Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 254
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 315 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru pârâtul recurent, av. - și pentru reclamanta intimată, av. A.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 4506/19.06.2008 a Judecătoriei Arad, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile recurate ca legală și temeinică, întrucât niciuna dintre criticile formulate de recurent nu este fondată și nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute la art. 304. pr. civ. cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 315 din 28.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâta-reclamantă reconvențional împotriva sentinței civile nr.4506/19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad, pe care a schimbat-o în parte după cum urmează:
A constatat contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
A inclus în masa bunurilor de împărțit și în lotul nr. 1 atribuit reclamantului și valoarea de 62800 lei a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 375 mp, aferent casei înscrise în CF 67223 nedefinitivă A, valoarea totală a masei bunurilor comune devenind - lei.
A scos din lotul nr.2 atribuit pârâtei și a inclus în lotul nr. 1 atribuit reclamantului:dreptul de creanță asupra imobilului situat în G nr. 28 com. jud. A,1 colțar,1 storcător fructe, 1 gril electric,1 combină frigorifică, 1 frigider, 2 televizoare, 1 mașină de spălat, 1 aspirator, lotul nr. 1 având astfel valoarea de - lei iar lotul nr. 2 valoarea de 75850 lei.
A constatat că valoarea sultei la care este obligat reclamantul către pârâtă este de - lei.
A compensat cheltuielile părților din prima instanță constând în onorariu avocațial și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 4309 lei cheltuieli de judecată parțiale constând în taxele de timbru pentru promovarea acțiunii reconvenționale și J din onorariul expert.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1460,6 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunal a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 4506 din 19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamantul --, contradictoriu cu pârâta -, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională -, în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional -- și în consecință s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
- casă de locuit situată în municipiul A,-, județul A și amplasată pe terenul în suprafață de 375 mp. înscris în CF 67223 nedefinitivă A, nr. top 316.2460/74, în valoare de 206.000 lei, potrivit raportului de expertiză în construcții întocmit de G ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- imobilul livadă în suprafață de 4.465 mp. situat în localitatea G, înscris în CF 25/n G, nr. top 493.5594/40, în valoare de 75.000 lei;
- bunurile mobile următoare: dulăpior în valoare de 150 lei, colțar în valoare de 1.500 lei, masă în valoare de 250 lei, etajeră în valoare de 250 lei, storcător fructe în valoare de 100 lei, grill electric în valoare de 100 lei, aragaz și cuptor în valoare de 200 lei, combină frigorifică în valoare de 1.200 lei, frigider în valoare de 150 lei, televizor "Daewoo" în valoare de 300 lei, televizor "" în valoare de 600 lei, cherestea fag (4 mc) în valoare de 2.400 lei, teracotă în valoare de 600 lei, vacă în valoare de 1.500 lei, mașină spălat "" în valoare de 1.000 lei și aspirator "" în valoare de 150 lei, bunuri mobile în valoare totală de 10.450 lei.
- dreptul de creanță cu privire la imobilul situat în localitatea G nr. 28, comuna, dobândit prin înscrisul sub semnătură privată denumit "Convenție" și încheiat la data de 23.03.2002, în valoare de 20.000 lei.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamantul a avut o contribuție de 2/3, iar pârâta a avut o contribuție de 1/3.
S-a sistat comunitatea de bunuri, potrivit cotelor deținute de părți, prin formarea a două loturi ce se atribuie în natură, după cum urmează:
Lotul nr. 1, în valoare de210.500lei, s-a atribuit reclamantului și se compune din casa de locuit situată în municipiul A,-, și amplasată pe terenul în suprafață de 375 mp. înscris în CF 67223 nedefinitivă A, nr. top 316.2460/74, în valoare de 206.000 lei, cherestea fag (4 mc) în valoare de 2.400 lei, teracotă în valoare de 600 lei și vacă în valoare de 1.500 lei.
Lotul nr. 2, în valoare de100.950lei, s-a atribuit pârâtei și se compune din: imobilul livadă în suprafață de 4.465 mp. situat în localitatea G, înscris în CF 25/n G, nr. top 493.5594/40, în valoare de 75.000 lei, dulăpior în valoare de 150 lei, colțar în valoare de 1.500 lei, masă în valoare de 250 lei, etajeră în valoare de 250 lei, storcător fructe în valoare de 100 lei, grill electric în valoare de 100 lei, aragaz și cuptor în valoare de 200 lei, combină frigorifică în valoare de 1.200 lei, frigider în valoare de 150 lei, televizor "Daewoo" în valoare de 300 lei, televizor "" în valoare de 600 lei, mașină spălat "" în valoare de 1.000 lei, aspirator "" în valoare de 150 lei, precum și dreptul de creanță cu privire la imobilul situat în localitatea G nr. 28, comuna, dobândit prin înscrisul sub semnătură privată denumit "Convenție" și încheiat la data de 23.03.2002, în valoare de 20.000 lei.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 2.866 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărâri.
S-a dispus ca Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A să întabuleze dreptul de proprietate asupra casei de locuit în favoarea reclamantului --, condiționat de notarea construcției și respectiv să întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului livadă în favoarea pârâtei -.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că imobilul livadă în suprafață de 4.465 mp. și înscris în CF 25/n - G, nr. top 493.5594/40, este proprietatea devălmașă a părților, prin cumpărare din anul 2001, iar potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit "convenție" și încheiat la data de 23.03.2002, reclamantul s-a obligat să cumpere de la numitul G imobilul situat în localitatea G nr. 28, comuna, cu prețul de 4.500 lei.
Ulterior, în baza Legii 15/2003 și prin Hotărârea Consiliului local A nr. 139/15.04.2004, s-a atribuit soților în folosință gratuită, pe durata existenței locuinței, terenul în suprafață de 375 mp. situat în municipiul A,-, județul A, înscris în CF 67223 nedefinitivă A, nr. top 316.2469/74, teren care este proprietatea privată a Municipiului.
Pe terenul atribuit în folosință și în baza autorizației de construire nr. 1219/17.09.2004 eliberată de Primăria A, părțile au edificat o casă de locuit, nefinalizată până în prezent și care nu s-a notat în cartea funciară.
S-a reținut de asemenea că " ajutorul " dat de părinții reclamantului, constând în sume de bani și produse alimentare, a fost un dar manual pentru ambii soți, câtă vreme acesta a fost avansat pentru consumul curent al soților și pentru unele materiale necesare edificării casei în care urmau să locuiască soții. În plus, față de valoarea mare a ajutorului de care se prevalează reclamantul, respectiv 9.000 euro și 4.000 lei conform declarației doamnei - autentificată la. sub nr. 481/02.10.2007, este exclus a se face aplicarea darului manual prin tradițiune, conform art. 644. civ. fiind necesară o donație autentică.
Probele testimoniale au relevat că nunta a fost susținută de părinții ambelor părți, că soții au cumpărat din bani comuni un teren în G și o casă în G, precum și faptul că pârâta realiza venituri din vânzarea unor produse cosmetice, că aceasta a primit de la angajatorul său diverse materiale pentru ridicarea casei în litigiu și a obținut gratuit proiectul pentru construcție.
S-a apreciat că darurile de nuntă în care se includ și sumele de bani făcute de părinții unuia din soți, sunt considerate bunuri comune ale soților, întrucât scopul lor este acela de a pune bazele unui patrimoniu comun necesar soților, fiind prezumată intenția dispunătorului de a gratifica pe ambii soți, iar cheltuielile de nuntă suportate de părinții soților nu pot fi retrase din darurile de nuntă decât dacă se face dovada unei convenții în acest sens.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada valorii bunurilor ce compun masa partajabilă și nici nu a contestat valorile indicate de pârâtă, pentru bunurile mobile și dreptul de creanță s-au avut în vedere valorile arătate în cererea reconvențională, iar cu privire la casa edificată de foștii soți s-a ținut seama de valoarea stabilită prin expertiza în construcții, fără însă a include valoarea terenului care aparține Municipiului
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4506/19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad, pârâta a solicitat schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul includerii în masa bunurilor de împărțit a dreptului de folosință asupra terenului înscris în CF 67223 nedefinitivă A, stabilirii contribuției egale a ambelor părți la dobândirea bunurilor de împărțit, modificării componenței loturilor ce urmează a fi atribuite părților și obligării reclamantului pârât reconvențional la plata acelor cheltuieli de judecată pentru judecata în fond, care au fost determinate de culpa sa procesuală.
În motivare a arătat că dreptul de folosință asupra terenului a fost exclus în mod greșit din masa bunurilor comune, câtă vreme este un drept real patrimonial, dobândit în timpul căsătoriei.
A susținut că prima instanță a fost în eroare cu privire la veniturile realizate de pârâtă, reținând că a realizat doar venituri ocazionale și s-a ocupat de menaj și creșterea copilului, omițând că pe tot parcursul căsătoriei, cu excepția unor scurte intervaluri a fost angajată cu contract de muncă. Diferența față de veniturile realizate de reclamant a compensat-o prin facilitățile de care a beneficiat - proiect de construcție în valoare de 1500 Euro + TVA întocmit gratuit de o prietenă a sa, ajutoarele substanțiale primite de la angajatorul său pentru cumpărarea de materiale de construcții, precum și prin vânzarea produselor cosmetice, efortul depus în gospodărie.
A arătat că între reclamant și pârâtă a intervenit o înțelegere potrivit căreia reclamantul preia ratele aferente celor două credite, dar nu mai plătește pensia de întreținere pentru minor, fiind avantajat de această compensare pe care au efectuat-
În privința lotizării prima instanță nu a ținut cont de faptul că pârâta nu mai locuiește în G, iar casa la care se referă dreptul de creanță se găsește în vecinătatea părinților reclamantului, acesta din urmă fiind de acord să-i fie lui atribuit dreptul de creanță respectiv.
Nici livada înscrisă în CF nr.25/a G nu prezintă interes pentru pârâtă, în condițiile stabilirii sale definitive în A, opinând pentru transformarea comunității de bunuri în coproprietate pe cote părți, deoarece nici reclamantul nu dorește să-i fie atribuită.
Cât privește bunurile mobile a solicitat să-i fie atribuite toate reclamantului, deoarece acesta le folosește exclusiv de doi ani de zile, iar pârâta și-a cumpărat alte bunuri de același gen pentru nevoile casnice.
În privința cheltuielilor de judecată, prima instanță le-a compensat în totalitate, deși ar fi trebuit să îl oblige la plata taxei de timbru pe care pârâta a plătit-o ca urmare a faptului că reclamantul a susținut contribuția sa exclusivă la dobândirea bunurilor.
Instanța de apel a admis apelul pârâtei și a dispus în sensul mai sus menționate, cu motivarea că din probele administrate în cauză (copia carnetului de muncă, probele testimoniale) a rezultat că cei doi soți au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Tribunalul a apreciat de asemenea că dreptul de folosință dobândit de reclamant asupra terenului de 375 mp prin Hotărârea Consiliului Local A nr.139/15.04.2004 având un caracter patrimonial, reprezintă bun comun al soților, fiind dobândit sub durata căsătoriei. De altfel, prima instanță a reținut că terenul s-a atribuit în folosință gratuită ambilor soți, dar a omis să includă în masa bunurilor partajabile valoarea acestui drept de 62.800 lei, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A reținut că prima instanță nu a făcut o aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.6739cod procedură civilă, deoarece a atribuit pârâtei toate bunurile mobile aflate în posesia și folosința reclamantului, precum și dreptul de creanță privitor la o casă în G și livada din G, fără a ține cont că prin mutarea ambelor părți la A, legătura acestora cu cele două imobile se pierde și este inechitabil că valorificarea acestor bunuri prin înstrăinare să fie pusă în sarcina unei singure părți, cu atât mai mult cu cât casa în legătură cu care s-a născut dreptul de creanță al părților este situată lângă casa părintească a reclamantului.
În termen împotriva deciziei civile nr. 315 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei nr. 315/A/2008 a Tribunalului Arad, în sensul respingerii apelului formulat de pârâta, și, pe cale de consecință menținerea sentinței civile nr. 4506/19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, ca legală și temeinic motivată.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de apel a dat ceea ce nu a cerut, respectiv pârâta a fost cea care a solicitat introducerea în masa partajabilă a dreptului de creanță asupra casei din G, a livezii, a mobilelor, masei lemnoase, indicând totodată și valoarea acestora.
A arătat că nu a contestat în nici un fel valorile bunurilor introduse de pârâtă în masa partajabilă, reclamantul fiind de acord cu atribuirea bunurilor mobile și a livezii din G către pârâtă, cu sulta corespunzătoare către reclamant.
A arătat că în mod greșit instanța de apel a modificat lotizarea făcută de prima instanță, "motivarea" instanței de apel pentru modificarea loturilor, fiind nefondată, bunicii și toate neamurile intimatei locuiesc foarte aproape (150m!) de imobilele respective.
A susținut că în mod greșit tribunalul a introdus în masa partajabilă și valoarea terenului pe care este construit imobilul din A, întrucât terenul în discuție este proprietatea Municipiului A și a fost atribuit gratuit reclamantului doar spre folosință, pe durata construcției.
De asemenea a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intimata a contestat cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, nu recurentul, și tot intimata a solicitat expertiza pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului din A, nu reclamantul, căruia nu-i profită expertiza deoarece nu intenționează să vândă acel imobil.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâta intimată a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în ceea ce privește contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect a fost reținută de instanța de apel, întrucât s-a avut în vedere de instanță toate probele administrate în cauză, din care rezultă, pe de o parte, că a realizat și alte venituri decât cele salariale, iar pe de altă parte, rezultă că a compensat diferența dintre veniturile sale și cele ale recurentului prin facilitățile de care a beneficiat (proiectul pentru construcție, în valoare de 1500 euro + TVA, care i-a fost întocmit gratuit, în considerarea relațiilor sale de prietenie cu una dintre asociatele firmei de proiectări; ajutoarele substanțiale primite de la angajatorul său pentru cumpărarea majorității materialelor de construcție pentru casă, dar și cu munca efectiv prestată în gospodăria părinților recurentului.
Arată că motivele invocate de reclamant în recursul formulat, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6. pr. civ. iar prin cererea reconvențională a solicitat includerea în masa bunurilor de împărțit și a altor bunuri decât cele cuprinse în cererea principală, or instanța, în mod corect a soluționat cererea sa, în virtutea obligației ce îi revenea potrivit art. 129 alin. 6. pr. civ.. Faptul că în modalitatea de împărțeală aleasă de instanța de apel, bunurile cuprinse în cererea sa reconvențională au fost incluse în lotul atribuit recurentului, deși acesta nu a solicitat să îi fie atribuite, nu reprezintă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6. pr. civ. instanța s-a pronunțat numai asupra cererilor cu care a fost investită, apreciind, în virtutea criteriilor stabilite de art. 6739. pr. civ. componența loturilor și modul de atribuire.
A arătat că nu este întemeiată nici critica ce vizează modificarea componenței loturilor, iar în privința bunurilor mobile, rezultă din probele administrate că acestea sunt în posesia recurentului de la data despărțirii părților în fapt, în urmă cu circa trei ani.
În privința dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 373 mp. arată că în mod corect a reținut instanța de apel că acest drept este unul patrimonial, evaluabil în bani și ca atare în mod corect a fost inclus în masa bunurilor de împărțit. În ceea ce privește obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274. pr. civ..
Prin concluzii scrise, reclamantul intimat a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, cu motivarea că veniturile salariale ale intimatei au fost de 8 ori mai mici decât ale reclamantului în perioada căsătoriei, că instanța de apel a dat ceea ce nu cerut și în mod greșit a modificat lotizarea făcută de prima instanță.
A arătat că în mod greșit a introdus în masa partajabilă și valoarea terenului din litigiu și tot astfel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9. pr. civ. raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, însă numai în ceea ce privește includerea în masa bunurilor de împărțit a valorii terenului atribuit în folosință pe durata construcției.
Astfel, conform Hotărârii nr. 139 din 15.04.2004 a Consiliului Local al municipiului A, reclamantului i s-a atribuit în folosință gratuită pe durata existenței locuinței proprietate personală, terenul înscris în CF A, nr. top 316.2460/74 în suprafață de 375 mp. (fila 21 dosar fond).
Acest teren, conform extrasului CF nr. 67223 A, nr. top 316.2460/74 este în proprietatea privată a Municipiului
Deși prin expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. G s-a stabilit și valoarea de piață a terenului mai sus menționat, ca fiind în sumă de 62800 lei, Curtea constată că în mod greșit a fost inclusă această valoare a terenului în masa de împărțit, întrucât acesta a fost atribuit cu titlu gratuit reclamantului și este în proprietatea Municipiului
Mai mult, includerea în masa partajabilă a dreptului real de folosință asupra terenului din litigiu a fost solicitată pentru prima oară în calea de atac a apelului exercitat de către pârâta, or, dispozițiile art. 294. pr. civ. prevăd că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauzei sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de reclamantul recurent, Curtea raportat la probatoriul administrat pe parcursul judecării cauzei de către cele două instanțe, constată că sunt neîntemeiate.
Contribuția comună egală a soților la dobândirea bunurilor comune a fost reținută corect de instanța de apel, aceasta făcând o vasta analiză a veniturilor obținute de părți, coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu înscrisurile din carnetul de muncă depus de pârâtă în apel.
Este neîntemeiată susținerea că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar faptul că bunuri cuprinse în cererea reconvențională formulată de pârâtă, au fost incluse în lotul atribuit reclamantului, nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 6739. pr. civ. de către instanța de apel, care a modificat componența loturilor și modul de atribuire a bunurilor către părțile din proces în funcție de situația concretă a bunurilor și de natura acestora și de necesitatea ca ambele părți să primească bunuri mobile din întreaga masă partajabilă.
Prin modalitatea de constituire și atribuire a loturilor, instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, astfel că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6. pr. civ..
În ceea ce privește critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată, se constată că nici aceasta nu este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274. pr. civ. întrucât expertiza efectuată în cauză, chiar dacă s-a solicitat de pârâtă, a fost solicitată urmare a faptului că părțile nu au fost de acord cu valoarea imobilului indicată de reclamant, iar expertiza a stabilit valoarea de circulație a imobilului supus partajului și asupra căruia s-a stabilit că părțile contribuție egală.
Cum singura critică întemeiată adusă hotărârii atacate o reprezintă includerea valorii terenului în folosință, în masa bunurilor partajabile, față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 315 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va modifica în parte decizia civilă atacată în sensul că, va exclude din masa bunurilor comune dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 375 mp. iar valoarea sultei la care este obligat reclamantul către pârâtă este de 79875 lei și va menține în rest dispozițiile deciziei civile atacate.
De menționat că prin excluderea din masa de împărțit a valorii dreptului de folosință asupra terenului, în sumă de 62.800 lei. Lotul reclamantului va avea valoarea de 235.600 lei, iar valoarea totală a masei bunurilor comune este de - lei (374.250 - 62.800 lei).
În baza art. 276. pr. civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantului recurent suma de 920 lei cu titlu de taxă timbru raportat la valoarea terenului (exclusă din masa partajabilă) și a pretențiilor admise de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 315 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte decizia civilă atacată în sensul că:
Exclude din masa bunurilor comune dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 375 mp.
Constată că valoarea sultei la care este obligat reclamantul către pârâtă este de 79875 lei.
Menține în rest dispozițiile deciziei civile atacate.
Obligă pe reclamanta intimată să plătească pârâtului suma de 920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. 31.03.2009
Tehnored. 2 ex./31.03.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Lucian Lăpădat, Maria Lăpădat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 331/2008. Curtea... | Divort. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
