Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.13
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în municipiul S,-,.140,.D,.13, județul S, împotriva deciziei civile nr. 481 din 18 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), reclamantă intimată fiind, domiciliată în comuna, sat, nr.167, județul
La apelul nominal au răspuns pârâtul recurent asistat de avocat și avocat pentru reclamanta intimată, care lipsește.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurent, a depus la dosar chitanța seria - nr.- din 12 februarie 2008 privind plata taxei de timbru în sumă de 1050 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Apărătorii părților au precizat că nu mai au de formulat alte cereri de probe.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind necesară administrarea de probe, respectiv audierea martorilor care au fost încuviințați de instanța de fond și de la audierea cărora s-a revenit, fără nicio motivare. martori aveau cunoștință directă despre contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, inclusiv despre sumele primite de pârât de la părinții săi, pentru care s-a încheiat un înscris sub semnătură privată. În subsidiar a cerut admiterea recursului, desființarea hotărârilor în sensul stabilirii contribuției recurentului la dobândirea bunurilor comune în cotă de 90%, iar a intimatei în cotă de 10%. A arătat că, din probele administrate în cauză rezultă că la data cumpărării apartamentului doar recurentul realiza venituri, că reclamanta nu a lucrat decât aproximativ 3 luni de zile, că părinții recurentului au dat părților avansul pentru cumpărarea apartamentului, respectiv suma de 10.636 lei precum și suma de 66.000 lei necesară achitării integrale a apartamentului. Susținerile reclamantei că apartamentul a fost plătit din banii trimiși de ea din Italia sunt nereale, având în vedere că aceasta a plecat în Italia abia la 11.09.1999, deci peste 1 an și 5 luni după ce apartamentul a fost achitat cu banii primiți de la părinții pârâtului. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamanta intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei și a sentinței ca legale și temeinice. Astfel, atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat la instanța de fond admiterea probei cu 3 martori, din care au fost audiați doar doi, iar pârâtul, prin avocat, a renunțat la audierea celorlalți doi martori întrucât în cele 21 de termene avute la fond nu a mai insistat în audierea lor.
În mod corect cele două instanțe au reținut că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. Apartamentul a fost dobândit prin contract de închiriere de către reclamantă de la fostul loc de muncă, pârâtul fiind trecut pe contract deoarece în acel moment reclamanta era în concediu de maternitate.
În ce privește înscrisul sub semnătură privată depus de pârât în apel, referitor la suma de 66.000 lei dată de părinții acestuia pentru achitarea apartamentului, instanța în mod corect l-a înlăturat, acest înscris fiind fals, reclamanta fiind cea care a trimis bani din Italia pentru achitarea ratelor. A solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr. 6296/2005 din 29.08.2005 reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei în cote egale de .
În motivare se arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 15.02.1984 iar prin sentința civilă nr. 3028 din 13.10.2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă la 23.04.2004 s-a declarat desfăcută căsătoria din culpă comună.În timpul căsătoriei a dobândit împreună cu pârâtul un apartament cu 2 camere în valoare de 40.000 EURO și mai multe bunuri mobile prezentate în petitul acțiunii.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să- restituie serie de bunuri proprii respectiv haine, încălțăminte și bijuterii din aur iar ca modalitate de partaj toate bunurile să fie vândute, urmând ca ea să primească cota de din valoarea acestora.
În drept a invocat disp. art. 30,36 al.1Cod familie, art. 673/1 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că cele prezentate de reclamantă nu sunt conforme cu realitatea, deoarece ratele la apartamentul bun comun au fost plătite numai de către el și părinții săi,că multe din bunurile mobile enumerate în petitul acțiunii nu există, solicitând ca modalitate de partajare atribuirea apartamentului pârâtului, bunurilor mobile reclamantei, de asemenea, instanța să constate că pârâtul a avut o de contribuție de 90% iar reclamanta de 10%.
Prin sentința civilă nr. 2334 din 05.06.2007 a Judecătoriei Suceavas -a admis în parte acțiunea și s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de 50% fiecare, bunuri mobile și imobile în valoare totală de 106.538 lei.
starea de indiviziune a atribuit reclamantei bunuri mobile în valoare totală de 3186 lei iar pârâtului imobilul apartament situat în S, str. -. - în valoare de 103. 352 lei.
Pentru egalizarea loturilor părților,pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei - suma de 50.083 lei cu titlu de sultă.S-a respins ca nefondat capătul de cerere al reclamatei de obligare a pârâtului la restituirea bunurilor proprii constând în haine, încălțăminte și bijuterii.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi contribuit într- cotă procentuală mai mare decât reclamanta la dobândirea bunurilor comune. Cu privire la solicitarea reclamantei de a se restituii bunurile proprii această cerere nu a fost dovedită, având în vedere și faptul că,cu prilejul expertizei merceologice efectuate, aceste bunuri nu au putut fi vizionate de către expert.
Împotriva sentinței pârâtul a declarat apel, solicitând să se constate că are contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune respectiv de 90% iar reclamanta de 10%. A precizat că ea nu a lucrat în timpul căsătoriei decât aproximativ 3 luni de zile, iar la cumpărarea apartamentului au fost ajutați de către părinții lui care la data de 22.07.1991 i-au dat avansul de 10.636 lei conform chitanței aflate la dosar; pentru diferența de 88.000 lei tot el a făcut împrumut la. plătind rate lunare de câte 440 lei până la data de 10.03.1998, cu dobânda aferentă.
Prin decizia civilă nr.481 din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, potrivit disp. art. 30 al.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre părți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituită de către legiuitor oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile precizate de textul legal sus menționat.
Examinând probele administrate în cauză tribunalul a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr. 13 situat în S, Str. -. -, nr. 156,.140 având la bază un contract de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația locuibilă încheiat la 09.08.1985 și un contract de împrumut nr. 6220 / 1991 în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 1818 R/1991 pe numele pârâtului. Astfel după cum rezultă și din raportul de expertiză în construcții bunul a fost dobândit în momentul încheierii căsătoriei iar valoarea apartamentului a fost stabilită la suma de 1032.352 lei.
Bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei și cuprinse în masa de împărțit au fost achiziționate cu contribuție egală,pârâtul apelant nefăcând dovada că ar fi contribuit într-o cotă procentuală mai mare decât reclamanta intimată pentru dobândirea acestora.
Susținerea pârâtului recurent cum că părinții i-au dat avansul de 10.636 lei la 22.07.1991 este neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei nu există nici un înscris intitulat chitanță care să dovedească aceasta, pretențiile sale în acest sens fiind doar simple afirmații.
Așa fiind în mod corect instanța de fond a reținut contribuția egală de 50% a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune, având în vedere și faptul că, constituie obiectul dreptului de proprietate comună în devălmășie numai bunurile dobândite împreună de ambii soți, împreună sau de oricare dintre ei în parte în timpul căsătoriei.Singura condiție legală pentru ca bunurile să devină comune și pe cale de consecință, obiect al dreptului de proprietate în devălmășie este aceea de a avea calitatea de soț în momentul dobândirii. Sub acest aspect nu prezintă relevanță juridică dacă în actul de dobândire figurează numai unul dintre soți.
În apel, pârâtul a depus un înscris intitulat "act de mână", în care se face referire la o sumă de 70.000 lei pe care ar fi dat-o pârâtului apelant la data de 09.03.1998 pentru achitarea ratei la apartament. Acest înscris nu poate fi luat în considerare întrucât nu a fost încheiat în prezenta unor martori și nici nu se coroborează cu alte probe din dosar administrate la instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, acesta a arătat că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în condițiile în care nu au fost audiați toți martorii (3) propuși în dovedirea contribuției sale de 90% la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, de la audierea lor revenindu-se fără nicio motivare. De asemenea, greșit instanța de apel nu a reținut, în favoarea sa, acest cuantum al contribuției, în condițiile în care părinții săi au dat părților atât avansul pentru cumpărarea apartamentului în litigiu (10.636 lei), cât și suma de 66.000 lei, necesari achitării integrale a prețului, reclamanta neobținând venituri la datele plății.
Dovada primirii de la părinți a ultimei sume a făcut-o cu înscrisul depus la dosar, pe care însă instanța de apel nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de 7.12.2005, pârâtul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei (aflată pe rolul Judecătoriei Suceava ) o cerere de probatorii, incluzându-se aici numele și prenumele a 3 persoane (nu însă și adresele) cu privire la care solicita instanței să fie audiate în calitate de martori, cu obligarea asigurării prezenței lor în instanță, fără citare (fila 21 dosar fond).
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2006, instanța a admis proba cu câte un singur martor pentru fiecare parte, punând în vedere pârâtului "să asigure prezența unuia dintre martorii propuși".
La data de 03.02.2006, a fost audiat martorul, propus de către pârât (fila 45 dosar fond).
Deși la termenul de judecată din data de 23.02.2006 pârâtul a precizat că va asigura prezența în instanță și a altui martor, obligându-se să depună la dosar lista cu numele acestuia, nu și-a îndeplinit obligația asumată.
Prin urmare, susținerile sale că instanța de fond a revenit de la audierea martorilor propuși de către acesta, fără nicio motivare, nu sunt dovedite în cauză.
A susținut pârâtul recurent că, la dobândirea bunurilor comune, are o contribuție majoră, dat fiind ajutorul acordat de către părinții săi la cumpărarea apartamentului. Or, aceste susțineri în mod corect nu au fost reținute de către instanțe la stabilirea, în favoarea sa, a unei cote părți majorate față de cea a reclamantei-intimate.
Astfel, după cum rezultă din titlul de proprietate nr.18182/30.08.1991 (fila 26 dosar fond) părțile au dobândit, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5701/22.07.1991, un apartament cu 2 camere și dependințe, situat în-,.140,.D (cu numărul 13), deținut până la data cumpărării în baza contractului de închiriere nr.13979 din 09.08.1985 (fila 27 și următoarele dosar fond).
O parte din prețul apartamentului s-a achitat la cumpărare, pentru suma de 88.000 lei încheindu-se pe numele pârâtului recurent contractul de împrumut nr.6220/22.07.1991, împrumutător fiind Sucursala CEC
Pentru acest împrumut, rata lunară era stabilită la suma de 440 lei, iar termenul scadent de plată, iulie 2011.
Prin urmare, facilitățile legale în baza cărora acest apartament a fost cumpărat au profitat în egală măsură ambelor părți.
Părțile au dobândit în devălmășie proprietatea imobilului cu cote egale de contribuție, contractând, pentru achitarea integrală a prețului, în condiții deosebit de avantajoase un împrumut, ce constituie o datorie comună a foștilor soți către CEC.
În aceste condiții, plata anticipată de către recurent a împrumutului, cu renunțarea la beneficiul contractului de împrumut (rate lunare de numai 440 lei ROL), efectuată în anul 1998 (suma achitată fiind de 66.000 lei) nu este de natură să afecteze și să modifice cota egală de contribuție a părților la dobândirea apartamentului bun comun.
În plus, atât la data cumpărării apartamentului, cât și ulterior, ambele părți au obținut venituri, contribuind, după cum corect au reținut instanțele de fond și apel, în mod egal la dobândirea bunurilor supuse partajului.
Recurentul pârât, în condițiile în care susține că a lichidat din surse proprii datoria comună, a dobândit doar un drept de creanță pentru partea din datorie ce revenea intimatei reclamante, care poate fi valorificat pe alte căi procedurale.
Prin urmare, întrucât nu se mai justifica o suplimentare a probatoriului în acest sens, în mod corect instanța de apel a respins cererea formulată de pârâtul-apelant, de suplimentare a probatoriului prin audierea unor noi martori.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în municipiul S,-,.140,.D,.13, județul S, împotriva deciziei civile nr. 481 din 18 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), reclamantă intimată fiind, domiciliată în comuna, sat, nr.167, județul
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond.
Jud.apel:
2 ex. 28.02.2008
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Samoilă Viorica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2008. Curtea... → |
|---|
