Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2223/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2223/R/2008
Ședința publică din 14 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Andrea
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
S-a luat spre examinare-pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâtul R, precum și recursul declarat de către intervenienții și împotriva deciziei civile nr.60/A din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată R, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 7 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 noiembrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2445 din 28 septembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu d S u s, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta R împotriva pârâtului R.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, sub semnătură privată din data de 12 august 1993 încheiat între intervenientul și reclamantul R (fost ) și validat prin sentinta civilă nr. 2037/5 septembrie 2002 a Judecătoriei Viseu de.
S-a dispus rectificarea CF nr. 9454 a orasului nr. top. 807/2/1, 808/1 și 809/2/1 în suprafață totală de 1000 în sensul radierii încheierii de întabulare 1745 -1746/2002 cf prin care și-au înscris dreptul de proprietate reclamanta și pârâtul și restabilirea situației de carte funciară anterioare.
S-a constatat că sub durata căsătoriei reclamanta și pârâtul au dobândit în comun, în cota de 1/2 fiecare, o casă de locuit situată în pe- (pe terenul de mai ) compusă din demisol, parter și etaj, neterminată, evaluată de ing. expert în raportul de expertiză la prețul tehnic actualizat (materiale inglobate și manoperă) de 157.275 lei.
S-a constatat că în această construcție, intervenientii și au un drept de creanță de 6375 lei iar pârâtul Ram ai investit după divorț suma de 2.100 lei, sume ce s-au scăzut din valoarea totală a masei bunurilor de împărțit, care devine astfel de 148.800 lei.
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie matrimonială existentă între reclamantă și pârât și s-a atribuit casa în întregime pârâtului R născut.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei R suma de 4.400 lei cu titlu de sultă.
S-a respins cererea reconventională formulată de pârâtul reclamant R.
S-au compensat cheltuielile de judecată între reclamantă și pârât.
Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientilor suma de 2130 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1996 iar în anul 2004 căsătoria a fost desfăcută prin divorț (dosar nr. 1615/2004). După încheierea căsătoriei, părțile au început construcția unei case de locuit situată în pe- pe terenul înscris în cf 9454 nr. top. 807/1 în suprafață de 144. nr. top. 808/1 în suprafata de 443. și nr. top. 809/2/1 în suprafata de 413. casă care în prezent este ridicată și acoperită, având în componență demisol în suprafata de 65,83. parter în suprafață de 79, 24. și etaj în suprafata de 76, 78. la care se adaugă două terase de 17,84. și respectiv 21,30. cu o valoare tehnică actualizată (materiale înglobate și manopera aferentă) de 157,275 lei conform raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. expert.
Contribuția părților la ridicarea construcției este egală, ambii fiind plecați în Italia la muncă și trimițând bani pentru cumpărarea materialelor și plata manoperei, lucru de care s-au ocupat părinții pârâtului.
Nu s-a făcut în nici un fel dovada că reclamanta a contribuit în plus cu suma de 5000 Euro pe care i-a ridicat de la bancă, această contribuție nefiind recunoscută de către pârât. Dimpotrivă, acesta a făcut dovada prin chitanta de la fila 118 din dosar că a plătit la data de 8 mai 2006 (după divorț) către SC "" SRL suma de 2100 lei, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcție pe care le-au ridicat părțile pentru construcția casei.
S-a mai dovedit că intervenientii și au contribuit personal la construcția casei cu plata unor materiale și a unor părți, din manoperă după cum urmează: săpături pentru fundație în valoare de 500 lei, lemne în valoare de 1900 lei, fier beton în valoare de 70 lei, balastru în valoare de 900 lei, scândură în valoare de 170 lei, nisip în valoare de 900 lei, curent electric consumat pentru prepararea betonului și a mortarului în valoare de 1200 lei, manopera pentru preștit tavane și cuiele aferente în valoare de 685 lei și apoi în valoare de 150 lei, în total 6375 lei. Despre aceste operatiuni și plăți, intervenientii au ținut o evidență separate, pe măsura derulării lucrărilor (fila 28 din dosar) așa cum au ținut evidența și a materialelor cumpărare cu bani trimiși de reclamantă și pârât din Italia.
Nu a fost dovedită nici afirmația pârâtului din cererea reconvențională că ar fi contribuit din bani proprii cu suma de 3000 euro la lucrări de îmbunătătire și modernizare a locuintei părintilor reclamantei.
Cu privire la terenul de pe care s-a edificat construcția s-a reținut faptul că cei 1000 dezmembrați în numerele topografice menționate fac parte dintr-un trup mai mare de teren care aparține intervenienților și Hantig ca proprietari extratabulari.
In anul 1993, tatăl pârâtului, pe nume, încheie cu acesta un contract de vânzare și cumpărare sub semnătură privată, prin care îi vinde cei 10 ari de teren cu prețul de 10.000 lei.
Contractul este lovit de nulitate absolută, vânzătorul Hantig neavând consimțământul expres al soției sale în condițiile art.35 al. 2 din fam. Consimțământul neviciat fiind unul din condițiile de valabilitate al oricărei convenții conform art. 948 civil, lipsa acestuia duce la nulitatea absolută a actului încheiat.
Prin decizia civilă nr.60 din 6 martie 2008 a Tribunalului Maramureșs -au admis în parte apelurile declarate de apelanta reclamantă R și (fost R) schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R și în consecință s-a constatat că sub durata căsătoriei, reclamanta R și pârâtul (fost R), au dobândit în cote egale de câte parte fiecare, următoarele bunuri:
- casă de locuit situată în -, compusă din demisol, parter și etaj, neterminată în valoare de 1091.092 lei Ron
- teren în suprafață de 1000 mp, înscris în CF 9454, nr.top. 807/2/1, 808/1, 809/2/1, în valoare de 64.610 lei Ron
Valoarea totală a bunurilor dobândite de soți este de 174.702 lei Ron.
S-a sistat starea de devălmășie dintre foștii soți, atribuind bunurile de mai în natură pârâtului (fost R) și acesta a fost obligat să plătească reclamantei R suma de 87.351 lei Ron cu titlu de sultă.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
S-a menținut dispoziția sentinței atacate, privind respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul (fost R).
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că reclamanta Ras olicitat primei instanțe să constate că părțile au dobândit următoarele bunuri comune: - casă de locuit (în roșu) din,-; - teren în suprafață de 1.000 mp înscris în CF 9454, nr.top. 807/2/1, 808/1, 809/2/1.
Reclamanta a mai solicitat să se constate că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuție personală (în plus) de 5.000 euro.
Pârâtul R (născut ) a formulat cerere reconvențională solicitând instanței să constate că a avut o contribuție personală la îmbunătățirile din apartamentul părinților reclamantei în valoare de 2.000 euro.
Părinții pârâtului, numiții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând ca instanța să constate dreptul lor de creanță în valoare de 7.375 lei RON reprezentând contribuția lor la construirea casei părților (foști soți).
Sub durata căsătoriei părțile au edificat o casă de locuit (în roșu) în -. În mod greșit prima instanță a stabilit că valoarea de circulație a construcției ar fi cea de 157.275 lei. Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că valoarea de circulație a imobilului construcție (în roșu) este 110.092 lei ron. Sub acest aspect apelul pârâtului Raf ost admis și s-a constatat că valoarea construcției este de 110.092 lei.
În ceea ce privește terenul de 1000 mp înscris în CF 9454 nr.top. 807/2/1, 808/1, 809/2/1 s-au constatat următoarele:
Terenul în cauză a fost cumpărat de pârâtul R prin act sub semnătură privată, act care ulterior a fost validat în instanță prin sentința civilă nr. 2037/5.09.2002. Validarea s-a făcut în favoarea ambilor soți R și R, bunul fiind deci dobândit în timpul căsătoriei, înscriindu-se în aria de reglementare a art. 30 Cod familiei.
Intervenienta, pretinzându-se proprietară devălmașă a terenului, a solicitat a se constata că nu și-a dat consimțământul la vânzare. În mod greșit prima instanță a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, fără a observa (independent de modalitatea și temeiul juridic al validării acestuia) că terenul nu a fost niciodată proprietatea tabulară a soților și, în procesul de validare fiind chemați în judecată proprietarii tabulari (terțe persoane).
Pe de altă parte, sancțiunea care intervine în cazul înstrăinării unui bun comun de către un soț fără consimțământul celuilalt soț este nulitatea relativă, acțiunea în anulare fiind prescriptibilă în termenul general de 3 ani care curge de la data la care soțul nesemnatar ia la cunoștință despre încheierea actului. În cauza de față, intervenienta a luat la cunoștință despre act cel mai târziu la data de 20.12.2002 când a semnat înscrisul intitulat "declarație" în care (solicitând eliberarea autorizației de construire) declară că proprietari ai terenului sunt R și. Acest înscris se află depus în copie la fila 3 din dosarul primei instanțe și poartă data de 20.12.2002. Față de data formulării cererii de intervenție, respectiv 12.12.2006 s-a constatat că cererea intervenientei pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare este prescrisă și a fost respinsă.
Este important de relevat și aspectul ținând de conținutul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, respectiv faptul că la rubrica semnăturii promitentului cumpărător apare mai întâi numele de R, vizibil șters ulterior, după care s-a trecut numele de, pentru a se crea aparența că actul a fost încheiat anterior căsătoriei părților (pârâtul fiind cel care prin căsătorie a preluat numele soției, acela de R). Seria și numărul actului de identitate indicat de pârât în actul sub semnătură privată este identică cu seria și numărul actului de identitate eliberat acestuia după încheierea căsătoriei, așa cum rezultă din comunicarea din partea Serviciului de evidență informatizată a persoanei (fila 25 dosar apel).
Aceste aspecte întăresc concluzia că terenul dobândit prin efectul Sentinței civile nr. 2037/5.09.2002 este bun comun al foștilor soți.
Având în vedere cele de mai instanța a constatat că masa bunurilor comune ale soților R și se compune din construcție în roșu în valoare de 110.092 lei Ron și teren de 1.000 mp (identificat mai ) în valoare de 64.610 lei Ron (valoarea stabilită prin expertiză). Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 174.702 lei Ron.
Din probele administrate în cauză rezultă că foștii soți au avut contribuții egale la achiziționarea bunurilor comune, nici unul dintre ei nedovedind o contribuție mai mare. Faptul că la un moment dat reclamanta a retras din bancă o sumă de bani, nu atrage după sine concluzia (în lipsa altor probe) că suma respectivă ar constitui o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
De asemenea, nici sumele plătite de pârât după divorț, pentru plata diverselor obligații comune, nu îi conferă acestuia o cotă mai mare de proprietate, ci eventual un drept de creanță pe care pârâtul nu și l-a valorificat în cauza de față. Prin cererea reconvențională pârâtul a invocat altceva, respectiv investiții efectuate la casa socrilor săi, nedovedite prin nici un mijloc de probă.
În ceea ce privește contribuția personală a intervenienților la construirea casei părților, instanța de apel a constatat că nu a fost dovedită. Înscrisurile de la fila 28, 42, 43 din dosarul primei instanțe sunt simple însemnări ale intervenienților, care în lipsa altor probe, nu pot conduce la concluzia că aceștia ar fi avut o contribuție proprie. Din declarațiile martorilor audiați de prima instanță rezultă că intervenienții doar au administrat sumele de bani trimise de părți din Italia.
Prin încheierea civilă dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008 a aceluiași tribunal, s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr.60 din 6.03.2008 a Tribunalului Maramureș, în sensul că s-a consemnat numele corect al pârâtului apelant R (născut ) în loc de (fost R) cum din eroare s-a consemnat iar la aliniatul al treilea al minutei și dispozitivului deciziei s-a consemnat valoarea corectă a imobilului casă de locuit, respectiv suma de 110.092 lei ron, în loc de 101.092 lei cum din eroare s-a consemnat.
În motivarea încheierii s-a arătat că eroarea a fost cauzată de faptul că părțile nu au depus la dosar copia sentinței de divorț și nu a făcut nici o referire la numele pe care pârâtul îl va purta după divorț.
De asemenea, s-a constatat că valoarea imobilului construcție (în roșu) a fost trecută greșit ca fiind 101.092 lei RON. La calculul valorii totale a masei bunurilor comune și la calculul sultei s-a avut în vedere valoarea corectă, respectiv 110.092 lei RON.
Împotriva acestei sentințe intervenienții și au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește cererea reconvențională și pe cale de consecință menținerea dispozițiilor instanței de fond, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului intervenienții au arătat că au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, care a fost validat prin sentința civilă nr.2037/2002 a Judecătoriei Vișeu d e, dosar nr.2747/2002.
Nulitatea absolută a fost invocată deoarece intervenienții erau proprietarii extratabulari ai acestui teren, astfel încât instanța nu avea posibilitatea legală de a valida o astfel de convenție. Nulitatea a fost invocată de o parte din prezentul dosar, care nu a fost chemată în judecată în acel proces de validare astfel încât hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă, motiv pentru care este admisibilă cererea de constatare a nulității absolute a contractului formulată de intervenienta deoarece vânzarea realizată de către un neproprietar este lovită de nulitate absolută.
Declarațiile martorilor audiați au confirmat susținerile intervenienților în privința investițiilor pe care le-au efectuat la imobilul în litigiu, astfel încât pretențiile intervenienților sunt justificate.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.8 și pct.9, art.312 și art.274 pr.civ.
Pârâtul Rad eclarat recurs în termen legal împotriva aceleași hotărâri judecătorești, solicitând instanței admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește cuantumul sultei dar și în ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, petit formulat de intervenienți.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că sulta este nejustificat de mare raportat la valoarea construcției, așa cum rezultă din pozele depuse la dosar dar și din declarațiile martorilor specialiști în construcții, imobilul fiind realizat doar în proporție de 35%.
În raportul de expertiză s-au strecurat mai multe greșeli de calcul de către expert, care a făcut o raportare greșită la indicativul de evaluare a 1 mp de construcție de la 1080 lei mp, la 1800 lei mp. De asemenea, și indicele de inflație a fost calculat greșit iar pârâtul a solicitat în termenul stabilit de lege o contraexpertiză care nu a fost încuviințată nici de instanța de fond și nici de instanța de apel.
Pârâtul solicită diminuarea cuantumului sultei la nivelul sumei de 36.685 lei, sumă ce reprezintă J din valoarea construcției și la care a ajuns scăzând 1/3 din valoarea stabilită de expert și împărțind suma rămasă la doi.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.8 și pct.9, art.312 și art.274 pr.civ.
Reclamanta intimată R prin întâmpinare a solicitat anularea recursului pârâtului R având în vedere că acesta nu a semnat cererea de recurs, iar în cazul complinirii acesteia, respingerea recursului pârâtului și respingerea recursului intervenienților ca nefondate (12-15).
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că sulta a fost în mod corect stabilită de instanța de apel, raportat la valoarea de circulație a imobilului stabilită de către expert în fața instanței de fond.
Pentru a dovedi valoarea de circulație a imobilului, intimata a arătat că înțelege să depună un raport de expertiză extrajudiciară efectuată de un expert autorizat, din care rezultă că valoarea imobilului din litigiu, teren și construcții este la nivelul anului 2008 de - lei, echivalentul a 78.143 euro.
Recursul intervenienților este inadmisibil deoarece prin apărările formulate își invocă propria culpă în obținerea unei hotărâri judecătorești deoarece intervenientul a fost de acord cu admiterea acțiunii de validare a contractului de vânzare cumpărare și nu a uzat de calea de atac prevăzută de lege pentru respingerea acțiunii.
Intervenienta, nu a înțeles să paralizeze efectele hotărârii de validare a contractului prin dovedirea unui drept propriu asupra terenului. Vânzarea bunului altuia reprezintă o cauză de nulitate relativă a actului juridic, astfel încât aceasta trebuia invocată în termenul de prescripție de 3 ani. Intervenienta a luat cunoștință de vânzarea terenului către R și R, cel mai târziu la data de 20.12.2002, aceasta semnând cererea de eliberare a autorizației de executare a unei case de locuit pe terenul în litigiu.
Probele administrate în cauză au dovedit că intervenienții nu au făcut altceva decât să administreze sumele de bani trimise de reclamantă și pârât destinat edificării construcției, astfel încât intervenienții nu au dovedit pretinsa lor contribuție la edificarea construcției.
Recurentul a decedat la data de 27.05.2008, motiv pentru care intervenienta, în calitate de soție supraviețuitoare, a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia respectiv R și R în calitate de descendenți (40-41).
În probațiune, reclamanta intimată a depus un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar ing., având ca obiect evaluarea terenului și a construcției în litigiu însă Curtea va înlătura această probă întrucât potrivit art.305 pr.civ. în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, iar raportul de expertiză extrajudiciară depus nu constituie un înscris în sensul acestui text legal. (20-32).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârătul R și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, pârâtul recurent și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii atacate.
Pârâtul recurent nici măcar nu a indicat care este actul juridic interpretat în mod greșit sau căruia instanța de apel i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic considerent pentru care Curtea apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal astfel încât nu este posibilă cercetarea legalității deciziei criticate din această perspectivă.
Critica recurentului referitoare la valoarea reală a construcției în litigiu, valoare care rezultă din declarațiile martorilor specialiști în construcții este apreciată de C ca fiind inadmisibilă în recurs deoarece motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000, această critică vizând temeinicia hotărârii recurate.
Motivul de recurs privitor la stabilirea greșită a valorii de circulație de către expert și respingerea cererii pârâtului de efectuare a unei contraexpertize nu este fondat deoarece pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni la care expertul a răspuns motivat potrivit art.212 alin.1 pr.civ. instanța de fond considerându-se lămurită prin expertiza administrată, astfel încât cerințele art.304 pct.9 pr.civ. nu sunt îndeplinite.
Având în vedere valoarea masei bunurilor de împărțit de 174.702 lei, din care construcția în valoare de 64.610 lei și terenul în valoare de 110.092 lei, Curtea constată că tribunalul în mod legal a stabilit valoarea sultei la suma de 87.351 lei, cuvenită reclamantei intimate, corespunzătoare cotei de parte din masa bunurilor de partajat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul pârâtului R în speță nefiind incidente condițiile prevăzute de art.304 pct.8 și pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
II. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de intervenienții Hantig și și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
a decedat în cursul procesului, la data de 27.05.2008, recursul fiind continuat de succesorii acestuia, intervenienta în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtul R și R, ambii în calitate de descendenți.
Susținerea intervenienților recurenți referitoare la faptul că în realitate au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată având ca obiect terenul în litigiu, ei având calitatea de proprietari extratabulari, vânzarea fiind realizată și de un neproprietar, aceasta fiind intervenienta R, precum și inopozabilitatea sentinței civile nr.2037/2002 a Judecătoriei Vișeu d Sus este contrară realității.
Aceasta deoarece prin cererea de intervenție, aceștia au solicitat constatarea nulității absolute a contractului sub semnătură privată încheiat la data de 12.08.1993, pentru lipsa consimțământului expres al unuia dintre soți la încheierea actului, cerere întemeiată pe dispozițiile art.35 alin.2 teza II din fam.
Prin urmare, raportat la obiectul și cauza juridică a cererii de intervenție, conform art.129 alin.6 pr.civ. instanța de apel a soluționat cererea intervenienților prin respingerea ei ca prescrisă, stabilind că acțiunea intervenienților este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, iar motivul invocat de intevenienți atrage doar nulitatea relativă a actului juridic și nu nulitatea absolută așa cum a stabilit instanța de fond.
Nulitatea absolută a convenției încheiate la data de 12.08.1993 pentru lipsa calității de proprietari ai vânzătorilor intervenienți a fost invocată pentru prima dată în prezenta cale de atac și echivalează cu schimbarea cauzei cererii de intervenție ceea ce este inadmisibil potrivit dispozițiilor art.316 raportat la art.294 alin.1 pr.civ.
Deși intervenienții și-au întemeiat cererea de recurs pe prevederile art.304 pct.8 pr.civ. ei nu au precizat care este actul juridic greșit interpretat de instanța de apel sau în ce mod tribunalul a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia astfel încât, în opinia Curții, acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, în această situație fiind imposibilă cercetarea legalității hotărârii recurate.
Critica recurenților intervenienți privitoare la investițiile efectuate de intervenienți la construcția în litigiu împrejurare care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză este apreciată de C ca fiind inadmisibilă deoarece vizează temeinicia hotărârii atacate iar art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. au fost abrogate prin art.I pct.1111și 112 din OUG nr.138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul intervenienților întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.8 și pct.9 pr.civ. intervenienții neformulând nici o critică cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea lor în nulitate relativă a contractului sub semnătură privată încheiat la 12.08.1993 și, în consecință, va menține ca fiind legală hotărârea atacată.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatei R suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (63-64).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul R precum și respinge recursul declarat de intervenienții și, decedat în cursul procesului, continuat de succesorii R, R și împotriva deciziei civile nr.60/A din 06.03.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei R suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER
DACT./MR
03.12.2008/2ex.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Andrea
| ← Divort. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
