Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/2008
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile numărul 208/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă în dosar nr-.
Cauza s-a dezbătut la data de 19 Februarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 26 februarie 2008 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.183/18.01.2007, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul astfel cum a fost completată și precizată, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant și pe cale de consecință s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală -imobilul teren de construcție și arabil în suprafață de 1000. situat în localitatea judetul V având număr cadastral 345 cu o valoare de circulație de 42700 Euro,imobilul apartament situat în C cartier lui -.1,.8 jud. cu o valoare de circulație de 37.900 Euro, s-a constatat că părțile au contractat o datorie comună de 3670 Euro, s-a dispus sistarea stării de codevălmășie prin formarea a două loturi -lotul nr.l compus din teren de construcție și arabil în suprafață de 1000. din intravilanul localității judetul V fiind atribuit reclamantei pârâte reconvenționale, lotul nr.2 compus din apartament situat în C, cartier lui, -5,.1..8 județul D și debitul în cuantum de 3670 Euro datorat Sucursala Județeană V, fiind atribuit pârâtului reclamant reconvențional, s-a dispus obligarea reclamantei pârâte reconvenționale la plata către pârâtul reclamant a sumei de 1.835 Euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând din datoria comună, s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale la plata către pârâtul reclamant a sumei de 4.800 Euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând sultă în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind respinse restul pretențiilor formulate de părți, s-a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 2100 lei cheltuieli de judecată parțiale, s-a luat de renunțarea la judecata petitului având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1983/22.ll.2001 de către notarul public.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite de la data de 20.07.1991 până la 17.12.2003 când s-a dispus desfacerea căsătoriei prin sentința civilă nr. 6464/2003 a Judecătoriei Vâlcea.
La data de 22.ll.2001, soții au achiziționat un imobil teren de construcție și arabil în suprafață de 1000. situat în intravilanul localității, județul V, o casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie și antreu, construcție din cărămidă și acoperiș din țiglă,și o casă de locuit compusă din cameră, bucătărie și baie, construită din cărămidă și acoperiș din țiglă amplasată pe acest teren, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1983/22.ll.2000 de notarul public încheiat cu și, părinții reclamantei.
La data de 19.03.1996, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3016/1996 de notarul public, cei doi soți au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C, cartier lui, - 25,. l,.8, județul Aceste bunuri au fost reținute de instanța de fond în baza art.111 ca fiind bunuri comune.
Sub aspectul contribuției soților la dobândirea bunurilor comune instanța de fond a reținut potrivit cărții de muncă depuse la dosar de către pârâtul reclamant reconvențional că acesta a fost angajat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, obținând astfel venituri pe toată durata căsniciei iar soția a realizat venituri din activitatea de croitorie, iar ulterior în cadrul unei firme aparținând tatălui său, iar martorii audiați în cauză nu au cunoștință de cuantumul veniturilor celor doi soți.
Făcând aplicarea art.1169 cod civil instanța de fond a reținut că pârâtul reclamant reconvențional nu a făcut dovada faptului că a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune astfel că a fost reținută o contribuție egală.
Ca urmare a includerii valorii îmbunătățirilor aduse imobilului teren și construcție situat în comuna, județul V în valoarea de circulație a acestuia, prin raportul de expertiză construcție, a fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă privind includerea în masa bunurilor comune a contravalorii acestor îmbunătățiri.
Instanța de fond a reținut că pentru cumpărarea imobilului situat în comuna, părțile au contractat un credit în sumă de 6.000 Euro conform contractului de credit nr.655/22.ll.2001 de la BCR Sucursala Județeană V, credit ce are valoarea unei datorii comune a soților potrivit art.32 din Codul familiei. Din graficul integral de rambursare a creditului emis de BCR s-a constatat că părțile au restituit suma de 2.330 Euro râmând de achitat o diferență de 3670 Euro.
Astfel, instanța a atribuit în lotul pârâtului restul datoriei și a obligat pe reclamantă la plata către acesta sumei de 1835 Euro sau echivalentul în lei reprezentând J din datoria comună.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu -secția civilă la data de 23.05.2007.
Prin apelul declarat apelantul a solicitat schimbarea hotărârii atacate pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin primul motiv al apelului declarat apelantul a arătat că în mod eronat instanța a reținut contribuția egală la dobândirea bunurilor comune. S-a arătat că apelantul a avut o contribuție majoritară, aspect dovedit prin copia cărții de muncă. Intimata în afara prestării unei activități ocazionale de croitorie, de unde obținea venituri modice nu a făcut dovada desfășurării de activități la firma aparținând tatălui său sau la o agenție imobiliară, aceste susțineri fiind nedovedite.
În cel de al doilea motiv de apel, apelantul a criticat soluția primei instanțe de reținere a cuantumului creditului contractat ca fiind de 6.000 Euro. S-a arătat că în realitate suma ce urmează a fi restituită este de 11.000 Euro, sumă de care instanța urmează să țină seama.
Prin motivul trei de apel, apelantul a arătat că în mod greșit instanța a reținut că suma de 2330 Euro a fost restituită de către părți, în realitate apelantul fiind singurul care a achitat ratele.
Prin ultimul motiv de apel, apelantul a criticat sentința primei instanțe pentru reținerea împrejurării că suma de 3.000 Euro a fost folosită pentru achiziționarea unui autoturism de către apelant împreună cu, în realitate doar intimatul a cumpărat autoturismul pe numele său.
În drept apelul s-a întemeiat pe prevederile art.282 și următoarele
Intimata, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.208/A/ din 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în dosar nr- s- a admis apelul pârâtului, s-a schimbat, în parte, sentința instanței de fond, în sensul că s-a constatat că părțile au contractat o datorie comună de 7.087,65 Euro și a obligat pe reclamanta pârâta reconvențională la plata cărte pârâtul reclamant reconvențional a sumei de 3.543,77 Euro, în echivalent lei la cursul R din ziua plății reprezentând J din datoruia comună.
S-a luat prin aceeași decizie că apelantul pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către Tribunal că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor două imobile unul în comuna, jud. V, în valoare de 42.7000 Euro iar al doilea în loc. C, jud. D în valoare de 37.9000 Euro, că bunurile imobile sunt coproprietatea codevălmașă a celor doi foști soți și, deși, s-a dovedit că pârâtul a fost cel care pe durata căsătoriei a avut venituri constante, aceasta nu este suficientă pentru a reține o contribuție majoritară la dobândirea masei partajabile, fiind dovedit că și intimata reclamantă a realizat venituri și a beneficiat de ajutorul acordat de părinții săi, astfel că în mod judicios instanța de fond a reținut o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
S-a mai reținut că, este întemeiat, motivul de apel referitor la cuantumul datoriei comune raportat la înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că valoarea datoriei comune se compune din creditul acordat în sumă de 6.000 Euro și dobânzile aferente acestuia, stabilite prin contractul de credit bancar însă, în ce privește motivul referitor la modul de achitarea a debitului, s-a reținut că, atâta timp cât acesta are calitate de datoriei comună, nu are nici o relevanță destinația lui.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat pârâtul reclamant reconvențional, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotârârilor pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel în sensul de a se constata că pârâtul a avut o contribuție majoritară de 90% la dobândirea bunurilor comune și să i se atribuie recurentului pârât lotul nr. 1 compus din imobil - teren de consttrucții și arabil în suprafață de 1000 mp situat în loc., jud. V cu construcții, având nr. cadasral 345 cu o valoare de circulație în sumă de 42.7000 Euro.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că în mod greșit cele două instanțe au reținut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, fiind dovedit că recurentul a avut venituri constante iar intimata reclamantă nu a făcut dovada veniturilor realizate pe durata căsătoriei, simplele declarații ale martorei nu sunt suficiente pentru a reține o atare contribhuție și că este în interesul superior al minorului, care i-a fost încredințat spre creștere și educare să i se atribuie recurentului lotul nr. 1, imobilfiind situat în localitatea în care locuiește în prezent minorul.
În drept, s-au invocat disp. art.299, 304 pct. 9 și art. 312 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat în cauză de către recurentul pârât, susținând că, în ce privește al doilea motiv de recurs referitor la atribuirea lotului nr. 1, pârâtul nu l-a invocat în fața instanței de apel, astfel că este inadmisibil, iar în ce privește fondul cauzei s-a arătat că hotărârile sunt legale și temeinice.
La data de 22.10.2007 intimata pârâtă a depus la dosar o cerere de intervenție în favoarea intimatei reclamante, prin care a solicitat a se respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât.
În recurs intimata a depus la dosar Hotărârea și Adițional la SC STUDIO Rm. V, ancheta socială efectuată de Primăria com., jud.
Recurentul a depus adresa nr. 22587/19.-11.2007 Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și extras de informare privind nr. 268,.
La cererea instanței s-a depus la dosar răspunsurile Inspectoratului Teritorial d e Muncă V și, respectiv, al Administarației Finanțelor Publice Rm.
Analizând legalitatea și temeinicia hotârârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurent, care vizează cazul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă și art. 30 din Codul familiei, precum și din oficiu, conf. art. 306 alin. (2) Cod proc. civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată, în primul rând, că părțile s-au căsătorit la data de 20 iulie 1991, iar în fapt, s-au despărțit în octombrie 2003, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 6464 din 17 decembrie 2003 Judecătoriei Rm. V.
De asemenea, se constată că masa bunurilor comune și valorile acestora nu au fost contestate de părți, ci numai lotizarea și cota de contribuție cerută de pârât la 90%.
Examinând actele și lucrările dosarului, C constată că ambele instanțe, de fond și de apel au reținut în mod judicios că pârâtul nu a produs dovezi care să ateste contribuția sa, în cuantum de 90% la dobândirea bunurilor comune, care au fost evaluate la 80.600 Euro.
Potrivit art. 30 din Codul familiei " bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților".
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare dintre părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
Cu alte cuvinte, soțul care pretinde o contribuție mai mare trebuie să dovedească că aportul său la dobândirea masei partajabile a fost mai mare.
În cauză, este de necontestat că recurentul pârât pe toată durata căsătoriei a avut venituri constante și că începând cu anul 1994 acesta s-a angajat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea ca tehnician criminalist.Însă, tot la fel de necontestat este că veniturile salariale ale recurentului pârât nu au fost deosebit de mari și că pârâta a realizat venituri și a beneficiat de ajutorul substanțial al părinților săi, aspect de altfel recunoscut de recurentul pârât prin concluziile scrise depuse la dosarul instanței de recurs.
Este adevărat că potrivit înscrisurilor aflate la dosar veniturile obținute de intimata reclamantă sunt inferioare celor realizate de recurentul pârât, însă este de precizat că, soții au posibilitatea de a dovedi în raporturile lor reciproce, cu martori și prezumții, și chiar în contra și peste cuprinsul unui înscris contribuția reală pe care au avut-o la dobândirea bunurilor comune.
În această ordine de idei, Curtea constată că în mod corect instanțele de judecată anterioare au acordat valoare juridică declarației martorei, care în declarația dată instanței de fond arată că " după încheierea căsătoriei reclamanta obținea bani din activitatea de croitorie În anul 1994 cei doi soți au inființat o societate având ca obiect de activitate comerț cu amănuntul. Aceasta a desfășurat activitate până în anul 1998, după acest an reclamanta a devenit colaboratoare la tatăl său în cadrul unei firme aparținând acestuia din urmă."( fila 100 ds. fond a Judecătoriei Sibiu ).
Curtea observă că și martora audiată de instanță de fond declară că foștii soți au beneficiat permanent de ajutorul părinților intimatei reclamante, ajutor dat evident în considerarea persoanei fiicei lor ( fila 63 ds. fond nr. 4508/2004 a Judecătoriei Rm. V).
Recurentul reclamant invocă în susținerea recursul pe care l-a declarat sentința civilă nr. 6464/2003 a Judecătoriei Rm. V, având ca obiect divorț, însă Curtea de Apel constată că aceasta nu are nici o relevanță în prezenta cauză sub aspectul contribuției majoritare pe care o pretinde recurentul pârât.
Contrar susținerilor recurentului pârât ambele instanțe de fond și de apel au luat în considerare veniturile realizate de acesta sub durata căsătoriei, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar și au apreciat în mod judicios că ambii soți au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea masei partajabile.
În ce privește al doilea motiv de recurs referitor la atribuirea în favoarea recurentului pârât lotului nr. 1 compus din imobil - teren de construcții și arabil în suprafață de 1000 mp situat în loc., jud. V cu construcții, având nr. cadasral 345 cu o valoare de circulație în sumă de 42.7000 Euro, Curtea de Apel constată că această critică este inadmisibilă.
Potrivit actualelor reglementări cuprinse în Codul d e procedură civilă ( art. 299-316) recursul se judecă după regulile privind judecarea apelului, cu precizarea că recursul fiind conceput ca o cale extraordinară de atac, nu are, caracter devolutiv și, deci, nu are loc o nouă judecare a cauzei în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege ( art. 304 ) și fără a produce probe noi, cu excepția înscsrisurilor ( art. 305 ).
În speță, se constată că pârâtul face în recurs crtitici noi, privind lotizarea bunurilor comune pe care însă nu le-a formulat și în apel și pe care deci instanța de de apel nu le-a examinat.Cu alte cuvinte, pârâtul nu poate formula pentru prima oară în recurs critici asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat.
Față de aceste considerente, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare ( art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă).
În ceea ce privește cererea de intervenție în favoarea intimatei reclamante formulată în cauză de către pârâtă, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, în contextul în care la data de 25 ianuarie 2008 în baza Contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 578 /2008 de Biroul notar Public, intervenienta a cumpărat împreună cu soțul ei de la intimata reclamantă drepturile litigioase ce formează obiectul dosarului de partaj aflat pe rolul Curții de Apel Alba -I, privind recursul declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr.208/A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă, cumpărătorul substituindu-se în drepturile vânzătoarei.
Văzând disp. art. 274 Cod proc. civilă și că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr.208/A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă.
Respinge cererea de intervenție în interesul intimatei reclamante formulată de intimata pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.T/dact.
2ex/04.04.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 247/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
