Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 383/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 274
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: -
********************************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 27 octombrie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie privind recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în C, str. -,. 42 A1,.1,. 13, județul D, împotriva deciziei civile nr. 136 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ( ), cu domiciliul în C, str. -,. 42 A1,.1,. 13, județul
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 11.06.2007 de către Judecătoria Craiovas -a admis în parte și în principiu acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei (fostă ) -, pentru partaj bunuri comune și s-a admis în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta (fostă ) -. S-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri: un apartament cu două camere situat în C, cartier Nouă, str. -,. 42 1,. 1,. 1, jud. D, o mobilă de dormitor, un calculator, o mașină de spălat rufe marca, un televizor color marca Daewoo, 2 fotolii pat, un aragaz cu 4 ochiuri, o ladă frigorifică cu 5 sertare, un corp mobilă bucătărie, 2 scaune pliante, o combină muzicală audio marca, un calorifer electric cu 12 elemenți marca, o masă de bucătărie, un covor sufragerie, un covor dormitor, un autoturism Espero cu nr. de înmatriculare -, un cuier hol, un birou calculator, o măsuță ovală, o canapea de sufragerie extensibilă, o mobilă de sufragerie cu 4 corpuri, o motosapă, s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru reclamant și pârâtă, s-a dispus efectuarea expertizelor tehnice pentru evaluarea și lotizarea bunurilor ce compun masa partajabilă și s-a stabilit onorariul pentru expertize.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 16.03.1988, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 1697 MF din 20.09.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 4801/MF/2006.
S-a arătat că suma de 42 milioane lei ROL primită de pârâtă la disponibilizare a fost folosită la cumpărarea apartamentului cu două camere situat în C, cartier Nouă,. 42 1,. 1,. 13, cu prețul de 60.000.000 lei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1058 din 22.03.2001 de BNP
De asemenea prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.05.2006, reclamantul a cumpărat un autoturism Daewoo Espero cu prețul de 4.500 Euro.
Martorul G, tatăl reclamantului, propus de pârâtă, a declarat că a ajutat soții la dobândirea tuturor bunurilor comune, i-a ajutat cu bani, le-a organizat nunta, le-a cumpărat prima mașină, dar nu a avut pretenții să i se restituie banii. A relatat că a cumpărat soților un autoturism, pe care soții l-au vândut și au cumpărat apoi un Espero. Martorul a relatat că pârâta muncea la țară, la sfârșit de săptămână, precum și în vacanțele de vară, în gospodărie și la munca și se ocupa de creșterea minorului.
Martorul a HG relatat că, pe parcursul căsătoriei, reclamantul a avut venituri mai mari decât ale pârâtei, că știe ce bunuri au dobândit soții în timpul căsătoriei, dar nu știe cine a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor. A relatat că autoturismul Espero a fost cumpărat când soții erau împreună, în urmă cu 3-4 ani și că reclamantul i-a spus că ar fi făcut împrumut la bancă pentru a-l cumpăra.
Martorul a relatat că reclamantul a avut salarii mai mari decât ale pârâtei, că apartamentul a fost cumpărat de amândoi soții, că autoturismul a fost cumpărat cu bani luați din bancă, credit pe care l-a achitat reclamantul.
Instanța a reținut că, în perioada căsătoriei, pârâta s-a ocupat și de gospodărie, de creșterea copilului rezultat din căsătorie și a muncit în gospodăria părinților reclamantului, precum și la muncile.
Munca depusă în gospodărie, precum și aceea de creștere și educare a copilului, constituie o componentă a contribuției unuia sau a ambilor soți la dobândirea bunurilor și trebuie apreciată în ansamblul probelor administrate pentru stabilirea aportului fiecărui soț.
Prin activitatea desfășurată în gospodărie și prin creșterea copilului rezultat din căsătorie, contribuția femeii este esențială în viața ambilor soți.
Reclamantul a solicitat excluderea de la masa partajabilă a unor bunuri, respectiv: un cuier hol, un birou calculator, o măsuță ovală, o canapea de sufragerie extensibilă, o mobilă sufragerie cu 4 corpuri, menționând că i-au fost donate de părinții săi, însă a recunoscut, la interogatoriul luat de pârâtă, că aceste bunuri au fost dobândite de ambii soți în timpul căsătoriei.
Mai mult, tatăl pârâtului G, a declarat că i-a ajutat pe ambii soți la dobândirea bunurilor și nu a avut pretenții să i se restituie banii.
Astfel, instanța a inclus aceste bunuri în masa partajabilă, fiind bunuri dobândite de ambii soți, întrucât tatăl pârâtului nu a înțeles să-l gratifice doar pe reclamant, ci i-a ajutat pe ambii soți.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat mărirea cotei cu suma de 2780 dolari, sumă ce reprezintă achitarea unui împrumut bancar.
Pârâta a susținut că acest împrumut s-a achitat în timpul căsătoriei. Reclamantul nu a făcut dovada, cu acte, că ar fi contractat un împrumut bancar pentru achiziționarea autoturismului, pe care l-ar fi achitat după despărțirea în fapt a soților, în cauză fiind dovedit că autoturismul a fost cumpărat în timpul căsătoriei.
Potrivit art. 30.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire.
Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie.
Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei, și deci bunul dobândit de oricare dintre soți este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.
Prin sentința civilă nr.1495/04.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta (fostă ) -.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile întocmit de expert.
S-a atribuit pârâtei (fostă ) - lotul nr. 2, compus din: apartament cu două camere situat în C, cartier Nouă, str. -,. 42 1,. 1,. 3,. 13, jud. D, în valoare de 123.073,83 lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul a sumei de 61.536,91 lei cu titlu de sultă.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea bunuri mobile întocmit de expert în varianta
S-a atribuit reclamantului lotul nr. 1, în valoare totală de 2.557,19 lei, compus din următoarele bunuri: mobilă de dormitor compusă din studio cu ladă, șifonier cu două uși, dulap cu o ușă, anexă, toaletă, masă cu 4 scaune, măsuță televizor, anexă - 669 lei; calculator - 260,62 lei; televizor Daewoo - 99,61 lei; un fotoliu pat - 160 lei; scaun pliant - 18,81 lei; combină muzicală - 105 lei; covor dormitor persan - 273 lei; birou calculator - 68 lei; motosapă Honda - 849,50 lei; măsuță ovală - 53,65 lei.
S-a atribuit pârâtei (fostă ) - lotul nr. 2, în valoare totală de 2.564,41 lei, compus din următoarele bunuri: mașină spălat - 399,60 lei; un fotoliu pat - 160 lei; aragaz cu 4 ochiuri - 144 lei; ladă frigorifică - 319,60 lei; corp mobilă bucătărie - 27,60 lei; scaun pliant - 18,81 lei; calorifer electric - 80 lei; masă bucătărie - 17,50 lei; covor oval - 100,80 lei; cuier hol - 122,50 lei; canapea sufragerie - 374,50 lei; bibliotecă 4 corpuri - 799,50 lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul a sumei de 3,61 lei cu titlu de sultă.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea autovehicule întocmit de expert în varianta
S-a atribuit reclamantului autoturismul marca Daewoo tip Espero, cu nr. de înmatriculare -, în valoare de 10.300 lei.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta (fostă ) - a sumei de 5.150 lei cu titlu de sultă.
S-a stabilit termen de plată a sultelor de 3 (trei) luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
A atribuit pârâtei apartamentul întrucât aceasta are mai multă nevoie de locuință și are posibilitatea de a achita sulta.
Faptul că reclamantul are posibilități mai mari pentru a achita sulta nu este un criteriu care să-l îndreptățească a-i fi atribuit apartamentul, în acest caz, reclamantul ar avea posibilitatea chiar a procurării unei alte locuințe.
Instanța a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea bunuri mobile întocmit de expert în varianta I, având în vedere înțelegerea părților și faptul că loturile atribuite părților sunt apropiate ca valoare.
Instanța a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea autovehicule întocmit de expert în varianta I, având în vedere înțelegerea părților, precum și faptul că autoturismul se află în posesia reclamantului care are permis de conducere.
Dispozițiile legale cuprinse în art. 6739.proc.civ. instituie, cu titlu exemplificativ, o serie de criterii legale care trebuie avute în vedere în orice proces de împărțeală, dat fiind că legea nu distinge în această privință.
Prin atribuirea bunurilor în modalitățile arătate, instanța a apreciat că a ținut seama de necesitățile concrete practice ale părților, de satisfacere a drepturilor și intereselor legitime ale acestora.
Instanța a atribuit bunurile direct prin hotărâre asupra fondului cauzei, așa cum au solicitat părțile, apreciind că există motive temeinice față de împrejurările cauzei, conform art. 67310alin. 4. proc. civ.
Întrucât în procesele de partaj părțile au o dublă calitate, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, instanța a făcut aplicarea art. 276. proc. civ. și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului, s-a arătat că, deși a solicitat constatarea unei cote contributive a sa de 3/4,instanța a ignorat probele și a reținut cote egale de 1/2 pentru fiecare dintre părți. Ori, până în anul 2000 pârâta a înregistrat venituri cu mult mai mici decât apelantul potrivit copiilor după carnetele de muncă, iar începând cu anul 2000 aceasta nu a mai lucrat deloc. Nu este adevărată susținerea pârâtei și este greșită reținerea în același sens a instanței că pârâta a adus, în schimb, contribuție prin implicarea în susținerea sarcinilor de familie întrucât nu există probe la dosar în acest sens.
Mai mult, minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare apelantului având în această situație obligații patrimoniale mai importante decât pârâta.
Tocmai pentru că pârâta nu a îndeplinit treburile casnice și nu avea grijă de copil instanța a apreciat că acesta trebuie să-i fie încredințat. Mai mult, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere lunară, justificând că nu are bani.
Instanța a greșit și atunci când, împotriva probatoriului administrat, a atribuit pârâtei apartamentul cu motivația, străină de ceea ce s-a dovedit la dosar, că aceasta are mai multă nevoie de locuință și are posibilitatea de a achita sulta.
Mai multă nevoie de locuință are apelantul și fiul, -, care, în mod irevocabil, i-a fost încredințat spre creștere și educare. din acest punct de vedere instanța trebuia să se gândească că nu poate pleca cu copilul să caute un apartament în condițiile în care pârâta rămâne singură într-un apartament cu două camere.
Pârâta nu are posibilitatea de a achita sulta întrucât nu are nici un fel de venit încă din anul 2000 și, așa cum a mai arătat, apelantul are veniturile necesare achitării sultei.
In mod exclusiv, el plătește lunar datoriile imobilului, respectiv curent electric, întreținere, cablu, precum și impozitul aferent.
O soluționare greșită a primit, de asemenea, și petitul privind mărirea cotei valorice cu suma de 2780 USD, sumă ce reprezintă achitarea împrumutului contractat cu banca Daewoo în vederea achiziționării autoturismului Espero, sumă ce a plătit-o apelantul după despărțirea în fapt.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 136/24 iunie 2008 admis apelul formulat de reclamantul, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 11.06.2007 și a sentinței civile nr. 1495/04.02.2008 pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă () -.
A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul următor:
A constatat un drept de creanță în cuantum de 708 USD în favoarea reclamantului, ce reprezintă cota de 1/2 din datoria bancară comună de 1416 USD, achitată de reclamant după despărțirea în fapt.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
A schimbat în parte sentința, în sensul că:
A obligat pe pârâtă către reclamant la plata sumei de 708 USD, ce reprezintă cota de 1/2 din datoria bancară comună de 1416 USD, achitată de reclamant după despărțirea în fapt.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a luat act că apelantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Apartamentul a fost cumpărat în anul 2001, cu suma de 60.000.000 lei, iar potrivit răspunsului la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că pârâta a primit suma de 42.000.000 lei la disponibilizarea sa de la locul de muncă și că această sumă a fost folosită la achiziționarea apartamentului.
Tot în interogatoriu, reclamantul a mai recunoscut că pârâta mergea la sfârșit de săptămână și în vacanțele de vară la domiciliul părinților reclamantului și participa efectiv la muncile agricole, iar în contul acestor activități, primea de la aceștia produse agricole și sume de bani. În acest sens, este și declarația martorului G (tatăl reclamantului).
Aspectul invocat de apelant, că pârâta nu s-ar fi ocupat de creșterea copilului, este contrazis de însăși martorii propuși de acesta, respectiv G și, care a declarat "Copilul a fost la școală în C, iar la locuința din C pârâta se ocupa de minor.
În atare situație, instanța de apel a constatat că, deși reclamantul a avut un salariu mai mare decât pârâta până în anul 2001 când aceasta a fost disponibilizată, iar apoi reclamantul a fost singurul salariat, activitățile pe care le desfășura pârâta în domiciliul comun și mai ales în gospodăria socrilor, au fost menite tocmai pentru a compensa această diferență sau lipsă de venituri a pârâtei reținând că în mod corect prima instanță a stabilit o cotă egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Nici critica, privind greșita atribuire a apartamentului către pârâtă, nu a fost considerată întemeiată, deoarece principiul care guvernează ieșirea din indiviziune este cel al atribuirii în natură și al evitării sultelor iar susținerea apelantului că la atribuirea apartamentului trebuia să se țină cont de faptul că lui i-a fost încredințat copilul rezultat din căsătorie și astfel acesta și fiul său au mai mare nevoie de apartament a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât cei doi soți locuiesc încă împreună iar copilul devenit major poate decide singur unde va locui.
Nici aspectul, că reclamantul are posibilitatea să plătească sulta, iar pârâta nu,nu a fost reținut de instanță întrucât atribuirea bunurilor nu se face în raport de posibilitățile pe care le au părțile.
Cu privire la critica, privind nereținerea dreptului de creanță de 2780 USD, sumă ce reprezintă achitarea împrumutului contractat cu banca Daewoo în vederea achiziționării autoturismului Espero, s-a arătat acesta a fost achiziționat la data de 03.05.2006 cu suma de 4.500 Euro, iar contractul de împrumut a fost încheiat la data de 08.10.2004 pentru suma de 2.400 dolari și deci s-a constatat că acest împrumut nu a vizat cumpărarea autoturismului, așa cum s-a susținut.
Cu toate acestea, chiar dacă nu privește autoturismul, acesta este totuși un contract de credit încheiat în timpul căsătoriei și astfel rambursarea creditului este în sarcina ambilor soți.
Cum însă din probele administrate în cauză, nu rezultă care este data separării patrimoniilor celor doi soți (cei doi soți locuind și în prezent în același imobil), instanța areținut că se prezumă că această despărțire a avut loc la data introducerii acțiunii de divorț (22.03.2006) și deci numai de la această dată, a despărțirii în fapt, se drepturile de creanță ale soților cu privire la sumele plătite în exclusivitate de aceștia, celelalte sume fiind considerate ca fiind făcute de ambii soți.
În atare situație, instanța a constatat că de la această dată (22.03.2006), reclamantul a mai achitat singur 18 rate pentru creditul contractat, în valoare de 1416 USD, conform chitanțelor depuse în apel și astfel pârâta va trebui să suporte J din această sumă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând în drept dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 cod pr.civ.
În motivele scrise învederează că motivarea respingerii celor două critici care priveau nereținerea unei cote mai mari în favoarea sa și greșita atribuire a apartamentului către pârâtă este contradictorie, echivocă, cu trimiteri la probe inexistente.
Astfel, din dosar rezultă faptul că în perioada în care a lucrat pârâta avea venituri mult mai mici decât el și din anul 2000 aceasta nu a mai lucrat. Reținerea instanței de apel că pârâta a desfășurat totuși activități casnice în domiciliul comun și în gospodăria socrilor este contrazisă de hotărârea definitivă și irevocabilă nr. 1697 din 20 sept. 2006 în care s-a reținut că aceasta consuma excesiv băuturi alcoolice, nu făcea menajul, nu îngrijea minorul, singurul care se ocupa de minor și menaj fiind el.
Instanța de apel a aplicat greșit dispoz. art. 6735alin. 2 cod pr.civ. câtă vreme pârâta primise J din bunurile mobile, instanța de apel ignorând argumentele sale să echivaleze autoturismul cu apartamentul.
Întrucât minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, era firesc să solicite atribuirea apartamentului, deoarece el împreună cui copilul are nevoie mai mare de locuință și nu poate locui cu mama care înainte de procesul de divorț neglija treburile casnice, inclusiv cele legate de creșterea și educarea copilului, iar ulterior a refuzat să achite pensia de întreținere.
Nu se regăsește în cuprinsul hotărârii atacate nici o referire la probele produse în apel prin care a demonstrat că numai el a suportat utilitățile apartamentului.
Un alt argument pentru a i se atribui apartamentul este acela că el are posibilitatea de a achita sulta iar pârâta nu are suficienți bani pentru a achita această sultă.
taxă judiciară de timbru și împuternicire avocațial, concluzii scrise.
Intimata depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondat recursul având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 304 pct. 7 cod pr.civ. modificarea unei hotărâri poate avea loc atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Examinând legalitatea hotărârii recurate sub acest aspect, Curtea constată că această critică este nefondată, deoarece hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care aceasta se sprijină, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în considerente instanța arătând motivele de fapt și de drept care au condus la concluzia netemeiniciei criticilor formulate de către apelant.
Din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că reclamantul este nemulțumit de modul în care instanța de apel o apreciat probele, reținând o anumită stare de fapt în raport de care a apreciat că, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune au fost corect stabilite de către prima instanță. Această critică vizează netemeinicia hotărârii recurate și nu nelegalitatea acesteia, fiind motivul pentru care instanța de recurs, în raport de cazurile de casare și modificare prev. de art. 304 cod pr.civ. nu mai poate cenzura modul în care instanța de apel a apreciat probele administrate în cauză, greșita apreciere a probelor neîncadrându-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare ale unei hotărâri.
Potrivit dispoz. art. 3o4 pct. 9 modificarea unei hotărâri poate avea loc când aceasta este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de recurs verificând legalitatea hotărârii recurate sub aspectul acestei critici, constată de asemenea că hotărârea este legală fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispoz. artz. 6735alin. 2 cod pr.civ.
Potrivit acestor dispoziții invocate de către recurent, instanța va face împărțeala în natură și va proceda la formarea și atribuirea loturilor, iar când loturile nu sunt egale ca valoare se vor întregi printr-o sumă de bani.
Instanța de apel care a menținut hotărârea primei instanțe a respectat aceste dispoziții, deoarece în loturile părților se găsesc repartizate bunuri în natură, iar acolo unde loturile nu au fost egale ca valoare, instanța a stabilit sulte în sarcina ambilor soți.
Critica recurentului care se referă la modul de atribuire a bunurilor,fiind nemulțumit de atribuirea apartamentului în lotul pârâtei, vizează de fapt aplicarea greșită a dispoz. art. 6739cod pr.civ. unde sunt enumerate criteriile pe care instanța le are în vedere la formarea și atribuirea loturilor.
Și aceste dispoziții au fost respectate, întrucât nu se poate reține că la formarea și atribuirea loturilor au fost încălcate aceste criterii sau că în raport de aceste criterii recurentul ar fi mai îndreptățit decât intimata să-i fie atribuit în lot apartamentul.
Aspectele învederate de recurent că prin hotărârea de divorț i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare și că intimata nu ar avea posibilitatea de a-și achita sulta, nu fac parte dintre criteriile enumerate de art. 6739cod pr.civ. pentru a se putea reține că în raport de aceste două criterii reclamantul ar fi îndreptățit să i se atribuie în lot apartamentul.
Sunt considerentele pentru care în temeiul dispoz. art. 312 cod pr.civ. se va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 136 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ( ), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/26.11.2008
Tehn.red.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu
| ← Divort. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Pitesti | Răpire internațională de copii. Decizia 1295/2009. Curtea de... → |
|---|
