Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
(Număr în format vechi 313/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A CIVILĂ NR. 210
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice O, reprezentată de consilier juridic C, intimații pârâți și, ambii reprezentați de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic C, pentru recurenta reclamantă O, depune la dosarul cauzei concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, pentru intimații pârâți și, depune la rândul său la dosarul cauzei concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formula.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față,
Consilier juridic C, pentru recurenta reclamantă O, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond menținerea ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
Arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încălcând dispozițiile art. 148 alin 4 lit. a din Codul d e procedură fiscală.
Ca o și a doua critică, arată că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, necenzurând onorariul apărătorului ales al intimaților pârâți, conform cu cele prevăzute în onorariilor minimale.
Avocat, pentru intimații pârâți și, solicită respingerea recursului formulat de O, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.6231/19.11.2007 s-a admis acțiunea promovată de reclamanta creditoare și s-a dispus partajarea acestui apartament prin atribuirea apartamentului în natură în lotul pârâtului debitor și a sultei în cota corespunzătoare de 1/2 din valoarea apartamentului în lotul pârâtei.
A reținut prima instanță că debitul urmărit silit nu a fost achitat în întregime și în continuare debitorul refuză executarea de bună voie a obligației de plată a debitelor restante.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și susținând că s-a achitat integral debitul pentru care s-a promovat acțiunea în partaj astfel încât sentința primei instanțe este nelegală.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă 166/28 mai 2008, admis apelul declarat de apelanții pârâți, cu domiciliul în localitatea S, nr.30,.21b,.b,.11, județul O și, cu domiciliul în localitatea S, nr.30,.21 b,.b,.11, județul O împotriva sentinței civile nr.6231/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.8992/2006 în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generala a Finanțelor Publice, cu sediul în localitatea S, județul O în sensul că a chimbat în totalitate sentința în sensul că a respins ca rămasă fără obiect acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin adresa de la fila 21 înregistrată la data de 29.04.2008 reclamanta intimată a precizat că pentru debitul urmărit prin titlurile executorii individualizate în acțiunea promovată pârâtul mai are de achitat suma de 633 lei reprezentând penalități și dobânzi.
La data de 28 mai 2006 pârâtul apelant a depus în ședință publică chitanța privind plata restului de debit în cuantum de 633 lei.
În aceste condiții s-a constatat că debitul individualizat în acțiunea promovată la data de 24.august.2006 în cuantum de 5172 lei și justificată prin titlurile executorii nr. -/08.02.2006 precum și nr. -/ 15.07.2005 a fost integral achitat.
Precizările reclamantei intimate potrivit cărora pârâtul mai are și alte debite restante la bugetul general consolidat fila 21-23 dosar apel, nu pot primi eficiență juridică în sensul dispozițiilor art.148 alin.4 lit. a Cod procedură fiscală.
Aceste sume nu au făcut obiectul judecății în fața primei instanțe, așa încât în vederea continuării executării silite și în măsura în care debitorul va refuza să execute voluntar obligația de plată intimata reclamantă are posibilitatea de a introduce un nou partaj bunuri comune în care să supună controlului judecătoresc temeinicia pretențiilor sale privind partajarea bunului comun.
Față de aspectele mai sus reținute s-a constatat că prin achitarea debitului pentru care a fost promovat partajul forțat, acțiunea promovată de reclamantă a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că soluția pronunțată de instanța de apel nu este corectă, raportat la situația de fapt din dosar.
Astfel, recurenta reclamantă a arătat că la data promovării acțiunii, intimatul figura în evidențele organului fiscal cu debite restante față de bugetul general consolidat al statului, iar plățile către organul fiscal au fost făcute în cursul judecății, însă nu fuseseră stinse în totalitate la data promovării apelului, dovada achitării debitului reținut prin titlul executoriu fiind prezentată abia la data pronunțării instanței de apel.
În această situație, soluția corectă ar fi fost de respingere a apelului și nu de respingere a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Prin al doilea motiv de apel a fost criticată decizia și pentru înlăturarea dispoziției privind achitarea cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procesului, onorariul de expert fiind datorat, întrucât la data promovării acțiunii, aceasta era întemeiată.
Intimații pârâți au depus întâmpinare și concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că debitul a fost achitat în integralitate.
La termenul din 11 sept. 2008 au fost depuse concluzii scrise și de către recurenta reclamantă, prin care a invocat dispozițiile art. 148 alin. 4 lit. a din Codul d e procedură fiscală, respectiv continuarea executării silite până la stingerea integrală a oricăror alte sume stabilite în sarcina debitorului, acesta mai având un debit decurgând din regularizări ale impozitului pe venitul global, dispozițiile fiind incidente și cu privire la cheltuielile de judecată.
În privința acestor cheltuieli de judecată, s-a arătat că în cadrul apelului nu au fost solicitate aceste cheltuieli, iar solicitarea în recurs echivalează cu formularea unei cereri noi, precum și faptul că aceste cheltuieli sunt exagerat de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, astfel încât instanța conform art. 274 alin.3 cod pr.civ. poate micșora acest onorariu.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza acțiunii introductive se reține că pârâții au fost chemați în judecată pentru recuperarea debitelor în valoare totală de 5271 lei cu care pârâtul a figurat la bugetul consolidat al Statului, fiind emise titlurile executorii -/8.02.2006 și -/15.07.2005.
O parte din această sumă, respectiv 3000 lei, a fost achitată de pârât, la 4.07.2006, înainte de promovarea acțiunii de partaj, cu chitanța nr. -, iar diferența a fost achitată la instanța de fond la 21.02.2007, cu chitanțele nr. - și -, fiind plătite sumele de 1515 lei și 785 lei, în total 2300 lei.
La solicitarea instanței de apel, reclamanta a înaintat adresa nr. 10190 din 24.04.2008, prin care a arătat că, referitor la debitele cuprinse în titlul executoriu ce a determinat promovarea acțiunii de partaj, mai trebuie achitată suma de 633 lei, reprezentând dobânzi și penalități.
Cu chitanța seria - 4 nr. - din 27.05.2008 pârâții au făcut dovada achitării sumei de 633 lei reprezentând dobânzi și penalități, în condițiile în care, la instanța de fond pârâții achitaseră debitul inițial pentru care fusese promovată acțiunea de partaj.
Prin adresa nr. 8738/8.04.2008, reclamanta a arătat că singura sumă datorată de pârâți în baza titlurilor executorii care au determinat promovarea acțiunii de partaj, este de cea de 633 lei și că, potrivit art. 148 alin.4 lit. a Cod fiscal, executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligațiile prevăzute în titlul executoriu.
De altfel, chiar din analiza motivelor de recurs rezultă această achitare a debitului datorat conform titlului executoriu, recurenta reclamantă precizând că acest aspect este confirmat de chitanțele aflate la dosar.
În aceste condiții, debitul datorat de pârât în baza titlului executoriu, fiind achitat integral înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel, în mod corect tribunalul a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în totalitate sentința, în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs, privind neacordarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond, Curtea reține că, în apel, fiind admis apelul, s-a făcut aplicarea corectă a dispoz. art. 274 Cod pr. civ. în conformitate cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin concluziile scrise, recurenta reclamantă a invocat motive de recurs suplimentare, neformulate prin cererea inițială de recurs, cu privire la achitarea integrală a oricăror alte sume stabilite în sarcina debitorului.
Acest motiv de recurs nu poate forma obiectul analizei instanței, având în vedere coroborarea dispoz. art. 303 și 306 Cod pr. civ. fiind depus după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate și neconstituind motiv de ordine publică pentru a putea fi invocate în orice stare a procesului, de părți sau de instanță, din oficiu.
C de-al doilea motiv formulat prin concluziile scrise (privind cererea nouă a pârâților de a li se acorda cheltuielile de judecată și cuantumul acestor cheltuieli) poate forma obiectul analizei instanței de recurs, întrucât nu reprezintă o cerere nouă, ci o apărare la solicitarea intimaților pârâți, din întâmpinare, de a li se acorda cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
Această solicitare a intimaților pârâți nu reprezintă o cerere nouă, întrucât privește cheltuielile de judecată efectuate în recurs și nu la instanțele de fond, fiind aplicabile dispoz. art. 274 Cod pr. civilă.
Curtea apreciază, în privința cuantumului acestor cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de apărător, că nu este disproporționat față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, astfel încât nu se impune reducerea acestui cuantum, conform art. 274 alin.3 Cod pr. civ.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304, pct. 1-9 Cod pr. civ. în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ. recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenta reclamantă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./09.10.2008
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Carmen Tomescu, Ligia Epure
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1855/2008. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
