Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 344
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 731/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. în substituirea av. și pentru pârâta, av., lipsă pârâții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 731/31.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâta apelantă împotriva sentinței civile nr.5476/23.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați -, - și -; a respins cererea de aderare la apel formulată de pârâții - și -; a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că, valoarea de circulație a imobilului, situat în T,-, înscris în CF 17642 T, nr.cadastral 18486-18487 este de 277.336 lei, iar echivalentul cotei de proprietate a reclamantului - este de 57.778 lei; a obligat pârâta la plata unei sulte către reclamantul - în cuantum de 55.978 lei; a păstrat în rest dispozițiile hotărârii atacate și a obligat reclamantul-intimat - la plata cheltuielilor de judecată către pârâta apelantă, în sumă de 487 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 5476 din 23.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă in parte actiunea principală formulată și precizată de către reclamantul-pârât, impotriva pârâtei-reclamante, respectiv impotriva pârâtilor si .
A fost admisp in parte actiunea reconventională formulată de pârâta-reclamantă reconventională impotriva reclamantului-pârât.
S-a constatat că părtile și au dobândit in timpul căsătoriei, cu titlul de bunuri comune, cu o contribuție egală de fiecare, următoarele bunuri mobile:- autoturism "Cielo" în valoare de 10.500 lei,
- mobilă bucătărie-1.500 lei
- frigider cu congelator" "-1.300 lei
- colțar-1.050 lei
- televizor"" cu diagonala 72 cm-1.000 lei
- masuță mică -150 lei
- două scaune-100 lei
- calculator cu procesor 2, 56 - 1.500 lei
- scaun calculator -100 lei
- birou-200 lei,
bunuri in valoare totală de 17.400 lei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune, prin formarea a două loturi:
Lotul A- autoturism "Cielo" în valoare de 10.500 lei, se va atribui reclamantului-pârâtLotul- mobilă bucătărie-1.500 lei,
- frigider cu congelator" "-1.300 lei
- colțar-1.050 lei
-televizor"" cu diagonala 72 cm-1.000 lei
- masuță mică -150 lei
- două scaune-100 lei
- calculator cu procesor 2, 56 - 1.500 lei
- scaun calculator -100 lei
- birou-200 lei
în valoare totală in sumă de 6.900 lei se va atribui pârâtei-reclamante.
A fost obligat reclamantul-pârât să achite pârâtei-reclamante, pentru egalizarea loturilor o sultă in valoarea de 1.800 lei.
S-a constatat că părtile și au dobândit nuda proprietate asupra imobilului inscris in Cf nr. 17642 T, nr.cadastral 18486, 18487, compus din casă, curte și grădină in suprafată de 264, respectiv 382 mp. situat in-, T, cu titlul de bun propriu, in cotă de 5/24 reclamantul-pârât și cu titlul de bun propriu in cotă de 19/24 pârâta-reclamantă, pârâtii si, având un drept de uzufruct viager asupra aceluiași imobil.
S-a constatat că imobilul menționat mai sus are o valoare de circulație de 346.670 lei, potrivit raportului de expertiză efectuat in cauză de către expertii G, și.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia, pârâtei-reclamante.
A fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât o sultă in valoare de 72.223 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate asupra imobilului.
Pentru egalizarea loturilor privind intreaga masă partajabilă, a fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât o sultă in valoare de 70.423 lei, in termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a luat act de renuntarea reclamantului-pârât la judecata capătului de cerere privind rectificarea cf. nr. 17642 T, raportat la cotele de proprietate.
A fost respinsă în rest acțiunea principală precizată.
A fost respinsă in rest actiunea reconventională.
Au fost compensate intre părti cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât suma de 1.425 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că părțile au divortat prin sentinta civila 10102/01.11.2006, pronuntata de Judecatoria T in dosarul -, iar pe timpul casatoriei, partile au achizitionat în devălmășie, bunurile mobile descrise în dispozitivul sentinței civile.Raportat la dispozițiile art. 36 Codul familiei și la faptul că părțile au recunoscut existența bunurilor și contribuția comună și egală de fiecare la achiziționarea acestora, prima instanță a dispus partajarea bunurilor mobile prin formarea a două loturi conform dispozitivului mai sus menționat.
Prima instanță a constatat că părțile au dobandit in timpul căsătoriei, de această dată in cote părti, nuda proprietate asupra imobilului inscris in Cf nr. 17642 T, nr.cadastral 18486, 18487, compus din casă, curte și grădină in suprafată de 264, respectiv 382 mp. situat in-, T, cu titlul de bun propriu, in cotă de 5/24 reclamantul-pârât și cu titlul de bun propriu in cotă de 19/24 pârâta-reclamantă, pârâtii si, având un drept de uzufruct viager asupra aceluiași imobil. In ceea ce priveste cotele de proprietate, acestea au fost stabilite de către notar in momentul achizitionării imobilului și ca urmare a renuntării reclamantului-pârât la judecata capătului de cerere privind rectificarea CF, instanța de fond a constatat că nu mai sunt divergențe intre fostii soți în ceea ce priveste cotele de proprietate.
S-a constatat că imobilul menționat mai sus are o valoare de circulație de 346.670 lei, potrivit raportului de expertiză efectuat in cauză de către expertii G, și.
Pârâta-reclamantă si pârâtii au solicitat ca din valoarea de circulatie a imobilului stabilită de către experti să se scadă valoarea uzufructului viager, considerând că datorită acestui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate ce afectează imobilul, acesta are o valoare mult mai mică.
Instanta de fond a respins sustinerile pârâtei-reclamante si a pârâtilor, in baza art. 517 Cod civ. potrivit căruia "uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insă cu îndatorirea de a le conserva substanța", reținând că valoarea imobilului nu este diminuată prin exercitarea dreptului de uzufruct viager.
Instanța în baza art. 728 Cod civil, a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia, pârâtei-reclamante, așa cum au solicitat foștii soți, tinând seama si de faptul că pârâta-reclamantă are cota cea mai mare de proprietate asupra acestuia, iar în baza art. 742 Cod civ. a fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât o sultă in valoare de 72.223 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate asupra imobilului.
Pentru egalizarea loturilor privind intreaga masă partajabilă, instanta de fond, in baza art. 742 Cod civ. a obligat pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât o sultă in valoare de 70.423 lei, in termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, tinând seama si de preved art. 67310al.4 Cod proc.civ.
În baza art. 517 și urm. cod civil s-a respins acțiunea reconvențională în ceea ce privește evacuarea reclamantului-pârât din imobilul în litigiu, pentru lipsă de calitate procesuală activă a pârâtei-reclamante, având în vedere că aceasta deține doar nuda proprietate asupra imobilului, iar pârâții, care au un drept de uzufruct viager asupra acestuia nu au înțeles să solicite evacuarea reclamantului-pârât din imobil.
Împotriva sentinței civile nr. 5476/23.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoaraa declarat apel pârâta, solicitând schimbarea ei în parte în sensul stabilirii corecte a valorii nudei proprietăți a bunului supus partajului și a sultei cuvenită intimatului - precum și înlăturării obligației apelantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
A arătat că în mod eronat a fost obligată la plata sultei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, nefiind îndeplinite prevederile art.673 indice 10 alin.4 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că obiect al partajului îl constituie doar nuda proprietate asupra imobilului, că dreptul de uzufruct le conferă pârâților atributele de posesie și folosință pe întreaga durată a vieții lor, ceea ce în mod evident afectează valoarea imobilului bun comun numai în ceea ce privește nuda proprietate.
A precizat că potrivit unei practici notariale constante, valoarea uzufructului reprezintă 20% din valoarea bunului, procent susținut legal de dispozițiile pct.151 indice 5 din HG nr.1195/2007.
Reclamantul-intimat - prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că dreptul de uzufruct nu face obiect al partajului, astfel că el nu trebuie evaluat separat și că exercitarea lui nu diminuează cu nimic valoarea imobilului.
Au formulat cereri de aderare la apel pârâții - și -, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul de a se constata că masa partajabilă este constituită numai din dreptul de nudă proprietate și că dreptul acestora de uzufruct reprezintă 20% din valoarea de circulație imobilului.
Tribunalul a apreciat ca fondat apelul declarat de pârâta, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3036 la 16.09.2005 la BNP, foștii soți, reclamantul-intimat și pârâta apelantă, au dobândit în cote părți dreptul de nudă proprietate asupra imobilului, iar pârâții - și -, dreptul de uzufruct viager; astfel că obiect al partajului declanșat de cei dintâi îl poate constitui numai dreptul de nudă proprietate asupra imobilului în raport de drepturile instituite în favoarea uzufructuarilor prin dispozițiile art.517 și 521 Cod civil și anume acelea de a se folosi de lucru și de a-i culege fructele, proprietarul rămânând numai cu dreptul de a dispune de acesta.
Întrucât copărtașii sunt titulari doar asupra dreptului de nudă proprietate asupra imobilului, valoarea de circulație la care se realizează partajul trebuie să țină cont de conținutul dreptului acestora asupra imobilului, uzufructuarii păstrând dreptul de folosință și de culegere a fructelor, tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță a apreciat că prin existența acestui dezmembrământ nu este diminuată valoarea la care se realizează partajul.
S-a apreciat ca fiind rațională și echitabilă aplicarea prin similitudine a prevederilor HG 1195/2007 în sensul că aceasta (valoarea uzufructului reprezintă cota de 20% din valoarea imobilului), chiar dacă aceste dispoziții legale se referă la valoarea avută în vedere de notari în vederea stabilirii impozitului cu ocazia transferului acestui drept.
Tribunalul nu a reținut critica adusă hotărârii atacate referitoare la termenul pentru plata sultei, cu motivarea că dispozițiile art.673 indice 10 alin.4 Cod procedură civilă, îngăduine instanței atunci când atribuie bunul unuia dintre coproprietari direct prin hotărârea asupra fondului procesului, să stabilească sumele ce se cuvin celuilalt sau celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Nici critica privitoare la cheltuielile de judecată nu a putut fi primită, reținând că prima instanță a procedat corect la compensarea lor în raport de modul de soluționare a cererilor formulate de părți și de sumele achitate de acestea pe parcursul soluționării pricinii.
Cererea de aderare la apel formulată de pârâții - și - a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind admisă excepția invocată de reclamantul intimat prin apărător, întrucât titularii săi nu își valorifică un drept al lor și nu tind la schimbarea în acest sens a hotărârii atacate, ci susțin apelul pârâtei, care astfel nu are în raport cu aceștia nici calitatea de parte potrivnică, astfel cum o cer dispozițiile art.293 alin.1 Cod procedură civilă.
În termen împotriva deciziei civile nr. 731 din 31.10.2008 a declarat recurs reclamantul prin mandatar - care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta -.
În motivare a arătat că din definiția dată dreptului de uzufruct de dispozițiile art. 517.civ. nu se poate trage concluzia că valoarea unui imobil ar fi diminuată prin existența acestui drept.
Chiar dacă, în speță, partajul se poartă de către nuzii proprietari, nu există în opinia sa un argument juridic care să ducă la concluzia diminuării valorii imobilului cu echivalentul dreptului de uzufruct viager.
Arată că în urma partajului, imobilul rămâne în proprietatea pârâtei apelante, iar dreptul de uzufruct rămâne în continuare titularilor săi, - și -, care sunt părinții pârâtei, iar dreptul de uzufruct în urma partajului nici nu se constituie, nici nu se transferă, nici nu se stinge, ci rămâne neatins, în favoarea celor ce l-au avut și înainte de partaj.
Susține că procentul de diminuare de 20% cu referire la HG 1195/2007, stabilit de instanța de apel este arbitrar și fără fundamentare juridică, având în vedere că acest act normativ se referă la procentul de impozitare în caz de constituire sau transfer al dezmembrământului de proprietate.
În speță însă, reclamantul recurent consideră că nu e vorba nici de impozitare, nici de constituire sau transfer al dezmembrământului dreptului de proprietate, el rămânând neatins (anexa HG1195/2007).
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâta (fostă ) a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată instanța a fost investită cu partajul bunului comun, astfel că nu poate pronunța un plus petit, așa cum a procedat prima instanță, instanța fiind investită și obligată să dispună doar asupra nudei proprietăți, obiect al procesului de partaj, dreptul de uzufruct fiind un drept distinct și aparținând unor terți față de foștii soți.
A arătat că în mod corect s-a apreciat că valoarea uzufructului este de 20% din valoarea bunului, respectiv dacă valoarea de circulație a întregului bun este de 346.670 lei, valoarea bun comun supusă partajării rămâne 277.336 lei RON.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. de dispozițiile HG1195/2007, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3036/16.09.2005 soții și au dobândit prin cumpărare de la vânzătoarea - nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF individual nr. 17642 T, compus din casă, curte și grădină, situat în T-, iar uzufructul a fost dobândit de soții - și.
Reclamantul prin cererea reconvențională a investit instanța de fond cu acțiune având ca obiect partajul imobilului din litigiu, respectiv nuda proprietate asupra acestuia, nu și dreptul de uzufruct.
De altfel, prin cererea reconvențională (fila 6 dosar fond), reclamantul a solicitat introducerea în cauză a uzufructuarilor și.
Cum uzufructuarii, raportat la dispozițiile art. 517 și 521 Cod civil, păstrează dreptul de folosință și de culegere a fructelor, iar titularii dreptului de nudă proprietate au doar dreptul de dispoziție, în mod corect a reținut tribunalul că valoarea de circulație la care se realizează partajul trebuie să țină seama de conținutul acestui drept.
Hotărârea atacată a fost dată astfel cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și limitelor cererii atât cu privire la părți, cât și cu privire la obiectul litigiului, în speță reclamantul solicitând doar partajarea nudei proprietăți.
Nu este întemeiată nici critica cu referire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor HG1195/2007, act normativ care conform mențiunilor reclamantului recurent se referă doar la procentul de impozitare în caz de constituire sau transfer al dezmembrământului dreptului de proprietate.
În mod corect a apreciat tribunalul ca fiind echitabilă aplicarea prin similitudine a prevederilor nr.HG 1195/2007 în sensul că valoarea uzufructului se referă la valoarea avută în vedere de notari la stabilirea impozitului cu ocazia transferului acestui drept.
Procentul de 20% (valoarea uzufructului) din valoare a bunului stabilit de instanța de apel - este în concordanță și cu dispozițiile art. 1515din HG1195/4.10.2007.
Referitor la critica adusă hotărârii atacate în ce privește solicitarea de a fi obligați pârâții aderați la plata cheltuielilor de judecată, se constată că și aceasta este nefondată, având în vedere că prin admiterea apelului pârâtei, raportat la art. 274. pr. civ. reclamantul fiind în culpă procesuală, în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă cererea de aderare la apel formulată de pârâți a fost respinsă.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge
recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 731/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-. În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe reclamant să plătească pârâtei intimate suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 731/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei intimate suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 22.04.2009
Tehnored. 2 ex./24.04.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Erica Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
