Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 221/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (123/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.221
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 152 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2622/C/2009), în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și cu intimații - intervenienți în nume propriu ,.
Obiectul pricinii - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - reclamante - pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr. 94 din 07.10.2009, emisă de Baroul București (pe care o depune), lipsind recurentul - pârât - reclamant și intimații - intervenienți în nume propriu ,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 04.02.2010, a fost depusă întâmpinare, în două exemplare, din partea intimatei - reclamante - pârâte, iar la data de 15.02.2010, prin fax, a fost comunicată cerere din partea recurentului - pârât - reclamant, prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă apărare, menționând că urmează a face dovada achitării taxei judiciare, la termenul ce va fi stabilit.
Avocatul intimatei - reclamante solicită respingerea cererii pentru lipsă apărare, întrucât, în opinia sa, nu există motiv de amânare.
Curtea va respinge cererea pentru lipsă apărare formulată de recurentul - pârât - reclamant, întrucât nu este temeinic motivată în înțelesul dispozițiilor art.156 alin.1 din Codul d e procedură civilă și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - reclamante - pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr. 94 din 07.10.2009, emisă de Baroul București, lipsind recurentul - pârât - reclamant și intimații - intervenienți în nume propriu ,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare, acordând cuvântul asupra acesteia.
Intimata - reclamantă - pârâtă, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare și, în consecință, anularea recursului, ca netimbrat, potrivit dispozițiilor art. 20 pct.3 din Legea nr.146/1997.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Fetești, jud. I la data de 18.03.2008 și înregistrată sub nr. 783/202, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei, urmând a se reține în favoarea sa o contribuție de 75 % la achiziționarea lor și de 25 % în favoarea pârâtului, atribuirea către ea a imobilului situat în C și către pârât a imobilului situat în F, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare către partea al cărei lot va fi mai mare, precum și să se compenseze cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin sentința civilă nr.1427/7.05.2007 pronunțată de Judecătoria Călărași, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între ei și i-a fost încredințată spre creștere și educare minora -.
A mai arătat că în timpul căsătoriei au realizat următoarele bunuri: un apartament cumpărat cu plata prețului în rate, situat în C, str. -. B, nr. 32, - 4,. 1,. 1,. 5, un apartament situat în F, str. - -., - 7,. D,.2,.5, jud. I, un autoturism, mobilă de bucătărie și hol, mobilă de sufragerie, mobilă cameră de tineret și mobilă dormitor matrimonial.
Totodată a mai menționat că la achiziționarea bunurilor contribuția sa a fost mai mare, respectiv de 75 %, iar a pârâtului de 25 %, față de faptul că, deși au fost amândoi angajați, ea a realizat venituri mult mai mari decât acesta, întrucât a desfășurat și diferite activități, remunerate suplimentar, în afară de cea de bază. De asemenea, a mai precizat că în timpul căsătoriei ea a fost cea care a achitat toate cheltuielile comune și pe cele necesare creșterii și îngrijirii minorei, pârâtul fiind dezinteresat de viața de familie și lipsind perioade îndelungate.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus la dosar acte.
În termen legal, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu reclamanta să se dispună partajarea bunurilor comune mobile și imobile, urmând a se reține că la dobândirea acestora au o contribuție egală, să se atribuie în favoarea sa a imobilului situat în C, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare, precum și să fie obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
A înțeles să invoce și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fetești, față de dispozițiile art. 13 Cod de procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 17.04.2008, reclamanta a depus precizări, prin care a menționat valorile bunurilor comune, o notă de timbraj și o întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale, solicitând admiterea excepției și respingerea acesteia.
Prin Sentința Civilă nr.719 din 17.04.2008, Judecătoria Fetești, jud. I, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fetești, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Călărași.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 19.05.2008, sub nr-.
Pentru termenul de judecată din data de 12.06.2008 numiții și au depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat în contradictoriu cu părțile, scoaterea din masa partajabilă a imobilului situat în F, str.- -, - 7,. D,.2,.5, jud. I, precum și suspendarea prezentei cauze până la soluționarea unei cereri formulate pe rolul Judecătoriei Fetești, înregistrată sub nr-, ce are ca obiect constatarea vânzării cumpărării intervenită între ei și părțile din prezenta cauză, cu privire la imobilul situat la adresa de mai sus.
Au depus la dosarul cauzei un certificat emis de Judecătoria Fetești, cu privire la dosarul mai sus menționat.
La termenul de judecată din data de 12.06.2008, instanța, după ce a pus în discuția părților excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale invocată de reclamantă, a respins-o pe considerentul că aceasta este cea care solicită a se reține că are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, astfel că cererea sa, în ceea ce privește cota majoritară, este asimilată unei cereri în revendicare, urmând a fi timbrată ca atare cu suma de 4022,20 lei.
La termenul de judecată din data de 25.09.2008, instanța, după ce a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de intervenienți, în conf. cu dispozițiile art. 52 Cod de procedură civilă a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, apreciind că aceasta este întemeiată întrucât au făcut dovada că urmăresc valorificarea unui interes propriu, aflat în strânsă legătură de cauzalitate cu prezenta cauză, iar din certificatul depus la dosar reiese că există și un început de dovadă cu privire la existența dreptului subiectiv pe care-l afirmă.
Tot la același termen, instanța a admis cererea formulată de reclamantă, prin care a solicitat a se dispune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea printr-o hotărâre irevocabilă a cauzei ce are ca obiect constatarea vânzării cumpărării apartamentului proprietatea părților, situat în F, ce face și obiectul prezentei cauze, acțiune formulată împotriva părților de intervenienții în interes propriu, apreciind că soluționarea prezentei cauze este strâns legată de soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Fetești și în baza dispozițiilor art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei.
La data de 9.04.2009 cauza a fost repusă pe rol, admițându-se cererea pârâtului, în vederea continuării judecății, față de faptul că motivul pentru care cauza a fost suspendată nu mai subzistă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că prin Sentința Civilă nr. 1751 din 22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 28 din 19.01.2009 a Tribunalului Ialomița, s-a constatat intervenită între părți și intervenienți vânzarea cumpărarea imobilului situat în F, la prețul de 7000 lei.
La termenul din data de 30.04.2009 reclamanta a depus precizări prin care a solicitat completarea masei partajabile cu suma de 7000 lei reprezentând c/val. imobilului situat în F, ce a fost încasată doar de pârât, urmând ca aceasta să fie inclusă în lotul acestuia. Tot la acest termen reclamanta a înțeles să renunțe la partajarea imobilului situat în F, precum și la partajarea autoturismului, depunând în acest sens și un înscris.
Pârâtul, interogat în aceeași ședință, a precizat faptul că contravaloarea acestui imobil a fost încasată de el împreună cu reclamanta, nefiind reale susținerile acesteia, iar suma de bani a fost utilizată pentru a se achita avansul la apartamentul din C, iar restul de bani au fost cheltuiți în comun.
La termenul din data de 28.05.2009 reclamanta și-a completat acțiunea cu capătul de cerere privind partajarea datoriei comune, reprezentând c/val. împrumutului acordat pentru achiziționarea apartamentului din C, în sumă totală de 29930,38 lei (rate aferente perioadei 03.2007 - 02.2022), solicitând împărțirea acestuia în cote egale. Ea a menționat că a achitat împreună cu pârâtul ratele aferente imobilului până în martie 2007, iar ulterior a mai achitat singură 2-3, restul fiind achitate de pârât.
La cererea instanței, CNPAS a comunicat adresa nr. 10257 din 5.06.2009 din care reiese că în perioada 04.2005-02.2007 ratele pentru imobil au fost virate de pe ștatul de plată al reclamantei.
La rândul său, pârâtul a confirmat achitarea ratelor împreună cu reclamanta, însă doar până în ianuarie 2007 inclusiv, restul ratelor fiind achitate până în prezent de el.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.1817/12.06.2009, Judecătoria Călărașia admis în parte acțiunea, așa cum a fost modificată și completată, formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte.
A luat act de renunțarea reclamantei la capetele de cerere privind partajarea imobilului situat în F, str. - -., - 7,. D,.2,.5, jud. I, a unui autoturism și a unei mobile de tineret.
A respins, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și împotriva reclamantei și a pârâtului.
A constatat că în timpul căsătoriei părțile, respectiv reclamanta și pârâtul, au dobândit prin efort comun și contribuție egală următoarele bunuri comune: un apartament situat în C, str. -. B, nr. 32, - 4,. 1,. 1,. 5, jud. C, mobilă bucătărie, compusă din 3 corpuri tip dulap, masă și 2 scaune, cuier cu dulap în 2 uși, canapea cu 2 fotolii, mobilă sufragerie, mobilă dormitor, compusă din pat dublu, 2 șifoniere, 2 noptiere, comodă cu oglindă și comodă.
A stabilit că asupra acestor bunuri părțile au drepturi egale, în cote de 1/2 fiecare.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform cotelor mai sus menționate.
A atribuit reclamantei următoarele bunuri comune sau c/val. lor: mobilă bucătărie compusă din 3 corpuri tip dulap, masă și 2 scaune sau 780 lei, cuier cu dulap în 2 uși sau 224 lei, mobilă sufragerie (bibliotecă) sau 1120 lei.
A stabilit că valoarea lotului atribuit reclamantei este de 2124 lei.
A atribuit pârâtului următoarele bunuri comune sau c/val. lor: un apartamentul situat în C, str. -. B, nr. 32, - 4,.1,. 1,. 5, jud. C, în valoare de -,82 lei, o canapea cu 2 fotolii sau 1105 lei, mobilă dormitor compusă din pat dublu, 2 șifoniere, 2 noptiere, comodă cu oglindă și comodă sau 1260 lei.
A stabilit că valoarea lotului atribuit pârâtului este de -,82 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 79119,41 lei cu titlu de sultă.
A constatat că în timpul căsătoriei părțile au contractat o datorie comună în sumă totală de 40130,11 reprezentând c/val. unui împrumut acordat de SC SA în vederea achiziționării apartamentului din C, din care părțile au achitat prin efort comun și contribuție egală suma de 9865,31 lei, respectiv până în ianuarie 2007, inclusiv.
A constatat că din datoria comună în sumă de 30264,80 lei, rest rămas neachitat din suma mai sus menționată, pârâtul a achitat prin contribuția sa exclusivă suma de 4849,05 lei, reprezentând contravaloarea ratelor aferente perioadei februarie 2007 - iunie 2009.
A stabilit că datoria comună incumbă părților în cote egale de 1/2 fiecare.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra datoriei comune.
A atribuit pârâtului restul datoriei comune rămasă neachitată, în sumă de 30264,80 lei reprezentând c/val. ratelor aferente cumpărării cu plata prețului în rate a apartamentului din C, pe perioada februarie 2007 - februarie 2022, datorată în baza contractului nr. 613/28.02.2002 încheiat cu
A obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 15132,4 lei, reprezentând c/val. cotei sale de 1/2 din datoria comună, rămasă neachitată la data despărțirii în fapt.
A compensat obligațiile de plată ale părților, stabilite prin prezenta sentință și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 63987,01 lei.
A respins cererea reclamantei de a reține în favoarea sa o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune și de a se include în masa partajabilă suma de 7000 lei.
A compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 261 lei cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză și dispozițiile art.30 Codul familiei, reținând că, din titlul de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 613 din 28.02.2002 încheiat între părți și a reieșit că acesta a fost achiziționat în timpul căsătoriei, astfel că el are calitate de bun comun.
Deși pârâtul, prin cererea reconvențională formulată în cauză, a solicitat a se reține în masa bunurilor comune doar c/val. sumelor achitate de părți pentru imobil în timpul căsătoriei, respectiv c/val. avansului și a ratelor și nu imobilul în sine la valoarea sa de circulație actuală, instanța a respins această cerere având în vedere dispozițiile art. 1295 Cod civil, potrivit cărora vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, chiar dacă lucrul nu s-a predat și prețul nu s-a numărat.
În acest sens sunt și prevederile art. 1 din contractul mai sus menționat, care stipulează că locuința s-a vândut părților, trecând așadar în proprietatea acestora din momentul încheierii contractului.
Din această dispoziție legală rezultă că la data încheierii contractului în patrimoniul părților a intrat apartamentul, chiar dacă acesta nu era achitat integral, instituindu-se în acest sens o interdicție a celor doi soți de a-l înstrăina până la plata prețului.
Ca atare, este firesc ca în masa bunurilor comune să fie introdus imobilul intrat în patrimoniul soților, la valoarea lui actuală de circulație.
În ceea ce privește bunurile mobile indicate de reclamantă în acțiune, instanța le-a reținut în totalitate ca având această calitate de bunuri comune, având în vedere prevederile legale mai sus menționate, cum și faptul că pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar le-a recunoscut, cu excepția unei camere de tineret la care, de altfel, reclamanta a renunțat la termenul de judecată din 28.05.2009.
Nu s-a reținut ca făcând parte din masa bunurilor comune nici mașina marca Opel indicată de reclamantă în acțiune, față de faptul că aceasta a renunțat la partajarea ei prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 30.04.2009.
Asupra bunurilor comune se prezumă până la proba contrară că părțile au drepturi egale, în cotă de 1/2 fiecare.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție a soților la dobândirea tuturor bunurilor comune. Cota de contribuție a soților este unică pentru toate bunurile comune, nefiind admisibilă stabilirea diferențiată a cotei de contribuție pentru unele categorii de bunuri.
În cazul de față reclamanta a solicitat a se constata că are o contribuție mai mare, respectiv de 75 % la dobândirea bunurilor comune, motivat de faptul că la achiziționarea bunurilor mobile și la achitarea avansului și a ratelor aferente prețului imobilului, s-au folosit de banii câștigați de ea în timpul căsătoriei, inclusiv cei câștigați suplimentar din prestarea unor activități independente de serviciu, pârâtul contribuind doar sporadic și cu sume mici la toate cheltuielile casei.
Aceste afirmații reclamanta nu le-a dovedit însă cu certitudine, iar pârâtul prin probatoriul administrat în cauză, le-a contrazis.
Astfel, din cărțile de muncă depuse de părți la dosarul cauzei, dar și din fișele fiscale, a reieșit că cel care a lucrat în mod constant, pe toată durata căsătoriei, respectiv noiembrie 1993 - mai 2007, fost pârâtul, în timp ce reclamanta s-a angajat abia începând cu data de 1.08.2002. de 9 ani reclamanta a stat acasă, ocupându-se de treburile gospodăriei, precum și de creșterea fetiței, fără a realiza însă venituri bănești, ba mai mult, în acest interval de timp și-a făcut și studiile pentru prima facultate la o instituție particulară, susținută fiind financiar de socri.
Așa cum a reieșit atât din declarațiile tuturor martorilor audiați, dar și din considerentele sentinței civile nr. 1751/2008 a Judecătoriei Fetești, în anul 2001 părțile au vândut, fără a încheia însă acte, imobilul situat în F, în schimbul prețului de 7000 lei, iar banii obținuți i-au utilizat pentru a plăti avansul în sumă de 5180 lei din prețul imobilului din C, aspect ce rezultă și din contractul depus la dosar.
Reclamanta a încercat să acrediteze ideea că nu a avut cunoștință de vânzarea apartamentului din F, iar suma de bani obținută i-a profitat doar pârâtului care cheltuit-o în interes personal, motiv pentru care a și solicitat partajarea ei în cote egale. Este evident însă că această susținere este doar o încercare de a-și justifica contribuția majoritară solicitată la dobândirea bunurilor comune.
Este puțin probabil ca, în condițiile în care doar pârâtul a lucrat constant până în anul 2002, iar reclamanta nu era angajată și nici nu a beneficiat de sprijinul financiar al familiei sale, părțile să fi avut alți bani decât cei rezultați din vânzarea apartamentului din F pentru a putea achita și avansul, relativ consistent, al imobilului din
Ca atare, este cert că părțile au folosit acești bani rezultați din vânzarea unei case pentru a-și achiziționa o alta.
Deși reclamanta a încercat să dovedească că pe parcursul căsătoriei a obținut venituri net superioare celor realizate de soțul ei, susținerile ei nu au fost dovedite.
Chiar dacă reclamanta era cea care suporta plata utilităților, aceasta nu dovedește nici pe departe că pârâtul la rândul său nu suporta alte cheltuieli ale casei sau ale fetiței, el fiind cel care s-a ocupat de creșterea acesteia în perioada în care mama ei era internată în spital.
Faptul că părțile au fost nevoite să facă o serie de împrumuturi pe perioada cât reclamanta a fost bolnavă, nu dovedește că pârâtul a refuzat să contribuie la acoperirea lor, ci doar faptul că veniturile familiei erau pur și simplu mici, comparativ cu cheltuielile.
Pe de altă parte, pârâtul a dovedit atât cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu martorii audiați în cauză, că pe tot parcursul căsătoriei a avut venituri constante și relativ consistente, fiind ajutat considerabil și de familia sa, astfel că nu se poate considera că a avut o contribuție mai mică decât cea a soției sale, la dobândirea bunurilor comune.
Ca atare, instanța a reținut că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut o contribuție egală, de 1/2 fiecare.
La stabilirea loturilor instanța a avut în vedere ca fiecare dintre părți să primească în egală măsură bunuri mobile în natură, în conf. cu prevederile art.6739Cod de procedură civilă, omologându-se rapoartele de expertiză efectuate în cauză, la ale căror concluzii părțile au achiesat.
Instanța a avut în vedere la atribuirea imobilului solicitat de ambii soți, faptul că pârâtul nu deține un alt spațiu de locuit în C, el fiind cel care în ultimii 2 ani, de când reclamanta a plecat să lucreze în B, a locuit în mod constant aici, unde de altfel își desfășoară și activitatea. Pe de altă parte, reclamanta și-a construit împreună cu fiica sa o altă viață în B, fiind puțin probabil să se reîntoarcă în oraș, așa cum a încercat să susțină. Câtă are un loc de muncă stabil într-o altă localitate, susținerile sale referitoare la faptul că într-un viitor incert ar urma să revină în oraș, sunt în mod evident subiective și urmăresc doar atribuirea unui imobil, în care oricum nu intenționează să locuiască.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a apartamentului bun comun în patrimoniul soților a intrat atât un drept de proprietate asupra acestuia, cât și o datorie constând în diferența rămasă neachitată din prețul acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 32 lit. b Cod familiei, sunt datorii comune ale soților obligațiile contractate de aceștia împreună, întrucât legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestor dispoziții legale obligațiile sunt comune dacă sunt asumate de soți împreună, prin participare directă sau prin reprezentare la încheierea actului ce a dat naștere acestora, fiind indiferentă cauza contractării lor.
În cazul de față, ambii soți au fost semnatari ai contractului de vânzare cumpărare și și-au asumat obligația restituirii ratelor aferente prețului apartamentului pe o durată de 20 de ani, respectiv din martie 2002 până în februarie 2022, ceea ce conduce la concluzia că aceste rate sunt o datorie comună a celor doi, în sumă totală de 40130, 11 lei și că ea le incumbă în cote egale, de 1/2 fiecare.
Din această datorie comună părțile au achitat împreună inclusiv rata aferentă lunii ianuarie 2007, așa cum a precizat pârâtul la termenul din data de 28.05.2009, prin efort comun și contribuție egală, suma de 9865,31 lei, rămânând de achitat suma de 30264,80 lei.
Reclamanta a recunoscut că a achitat împreună cu pârâtul ratele la imobil până în martie 2007, iar apoi prin contribuția sa exclusivă doar 2-3, restul fiind achitate până în prezent de acesta. Ea nu a depus însă nici o chitanță cu care să dovedească plata prin contribuție exclusivă a vreunei rate după martie 2007, iar din chitanțele depuse la dosar de pârât reiese că acesta a achitat în aprilie 2007, când părțile erau despărțite, rata aferentă lunii februarie 2007, iar în mai pe cea aferentă lunii aprilie, ceea ce dovedește că ultima achitată împreună de cei doi este cea aferentă lunii ianuarie 2007.
Ulterior, prin contribuție exclusivă, pârâtul a achitat suma de 4849,05 lei reprezentând contravaloarea ratelor aferente perioadei februarie 2007- iunie 2009, aspect recunoscut în parte și de reclamantă.
Față de faptul că pârâtul este cel care a primit în proprietate apartamentul, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform dispozițiile art. 36 Cod fam. și asupra datoriei comune, pe care a atribuit-o acestuia în întregime, astfel că a atribuit pârâtului datoria rămasă neachitată, în sumă de 30264,80 lei din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 613/28.02.2002 încheiat între părți și, reprezentând c/val. rate aferente perioadei februarie 2007 - februarie 2022, obligând reclamanta la plata către acesta a sumei de 15132,4 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de 1/2 din datoria rămasă neachitată la data despărțirii.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, instanța a compensat obligațiile de plată ale părților stabilite prin prezenta sentință și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 63987,01 lei cu titlu de sultă.
În baza art. 276 Cod de procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 261 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs (calificat apel în raport de valoarea masei partajabile și dispozițiile art.2821Cod de procedură civilă), fără, însă, a-l motiva, pârâtul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de 08.10.2009, intimata reclamantă a invocat în principal nulitatea recursului în raport de dispozițiile art.306 al.1 Cod de procedură civilă (excepție asupra căreia instanța nu s-a mai pronunțat, datorită calificării date căii de atac), iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât sentința pronunțată este legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.152/A/22.10.2009, Tribunalul Călărașia respins apelul declarat de pârât împotriva sentinței instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în raport de care a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente, neexistând motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu.
În raport de această situație și de faptul că pârâtul nu și-a motivat apelul declarat, tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1817/2009 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant, învederând că nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 22.10.2009, neprimind citația pentru acest termen.
Intimata reclamantă pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, față de nemotivarea acestuia.
La termenul de judecată din 17.12.2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 cu referire la art.13 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de recurs pendinte recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, iar conform art.3 din nr.OG32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,15 lei.
De asemenea, Curtea are în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurentul a fost legal citat pentru termenul din 17 decembrie 2009 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 4 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât reclamant împotriva deciziei civile nr.152/A/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă, intimații intervenienți în nume propriu și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/24.02.2010
---------------------------------------------
C -
-
Jud.C -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 951/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
