Divort. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 829
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, Calea B, - 2,. B,. 3, județul D, împotriva deciziei civile nr. 160/23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Târgoviște, str. -,. 5 D,. A,. 2, județul D și autoritatea tutelară PRIMĂRIA, cu sediul în Târgoviște, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, lipsind intimata-reclamantă și intimata-autoritate tutelară Primăria Târgoviște.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/22.06.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,75 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, recurentul pârât prezent, arată că își însușește recursul, îl semnează și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pârât în susținerea recursului.
Recurentul-pârât,având cuvântul, susține că instanța nu a apreciat corect probele administrate la dosar, reclamanta intimată fiind cea care a plecat din domiciliu comun, la C, ulterior aflând că aceasta locuiește cu un alt, astfel că nu se poate reține culpa exclusivă a recurentului în destrămarea căsătoriei.
Mai susține recurentul pârât că în mod greșit instanța a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorului, în sarcina de plată a intimatei reclamante, la suma de 50 lei, în condițiile în care nevoile minorul cresc odată cu vârsta.
Totodată, intimata reclamantă a încercat foarte rar să vorbească cu minorul, să ia legătura cu acesta, cu toate că recurentul pârât îi permite acest lucru.
Solicită admiterea recursul, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul desfacerii căsătoriei din culpă comună și stabilirea pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economia națională. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr.5363 315/2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Târgoviște sub nr. 478/1992, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorului născut la data de 22 11 1994 și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pe parcursul căsătoriei, comportamentul soțului pârât s-a schimbat, acesta începând să o neglijeze și să devină violent, verbal și fizic și că soțul său a început să întrețină relații extraconjugale în timp ce ea se ocupa de casă și de copil.
Cât îl pe privește minorul, reclamanta a precizat că este foarte atașat de tată, acesta din urmă având suficiente condiții materiale și morale pentru creșterea lui și că până de curând și-a desfășurat activitatea în salonul de frizerie -coafură într-una din camerele apartamentului comun.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că soția sa a plecat de acasă la data de 6 07. 2008, luând suma de 4000 de euro și 6000 lei spunând că se va întoarce, lucru pe care nu l-a făcut, că nu este adevărat că a lovit-o pe reclamantă și nici că a avut relații extraconjugale, iar în ce îl privește pe minor este foarte atașat de el și dorește ca acesta să-i fie încredințat.
S-a luat act că la termenul din 4 11. 2008, reclamanta a precizat că dorește ca pensia de întreținere la care va fi obligată în favoarea minorului să fie calculată în funcție de veniturile pe care le-a obținut în ultimul an la salonul de coafură.
La solicitarea reclamantei au fost audiați martorii și, iar la solicitarea pârâtului martorul.
S-au efectuat referate de anchetă socială la locuințele părților.
La termenul din 14.10.2008 fost audiat în camera de consiliu, minorul în vârstă de 13 ani,.
În urma administrării probei cu acte și martori, Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr.5042/ 04.11.2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, autoritate consultativă fiind Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Târgoviște, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 10.09.1992 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Târgoviște sub nr. 478/1992, din vina exclusivă a pârâtului, iar reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a dispus ca minorul - să fie încredințat spre creștere și educare tatălui-pârât și a obligat-o pe reclamanta la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 24 lei lunar în favoarea minorului, începând de la data introducerii cererii, 25.08.2008 și până la majoratul minorului, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin prisma probei testimoniale administrate în cauză, a apreciat că relația de căsătorie a celor doi soți este grav vătămată, cauza principală a acestei situații derivând din atitudinea pârâtului care a început să-și neglijeze soția, existând suspiciuni că ar fi avut și relații extraconjugale, cei doi soți, conform probei testimoniale, fiind despărțiți în fapt din luna iulie a acestui an.
Ca urmare a situației de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că vina exclusivă pentru destrămarea căsătoriei aparține soțului-pârât.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.38 Codul familiei, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre soți, din vina exclusivă a pârâtului.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 3. cod familiei, prima instanță a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Cât privește încredințarea spre creștere și educare a minorului, instanța de fond a considerat că este în interesul copilului, să dispună ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare tatălui-pârât, având în vedere înțelegerea dintre părinți în sensul arătat, precum și probele administrate, reținându-se că proba testimonială a pus în evidență faptul că minorul este mai atașat de tatăl care îl îngrijește, îi face mâncare, îi spală, îl duce la plimbare, pe de o parte, iar pe de altă parte, acest lucru reiese chiar din opțiunile exprimate de minor (care dorește să rămână cu tatăl său) și de către mama-reclamantă, precum și din faptul că în perioada de despărțire în fapt a soților, a rămas în îngrijirea tatălui și ancheta socială întocmită la locuința pârâtului evidențiind faptul că acesta dispune de condiții materiale și de locuit propice pentru creșterea și educarea unui copil minor.
Cu privire la plata pensiei de întreținere s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.86 cod familie, obligația de întreținere există între părinți și copii, iar potrivit dispozițiilor art.94 alin 1 Cod familie, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu nevoile celui ce urmează aop lăti, or conform adeverinței de venituri nr.26702/24 10 2008 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală, reclamanta a obținut în anul 2007 un venit în cuantum de 1138 lei.
Ca atare, în funcție de aceste venituri și conform dispozițiilor art.94 alin 4 din codul familiei, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 24 lei lunar în favoarea minorului, începând de la data introducerii cererii și până la majorat, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, apelantul pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că din probatoriul administrat a rezultat că vinovată de desfacerea căsătoriei se face intimata care a părăsit domiciliul conjugal, luând cu ea o sumă importantă de bani și implicându-se într-o relație extraconjugală.
Apelantul a mai arătat că a solicitat ca pensia să fie stabilită în funcție de veniturile obținute de soție, instanța trebuind să aibă în vedere venitul minim pe economia națională, pensia de 24 lei lunar stabilită de prima instanță neputând satisface nevoile minorului.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 160 din 23 aprilie 2009, admis apelul declarat de apelantul pârât, a schimbat, în parte, hotărârea apelată, doar în privința cuantumului pensiei de întreținere, care va fi de 50 lei/lunar și nu de 24 lei/lunar și a păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că primul motiv de apel nu este întemeiat.
Astfel, apelantul a susținut că din probatoriul administrat rezultat că vinovată de desfacerea căsătoriei se face intimata care a părăsit domiciliul conjugal, luând cu ea o sumă importantă de bani și implicându-se într-o relație extraconjugală,instanța constatând că depozițiile martorilor nu au confirmat, însă, cele susținute de către apelant.
Astfel, martorul, propus de către pârâtul apelant nu a relatat nicio împrejurare de natură să confirme cele susținute de către apelant, depoziția sa referindu-se, în principal, la împrejurarea că minorul a rămas în grija tatălui, care s-a ocupat de el.
Faptul că mama minorului ar fi plecat în C în urmă cu 3, 4 luni nu a fost de natură să ducă la concluzia că de destrămarea relațiilor de căsătorie se face vinovată reclamanta, întrucât doar refuzul nejustificat al unuia dintre soți de a locui împreună cu celălalt soț poate constitui motiv de divorț în sensul art. 38 din Codul familiei, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză.
Din contră, din depozițiile martorelor audiate la cererea reclamantei a rezultat că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie s-a făcut pârâtul, care avea o atitudine violentă față de soție și întreținea relații extraconjugale.
Critica privitoare la cuantumul pensiei de întreținere a fost privită ca întemeiată de tribunal.
Astfel, prima instanță a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorului în funcție de veniturile nete realizate de către reclamantă în cursul anului 2007, așa cum au rezultat ele din adresa nr.26702/24.10.2008, deși, acțiunea a fost introdusă în cursul lunii august 2008.
Având în vedere precizările făcute de către intimata reclamantă în sensul că nu mai are serviciu și constatând că pensia de întreținere, greșit, a fost stabilită de către prima instanță în funcție de veniturile nete obținute în cursul anului 2007, deși, cererea de divorț este formulată la data de 25.08.2008, Tribunalul apreciat că se impune stabilirea pensiei în funcție de venitul minim net pe economie, în lipsa altor criterii.
În temeiul obligației legale de întreținere, reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantumul de 50 lei lunar, avându-se în vedere nevoile minorului și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 94 alin.3 Codul familiei potrivit cărora obligația de întreținere s-a stabilit până la o pătrime, în cazul de față, din venitul minim net pe economie.
Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul celor arătate mai sus, păstrat restul dispozițiilor hotărârii și s-a luat act de împrejurarea că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică, sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere, care este mult prea mic, calculat în raport de adeverința emisă de administrația fiscală ce atestă venitul anual al intimatei în cursul anului 2007, în loc să se aibă în vedere venitul minim pe economia națională, cât și sub aspectul culpei, apreciind că în mod greșit instanțele au stabilit că este vinovat exclusiv de destrămarea familiei, când în fapt intimata a fost cea care a plecat din domiciliul comun, în prezent locuind în C cu un alt.
A susținut recurentul de asemenea că există o contradicție în considerentele hotărârilor în sensul că deși este considerat exclusiv de destrămarea familiei, i se încredințează totuși spre creștere și educare minorul, născându-se astfel întrebarea firească dacă un părinte atât de vinovat de ajungerea la divorț, se poate ocupa de îngrijirea minorului rezultat din căsătorie.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport de întregul material probator administrat în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Din probele efectuate în fața instanței de fond, rezultă că părțile s-au despărțit în fapt, continuând să locuiască o perioadă în același domiciliu, după care intimata a plecat din această locație,lăsând minorul în grija tatălui recurent.
Este adevărat că din aceleași probatorii a rezultat culpa pârâtului în destrămarea relațiilor de familie, pentru că acesta își neglija soția și a lăsat să se presupună, dată fiind comportarea sa că are relații extraconjugale, dar, tot din probele pe care instanța le-a avut de analizat rezultă,chiar dacă nu în aceeași măsură și culpa intimatei care, a înțeles să părăsească domiciliul comun și nu a făcut nici un demers pentru continuarea relațiilor de familie.
Această atitudine de pasivitate a intimatei față de destrămarea unei familii, constituie o culpă, astfel că se impunea ca divorțul să se pronunțe din vina ambilor soți și nu din culpa exclusivă a recurentului.
Această soluție se impunea față de probele administrate și nu față de susținerea recurentului, că hotărârile pronunțate ar fi contradictorii în considerentele lor,în condițiile în care se încredințează spre creștere și educare minorul părintelui vinovat exclusiv de destrămarea familiei.
Este posibil să se încredințeze copilul spre creștere și educare unui părinte culpabil exclusiv de divorț, dacă interesul superior al copilului impune acest lucru.
Culpa comună s-a dovedit cu probele administrate și nu este o consecință a măsurii de încredințare a minorului spre creștere și educare tatălui, pentru că sub acest aspect părțile s-au învoit, reclamanta intimată fiind de acord ca minorul să rămână la tată, întrucât există un atașament puternic între aceștia.
Deci sub acest aspect recursul este întemeiat.
Întemeiată este și critica vizând cuantumul pensiei de întreținere, deoarece instanța a stabilit această pensie la suma de 50 lei, având în vedere adeverința eliberată de Administrația Fiscală care atestă că pe anul 2007 intimata a realizat un venit de 1138 lei, în loc să aibă în vedere venitul minim pe economie, așa cum se procedează și în situația persoanelor care nu realizează venituri.
Se impunea a se avea în vedere acest venit pe economie dată fiind vârsta minorului, care este născut la 22 noiembrie 1994, care este elev și nevoile acestuia sunt mai mari, corespunzător vârstei, suma de 50 lei stabilită în sarcina de plată a intimatei având caracterul de simbol, fără nici un beneficiul pentru minorul în favoarea căruia trebuie prestat.
Având în vedere considerentele arătate, recursul de față este fondat urmând ca în baza art.312 pct.1 Cod pr.civilă, să fie admis, pe cale de consecință, să se modifice în tot decizia Tribunalului Dâmbovița și în parte sentința Judecătoriei Târgoviște, în sensul de a se dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, și de a se stabili cuantumul pensiei de întreținere la suma de 150 lei, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, Calea B, - 2,. B,. 3, județul D, împotriva deciziei civile nr. 160/23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Târgoviște, str. -,. 5 D,. A,. 2, județul D și autoritatea tutelară PRIMĂRIA, cu sediul în Târgoviște, județul D, și în consecință;
Modifică în tot decizia sus menționată și în parte sentința civilă nr. 5042 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul că dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților și cuantumul pensiei de întreținere va fi de 150 lei lunar, în loc de 50 lei lunar.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
5 ex./4.11.2009
f- Jud.Târgoviște
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Divort. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
