Divort. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 938/R-MF
Ședința publică din 14 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.43/A/ din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.76/2009, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind intimata-reclamantă -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 13 mai 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, precum și împuternicirea avocațială, la care a atașat o chitanța privind onorariu avocat. Arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, casarea deciziei și pe fond încredințarea spre creștere și educare a minorei, fără cheltuieli de judecată. În recurs s-au invocat împrejurări și situații, ce nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, dat fiind faptul că între timp acestea s-au schimbat.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.7541/21 decembrie 2007, Judecătoria Pitești, admițând acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtul, a dispus desfacerea, din vina pârâtului, a căsătoriei încheiată între aceștia și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Popular al comunei, la nr.176 din 12 octombrie 1989. S-a dispus încuviințarea, către reclamantă, de a relua numele avut anterior căsătoriei, acela de și, totodată i-a fost încredințată, spre creștere și educare, minora - născută la data de 5 martie 1992, iar pârâtului, minorul -, născut la data de 29 iulie 1990, compensându-se obligațiile de întreținere ale părinților.
Prin cererea formulată la 16 ianuarie 2008, reclamanta a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale întrucât în mod greșit s-a arătat că a solicitat revenirea la numele de "", în realitate numele avut anterior căsătoriei fiind acela de.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 24 ianuarie 2008, cererea a fost încuviințată și hotărârea a fost îndreptată în sensul că s-a dispus ca reclamanta să revină la numele de "".
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel pârâtul, fără a arăta însă care sunt motivele pentru care hotărârea l-ar nemulțumi.
În ședința publică din data de 13 martie 2009, acordându-se cuvântul asupra fondului apelului, acesta a arătat că, în aprecierea sa, hotărârea este greșită întrucât nu este de acord cu divorțul și nici cu încredințarea fiicei către mamă, deoarece, până la data judecății apelului, nu s-a făcut executarea sentinței, aceasta rămânând în continuare în domiciliul său, alături de celălalt copil care, între timp, a devenit major.
Prin decizia civilă nr.43/A/MF din 13 martie 2009, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul, după examinarea sentinței în condițiile art.292 alin.2 Cod procedură civilă, în baza cererilor, apărărilor și probelor invocate la prima instanță.
Astfel, s-a reținut în fapt că, pe de o parte, minora și-a exprimat dorința de a rămâne alături de mama sa, iar pe de cealaltă, la luarea soluției, judecătoria a avut în vedere condițiile pe care aceasta le oferă fiicei sale. Măsura a fost găsită a corespunde interesului major al acesteia, respectiv necesității unei dezvoltări armonioase și a condițiilor materiale optime.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru greșita respingere a apelului său, deși a pretins prin acesta că minora s-ar afla în creșterea și educarea sa, iar nu a reclamantei, rămânând în locuința sa și fiind mai atașată față de tată.
Mai arată că, față de situația avută în vedere la prima instanță de fond, condițiile s-au schimbat, mama neavând cunoștință de soarta copilului.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat.
Astfel, apelul formulat de către pârât nu a fost în nici un fel motivat, doar cu prilejul acordării cuvântului pe fond, după încheierea cercetării judecătorești, acesta pretinzând că schimbarea măsurii se impune față de faptul că reclamanta nu a luat cu sine pe fiica ce i-a fost încredințată, ci a rămas în domiciliul său.
Instanța, în aplicarea dispozițiilor speciale ale art.292 alin.2 Cod procedură civilă nu putea avea în vedere alte apărări și cereri decât cele avute în fața primei instanțe de fond, în fața căreia pârâtul nu a pretins nici un moment că ar dori să-i fie încredințați ambii minori.
Totodată, în apel nu a dorit suplimentarea probatoriului spre a demonstra că reclamanta nu ar locui în același apartament în care acesta se afla cu prilejul judecății în fața primei instanțe de fond și că, deci, nu a luat cu sine pe fiica părților. Dimpotrivă, atât în apel, cât și în recurs, citarea acesteia s-a dispus la aceeași adresă pe care o avea și la judecata apelului, fără ca pârâtul să ceară citarea sa la o altă adresă.
Mai mult, prin criticile aduse soluției pronunțate de către tribunal, ca instanță de control, se pretinde că acesta nu a avut în vedere intervenirea unei situații de fapt diferită față de cea de la fond.
Dincolo de lipsa unor dovezi în acest sens, urmează a se observa că intervenirea unei alte situații decât cea avută în vedere la pronunțarea soluției sale, nu constituie un motiv de nelegalitate, motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, nepermițând instanței reevaluarea stării de fapt a cauzei, decât în situația în care se administrează probe noi în condițiile art.305 Cod procedură civilă, ceea ce recurentul nu a făcut.
Chiar și așa, în măsura în care se dovedea schimbarea stării de fapt de la prima instanță, nu se putea spune că aceasta a pronunțat hotărârea sa greșit, pentru ca ea să poată fi reformată în condițiile prevăzute de legea civilă în căile de atac.
O asemenea altă stare de fapt, eventual, poate atrage o altă măsură de ocrotire a minorului, fără însă ca ea să fie de natură a atrage schimbarea soluției primei instanțe de fond.
De aceea, tribunalul în mod corect a respins apelul formulat de către pârât, prezentul recurs constatându-se la rândul său, nefondat, motiv pentru care el va fi respins în condițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.43/A/ din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești -Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-, -,
Grefier,
Red.-
Tehnored. Ex.2/20.05.2009.
Jud.apel:.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
