Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 252
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul pârât, domiciliat în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 370 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta pârâta (), domiciliată în com. jud. D și intervenienții și, ambii domiciliați în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata ( ), personal, lipsind recurentul, și intimații-intervenienți și.
Procedură legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 14 ianuarie 2009 în valoare de 10,00 reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurentul chitanța nr.- din 3 martie 2009 în valoare de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de către acesta.
Intimata ( ) declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația intimatei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata ( ), având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 11.01.2006 sub nr. 312/2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote egale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul și că, în prezent sunt divorțați.
A mai precizat reclamantă că părțile au dobândit împreună mai multe bunuri.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare arătând că terenul fâneață din pct. " stâlpului", are în realitate o suprafață de 800 mp și nu 1200 mp aparținând părinților și care le-a încredințat părților spre folosință, cu titlu gratuit; că terenul din pct. "" în suprafață de 7200 mp este proprietatea lui, fiind folosit de părți, în calitate de arendași; că imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2429/10.06.1998 nu le aparține doar părților, ci și părinților și, în cotă de, aceștia fiind și ei cumpărători; că anexa la locuința părinților a fost construită în timpul căsătoriei însă cu aportul financiar material și fizic părinților săi; că garajul din lemn, cotețul de găini și porci, garajul din lemn și betonată au fost construite în timpul căsătoriei, însă cu aportul fizic al tatălui său care a și transportat materialele necesare cu mijlocul său de transport; că fântâna cu tuburi de beton se află pe proprietatea fratelui său, căruia îi aparține, că gardul și porțile au fost construite de tatăl său în 1985, în același an fiind făcută și soba de teracotă, precum și că la data despărțirii în fapt, în gospodărie mai existau doar o vacă, un vițel și un taur.
În cuprinsul aceleiași cererii pârâtul sub aspect reconvențional a solicitat a se aduce la masa de partaj un fond de marfă, aparținând asociației familiale, o casă de marcat, un cântar cu riglă - ulterior a renunțat la partajarea lor, un aragaz cu patru ochiuri, o butelie aragaz, un frigider Artic 240, o canapea cu două fotolii, toate extensibile, un robot de bucătărie, bijuterii din aur -o pereche cercei, patru inele și două lănțișoare cu un gramaj de aprox. 30 gr, suma de 70 milioane lei, împrumutată de la părinții lui, 80 pomi fructiferi, plantați pe terenul promis ca zestre de părinții reclamantei, în suprafață de 5000 mp și contravaloarea producției de pe acest teren.
La termenul din 26.04.2006 s-a admis în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de și prin care aceștia au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului fâneață din pct. " " în suprafață de 800 mp a cotei de din terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2428/10.10.1998, a camerelor anexate la locuința lor, iar grajdului din lemn,cotețului de găini și porci, grajdului de lemn și aleii betonate, ai fântânii de beton, ai gardului de metal și porților,că soba a fost refăcută din materiale din vechea sobă și a sumei de 70 milioane lei -nerestituită.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
În urma administrării probatoriului prin încheierea interlocutorie din data 31.10.2006, au fost admise în parte și în principiu acțiunea introductivă, cererea reconvențională astfel cum a fost restrânsă, precum și cererea de intervenție, constatându-se componența masei bunurilor de împărțit, a datoriilor avute și cotele în care cei doi foști soți au contribuit la dobândirea lor.
După pronunțarea acestei încheieri s-au efectuat expertize în specialitățile topo, construcții, merceologie și auto.
Prin sentința civilă nr.4083/31.10.2007, Judecătoria Târgoviștea admis în parte acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul; a admis în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta; a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții, a dispus partajarea conform încheierii interlocutorii și a variantei Aar aportului de expertiză întocmit de expert, în modalitatea propusă de expert, cu diferența că valoarea construcțiilor ce revin reclamantei este de 12.927 lei și nu 11.404 lei; a obligat pe reclamantă și pârâtă la câte 3000 lei către intervenienți; a constatat că părțile au mai dobândit în timpul căsătoriei dreptul de creanță dobândit prin încheierea actului juridic, consemnat în înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 73 în dosar, cu privire la suprafața de 1200 mp situată în pct. " " și dreptul de creanță dobândit prin încheierea actului juridic, consemnat în înscrisul sub semnătură privată, aflat la fila 69 în dosar, cu privire la suprafața de 7200 mp situată în pct. "" și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, conform încheierii interlocutorii pronunțate în dosar, în cote de câte, bunurile enumerate în această încheiere; că părțile au împreună o datorie de 60 milioane lei către intervenienți, datorie pe care o vor suporta în cote de câte ; că prin rapoartele întocmite în cauză, astfel cum au fost completate ca urmare a obiecțiunilor, aceste bunuri au fost evaluate și s-au efectuat propuneri de lotizare; că la termenul din 14.03.2007 s-a luat act de renunțarea la partajarea animalelor reținute în încheierea de admitere în principiu; că se impune admiterea în parte a acțiunii astfel cum a fost restrânsă, a cererii reconvenționale astfel cum a fost restrânsă și partajarea conform încheierii de admitere în principiu și a variantei A - raportului de expertiză întocmit de, înregistrată la Biroul local de expertize sub nr. 2022 / 2007, în modalitatea propusă de expert, cu diferența că valoarea construcțiilor ce revin reclamantei este de 12.927 lei și nu 11.404 lei întrucât s-a produs o eroare de calcul constând în aceea că s-a scăzut de două ori contravaloarea gardului și nu o dată cum trebuia; că în alegerea acestei variante s-au avut în vedere dispozițiile art. 673 indice 9 cod de procedură civilă și faptul că, potrivit acestei variante, se respectă principiul împărțirii în natură a bunurilor, al sultelor mai mici și se ține seama de modul de stăpânire actual.
A mai reținut instanța că varianta solicitată de pârât nu îndeplinește aceste cerințe întrucât necesitatea de a da bunuri de aceeași natură nu poate fi interpretată în sensul de a împărți în două fiecare bun, important fiind ca, natura" lor să fie la fel.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de includere a autoturismului în lotul pârâtului, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost folosit de către acesta pe perioada despărțirii în fapt; că, așa cum rezultă din raportul întocmit de expert, autoturismul nu este funcțional, având revizia tehnică expirată din 9.03.2007; că nu există motive pentru a constata că acesta trebuie obligatoriu atribuit pârâtului și pentru a opera modificări în varianta propusă de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâtul reclamant cât și reclamanta pârâtă (), criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii sale de apel apelantul a arătat că în mod greșit s-au scos de la masa de partaj gardul și porțile metalice din punctul "Acasă" din construcțiile de pe terenul de 818 mp. că în ce privește terenurile de 1200 mp. și 7200 mp. nu ar fi trebuit să se stabilească un drept de creanță comun, luându-se în considerare niște înscrisuri sub semnătură privată, că în ce privește dreptul de creanță nu s-au stabilit cotele ce revin fiecăruia și nici nu s-a dispus partajarea în natură.
A mai precizat apelantul că instanța de fond nu a dat aplicare dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă privind principiul împărțirii în natură a bunurilor întrucât singurul teren propriu pentru construcții a fost atribuit în întregime reclamantei, în timp ce lui i-a fost atribuit un teren situat în zona inundabilă; că în mod greșit i s-a atribuit construcțiile anexe la construcția intervenienților neținându-se cont că el nu este proprietarul terenului pe care se află acele construcții și nici proprietarul construcțiilor în sine, în condițiile în care autorizația de construcție este eliberată pe numele intervenienților; că prin această atribuire au fost prejudiciați toți, inclusiv intervenienții, iar lui i s-a atribuit un bun ce nu este proprietatea sa și nici a reclamantei; că gardul ce împrejmuiește terenul de 2072 mp, atribuit reclamantei a fost înlăturat de la masa supusă partajării; că puțul este construit pe terenul intervenienților de către fratele său, astfel că trebuia scos de la masa de partaj; că terenul aflat în zona inundabilă a fost supraevaluat, la fel ca și șopronul considerat a fi garaj; că terenul atribuit reclamantei a fost subevaluat; că nu s-a ținut cont de reclamanta a luat o serie de bunuri potrivit procesului verbal întocmit între pârât și reclamantă) și că dorește omologarea variantei Bar aportului de expertiză.
În motivarea cererii sale de apel reclamanta pârâtă () a arătat că terenurile reținute în IAP - respectiv suprafața de 1800 mp dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3266/1992 - nu se regăsesc și în sentința civilă; că instanța nu i-a admis obiecțiunea cu privire la atribuirea autoturismului în lotul său; că în mod greșit s-a admis obiecțiunea pârâtului cu privire la valoarea construcțiilor, în sensul că s-ar fi scăzut de două ori valoarea gardului; că, deși prin încheiere s-a reținut o sobă din teracotă, aceasta nu a revenit nici uneia din părți, același lucru procedându-se și cu privire la cele două uși din lemn reținute în IAP.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către apelantul pârât reclamant s-a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă pârâtă arătând că instanța de fond în mod corect a apreciat că autoturismul nu mai este funcțional, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, vehiculul nefiind folosit de către nimeni și aflându-se în perimetrul proprietății intervenienților, cu acordul tacit al acestora; că instanța de fond a comis o greșeală matematică cu privire la scăderea valorii gardului, în această greșeală nu poate constitui un motiv de apel; că reclamanta greșit susține că instanța de fond nu ar fi inclus la masa de partaj soba de teracotă și două uși din lemn, având în vedere că prin expertiza întocmită de s-a constat că soba evaluată de expertul merceolog se afla în locuința intervenienților; că în privința celor două uși de lemn, acestea au fost incluse la obiectivul construcții, pct. Acasă, ca element constructiv.
Apelanta reclamantă pârâtă () a solicitat, la rândul său, prin întâmpinare, respingerea apelului declarat de pârâtul reclamant arătând că ambele terenuri supuse partajului se află în zona inundabilă; că dreptul de creanță asupra terenurilor urmează să fie valorificat ulterior chemând în judecată vânzătorii; că varianta de lotizare a fost corect aleasă de instanță; că în mod corect s-au atribuit pârâtului construcțiile aflate pe terenul intervenienților, aceste construcții fiind bunuri comune; că gardul și porțile metalice nu au fost dovedite ca fiind realizate de părți în timpul căsătoriei, motiv pentru care nu au fost introduse la masa de partaj prin IAP și că nu s-a dovedit că puțul a fost construit de fratele apelantului.
Prin întâmpinare, intimații intervenienți și au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta pârâtă și admiterea apelului formulat de pârâtul reclamant, solicitând "casarea" sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Părțile au depus la dosar acte.
La termenul din 24 aprilie 2008, s-a dispus refacerea și completarea raportului de expertiză finală întocmit de expert, cu efectuarea de variante de lotizare care să includă bunurile omise la lotizare dar care au fost reținute prin încheierea de admitere în principiu și anume: soba de teracotă, gardul împrejmuitor, ușile și puțul și cu întocmirea unei variante de lotizare în care autoturismul să fie atribuit apelantului pârât reclamant.
La termenul din 03.09.2008, părțile au declarat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în apel d e expert.
Prin Decizia nr. 370/01.10.2008 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât reclamant, a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a dispus partajarea bunurilor comune potrivit încheierii din data de 31.10.2006 și a raportului de expertiză întocmit în apel în varianta C prin atribuirea de bunuri părților cu compensare valorică prin sulte și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că critica apelantei reclamante pârâte în sensul că deși a fost reținut prin încheierea de admitere în principiu, terenul în suprafață de 1800 mp. dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3266/1992 nu a fost partajat prin sentința apelată nu este fondată, respectivul teren astfel cum a fost identificat de expertul în specialitatea topo fiind inclus în lotul apelantului pârât reclamant.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de apelanta reclamantă pârâtă, tribunalul a constatat că acesta este, cel puțin în parte, fondat întrucât din raportul de expertiză întocmit în apel reiese că deși au fost reținute prin încheierea de admitere în principiu soba de teracotă și ușile, aceste bunuri au fost omise nu din variantele de lotizare ci din enumerarea bunurilor atribuite în loturile părților, enumerare făcută în dispozitivul sentinței, motiv pentru care, în apel, s-a dispus completarea raportului de expertiză finală cu aceste bunuri și efectuarea de noi propuneri de lotizare.
Cu privire la gardul și porțile din punctul "Acasă", tribunalul constatat că acestea au fost reținute la masa de partaj de prima instanță prin încheierea interlocutorie și au fost atribuite în lotul apelantului pârât reclamant, chiar dacă acest lucru nu rezultă cu claritate și expres din dispozitivul sentinței apelate întrucât din raportul de expertiză întocmit de expert G - fila 158 din dosar și răspunsul la obiecțiuni întocmit de același expert - fila 215 rezultă cu certitudine că a fost scos din lotizarea construcțiilor doar gardul în valoare de 1049 lei atribuit în lotul reclamantei pârâte deși nu fusese reținut prin încheierea interlocutorie la masa bunurilor supuse partajului nu și gardul și porțile metalice din punctul "Acasă" având o valoare mult mai mare - 997,5 lei la care s-au aplicat coeficienții de reducere de 0,9 și de piață de 0,72675 (652,37 lei).
Tribunalul, având în vedere încheierea de admitere în principiu pronunțată în aceeași cauză la data de 31.10.2006 dar și raportul de expertiză întocmit în apel, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă și față de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, ținând seama de natura bunurilor, de modul de stăpânire a acestora precum și de faptul că, după despărțirea părților, autoturismul a rămas în stăpânirea apelantului, fiind găsit de expertul auto într-un garaj din incinta proprietății apelantului, a dispus partajarea bunurilor comune conform raportului de expertiză întocmit în apel în varianta C, variantă care asigură de asemenea și sulte mai mici decât cele calculate în varianta
În ce privește apelul apelantului pârât reclamant, tribunalul a reținut că referitor la prima critică adusă de acesta prin motivele de apel nu poate fi primită întrucât nu numai că gardul și porțile din punctul "Acasă" au fost reținute la masa de partaj de prima instanță prin încheierea interlocutorie iar din raportul de expertiză întocmit de expert G - fila 158 din dosar și răspunsul la obiecțiuni întocmit de același expert - fila 215 rezultă cu certitudine că a fost scos din lotizarea construcțiilor gardul în valoare de 1049 lei atribuit în lotul reclamantei pârâte nu și gardul și porțile metalice din punctul "Acasă" având o valoare mult mai mare - 997,5 lei la care se aplică coeficienții de reducere de 0,9 și de piață de 0,72675 -652,37 lei.
Nici critica apelantului pârât reclamant în sensul că în mod greșit instanța a constatat dreptul de creanță al părților cu privire la terenurile de 1200 mp. și respectiv 7200 mp. doar în baza a două înscrisuri sub semnătură privată, nu poate fi primită întrucât forma autentică se cere doar în cazul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri nu și în cazul antecontractelor care pot fi încheiate și sub forma înscrisurilor sub semnătură privată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al apelantului pârât reclamant referitor la componența masei de partaj tribunalul a apreciat că acesta este nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a reținut la masa de partaj puțul și anexele construite pe terenul proprietatea intimaților intervenienți câtă vreme din depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu recunoașterea părților a rezultat că acestea au fost construite în timpul căsătoriei de foștii soți care au locuit în gospodăria intervenienților, dar separat de aceștia.
Faptul că autorizația de construire pentru una din anexe a fost emisă pe numele intervenientului nu poate conduce la o altă concluzie și este explicabil în condițiile în care foștii soți, nefiind proprietari ai terenului, ci constructori de bună credință, nu ar fi putut să solicite și să primească o autorizație de construire.
În ce privește susținerea apelantului pârât reclamant în sensul că prima instanță trebuia să rețină și gardul ce împrejmuia terenul de 2072 mp. aceasta nu poate fi primită întrucât acest gard nu a fost solicitat la partaj nici de către apelanta reclamantă pârâtă și nici de către apelantul pârât reclamant.
Referitor la motivul de apel invocat de apelantul pârât reclamant privitor la supraevaluarea terenului aflat în zona inundabilă și a șopronului reținut ca garaj, imobile ce au fost atribuite în lotul său și subevaluarea terenului în suprafață de 2072 mp. ce a fost atribuit apelantei reclamante pârâte tribunalul a constatat că acesta este nefondat, apelantul neproducând dovezi în sensul celor susținute mai sus. Mai mult, din depozițiile martorilor - și rezultă că și terenul din punctul "Acasă" este inundabil.
Cu privire la motivul de apel d e la punctul 2, tribunalul a constatat că acesta privește numai varianta de lotizare aleasă de prima instanță, motiv pentru care nu se va mai răspunde la acesta, câtă vreme în apel s-au întocmit noi variante de lotizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, la stabilirea loturilor instanța de apel a admis varianta C de lotizare stabilind cotele valorice pentru fiecare din părți în sumă de 59.181,95 lei, cu obligarea sa la achitarea unei sulte de 9236,95 lei cu adăugarea față de instanța de fond a contravalorii autoturismului.
A mai precizat recurentul că expertul desemnat de către instanța de apel să formeze noile loturi a majorat valoarea acestora de la 58.171 lei la 59.181,95 lei.
Pe de altă parte,în varianta C valoarea bunurilor sunt cele stabilite din raportul de expertiză în varianta A din primul ciclu procesual fără a se preciza valorile construcțiilor atribuite fiecăreia dintre părți.
Procedând la determinarea valorică prin operație matematică se ajunge la ideea că recurentul poate fi obligat către intimată la plata unei sulte în valoare de 500 lei, iar nu 9236,95 lei.
Totodată în sentință s-a consemnat că părțile nu au formulat obiecțiuni astfel că instanța de apel prin admiterea apelului intimatei reclamante a acordat mai mult decât s-a cerut, adică efectuarea unei noi expertize în această fază, cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu schimbarea naturii actului juridic dedus judecății.
prin admiterea variantei C toate valorile din masa partajabilă și repartizarea în loturi este total diferită de varianta instanței de fond mai ales prin schimbarea nejustificată a valorii construcțiilor atribuite părților.
A mai arătat recurentul că în temeiul art. 6735Cod pr. civ. instanța trebuie să asigure formarea și atribuirea loturilor și să stabilească întregirea valorii unui lot printr-o sultă care să asigure o dreaptă împărțeală valorică pentru părți și care să fie cât mai mică.
Ori, la instanța de fond s-a stabilit o sultă de 6115 lei, iar la instanța de apel d e 9236, 95 lei, cu încălcarea principiului sulte celei mai mici.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, majorarea valorii loturilor producându-se datorită evaluării sobei de teracotă și a ușilor care deși fuseseră reținute în IAP au fost omise de expert.
A mai precizat intimata că instanța de apel a dispus nu numai refacerea ci și completarea raportului de expertiză cu privire la toate bunurile reținute în IAP.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta pârâtă ( ) - intimata în prezenta fază procesuală a investit inițial Judecătoria Târgoviște cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune formulată în contradictoriu cu pârâtul reclamant, recurent în litigiul de față.
Pe cale de cerere reconvențională formulată în fața aceleiași instanțe pârâtul a solicitat aducerea la masa de partaj și a altor bunuri decât cele solicitate de reclamantă.
Prin Încheierea interlocutorie din data de 31.10.2006 Judecătoria Târgoviștea admis în parte și în principiu cererea principală și în parte și în principiu cererea reconvențională și a constatat că reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant au dobândit în timpul căsătoriei în cote de fiecare mai multe bunuri mobile și imobile.
Pentru evaluarea acestora și întocmirea variantelor de lotizare au fost desemnați experți specialitate topografie, construcții și merceolog.
După întocmirea rapoartelor de expertiză prima instanță, prin Sentința civilă nr. 4083/31.10.2007 a dispus, urmare a admiterii în parte a cererilor părților, partajarea conform încheierii interlocutorii și a variantei A din raportul de expertiză întocmit de expertul, în modalitatea propusă de acesta cu diferența că valoarea construcțiilor ce îi revin reclamantei este de 12.927 lei, iar nu 11.404 lei.
Astfel părților au fost atribuite în natură bunuri, cu egalizarea valorică a loturilor prin plata de către pârâtul reclamant a unei sulte în favoarea reclamantei pârâte în cuantum de 6150 lei.
Urmare a căii de atac promovată de către reclamanta pârâtă, Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea de ședință din data de 24.04.2008 a dispus completarea expertizei finale cu bunurile omise de la lotizare și care au fost reținute în încheierea interlocutorie și anume: sobă de teracotă, grad împrejmuitor, ușile și puțul și cu efectuarea unei variante de lotizare în acre autoturismul va fi atribuit pârâtului.
Potrivit lucrării de expertiză efectuată în apel, în toate cele trei variante valoarea lotului fiecăruia dintre foștii soți este de 59.181, 95 lei.
Majorarea acestei sume față de expresia valorică a loturilor părților stabilite de prima instanță și care era de 58.171 lei se datorează tocmai împrejurării că la lotizarea finală efectuată în dosarul judecătoriei au fost omise anumite bunuri expres menționate în precedent.
Așa fiind critica recurentului în sensul că expertul desemnat de către instanța de apel să formeze noile loturi a majorat valoarea acestora de la 58.171 lei la 59.181,95 lei este nefondată.
În ceea ce privește valoarea sultei la care recurentul a fost obligat de către instanța de apel, urmare a schimbării în parte a hotărârii de primă instanță Curtea reține că aceasta este cea calculată de expert cu ocazia refacerii lotizării finale în apel, iar diferența provine din includerea în lotul acestuia a autoturismului evaluat la suma de 3125 lei, criticile recurentului sub aspectul cuantumului acesteia și pe care trebuie să o achite intimatei fiind nefondate.
Împrejurarea că nu este specificată valoarea construcțiilor atribuite fiecărei părți nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârilor pronunțate în precedent de vreme ce respectivele construcții sunt identificate în dispozitive, fiind menționată totodată valoarea totală a fiecărui lot și valoarea totală a bunurilor atribuite fiecăruia dintre foștii devălmași.
Sub aspectul criticii potrivit cu care în sentință s-a consemnat că părțile nu au formulat obiecțiuni astfel că instanța de apel prin admiterea apelului intimatei reclamante a acordat mai mult decât s-a cerut, adică efectuarea unei noi expertize în această fază, cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu schimbarea naturii actului juridic dedus judecății, după cum se știe, potrivit art. 295 al. 2 Cod pr. civ. instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea de probe noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Ori, în speța dedusă judecății nu numai că apelanta în cuprinsul motivelor de apel a solicitat efectuarea unei noi lucrări de expertiză care să lămurească aspectele invocate prin calea de atac, dar instanța de control judiciar, constatând că nu au fost lotizate toate bunurile reținute prin încheierea interlocutorie ca făcând parte din fostul patrimoniu comun putea dispune chiar din oficiu refacerea lucrării de expertiză în lumina textului de lege menționat coroborat cu dispozițiile art. 129 al. 5 teza II Cod pr. civ.
Așadar, instanța de apel nu a depășit atribuțiile judecătorești și nu a schimbat natura actului juridic dedus judecății, acest din urmă motiv de recurs având alte conotații juridice decât cele invocate de către recurent, criticile apărând de asemenea ca nefondate.
Nefondată este și critica recurentului în sensul că prin admiterea variantei C toate valorile din masa partajabilă și repartizarea în loturi este total diferită de varianta instanței de fond mai ales prin schimbarea nejustificată a valorii construcțiilor atribuite părților.
Astfel, de vreme ce au fost întocmite alte variante de lotizare în faza de apel prin includerea și a altor bunuri și includerea în unele dintre acestea a autoturismului în lotul recurentului pârât este firesc că s-a schimbat componența loturilor și cu corectarea echivalentului bănesc la construcțiilor.
În ceea ce privește susținerea recurentului că în temeiul art. 6735Cod pr. civ. instanța trebuie să asigure formarea și atribuirea loturilor și să stabilească întregirea valorii unui lot printr-o sultă care să asigure o dreaptă împărțeală valorică pentru părți și care să fie cât mai mică, ori, la instanța de fond s-a stabilit o sultă de 6115 lei, iar la instanța de apel d e 9236, 95 lei, cu încălcarea principiului sulte celei mai mici Curtea reține că dispoziția procedurală aplicabilă aspectului relevat este în realitate cuprinsă în art. 6739Cod pr. civ.
Potrivit acestui din urmă text de lege la formarea și atribuirea loturilor instanța, va ține seama după caz de și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Pe de altă parte față de dispozițiile art. 741 cod civil instanța trebuie să dea în fiecare lot pe cât se poate aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceiași natură și valoare.
Aceste reglementări legale nu fac altceva decât să instituie anumite criterii ce trebuie avute în vedere atât la întocmirea lotizării, cât și la atribuirea loturilor.
Ori, instanța de apel cu ocazia schimbării în parte a hotărârii apelate a respectat aceste criterii, iar împrejurarea că sulta pe care recuentul trebuie să o achite intimatei a suferit o modificare nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei.
De altfel această modificare nu este semnificativă și derivă din includerea în lotul recurentului a autoturismului, acesta dobândind astfel în proprietate exclusivă respectivul bun.
Mai mult decât atât chair textul invocat de recurent face referire la egalizarea valorică a loturilor prin sulte, fără a preciza că aceasta trebuie să fie în cuntum cât mai mic, valoarea acesteia fiind de fapt un criteriu de paratajare, dar alături de celelelte criterii mai sus menționate.
Așadar și această critică este nefondată.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr- civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligarea a recurentului la plata cheltuielilor de judecată Curtea reține că, în adevăr, potrivit art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Numai că suma solicitată cu acest titlu de către intimată reprezintă contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de repunere pe rol formulată de către aceasta.
Ori și intimata este în culpă procesuală în ceea ce privește suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 Cod pr. civ. întrucât nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecată, astfel încât contravaloarea celor două taxe nu pot fi puse în sarcina de plată a celeilalte părți.
Pentru motivele învederate Curtea urmează să respingă și cererea intimatei de obligarea a recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de repunere pe rol formulată de către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamant, domiciliat în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 370 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta (), domiciliată în com. jud. D și intervenienții și, ambii domiciliați în com. jud. D, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei pârâte de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - - - -
GREFIER,
Red.
2ex./20.03.2009
312/2006 Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
