Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 6 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în B, Calea Națională, nr. 66, - 4,. 4,.14, județul B și de către pârâtul -, domiciliat în B, Calea Națională, nr. 66, - 2,. 3,. 11, județul B, împotriva deciziei civile nr. 105 A din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică de la 29 septembrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtului recurent de a formula note de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 6 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 7.02.2008 la Judecătoria Botoșani, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și să fie obligat pârâtul să-i restituie bunurile sale proprii sau să-i plătească contravaloarea lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că au fost obținute, cu o contribuție egală, în timpul căsătoriei încheiate la data de 4.12.1990 și desfăcută prin divorț la data de 4.12.2007, două imobile, respectiv un apartament cu două camere și o garsonieră, ambele situate în municipiul B, un autoturism Volkswagen și o serie de bunuri mobile.
A precizat reclamanta că în posesia pârâtului se află o serie de bunuri mobile proprii, a căror restituire o solicită, iar, cu privire la lotizare, optează pentru atribuirea apartamentului în lotul ei.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că dintre bunurile mobile enumerate în acțiunea introductivă o parte sunt bunurile sale proprii, respectiv autoturismul, mobila de bucătărie, mobila de sufragerie, leptopul și pik-upul, iar bunurile indicate de reclamantă ca fiind proprii sunt în realitate bunuri comune, ce trebuie incluse în masa de partajat.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat să se constate că bunurile sus menționate au caracterul de bunuri proprii, impunându-se, deci, a fi excluse din masa de partajat, cu motivarea că au fost dobândite prin cumpărare din suma reprezentând plățile compensatorii încasate la data disponibilizării sale din cadrele armatei, în cuantum de 488.000.000 lei vechi, aproximativ 15.000 Euro, sume care nu pot fi luate în calcul ca fiind comune.
Sub aspectul lotizării, pârâtul a solicitat atribuirea în lotul său a apartamentului, deoarece acest spațiu locativ constituie sediul biroului său de asistență juridică, în prezent el exercitând profesia de avocat.
Prin sentința civilă nr. 318 din 21.01.2009, Judecătoria Botoșania admis în parte acțiunea și cererea reconvențională și, în consecință, a constatat că părțile au dobândit cu o contribuție egală în timpul căsătoriei un apartament cu două camere, o garsonieră, un autoturism Volkswagen și o serie de bunuri mobile, valoarea totală a masei de partajat fiind de 372.463,20 lei, toate bunurile aflându-se în posesia pârâtului. S-a dispus sistarea stării codevălmașe dintre părți, atribuind în lotul reclamantei garsoniera și o serie de bunuri mobile, în valoare totală de 89.720 lei, iar pârâtului apartamentul, autoturismul și celelalte bunuri mobile, în valoare totală de 282.543,20 lei. Loturile au fost egalizate prin sultă, la plata căreia a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei. S-a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei un video și un robot de bucătărie și a obligat pârâtul la restituirea acestor bunuri reclamantei sau la plata contravalorii lor. S-a constatat, de asemenea, că un pik-up este bunul propriu al pârâtului, care, prin aceeași hotărâre, a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că părțile au fost căsătorite în intervalul 1990 - 2007 și că în timpul căsătoriei au dobândit bunuri imobile și mobile, în valoare totală de 282.543,20 lei. Caracterul de bunuri proprii ale reclamantei sau pârâtului a bunurilor mobile menționate a fost reținut în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri și martori.
Contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune a fost reținută în considerarea aspectelor că ambele părți au obținut pe durata căsătoriei venituri din muncă, respectiv reclamanta lucrând ca economistă și suplimentându-și veniturile prin activitatea de specialitate desfășurată la diferite societăți comerciale, iar pârâtul lucrând până în anul 2005 în armată, după care s-a pensionat.
Cererea pârâtului de a se constata calitatea de bunuri proprii a autoturismului, a mobilei de bucătărie, a două canapele din piele, a unei biblioteci "", precum și a leptopului, deoarece au fost obținute din sumele de bani economisite anterior încheierii căsătoriei și din plățile compensatorii primite la data trecerii sale în rezervă a fost respinsă, în considerarea dispozițiilor art. 30 al. 1 și 31 din Codul familiei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta, în dezvoltarea motivelor de apel, a criticat sentința sub aspectul atribuirii apartamentului în lotul pârâtului și al nereținerii ca fiind proprii a bunurilor indicate în acțiunea introductivă.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că sumele primite cu titlu de plăți compensatorii sunt proprii și, prin urmare, și bunurile obținute din aceste sume sunt proprii.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 105 A din 11.05.2009, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la motivul de apel formulat de reclamantă vizând lotizarea că apartamentul reprezintă sediul biroului avocațial al pârâtului, că nu s-a dovedit că reclamanta ar fi depus un efort suplimentar pentru amenajarea acestui imobil, că ambele imobile ce fac parte din masa de partajat sunt situate în apropierea locului de muncă al reclamantei, iar sulta la plata căreia a fost obligat pârâtul este substanțială, oferindu-i reclamantei posibilitatea, valorificând și garsoniera, să-și procure un apartament cel puțin la nivelul celui atribuit pârâtului.
Cu privire la bunurile proprii ale reclamantei instanța de apel a reținut că s-a dovedit acest caracter doar cu privire la un video și un robot de bucătărie.
Cu privire la apelul declarat de pârât s-a reținut că restrângerea activității în cadrul forțelor armate, concomitent cu disponibilizarea unui număr de cadre prin trecerea în rezervă, a fost însoțită de o serie de măsuri sociale, cum ar fi pensionarea celor care îndeplineau condițiile legale, precum și plata unei sume de bani cu titlu de plăți compensatorii, dimensionată în raport de o serie de criterii, respectiv gradul militar, solda, funcția, vechime în armată etc. Aceste sume au ca destinație sprijinirea persoanei până la găsirea unui loc de muncă sau până la îndeplinirea vârstei de pensionare și nu au caracterul unei despăgubiri, care este legată de un prejudiciu material și moral produs persoanei în cauză.
Așa fiind, instanța de apel a conchis că veniturile obținute de pârât în baza nr.OUG 7/1998 au caracterul de bunuri comune.
În final, cu privire la bunurile proprii ale pârâtului, instanța de apel a reținut că s-a dovedit acest caracter doar cu privire la un pik-up.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că solicită schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul atribuirii în lotul ei a apartamentului bun comun, în justificarea acestei solicitări arătând că a părăsit acest apartament în anul 2007, datorită violențelor fizice și psihice la care a fost supusă de către pârât, motiv pentru care părăsirea imobilului nu poate fi considerat un criteriu pentru atribuirea lui în lotul pârâtului. Precizează că apartamentul are destinația de locuință, pârâtul nedesfășurând niciodată în acest imobil o activitate avocațială, că este amplasat în apropierea locului său de muncă și că a muncit mai mult decât pârâtul pentru amenajarea acestuia.
Reclamanta critică și nereținerea caracterului de bunuri proprii a următoarelor mobile: masă extensibilă, măsuță cafea, 4 vaze, seturi tacâmuri, set farfurii, set huse pat și perne, 2 lenjerii de pat și serviciu pahare.
Pârâtul, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat următoarele:
- Primele instanțe greșit nu au reținut caracterul de bun propriu al plăților compensatorii primite la trecerea sa anticipată în rezervă, în condițiile în care, în considerarea dispozițiilor art. 7 din nr.OUG 7/1998, aceste plăți au caracterul de despăgubiri acordate pentru privarea sa de veniturile pe care, în mod normal, le-ar fi obținut în intervalul de timp dintre trecerea sa în rezervă (iunie 2005) și data la care ar fi trebuit să intervină pensionarea sa de drept (iulie 2015), adică la împlinirea vârstei de 55 de ani. Precizează că la stabilirea caracterului de bun propriu sau de bun comun a acestor sume trebuie avut în vedere faptul că acestea constituie o reparație pentru un prejudiciu viitor suferit de persoana trecută în rezervă, condiții în care caracterul de bun comun subzistă numai pentru partea din despăgubiri aferentă perioadei conviețuirii părților, iar suma de 4.364 lei ce reprezintă contravaloarea a 20 de solde are caracterul de bun propriu.
- Cererea reconvențională pe care a formulat-o a fost greșit soluționată, în condițiile în care nu a fost constatat caracterul de bunuri proprii a autoturismului, mobilei de bucătărie, canapelelor de piele pentru 2 și 3 persoane, laptopului și bibliotecii "". Precizează că biblioteca "" a fost obținută din economiile sale de dinainte de căsătorie, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv și, iar celelalte bunuri au fost achiziționate după primirea plăților compensatorii, din aceste sume.
- la plata căreia a fost obligat a fost greșit calculată, deoarece au fost omise cheltuielile necesare administrării și conservări bunurilor comune, a cheltuielilor datorate furnizorilor de utilități cel puțin pentru garsoniera care i-a fost încredințată reclamantei, impozitelor și taxelor aferente, aceste cheltuieli fiind suportate exclusiv de către el, pârâtul. Așa fiind, cum aceste cheltuieli sunt în cuantum de 7.666,60 lei, solicită ca J din această sumă să fie suportată de către reclamantă.
Reclamanta, prezentă în instanță, a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârât.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția nemotivări recursului declarat de reclamantă, deoarece criticile invocate de aceasta nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, potrivit dispozițiilor art. 304 al. 1 Cod procedură civilă, ci aspecte de netemeinicie.
Excepția tardivității recursului declarat de pârât va fi respinsă, deoarece acesta respectă dispozițiile prescrise de art. 301 Cod procedură civilă. Astfel, decizia instanței de apel a fost comunicată pârâtului la data de 11.06.2009, astfel cum rezultă din dovada de comunicare hotărârii, iar recursul a fost expediat de pârât prin poștă la data de 29.06.2009. Deci, față de data comunicării deciziei recurate, data poștei este în interiorul termenului de recurs, motiv pentru care excepția invocată de reclamantă va fi respinsă ca nefondată.
Excepția nemotivării recursului declarat de reclamantă va fi respinsă. Astfel, criticile formulate de aceasta referitoare la modalitatea de lotizare a masei de partajat, vizează corecta aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează acest domeniu, respectiv art. 741 cod civil și art. 6739Cod procedură civilă. Așa fiind, se conchide că această critică se circumscrie motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând, recursurile formulate de părți, prin prisma motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civil, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.6739Cod procedură civil, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În condițiile în care contribuția părților la obținerea bunurilor comune este egală, pârâtul este avocat, iar sediul cabinetului său de avocatură se află în apartament, fiindu-i, deci, necesar acesta pentru desfășurarea activității, iar reclamantei i-a fost atribuită în lot garsoniera și, deci, nevoile sale locative sunt acoperite, reținându-se și aspectul că ambele imobile, atât apartamentul, cât și garsoniera, sunt situate la mică distanță unul de altul, deci la aproximativ egală distanța de locul de muncă al reclamantei, se conchide că varianta de lotizare omologată de primele instanțe este judicioasă și respectă totodată și dispozițiile art.741 Cod civil, conform cărora "la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare".
Argumentele aduse de reclamantă pentru atribuirea apartamentului în lotul ei nu pot fi considerate motive imperative care să ducă la refacerea lotizării în sensul dorit de aceasta. Varianta pentru care s-a optat în primă instanță este judicioasă, respectă criteriile legale menționate, lotul reclamantei cuprinzând o unitate locativă și bunuri mobile necesare amenajării parțiale a acesteia, diferența valorică dintre loturi fiind egalizată prin sulta stabilită în sarcina pârâtului.
O simplă indicare în memoriul de recurs al reclamantei a aspectului că nu au fost excluse din masa de partajat și din lotul ei o serie de bunuri care ar fi proprii, rămâne la nivelul unei simple nemulțumiri, neîncadrabilă în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu au fost indicate eventualele aspecte de nelegalitate ale hotărârilor primelor instanțe cu privire la această ipostază, printr-o minimă argumentare în fapt și în drept.
În acest context, analizarea acestei simple nemulțumiri a reclamantei excede limitelor prescrise de art. 304 Cod procedură civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Criticile formulate de pârât nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:
Prin cererea reconvențională pârâtul, care are pregătire juridică, a solicitat constatarea caracterului de bunuri proprii a autoturismului, mobilei de bucătărie, canapelelor din piele pentru 2 și 3 persoane, leptopului și a mobilei "", cu justificarea că au fost obținute din suma reprezentând plăți compensatorii primită la trecerea sa în rezervă, sumă care reprezintă bun propriu, iar, mobila "" a fost achiziționată din economiile anterioare încheierii căsătoriei.
Aceleași aspecte au fost reiterate prin motivele de apel, în aproximativ aceeași formulare cu cea de la fond.
Prima instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, și instanța de apel, cu respectarea principiilor tantum devolutum quantum apellatum și tantum devolutum quantum indicatum, au dat răspuns acestui capăt de cerere, dând o corectă interpretare și făcând o justă aplicare a exigențelor textelor de lege incidente în domeniu, respectiv art. 30 și 31 din Codul familiei.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art. 31 din Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Pârâtul a susținut că biblioteca "" reprezintă bun propriu deoarece a fost achiziționată cu banii economisiți anterior căsătoriei.
Critica cuprinsă în motivele de recurs, relativ la bunul mobil menționat, se referă la aspectul că soluționarea capătului de cerere vizând acest bun este în totală contradicție cu probatoriul administrat în cauză. De asemenea, pârâtul a precizat că a probat cu declarațiile a doi martori caracterul de bun propriu al acestui bun mobil
Această critică prin care se solicită aprecierea caracterului de bun propriu al biblioteci "", implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii care excede limitelor prescrise de art. 304 Cod procedură civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Chiar dacă prin această critică pârâtul ar viza o eventuală omisiune a primelor instanțe de a analiza dovezile administrate, respectiv depozițiile celor doi martori, de asemenea, o asemenea critică nu ar intra în atribuțiile instanței de recurs, în condițiile în care acest motiv de recurs nu mai există în actuala reglementare, ca urmare a abrogării pct. 10 al art. 304 Cod procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a nr.OUG 138/2000.
Potrivit art. 31 lit. e din Codul familiei este bun propriu indemnitatea de asigurare sau despăgubire pentru pagube pricinuite persoanei.
Sumele de bani care au fost încasate de către un soț cu asemenea titlu sau creanțele cu privire la acestea sunt bunuri proprii, deoarece sunt destinate să repare o pagubă exclusiv personală, să contribuie la refacerea sănătății și la redobândirea capacității de muncă ori la asigurarea existenței persoanei dacă refacerea capacității sale de a munci nu mai este posibilă.
Textul de lege menționat vizează despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei unuia dintre soți ca urmare a faptei ilicite a altei persoane.
În acest context, corect au apreciat primele instanțe că plățile compensatorii, care au ca destinație sprijinirea până la găsirea unui alt loc de muncă sau împlinirea vârstei de pensionare, nu au caracterul unor despăgubiri, în sensul textului de lege menționat, neavând, deci, natura juridică de bun propriu, ci sunt asimilate veniturilor din muncă, care reprezintă bun comun.
Critica vizând greșita calculare a sultei, prin omiterea cheltuielilor necesare administrării și conservării bunurilor comune nu va face obiect de analiză a instanței de recurs, deoarece prin această critică se urmărește de fapt constatarea unui drept de creanță al pârâtului cu privire la aceste sume împotriva reclamantei, capăt de cerere formulat pentru prima dată în apel, deci, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 al. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru cele reținute,Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului, invocată de reclamantă.
Respinge ca nefondată excepția nemotivării recursului, invocată de pârâtul reclamant.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în B, Calea Națională, nr. 66, - 4,. 4,.14, județul B și de către pârâtul -, domiciliat în B, Calea Națională, nr. 66, - 2,. 3,. 11, județul B, împotriva deciziei civile nr. 105 A din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./5.11.2009
Nr.ex.2
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 586/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
