Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 446/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop Judecător JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr.593/A din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 7, pârâtul intimat, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 10.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat.
Reprezentanta reclamantei recurentă depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 440 lei și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Totodată, depune la dosar înscrisuri noi, respectiv copie de pe certificatul de naștere al numitului, adeverința nr. 214 din 29.01.2009, eliberată de Primăria comunei din care rezultă că numita figurează în Registrul Agricol cu teren în suprafață de 0,15 ha, casa de locuit de 48 mp, grajd de 75 mp, anexe gospodărești între anii 1971-1973, adeverința nr. 178 din 26.01.2009, privind pe nepotul de soră al recurentei, eliberată de Primăria Comunei. De asemenea, depune copie de pe Registrul Agricol al localității de, nr. 111/B, din anul 1971.
Un exemplar din aceste înscrisuri se comunică cu reprezentanta pârâtului intimat.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta reclamantei recurent.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu se opune admiterii excepției invocate.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a celor două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, și pe cale de consecință să se admită acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamantă și să se constate cotele egale de contribuție la dobândirea casei de locuit, cu consecința întăbulării în cote egale, cu titlu de construire, cu cheltuieli de judecată. Susține pe scurt motivele de recurs.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, păstrarea deciziei civile nr. 593/A/2008 a Tribunalului Cluj, ca temeinică și legală, arătând că în anul 1975 CEC-ul a constatat că nu s-a finalizat casa. Susține pe scurt întâmpinarea.
Solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 570/12 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Huedin, s-a dmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențională. S-a constatat calitatea de bun comun a imobilului casă de locuit situat în H,-, jud. C, înscris în nr. 4908 H, sub nr. top. 913/1/3/1/1/2, 914/2/1/1/1, 915/1/1/2, 916/1/1/2, 918/1/1/2, 919/1/1/2, 920/1/1/2, 921/1/1/2, în cotă de 30/100 pentru reclamanta - pârâtă reconvențională și în cotă de 70/100 pentru pârâtul - reclamant reconvențional. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al părților asupra imobilului în discuție, în cotele menționate, ompensând cheltuielile judiciare efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de căsătorie, coroborată cu conținutul sentinței civile nr. 10522/1993 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, părțile s-au căsătorit în cursul anului 1970, iar căsătoria a fost desfăcută la
data de 21.02.1994.
Potrivit susținerilor părților, coroborate cu extrasul, autorizația de construcție și procesul verbal privind verificarea existenței construcției, în timpul căsătoriei părțile au edificat împreună construcția casă de locuit, situată în H,-.
Conform art. 30 alin. 1.. bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sânt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. În consecință, instanța de fond a constatat calitatea de bun comun a construcției în litigiu.
Așa cum reiese din afirmațiile părților, coroborate cu adresa nr. 4847/1994 emisă de Consiliul Județean C și anexa la nr. 1514/1970, în urma strămutării gospodăriilor din zona lacului de acumulare și zona centralei hidroelectrice, prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular C, cu nr. 131/12.02.1973, s-a atribuit în proprietatea pârâtului, cu titlu de schimb, parcela în suprafață de 490 mp identificată în regim ca fiind înscrisă în nr. 4908 H sub nr. top. 913/1/3/1/1/2, 914/2/1/1/1, 915/1/1/2, 916/1/1/2, 918/1/1/2, 919/1/1/2, 920/1/1/2, 921/1/1/2. Persoanele aflate în situația pârâtului, pe lângă loturile de teren acordate în schimb, beneficiau de ajutoare materiale sau bani, transport gratuit de materiale și bunuri, atribuirea gratuită a materialelor rezultate din demolarea gospodăriilor, scutiri de taxe referitoare la reconstruirea locuințelor, împrumuturi cu dobândă redusă, până la valoarea de 15.000 lei, iar în situația în care mai multe familii avuseseră o singură gospodărie, loturile de construcție se atribuiau fiecărei familii.
După cum rezultă din adresa cu nr. 1033/2007 emisă de Primăria Comunei, coroborată cu centralizatorul privind compensarea terenurilor, tabelele nominale cuprinzând cetățenii cărora le-au fost acordate despăgubiri în bani, delegația privind repartiția de materiale și fișa de decontare privind materialele de construcție acordate gratuit, pârâtul a primit atât bani, cât și materiale de construcție pentru edificarea noii case din În ceea ce privește împrumutul pe care părțile l-au obținut de la CEC, acesta nu a fost acordat în condiții favorabile privind dobânda, așa cum rezultă din adresa cu nr. 5570/2007 emisă de CEC.
Asupra parcelei respective părțile au edificat construcția în litigiu în perioada 1972 - 1974, plătind în părți egale manopera meșterilor, țiglele, porțile, amenajarea băii, parchetul și tâmplăria, aspecte care rezultă din răspunsurile la interogatorii.
În ceea ce privește împrumuturile luate de reclamantă în perioada 1979 - 1985, acestea nu pot privi lucrările de construcție, deoarece aceasta era deja finalizată în anul 1974, folosindu-se materialele provenind din vechea construcție a familiei pârâtului, materialele acordate gratuit, banii primiți cu titlu de despăgubiri, banii obținuți de la CEC prin creditul din 1973 - care a fost restituit din fondurile comune ale părților - și banii proveniți din veniturile realizate de părți.
Având în vedere situația existentă, ținând seama de contribuțiile personale egale ale părților la ridicarea construcției, dar și de avantajele oferite de Stat, constând atât în valori, cât și în economii, care sunt indisolubil și exclusiv legate de situația strămutării gospodăriei pârâtului instanța consideră ca echitabilă stabilirea în favoarea reclamantei a unei cote de 30/100 din dreptul de proprietate asupra construcției, restul revenind pârâtului.
În consecință, în temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 dispune întabularea dreptului de proprietate al părților asupra construcției în cotele menționate, cu titlu de construire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 593/A din 6 noiembrie 2008, Tribunalul Cluja respins ca nefondate apelurile, reținând următoarele:
Cu privire la apelul declarat de, tribunalul a reținut faptul că, critica adusă sentinței civile nr. 570/2007 a Judecătoriei Huedin, în sensul că împrumutul de 18.000 lei făcut de cei doi soți a fost făcut cu dobândă de 2 % și nu 4 %, este nefondată deoarece din adresa existentă la dosarul de fond și expediată de rezultă că împrumutul contractat de cei doi soți a fost acordat cu dobândă de 4 %. Pe cale de consecință, nu se poate considera că restituirea împrumutului a fost ușurată de acordarea unei dobânzi favorizante, iar pe de altă parte nici unul din soți nu a contestat, aspect reținut și de către instanța de fond, cum că împrumutul a fost restituit de amândoi soții, și nu doar de către apelantul. În acest context s-a apreciat că la stabilirea cotei de contribuție a soției la dobândirea bunului comun supus partajului se va avea în vedere și faptul că din acest împrumut a fost restituit de către aceasta, și, ca urmare a recunoașterii părților este evident că de restituirea acestui împrumut nu poate să beneficieze numai soțul, așa cum a înțeles acesta să solicite prin motivele de apel.
Pe de altă parte, s-a reținut că stabilirea unei cote mai mari de contribuție a soțului la dobândirea imobilului bun comun a fost făcută în mod legal și temeinic de către instanța de fond deoarece la stabilirea acestei cote de 70% s-a avut în vedere faptul că acest imobil a fost construit în urma strămutării gospodăriei apelantului și a mamei sale din zona Lacului de și zona Centralei, gospodăria fiind bun propriu al apelantului, dobândit anterior căsătoriei. În urma acestei strămutări apelantul a beneficiat de ajutor material, transport gratuit de materiale și bunuri, atribuirea gratuită a materialelor rezultate din demolarea gospodăriilor, iar din adresa cu nr. 1033/2007 emisă de Primăria Comunei coroborată cu centralizatorul privind compensarea terenurilor în mod corect s-a reținut că apelantul a primit atât bani cât și materiale de construcții pentru edificarea noii case din
Această stare de fapt nu a fost răsturnată prin probe de către intimata apelanta, singura apărare pe care o invocă aceasta fiind faptul că ar fi o neconcordanță între numele trecut în hotărârea nr. 4847/1994 a Consiliului Județean, în sensul că este trecut în loc de. Însă acest aspect nu schimbă deloc starea de fapt deoarece la fondul cauzei nu s-a contestat faptul că apelantul a fost acela ca a primit despăgubirile anterior menționate în urma strămutării, iar martorii audiați în cauză au declarat ca în localitatea de, anterior strămutării, apelantul a locuit doar cu mama sa, iar la momentul acordării despăgubirilor de către stat, aceștia au fost despăgubiți în mod separat.
Totodată, s-a mai reținut și faptul că martorul a declarat că, raportat la valoarea despăgubirilor primite în urma strămutării, a putut să-și construiască o altă casă în satul. În acest context tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art. 1203.civ. care dă posibilitatea magistratului să aplice prezumții judiciare, a apreciat că dacă la edificarea unei case în au fost suficiente despăgubirile primite în urma strămutării, este evident că și la construirea unei case în H acestea au fost substanțiale, determinând astfel o contribuție mult mai mare a soțului la dobândirea acestui bun comun, în aplicarea art. 31 lit. f ) fam.
În ceea ce privește invocarea de către apelant a faptului că valoarea anumitor cantități de materiale, respectiv: ciment, cărămizi mari, cărămizi mici, tablă zincată ar determina o contribuție a sa de 91,71 % la dobândirea bunului comun, tribunalul a considerat nefondată această critică deoarece pe lângă valoarea acestor bunuri proprii ale soțului, încorporate în construcție, tot în această construcție au mai fost încorporate, cu bani plătiți de ambii soți: manopera meșterilor, țiglele, porțile, amenajarea băii, parchetul și tâmplăria, fapt ce duce evident la o contribuție mai mare a soțului apelant, dar nici într-un caz la cea de 91,71%, solicitată de către acesta.
În privința stabilirii cotelor de contribuție, respectiv de 70% pentru apelant și 30% pentru apelantă, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o soluție legală și temeinică luând în considerare la contribuția efectivă a soției: manopera meșterilor, țiglele, porțile, amenajarea băii, parchetul și tâmplăria, iar tribunalul apreciază că la această contribuție trebuie amintit și restituirea împrumutului obținută de soț de la CEC pentru construcția locuinței, plată făcută în comun de ambii soți.
Cu privire la apelul declarat de apelanta, tribunalul reținut că împrumuturile făcute de aceasta în perioada 1979 - 1985 nu au putut fi contractate pentru construcția locuinței deoarece aceasta a fost finalizată până în anul 1979, aspect reținut în mod corect de prima instanță, apelanta nedovedind că aceste împrumuturi au fost făcute cu acest scop.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a stabilit contribuții diferențiate a soților la dobândirea bunurilor comune, ci a stabilit că soțul prin aportul său exclusiv a contribuit la dobândirea bunurilor comune în cuantum de 70%, iar soția prin veniturile sale a contribuit la dobândirea acelorași bunuri în cotă de 30%, motiv pentru care se va respinge ca nefondată critica referitoare la stabilirea unor cote diferențiate a soților la dobândirea bunurilor comune.
Mai apoi, faptul că apelanta, în timpul căsătoriei s-a îngrijit de gospodăria comună, a avut grijă de copii și a preluat plata datoriilor căsniciei nu o îndreptățește la o cotă de contribuție mai mare deoarece, raportat la particularitatea speței de față, contribuția mai mare a soțului a fost reținută tocmai în considerarea faptului că acesta a edificat imobilul urmare a strămutării din localitatea de, iar acel imobil a fost bunul său propriu avut înainte de căsătoria cu apelanta, motiv pentru care s-a si apreciat anterior incidența art.31 lit. fam.
În ce privește invocarea aspectului cum că martorii nu au declarat în mod expres că aceste materiale au fost folosite la construcția casei părților, tribunalul a reținut că raportat la actele emise de autoritățile oficiale ale acelor timpuri, descrise mai sus, coroborate cu prezumțiile judiciare, anterior amintite, duc la concluzia că aceste materiale nu au putut fi folosite decât la edificarea acestei case.
Așa fiind, în temeiul art.296 pr.civ. a respins ca nefondate apelurile declarate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a celor două hotărâri ca nelegale și netemeinice, admițând acțiunea așa cum a fost formulată cu constatarea cotelor egale de contribuție la dobândirea casei de locuit.
În motivarea recursului arată că ecizia atacată, la fel ca și sentința Judecătoriei Huedin nr. 570/2007, sunt nelegale și netemeinice, în primul rând prin prisma motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 7.proc.civ.
Din acest punct de vedere, consideră esențială perioada de construcție a casei care a fost stabilită pe bază de probe că a fost între 1972-1982. În acest sens s-a depus autorizația de construcție din 15.03.1973 și procesul verbal de terminare a lucrărilor din 26 mai 1982.
Mai arată că această perioadă cuprinde și restituirea împrumutului de 137.000 lei făcut de reclamanta în scopul finalizării casei.
Critică susținerea instanței în sensul că soțul prin aportul exclusiv a contribuit la dobândirea bunurilor comune în cuantum de 70%, iar reclamanta prin veniturile sale în cuantum de 30%.
În întreaga practică și doctrină juridică s-a stabilit în mod unanim că cota de contribuție a soților va fi stabilită global pentru întreaga masă a bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, sub forma unui procent sau fracții care să fie același. În speță, ambele instanțe au stabilit o contribuție a soților până la edificarea casei și o altă contribuție după acest fapt.
Mai arată că însăși doctrina juridică acceptă faptul că acel soț care se îngrijește de gospodărie, copii etc. chiar dacă nu ar realiza venituri proprii, și atunci se recunoaște ca și cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune efortul său în gospodărie și creșterea copiilor, fiind echivalentul muncii remunerate depuse de celălalt soț.
Or, nu se poate stabili contribuția soților la dobândirea bunurilor comune doar prin raportarea la perioada în care bunurile s-au cumpărat. pentru că un astfel de procedeu ar însemna să se ignore principiul comunității de bunuri ce guvernează relațiile patrimoniale dintre soți.
Mai arătă că nu există nici o probă directă, nemijlocită care să confirme că materialele și ajutorul financiar de pe casa expropriată s-ar fi investit în totalitate în construcția casei, nici martorii nu au putut să confirme acest lucru.
Dacă s-ar accepta ipoteza că aceste ajutoare ar fi intrat în casa nouă, și atunci, un calcul matematic riguros ar arăta următoarele: despăgubirile primite, de 5612 lei, ar reprezenta din valoarea casei de 69.000 lei, procentul de 8,13% Ajutorul de materiale de 11.970 lei, ar reprezenta din valoarea casei de 69.000 lei, procentul de 17,34%. În orice variantă, dacă ar fi fost dovedit prin probe irefutabile și nu prezumții judiciare, cota intimatului ar fi fost mult sub 70%, respectiv 58,13% sau 67,34%.
Aceasta în condițiile în care reclamantei i se aportul exclusiv timp de 23 de ani în gospodărie, creșterea copiilor și venituri proprii, divorțul pronunțându-se pe motive imputabile intimatului (lipsa de bani, consumul exagerat de alcool, etc.), care au dus în final la evacuarea lui din locuință.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la acele motive de recurs ce se referă la aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate, trebuie reținut că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În motivele de recurs se arată că este esențială perioada de construcție a casei care a fost stabilită pe bază de probe că a fost între 1972-1982. În acest sens s-a depus autorizația de construcție din 15.03.1973 și procesul verbal de terminare a lucrărilor din 26 mai 1982. Mai arată că această perioadă cuprinde și restituirea împrumutului de 137.000 lei făcut de reclamanta în scopul finalizării casei.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit în întregime deoarece se referă și la starea de fapt reținută de instanța de apel care nu poate fi modificată și se solicită și reanalizarea probelor.
Din procesul verbal încheiat la data de 26 mai 1982 nu reiese data finalizării construcției ci doar se constată că la acea dată este finalizată, ceea ce nu exclude finalizarea sa anterioară acestei date, și că s-a depășit termenul din contractul de împrumut.
Relevant este nu cine a obținut vreun împrumut ci faptul că acesta a fost restituit de ambele părți în cote egale, contribuția mai mare a pârâtului derivând din bunurile și sumele de bani ce le-a primit în urma strămutării.
Critică recurenta susținerea instanței în sensul că soțul prin aportul exclusiv a contribuit la dobândirea bunurilor comune în cuantum de 70%, iar reclamanta prin veniturile sale în cuantum de 30%.
Curtea reține că în ce privește contribuția și cotele de contribuție, au fost legal reținute de către instanță pe baza probelor administrate
Recurenta arată că în întreaga practică și doctrină juridică s-a stabilit în mod unanim că cota de contribuție a soților va fi stabilită global pentru întreaga masă a bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, sub forma unui procent sau fracții care să fie același. În speță, ambele instanțe au stabilit o contribuție a soților până la edificarea casei și o altă contribuție după acest fapt.
Mai arată că însăși doctrina juridică acceptă faptul că acel soț care se îngrijește de gospodărie, copii etc. chiar dacă nu ar realiza venituri proprii, și atunci se recunoaște ca și cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune efortul său în gospodărie și creșterea copiilor, fiind echivalentul muncii remunerate depuse de celălalt soț. Or, nu se poate stabili contribuția soților la dobândirea bunurilor comune doar prin raportarea la perioada în care bunurile s-au cumpărat. pentru că un astfel de procedeu ar însemna să se ignore principiul comunității de bunuri ce guvernează relațiile patrimoniale dintre soți.
Curtea reține că instanțele au stabilit cota de contribuție a soților la principalul bun comun dobândit în timpul căsătoriei cât și contribuția după dobândirea acestui bun dar în final au însumat toate acele contribuții, anterior și în timpul dobândirii casei și ulterior acesteia, și au stabilit o medie rezultată. Prin urmare chiar dacă procedeul s-a referit la două perioade diferite aceasta a fost necesar pentru analizarea contribuțiilor dar nu s-a limitat la aceasta ci a stabilit contribuția soților cu privire la toate bunurile și la toată perioada căsătoriei lor.
Mai arătă recurentul că nu există nici o probă directă, nemijlocită care să confirme că materialele și ajutorul financiar de pe casa expropriată s-ar fi investit în totalitate în construcția casei, nici martorii nu au putut să confirme acest lucru.
Cât privește partea din materialele și ajutorul financiar de pe casa expropriată investite în noua construcție, și acestea sunt aspecte care se circumstanțiază criticii stării de fapt și nu pot fi primite ca atare deoarece recursul ar deveni la rândul lui o cale devolutivă de atac, ceea ce evident nu a fost dorința legiuitorului.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 și Cod procedură civilă va obliga recurenta, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 9 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 593/A din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 09.03.2009
Judecător fond - - Judecătoria Huedin
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
