cheltuielilor, aspect probat cu carnetul CEC 27 - 235 - - depus la dosar, emis în 22 ianuarie 1972, în care nu a mai efectuat nici o operațiune din august 1982 până în iunie 1987, întrucât în această perioadă procurat din veniturile sale bunurile mobile dovedite cu facturile emise pe numele său.
Suma de 11.600 lei realizată din vânzarea bunurilor proprii a fost folosită de defunct la RKa autoturismului personal din 1983, fiind într-o stare avansată de degradare.
Cât privește cecurile de 5.000 lei "văzute" de martora în 1982 și păstrate până în 1990 pentru construirea casei din acestea sunt aberații ale martorei.
Recurenta face apoi o discuție legată de administrarea probei cu acte în ceea ce privește pasivul.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța a obligat-o la plata unei sulte de 97.693,655 lei, în loc să procedeze la partajul în natură conform loturilor formate de experții topometriști.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză recurenta a precizat că motivele sale de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta a criticat modalitatea greșită în care instanța de apel a apreciat probatoriile administrate și care făceau dovada unei cote de contribuție mai mari a sa la dobândirea bunurilor comune.
Probele greșit apreciate de instanță sunt, în viziunea recurentei, pe de o parte, înscrisurile depuse de dânsa, care nu au fost corect apreciate și pe de altă parte, depoziția de martor - declarația numitei - care este nesinceră conform susținerilor recurentei.
Este lesne de observat că recurenta nu formulează critici relative la nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Aspectele invocate prin acest motiv de recurs se cantonează doar în jurul unor motive de netemeinicie, decurgând din modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, împrejurări care nu mai pot cădea sub cenzura instanței de recurs întrucât pct. 11 al art. 304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se critică faptul că instanța nu a procedat la efectuarea unui partaj în natură, obligând-o la o sultă de 97.693,655 lei, Curtea reține că acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă prin raportare la dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Această critică a fost formulată însă omisso medio.
Potrivit art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Instanța de apel s-a conformat dispozițiilor legale anterior citate și a răspuns tuturor criticilor formulate de apelantă. Nici una din aceste critici nu viza însă faptul că a fost obligată la sultă împovărătoare în loc ca instanța de fond să procedeze la o partajare în natură a bunurilor în litigiu.
Trebuie menționat că recursul este o cale extraordinară de atac, care nu are un caracter devolutiv ce să ducă la rejudecarea cauzei.
Recursul este acel mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate numai sub aspectul legalității acesteia și doar în limita motivelor invocate de parte.
Controlul judiciar se poate cantona doar asupra criticilor formulate în apel și asupra modalității în care tribunalul le-a analizat.
Aspectele ce nu au făcut obiectul cenzurii instanței de apel nu pot fi invocate direct în recurs fiind formulate omisso medio.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 610/12 septembrie 2007 a Tribunalului Iași, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 610 din 12 septembrie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex
11.03.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
