Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
(Număr în format vechi 311/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A CIVILĂ NR. 216
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul și de către intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 165 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l - Secția civilă - complet specializat de minori și familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat, lipsind recurentul intervenient în numele altei persoane, pentru care se prezintă același avocat, lipsind și intimata reclamantă, pentru care se prezintă avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat -, pentru intimata reclamantă, depune la dosarul cauzei întâmpinare și o copie a procesului verbal de executare și învederează instanței că o copie a acestora i-a comunicat-o apărătorului recurenților.
Interpelat fiind de instanță, avocat, pentru recurentul pârât și recurentul intervenient, arată că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării și cel al procesului verbal de executare și arată că nu solicită termen pentru observarea acestora.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurentul pârât și recurentul intervenient, arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 cod procedură civilă.
Arată că, între considerentele și dispozitivul încheierii de admitere în principiu și ale hotărârii, există neconcordanțe evidente. Deși a criticat acest aspect, instanța de apel a împărtășit această greșeală, motivând că este vorba despre "greșeală de exprimare".
În principal, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ca și al doilea motiv de recurs, arată că instanța de fond și cea de apel au interpretat greșit actele de proprietate și proveniența bunurilor, respectiv, a apartamentului, reținând declarația martorei ce se află în totală contradicție cu actele aflate la dosarul cauzei, ce se fapt ce a dus la o motivare contradictorie.
Un alt motiv de recurs, privește respingerea cererii de intervenție accesorie, din declarația martorei, declarație ce a fost înlăturată de instanța de apel, rezultând că autoturismul a fost cumpărat prin contribuția exclusivă a intervenientului.
Solicită, de asemenea, cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că acea contradicție dintre considerente și dispozitiv, reprezintă, așa cum a reținut și instanța de apel, doar o greșeală de exprimare, varianta corectă fiind cea reținută în dispozitiv.
Celelalte critici formulate de recurent vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii.
Solicită, de asemenea, cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4549/17.09.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a admis în parte și pe fond cererea principală formulată de reclam anta în contradictoriu cu pârâtul reclamant.
S-a admis cererea de complinire formulată de reclamanta - pârâtă.
S-a admis în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant.
S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului-reclamant formulată de intervenientul, ca neîntemeiată.
S-au omologat rapoartele de expertiză tehnică judiciară privind evaluarea bunurilor imobile și mobile.
S-a dispus ieșirea din devălmășie a părților și repartizarea loturilor valoric.
Lotul nr. 1 - în valoare de 91.186,50 lei s-a atribuit reclamantei pârâte care a primit următoarele bunuri mobile și imobile: un apartament cu 3 camere (cameră de zi, două dormitoare, bucătărie, baie, WC de serviciu, debara și două balcoane), situat în S, str. - -, - 23, etaj 6,. 26, jud. O, în valoare de 122.373 lei, mobilă de sufragerie - 1250 lei, comodă pentru TV - 230 lei, mobilă de bucătărie - 990 lei, TV marca "" - 430 lei, frigider Arctic - 250 lei, cuier hol - 20 lei, aspirator "Ideal" - 25 lei, masă 12 persoane plus 6 scaune - 270 lei, masă bucătărie plus 4 scaune - 65 lei, mașină (fier) de călcat - 20 lei, boiler pe gaz -() - 220 lei, traversă persană - 48 lei.
Total valoare bunuri atribuite - 126.191 lei.
lotului nr. 2 - pârâtul reclamant suma de 35.004,50 lei cu titlu de sultă.
Lotul nr. 2 - în valoare de 42.237,50 lei s-a atribuit pârâtului - reclamant care a primit următoarele bunuri: mobilă dormitor - 600 lei, birou cu anexă - 230 lei, TV "Samsung" - 430 lei, combină muzicală "" - 470 lei, covor persan de 3,7 x 2,10 m - 650 lei, clocitoare electrică - 31 lei, ladă frigorifică "Arctic" cu 7 sertare - 350 lei, aragaz cu 5 arzătoare cuptor și anexe - 270 lei, mașină de spălat "" - 660 lei, calorifer electric - 127 lei, un autoturism marca 1310 cu numărul de înmatriculare - în valoare de 2705 lei, 2 solarii din țeavă recuperată situate în comuna, sat, jud. O - 710 lei.
Total valoare bunuri atribuite - 7233 lei.
Primește de la lotul nr. 1 reclamanta - pârâtă suma de 35.004,50 lei cu titlu de sultă.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul reclamant la 624,40 lei cu acest titlu către reclamanta pârâtă.
Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere în principiu prin care s-a constatat masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, contribuția de 70 % a reclamantei la dobândirea apartamentului.
Pentru evaluarea, formarea și propunerea de lotizare s-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate.
La atribuirea bunurilor s-au avut în vedere dispozițiile art. 673 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că împărțeala s-a făcut în natură, având în vedere mărimea cotei părți ce revine fiecăruia, natura bunurilor și posesia acestora.
Apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei, având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat o cotă de contribuție la achiziționarea apartamentului de 70 %.
În ceea ce privește autoturismul s-a dispus atribuirea în lotul pârâtului, întrucât se află în posesia sa.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu, au declarat recurs și, criticând-o sub aspectul interpretării probelor privind contribuția reclamantei la dobândirea apartamentului.
Prin decizia nr. 2102/2007 Tribunalul Olta respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizia declarat recurs pârâtul sub aspectul dispoz. art. 282 Cod procedură civilă, întrucât valoarea masei partajabile depășește 100.000 lei, tribunalul soluționând calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia nr. 65/04.03.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa casat decizia Tribunalului Olt și a trimis cauza pentru rejudecare acestei instanțe, calea de atac fiind cea a apelului, așa cum prevăd de dispoz. art. 2821Cod procedură civilă.
Conformându-se deciziei de casare, și întrucât părțile nu au solicitat probatorii suplimentare conform art. 295 (2) Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de apel formulată de apelanții și, reținând următoarele.
S-a reținut că apelanții critică încheierea de admitere în principiu din 04.12.2006 și sentința nr. 4549/2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, sub aspectul interpretării eronate a probatoriilor.
Astfel, există motive contradictorii în conținutul hotărârii deoarece se reține că părțile au dobândit prin contribuție egală respectiv un apartament, iar în dispozitivul hotărârii se reține o contribuție de pentru reclamantă.
Cu privire la cota de contribuție majorată a reclamantei, instanța de fond a interpretat greșit actele de proveniență a bunului, reținând că acesta a fost cumpărat de la părinții reclamantei de la, de fapt,aceasta predând locuința către RAGCL S, la 25.01.1992, închiriind-o la 2.03.1992, dată la care aceasta era căsătorită cu, garsoniera fiind cumpărată la 25.03.1992, fiind înstrăinată cu prețul de 25.000.000 lei vechi.
Declarația martorei este falsă, și în contradicție cu actele depuse,menționate mai sus, dar și declarațiile celorlalți martori care învederează instanței că a predat garsoniera în anul 1990, pentru prețul dat părinților reclamantei de 30-35.000.000 lei vechi.
Critică apelanții sentința și sub aspectul modului greșit în care a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul, întrucât pârâtul a recunoscut la interogatoriu, iar recunoașterea se coroborează cu depoziția martorei, și anume faptul că intervenientul, a lăsat suma de 30.000.000 lei martorei, sumă cu care s-a achiziționat autoturismul, acesta nefiind bun comun.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constat că apelul este nefondat.
În considerentele sentinței civile nr. 4549/2007, instanța de fond a preluat considerentele încheierii de admitere în principiu pronunțată la 04.12.2006, menționând într-adevăr că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală o serie de bunuri mobile și imobile menționând și apartamentul, aceasta fiind considerată însă o greșeală de exprimare întrucât din conținutul hotărârii rezultă faptul că instanța a constatat calitatea de bun comun a apartamentului reținând incorect în dispozitiv o contribuție majorată din partea reclamantei.
Sub aspectul acestei contribuții situația de fapt a fost stabilită printr-o interpretare corespunzătoare a probelor cu acte dar și al probelor testimoniale, respectiv adeverința nr. 47/23.02.2006, aflată la fila 20 dosar de fond, din care rezultă că în anul 1991 reclamanta era înregistrată pe numele dinainte de căsătorie, respectiv, aceasta locuind împreună cu, dar și depoziția acestei martore care a învederat faptul că a cedat garsoniera și o serie de bunuri mobile încasând de la părinții reclamantei 30.000.000 lei vechi.
Pârâtul apelant a formulat o întâmpinare prin acre a arătat că garsoniera a fost cumpărată de părți cu bani din nuntă, dar și prin ajutoarele date de părinți, dar nu a făcut dovezi din care să rezulte această situație, așa cum cer dispoz. art. 1169 și urmă din Codul civil, dovezile fiind făcute de reclamantă, respectiv a faptului că părinții săi ar fi contribuit la cumpărarea garsonierei, iar banii rezultați din vânzarea acestui bun au fost transferați pentru achiziționarea apartamentului suspus partajării.
Mai mult chiar, la fila 47 dosar, se află cererea de intervenție formulată de, tatăl pârâtului, cerere în care acesta învederează instanței că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea unui autoturism, dar nu face nici o referire la eventuala contribuție a sa la dobândirea imobilului.
În concluzie, garsoniera a fost dobândită cu o contribuție exclusivă a părinților reclamantei, reclamantă care a preluat contractul de închiriere de la proprietarul din acel moment RAGCL și după care conform posibilităților date de Legea nr. 61/1990, aceasta a putut cumpăra imobilul, prețul achitat regăsindu-se în prețul necesar dobândirii apartamentului reținut la partaj.
Sub aspectul respingerii cererii de intervenție și al reținerii la partaj a autoturismului, tribunalul apreciază că și acest motiv de apel este nefondat, întrucât pârâtul a recunoscut la interogatoriu dobândirea acestui bun în timpul căsătoriei, prezumția de comunitate nefiind răsturnată prin declarația martorului, martoră ce învederează instanței despre o anumită situație legată de tatăl său care ar fi primit suma de 30.000.000 lei vechi de la tatăl pârâtului, pentru achiziționarea unui autoturism, proba fiind indirectă pentru ca astfel să se poată reține că bunul este dobândit cu contribuția exclusivă a intervenientului.
Întrucât s-a apreciat că instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate mai sus, tribunalul în conformitate cu dispoz. art. 296 Cod procedură civilă, a păstrat soluția pronunțată la fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantul pârât și apelantul intervenient.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, pronunțând o hotărâre care cuprinde motive contradictorii, în sensul că, în considerentele încheierii de admitere în principiu și ale hotărârii s-au reținut, pentru apartament, cote contributive egale pentru părți, pe când în dispozitiv s-au reținut cote diferite, respectiv, o contribuție de pentru reclamantă.
Aceeași greșeală o împărtășește și instanța de apel, motivând că aceasta este doar o greșeală de exprimare.
Sa mai menționat, de asemenea, că instanța de fond, ca și cea de apel, au interpretat greșit actele de proprietate și proveniența bunurilor, fapt ce a dis la o motivare contradictorie.
S-a reținut ca relevantă declarația martorei (care nu i-a vizitat niciodată pe soți) ce se află în totală contradicție cu actele depuse la dosarul cauzei și, potrivit căreia, intimata ar fi primit de la părinții săi suma de 30.000 lei în anul 1991 pentru garsonieră și bunurile din aceasta, arătându-se totodată, că reclamanta nu a solicitat aceste bunuri ca și bunuri proprii.
De asemenea, și cererea de intervenție accesorie a fost respinsă în mod greșit, deoarece prin declarația martorei s-a demonstrat că autoturismul a fost achiziționat prin contribuția exclusivă a intervenientei, declarație care, de asemenea, a fost înlăturată da instanța de fond și cea de apel.
La dosar s-au depus: delegații avocațiale, chitanța cu taxa de timbru, procesul verbal încheiat la data de 2 2008 de Biroul Executorului Judecătoresc și întâmpinare formulată de intimata .
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente.
În considerentele încheierii de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond, s-a reținut că soții, au dobândit în timpul căsătoriei,cu o contribuție egală de fiecare, mai multe bunuri, printre care și apartamentul cu 3 camere situat în S,- jud.
În continuare, s-a făcut mențiunea că, pentru același apartament, se reține o cotă de contribuție la achiziționarea aceluiași apartament,de 70% pentru reclamantă și 30% pentru pârât.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a evaluat apartamentul și, procedând la lotizare, a reținut în lotul reclamantei cota de 70% și în lotul pârâtului cota de 30% din acest apartament.
Acest raport a fost omologat de către instanța de fond, dispunându-se ieșirea din indiviziune în cotele calculate de expert, menționându-se, în același timp, că apartamentul trebuie atribuit în lotul reclamantei-pârâte, "având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu instanța a constatat o cotă contributivă la achiziționarea apartamentului de 70% pentru reclamantă".
Criticându-se aceste contradicții prin motivele de apel, tribunalul a recunoscut că există o astfel de contradicție dar respins critica, motivând că aceasta poate fi considerată "o greșeală de exprimare întrucât din conținutul hotărârii rezultă faptul că instanța a constat calitatea de bun comun a apartamentului, reținând incorect în dispozitiv o contribuție majorată din partea reclamantei".
În aceste condiții, s-a respins apelul, menținându-se, ca temeinică și legală hotărârea apelată.
Soluționând astfel apelul formulat în cauză, tribunalul a recunoscut existența unor contradicții între mențiunile cuprinse în considerentele hotărârii, pe de o parte, precum și între considerentele și dispozitivul sentinței apelate, pe de altă parte.
Mai mult, deși susține că este incorectă reținerea unor cote diferențiate pentru apartamentul în litigiu, a menținut hotărârea instanței de fond care a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și care, la formarea loturilor, a reținut că, la apartament, reclamanta are o cotă contributivă de 70% iar pârâtul o cotă de numai 30%.
Curtea apreciază că o astfel de soluționare a cauzei echivalează și cu o necercetare a fondului cauzei, astfel că, față de cele arătate anterior, constatându-se îndeplinite condițiile art. 304 pct. 7 dar și art. 312 alin. 5 cod pr. civ. în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr. civ. urmează a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare în apel, la Tribunalul O l t, fără a se mai impune cercetarea celorlalte motive formulate de recurenți în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursului formulat de pârâtul și de către intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 165 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l - Secția civilă - complet specializat de minori și familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red. jud. /20 oct. 2008/4 ex.
jud. apel.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Ligia Epure, Mariana Pascu
| ← Plasament. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
