Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 23
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-,. 384 ( P5),. B, parter,.2, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 439/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.02.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 14022/29.11.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea civilă de partaj bunuri comune formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat că pe parcursul căsătoriei lor părțile au dobândit împreună cu contribuție egală următoarele bunuri mobile:
- un frigider"Arctic" - în valoare de 661,70 lei RON
- o hotă - în valoare de 247 lei RON
- 2 apometre în valoare de 70 lei RON
- o centrală termică - în valoare de 4666 lei RON, bunuri în valoare totală de 5644,70 lei RON
S-a constatat că autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare - în valoare de 7881 lei RON, este bun propriu al reclamantei.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului nr. 5 din I-,. 4. Sc. B, parter, în sumă de 149.960 lei RON.
S-a dispus lichidarea comunității de bunuri dintre părți și ca efect al partajului.
I s-a atribuit reclamantei frigiderul "Arctic" în val. de 661,70 lei RON
I s-a atribuit pârâtului apometrele, hotă și centrala termică
în valoare de 4983 lei RON
S-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei o sultă compensatorie în sumă de 2160,65 RON.
S-au compensat onorariile de avocați achitate de către părți.
S-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 961,20 lei RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorarii de expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 1998 - august - după o perioadă de concubinaj ce data din anul 1996 când reclamanta s-a mutat la I în apartamentul din str. - (a se vedea sentința civilă de divorț, fila 156 verso și declarațiile martorilor (filele 186-187).
La momentul inițierii relației de concubinaj reclamanta a vândut apartamentul bun propriu pe care îl avea la V cu suma de 24.000.000 lei mutându-se la I în noiembrie 1996( a se vedea decizia nr. 11/15.11.1996, fila 117 dosar precum și precizările martorului audiat în divorț, fila 114 ).
Din vânzarea acelui apartament, reclamanta a obținut suma de 24.000.000 lei( a se vedea concordanța dintre depoziția martorului (divorț fila 114,) și depoziția martorului BG( fila 186 dosar)
Din această sumă ea a achitat suma de 20.000.000 lei pentru achitarea apartamentului din I str. -, contractat de către pârât cu plata în rate (a se vedea adresa CEC de la fila 75 dosar, prin coroborare cu depoziția martorului fila 186)
Îmbunătățirile pe care le pretinde reclamanta a fi fost aduse apartamentului din I nu se confirmă însă din nici una dintre probele administrate, astfel că această susținere va fi înlăturată.
Autoturismul 1310, înmatriculat - este bunul propriu al reclamantei dobândit din același preț de vânzare al apartamentului său din V, astfel cum însuși pârâtul confirmă, în precizările aflate la fila 259 dosar.
Tot în considerarea acelorași precizări ale pârâtului - fila 259- instanța constată că părțile au dobândit împreună, pe parcursul căsătoriei, în cote egale de contribuție un frigider, o hotă, apometre și o centrală termică, bunuri mobile evaluate de experta (anexă la raport de expertiză, fila 108 și răspuns la obiecțiuni fila 135) în total în valoare de 56.447.000 lei (valoarea centralei termice și manoperei de branșare cu materiale fiind de 46.660.000 lei)
Prin urmare masa bunurilor comune se compune din mobilele enunțate mai sus iar autoturismul 1310 este bun propriu al reclamantei.
Cât privește situația juridică a imobilului, acesta, în valoarea reactualizată de expertul (fila 232 dosar) reprezintă 167.000 lei RON și el nu este bun comun al părților, însă instanța, constată că reclamanta are un drept de creanță reprezentat de diferența dintre prețul de contractare și cel din actul adițional nr. 1/1997 la contractul de vânzare cumpărare(filele 41-43 dosar) respectiv 116.000 lei cuantificată de același expert ca reprezentând 88% din valoarea apartamentului (fila 99 dosar).
Din probele analizate anterior rezultă că această diferență, achitată în august 1997 provine din suma depusă de reclamantă pe libretul CEC al pârâtului (adresa de la fila 75 dosar) și ea reprezintă prin reactualizare procentuală la valoarea apartamentului (a se vedea fila 232, reactualizarea valorii apartamentului) 149.960 lei RON.
Aceasta este așadar suma ce reprezintă în prezent dreptul de creanță al reclamantei.
Pentru toate considerentele de mai sus acțiunea de partaj a fost admisă în baza art. 36 Codul familiei în baza art. 111 Cod procedură civilă, s-a constatat dreptul de creanță al reclamantei asupra imobilului și natura juridică de bun propriu al acesteia al autoturismului 1310.
Ca efect al partajului ținând seamă și de opțiunile exprimate de pârât la fila 236, instanța a atribuit reclamantei frigiderul și mașina de spălat automată iar pârâtului apometrele, hota și centrala termică.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 149.960 lei ca drept de creanță al acesteia asupra imobilului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă au fost compensate onorariile de avocați achitate de părți, iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantei cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru și onorarii de experți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul,susținând în esență că în mod greșit s-a stabilit că reclamanta a contribuit cu suma de 149.960 lei RON la cumpărarea apartamentului proprietatea sa, deși în realitate a achitat singur contravaloarea apartamentului.
Se arată că deși reclamanta a cerut 70% din valoarea apartamentului, instanța i-a acordat 88%.
Invocă faptul că intimata nu a achitat la fond taxa de timbru legală.
În susținerea acestor motive apelantul arată că de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare și până în luna august 1997 achitat în întregime valoarea apartamentului întrucât avea un salariu de 423.000 lei, care îi permitea acest lucru și deci nu avea nevoie de ajutorul financiar al concubinei sale.
Menționează că suma de bani depusă de reclamantă pe cecul apelantului în luna noiembrie 1996 fost folosită pentru achiziționarea autoturismului.
Apelantul contestă totodată și concluziile raportului de expertiză referitoare la faptul că suma de 116.000 lei reprezintă 88% din valoarea apartamentului, în condițiile în care din această sumă s-au achitat rate 5 ani de zile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel și reclamanta,motivat de faptul că nu i s-a acordat dreptul de retenție cu privire la imobil până la momentul achitării sumei stabilite.
Prin decizia civilă nr. 439/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 14022 din 29.11.2007 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost schimbată în parte, în sensul că:
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului nr. 5 din I,-, bloc 384 (P5),. B, parter, în sumă de 116.900 lei RON.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a respins apelul formulat de împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată pe intimata - apelantă să plătească apelantului intimat suma de 2138,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Din anul 1996 părțile au trăit în concubinaj, aspect ce rezultă din decizia nr. 11/15.11.1996 - fila 117 dosar, precum și din precizările martorului audiat în divorț,(fila 114), dar și din declarația apelantului aflată la fila 86 dosar fond.
Anterior inițierii relației de concubinaj, reclamanta a vândut apartamentul proprietatea sa de la V, cu suma de 24.000.000 lei ROL potrivit declarației martorilor și B
Din această sumă ea a achitat 2.000.000 lei pentru achitarea apartamentului în litigiu contractat de către pârât cu plata în rate și susține că a contribuit cu 1.000.000 lei la îmbunătățirile aduse imobilului.
Suma de 2.000.000 lei ROL a fost depusă la 05.11.1996 pe libretul CEC nr. 17-183-44667, titular al acestuia fiind apelantul.
Părțile s-au gospodărit împreună în perioada concubinajului pentru că în caz contrar nu ar fi existat nici o logică a depunerii unei sume atât de mari pe numele apelatului și nici nu s-ar fi căsătorit doi ani mai târziu, în 1998.
Conform actului adițional nr. 1/1997 la contractul de vânzare - cumpărare nr. 42700/1999 " diferența de valoare de 116.000 lei dintre suma achitată în rate și prețul integral de 131.122 lei se achită de cumpărător cu chitanța nr. 24734/14.08.1997".
Pe cale de consecință, această diferență a fost achitată de părți în perioada concubinajului cu banii proveniți de la reclamantă și depuși anterior pe numele concubinului său.
Apelantul susține că avea un salariu de 423.000 lei care i-ar fi permis să-și achite apartamentul și cu toate acestea nu a făcut-o, decât ulterior depunerii banilor de către reclamantă pe numele apelantului.
Suma de 116.000 lei achitată de către pârât din banii reclamantei reprezintă potrivit expertizei efectuate de către expert 88% din valoarea acestui imobil care reactualizată este de 167.000 lei RON.
Cu toate acestea, prin cererea reconvențională apelant a solicitat să se constate că are un drept de creanță de 70% din valoarea imobilului, cerere ce nu a fost modificată ulterior potrivit art. 132 Cod procedură civilă și ca atare, nici timbrată în funcție de mărirea obiectului cererii.
Tribunalul a admis apelul promovat de către pârâtul și în baza art. 296 Cod procedură civilă a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului în litigiu în sumă de 116.900 lei, ceea ce echivalează cu 70% din valoarea acestuia.
În ceea ce privește motivul de apel privind neplata taxei de timbru, tribunalul a constatat că raportat la obiectul cererii reconvenționale, instanța a fixat taxa de timbru în sarcina reclamantei raportat la acțiunea în constatarea existenței unui drept de creanță asupra imobilului în litigiu, ce ulterior a fost admisă în temeiul art. 111 Cod procedură civilă.
Chiar dacă, din eroare, prin încheierea din 3.11.2004, apelantului i s-a pus în vedere o taxă de timbru calculată la valoarea dreptului de creanță, prin încheierea din 6.09.2007 s-a revenit asupra celor dispuse și s-a stabilit că pârâtul -apelant nu datorează această taxă de timbru.
În ceea ce privește apelul promovat de către reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta a solicitat acordarea unui drept de retenție abia prin concluziile finale și ca atare, în mod corect instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii care nu a fost formulată cu respectarea disp. art. 132 Cod procedură civilă.
Instituirea unui drept de retenție nu poate fi pusă în discuția părților din oficiu de către instanță în virtutea rolului său activ pentru că acest lucru ar veni în contradicție cu respectarea principiului disponibilității.
Pentru argumentele expuse a fost respins apelul promovat de către reclamantă.
În baza art. 296 Cod procedură civilă s-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata apelantă să plătească apelantului intimat cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
1.Se susține că tribunalul ar fi reținut motive contradictorii cu privire la soluționarea motivului de apel privind obligarea părților la plata taxei de timbru.
Astfel greșit se reține, de tribunal, că reclamanta nu datorează taxă de timbru la valoare pentru că a promovat o acțiune în constatare fiind incidente dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă în timp ce recurentului apelant i se pune în vedere o taxă de timbru substanțială în condițiile în care criticile formulate vizau greșita soluționare a acțiunii în constatarea unui drept.
A doua critică vizează reținerea de către tribunal a unor situații străine de natura cauzei și total contradictorii.
Astfel se reține că a contribuit cu 2 milioane lei vechi la plata apartamentului deși nici intimata nu susține această sumă.
Mai mult, concubinul care pretinde că are o contribuție la dobândirea unui bun în timpul concubinajului trebuie să demonstreze contribuția lui efectivă la plata bunului deoarece contribuția nu e prezumată, așa cum se prezumă contribuția soților. A dovedit faptul că diferența de preț la apartament, în august 1997 era de 62.120 lei (rate dobânzi, penalizări) și că până la acea dată se achitaseră în rate de 61,95% din întregul preț de 131.122 lei.
Din interogatoriul luat intimatei rezultă că aceasta a folosit suma de 20 milioane lei vechi depusă la CEC pe numele recurentului, pentru achiziționarea unui autoturism iar diferența a fost scoasă de intimată de la CEC - ea fiind salariată acolo - și a fost folosită în comun. Tribunalul a reținut greșit disp. art. 30 Cod familie prezumând contribuția la dobândirea bunurilor comune prin simplul fapt că există o relație de concubinaj.
3.Ultima critică vizează faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel formulat de prin care acesta critică greșita reținere de instanță a faptului că diferența de preț în august 1997 era de 116.000 lei în condițiile în care, în realitate, diferența era de 62.090 lei, fiind achitată cu chitanța nr. 24734 din 14.08.1997 de.
Din acest considerent expertul a actualizat suma de 116.000 lei și s-a ajuns la procente de 70% conform intimatei și 80% conform expertului.
Toate actele depuse la dosar și la care s-au făcut trimiteri punctuale confirmau împrejurarea că acest motiv de critică era fondat fiind imposibilă reținerea sumei de 116.000 lei în condițiile în care actele în discuție, inclusiv chitanța 24734/14.08.1997 confirmă achitarea de recurent în august 1997 sumei de 62.070 lei.
Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la neprofesionalismul și nelegalitatea raportului de expertiză efectuat de expert respectiv cât reprezintă suma de 30 milioane lei vechi din valoarea de circulație actuală a apartamentului în condițiile în care în anul 1997 s-a achitat suma de 62.000 lei și nu 30 milioane lei vechi și nici 116.000 lei cât reține instanța de judecată.
În susținerea recursului a fost solicitată proba cu înscrisuri, care a fost admisă și administrată în fața instanței de recurs conform disp. art. 305 Cod procedură civilă.
Legal citată intimată a formulat întâmpinare solicitând să se respingă recursul promovat întrucât motivele de modificare invocate nu ar fi operante în cauză.
Astfel nu sunt incidente disp. art. 304 pct.7 Cod procedură civilă deoarece nu există o contradicție între considerente și dispozitiv, așa cum susține recurentul.
În ceea ce privește lipsa de bază legală a hotărârii aceasta ar interveni doar în absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată. Or, în cauză au fost avute în vedere principiile și normele care guvernează materia împărțelii bunurilor comune.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv recurs încadrabil din disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea reține că pentru a fi operant ar trebui să existe o contrarietate între considerentele hotărârii, în sensul că argumentele expuse de instanță să se excludă reciproc, astfel încât să nu poată fundamenta dispozitivul ori să fie prezentate în exclusivitate considerente străine de natura pricinii.
În cauza pendinte nu ne aflăm în nici una din ipotezele textului, instanța argumentând împrejurările cât și temeiurile de drept avute în vedere la soluționarea acestor aspecte.
Pentru aceste considerente motivul de modificare invocat nu este operant în cauză.
Cea de a doua critică din recurs este întemeiată, ea vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 30 Cod familie, prezumându-se contribuția la dobândirea bunurilor comune prin simplul fapt al existenței unei relații de concubinaj.
După cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, raporturile patrimoniale dintre concubini sunt guvernate de dispozițiile dreptului comun care
reglementează proprietatea pe cote părți, în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți.
În cauza pendinte este în discuție dreptul de creanță al intimatei constând în cuantumul sumei de bani cu care ea a contribuit la plata ratelor la apartamentul bun propriu al reclamantului.
Reclamanta, fiind cea care pretinde dreptul de creanță, are sarcina probei conform disp. art. 1169 Cod civil, coroborat cu art. 129 al. 1 teza I Cod procedură civilă pentru a dovedi proporția în care a contribuit la plata acestor rate.
Prin răspunsul la interogatoriul ce i-a fost luat în fața instanței de apel ( 37 dosar tribunal) recunoaște că din cei 20.000.000 lei vechi depuși de ea la CEC pe numele recurentului, suma de 13.000.000 lei vechi au fost folosiți pentru achiziționarea autoturismului și 1.000.000 lei pentru transport.
La întrebarea nr. 3 din interogatoriu răspunde că după achiziționarea autoturismului, restul banilor au fost scoși de la CEC și au fost cheltuiți împreună cu recurentul pentru curățenia imobilului și pentru multe alte cheltuieli.
În aceste condiții greșit au reținut instanțele că simpla depunere a sumei de bani la CEC pe numele recurentului ar face dovada că ea a contribuit exclusiv la plata diferenței de preț pentru apartamentul în litigiu atâta timp cât chiar reclamanta nu spune așa ceva la interogatoriu.
Date fiind considerentele expuse mai sus cu privire la regimul juridic aplicabil raporturilor patrimoniale dintre concubini, Curtea reține că reclamanta intimată a contribuit în proporție de 50% în august 1997 la plata diferenței de preț la apartamentul proprietatea recurentului. Chiar în concluziile de la fond (259) recunoaște că au cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei, fiind necontestat că părțile au locuit și s-au gospodărit și în perioada concubinajului, astfel că din considerente de echitate, putem aprecia aceeași cotă și la achitarea diferenței de preț.
C de-al treilea motiv de recurs vizând greșita reținere de prima instanță a faptului că diferența de preț în august 1997 era de 116.000 lei în condițiile în care, în realitate diferența de preț era de 62.090 lei, fiind achitată cu chitanța nr. 24734/14.08.1997, se încadrează în disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ea a făcut obiect de critică în apel fără ca tribunalul să motiveze hotărârea sub acest aspect.
Motivul de recurs vizează ipoteze variate cum sunt: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În considerentele deciziei tribunalului nu se fac nici un fel de referiri relativ la critica în discuție, instanța reținând doar că actul adițional nr. 1/97 la contractul de vânzare -cumpărare nr. 42700/99 prevedea că diferența de preț de 116.000 lei dintre suma achitată în rate și prețul integral de 131.122 lei se achită de cumpărător cu chitanța nr. 24734/14.08.1997.
Curtea reține că hotărârile trebuie să arate temeiurile de fapt și de drept pe care se sprijină judecata, în soluționarea proceselor, motivarea fiind garanția părților în contra arbitrariului judecătoresc.
Din înscrisurile dosarului rezultă că recurentul a achiziționat imobilul din I,-. 384(PS),. B, parter,. 2 în baza contractului de vânzare -cumpărare nr. 42700/92 cu eșalonarea valorii ratelor lunare ( 17 dosar fond).
Prețul locuinței a fost de 131.122 lei din care la momentul perfectării contractului, acesta a achitat avans și comision de 13155 + 1967 lei cu chitanța nr. 38086/10.08.1992 rămânând un rest de plată de 116.000 lei eșalonat pentru 10 ani. Această sumă a fost eșalonată la plată începând cu drepturile bănești ale lunii decembrie 1992 și până în luna noiembrie 2002.
Din conținutul înscrisurilor anterioare reiese indubitabil faptul că recurentul a început să plătească din suma de 116.000 lei imediat, din decembrie 1992, aspect care se coroborează cu adeverința nr. 784/26.01.2009 emisă de Spitalul Clinic de Urgență I care atestă că în
perioada decembrie 1992 -mai 1994 numitului i s-a reținut pe statul de plată lunar suma de 1160 lei vechi reprezentând apartament.
Actul adițional nr. 1/1997 la contractul de vânzare -cumpărare nr. 42700/1992 menționează că diferența de valoare dintre suma achitată în rate și prețul integral de 131.122 lei se achită de cumpărător cu chitanța nr. 24734/14.08.1997, valoarea plătită fiind de 62.090 lei (filele 41 și 44 dosar fond) și nu de 116.000 lei cum reține tribunalul.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului nu este motivată sub aspectul în discuție astfel încât este operant motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Este necontestat faptul că părțile au gospodărit și locuit împreună, intimata mutându-se la I, devenind chiriașa lui, depunând banii obținuți din vânzarea apartamentului din V pe numele recurentului.
Cum probatoriile cauzei au reliefat o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, prin extrapolare și din considerente de echitate Curtea apreciază că părțile au participat în mod egal la achitarea diferenței de preț pentru apartamentul proprietatea recurentului, dreptul de creanță al intimatei fiind de 31.045 lei (62.090 lei/2).
Pentru a calcula valoarea actualizată a acestui drept de creanță, urmează a se raporta valoarea apartamentului la prețul vechi precizat în contractul de vânzare -cumpărare nr. 42700/92 la valoarea actualizată a acestuia, conform raportului de expertiză de specialitate -230 -232 dosar fond - și la suma de 31.045 lei reținută ca plătită de intimată, valoarea dreptului de creanță astfel rezultat fiind de 37.245 lei RON.
Urmează ca în baza disp. art.312 Cod procedură civilă să fie admis recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 439/13.06.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre ce urmează a fi modificată în parte doar în ceea ce privește dreptul de creanță al reclamantei, constatându-se că acesta este de 37.245 lei RON.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei tribunalului care nu contravin prezentei.
Văzând dispozițiile art. 274 -276 Cod procedură civilă, cum pretențiile au fost admise în parte, urmează a fi obligată intimata să-i plătească recurentului suma de 2241 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 439 din 13 iunie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte, în ce privește cuantumul dreptului de creanță al reclamantei.
Constată că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului nr. 2 din I,-, bloc 384 (P5), scara B, parter, în sumă de 37.245 lei RON.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei Tribunalului Iași, care nu contravin prezentei.
Obligă intimata să-i plătească recurentului suma de 2241 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
