Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 19

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu

JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție

JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță

Grefier -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 221 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat, și intimata reclamantă, asistată de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Avocat, pentru recurentul pârât, a depus un set de înscrisuri, constând în copii de pe acte de identitate și cărți de muncă ale recurentului și copiilor săi, precum și adeverință asociație de proprietari.

Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că actele depuse de recurentul pârât le cunoaște, acestea mai fiind depuse la dosarul cauzei.

A depus, la rândul său, adeverință din care rezultă că reclamanta nu mai posedă o altă locuință.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că, în apel, instanța nu a răspuns obiecțiunilor formulate de pârât, fapt ce apare ca o încălcare a dreptului de apărare. În raport de acest motiv, se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A mai criticat decizia tribunalului și în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 6739. susținând că instanța nu este limitată la criteriile prevăzute de acest text de lege. Astfel, trebuiau reținute următoarele aspecte: folosința apartamentului aparține în exclusivitate recurentului; domiciliul intimatei este în comuna, așa cum rezultă și din cererea introductivă; recurentul este o persoană pensionată pe caz medical și este primul îndreptățit să îi fie atribuit apartamentul, pentru a fi aproape de o unitate spitalicească; recurentul locuiește în apartament împreună cu cei trei copii ai părților; acesta se află și în imposibilitatea de a-și procura o nouă locuință; intimata nu și-a îndeplinit obligația de plată a sultei de bună-voie.

În raport de cele de mai sus, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul atribuirii apartamentului în lotul recurentului.

Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că fiecare critică din motivele de recurs este combătută de raportul de expertiză efectuat în cauză. A arătat că în privința casei din, ce este o casă cu o vechime de 10 ani, nu se impune o uzură atât de mare, iar expertiza tehnică a răspuns tuturor obiectivelor fixate.

În ceea ce privește lotizarea, a apreciat că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 6739. Recurentul pârât a primit casa din com., aflată în vecinătatea părinților săi, casă amplasată pe un teren moștenit de recurent de la părinții săi. Totodată, recurentul mai deține în proprietate o casă.

Apartamentul din C, compus din două camere, a fost domiciliul comun al părților, iar copii pot să locuiască în continuare în acesta.

A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 2725 din 10.07.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- s-a admis în parte cererea reclamantei, așa cum a fost formulată și precizată de aceasta la termenul din data de 20.02.2007, împotriva pârâtului, având ca obiect partaj bunuri comune.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât.

S-a constatat că prin încheierea de admitere în principiu din data de 10.04.2007 au fost stabilite de instanță bunurile dobândite de părți pe principiul comunității de bunuri și cotele care li se cuvin din aceste bunuri și anume apartamentul compus din două camere și dependințe situat în C str.- B, -.7..1..2, autocamion marca, o casă compusă din 6 camere, construită din chirpici și acoperită cu țiglă, o fântână efectuată din tuburi de beton cu diametrul de 300 mm. un gard din lemn în lungime de 16, imobile situate în comuna Nouă județul O, o magazie din chirpici acoperită cu plăci de azbociment și un pătul din ștacheți de lemn acoperit cu țiglă.

S-a omologat în parte raportul de expertiză întocmit de expert și în totalitate raportul de expertiză întocmit de expert.

S-a constatat că valoarea totală a bunurilor reținute prin încheierea de admitere în principiu este de 104.398,55 lei.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea de loturi în natură, astfel:

Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei, care a primit în natură apartamentul compus din două camere și dependințe situat în C str.- B, -.7..1..2 județul O în valoare de 57.474 lei. urmând să plătească

sultă lotului nr.2 în cuantum de 5.274,73 lei.

Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului care a primit în natură următoarele bunuri: autocamion marca, cu număr de înmatriculare OT - 01- în valoare de 3.077,55 lei, o casă compusă din 6 camere, construită din chirpici și acoperită cu țiglă în valoare de 17.903 lei, o fântână efectuată din tuburi de beton cu diametrul de 300 mm. în valoare de 12.475 lei, un gard din lemn în lungime de 16. în valoare de 1.397 lei, imobile situate în comuna Nouă județul O, o magazie din chirpici acoperită cu plăci de azbociment în valoare de 6.405 lei și un pătul din ștacheți de lemn acoperit cu țiglă în valoare de 5.667 lei, precum și sultă de la lotul nr.1 în cuantum de 5.274,73 lei.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 359 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând- pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța de fond a admis în totalitate cererea principală și a respins cererea reconvențională fără să motiveze această soluție.

Sentința a fost criticată și pentru faptul că în mod greșit a fost reținută contribuția comună a soților, deși probele administrate în cauză au dovedit că în perioada edificării construcțiilor intimata reclamantă nu s-a aflat în comuna, iar soții au fost despărțiți în fapt.

Apelantul a arătat că valorile stabilite de expert sunt exagerate, acesta neavând în vedere prețul de circulație al imobilelor din zonă; apelantul susține că apartamentul se impune a-i fi atribuit în lot, întrucât de la despărțirea în fapt acesta a rămas în posesia bunului împreună cu cei trei copii rezultați din căsătoria părților.

În sensul motivelor de apel a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză omologat de instanța de apel care, prin decizia nr.16 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a admis apelul, a schimbat sentința apelată sub aspectul valorii masei de partaj și a loturilor, menținând lotizarea făcută de instanța de fond și restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 95 din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- au fost admise recursurile, casată decizia nr.16 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalului O l

Pentru a proceda astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că în apel nu a fost citată intimata, iar împrejurarea că aceasta a fost prezentă la ultimul termen de judecată în apel, nu este de natură să atragă decăderea impusă de art. 108 al.3 cod procedură civilă.

În rejudecarea apelului, prin decizia civilă 221 din 8 septembrie 2008 Tribunalului Olts -a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că susținerea formulată în cererea reconvențională privind contribuția majorată a apelantului la dobândirea imobilelor din comuna - este lipsită de suport real probator; cu martorii audiați în cauză nu s-a făcut dovada faptului că în perioada în care s-au edificat casa de locuit, fântâna și gardul din localitatea Nouă, intimata nu a avut nici-o contribuție, părțile nefiind despărțite în fapt.

Nu s-a făcut dovada faptului că magazia și pătulul edificate în domiciliul părinților apelantului au fost ridicate doar de părinți, fără ca intimata să aibă vreo contribuție.

Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, actele depuse de reclamantă referitor la veniturile realizate de aceasta din muncă și faptul că s-a ocupat de creșterea copiilor rezultați din căsătoria părților, s-a apreciat că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut contribuția comună a părților la edificarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

S-a arătat că din conținutul raportului de expertiză efectuat de expert, rezultă că expertul a avut în vedere atât valoarea de circulație a bunurilor supuse expertizării cât și gradul de uzură a fiecărui bun în parte.

Sentința apelată a fost criticată și sub aspectul lotizării, apelantul susținând că apartamentul trebuia să-i fie atribuit în lot deoarece a cerut toată masa partajabilă, urmând să o despăgubească pe reclamantă cu sultă, însă tribunalul a înlăturat critica deoarece regula ieșirii din indiviziune este aceea a atribuirii în natură a bunurilor, sulta fiind destinată egalizării valorii loturilor; prin urmare nu ar fi fost echitabil ca toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei să-i fie atribuite în natură apelantului, iar intimata să fie despăgubită cu sultă. S-a motivat că instanța de fond a făcuto aplicare corectă a dispozițiilor art. 673 ind.5 și următoarele cod procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că în mod greșit instanțele au ignorat că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, apreciind că valoarea bunurilor nu a fost corect stabilită, că bunurile din mediul rural au fost supraevaluate. S-a descris starea imobilelor și s-a solicitat casarea deciziei pentru refacerea expertizei.

O altă critică a privit modalitatea de atribuire a bunurilor, s-a arătat că recurentul a folosit imobilul din C, împreună cu cei trei copii rezultați din căsătorie, reclamanta fiind stabilită în com..

Analizând criticile din recurs în raport de prevederile art. 304 c, recursul se apreciază ca nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Criticile privind evaluarea greșită a bunurilor constituie o apreciere subiectivă a recurentului, fără a fi susținute de probe din care să rezulte că modalitatea de stabilire a valorii bunurilor de către experți a fost eronată.

În raportul de expertiză s- arătat care este modalitatea de calcul, argumentându-se pe larg pentru ce s-a stabilit o anumită valoare bunurilor, care sunt actele normative avute în vedere de expert la efectuarea expertizei iar față de argumentele expertului recurentul nu a adus nicio probă contrarie. Expertul a avut în vedere starea imobilelor, a aplicat coeficienți de reducere pentru starea tehnică, pentru amplasament, pentru materialele de construcții, rezultând pentru imobilele din com. o valoare relativ mică, așa cum arată și reclamanta intimată în concluziile scrise.

Nici critica referitoare la atribuirea bunurilor nu este fondată.

Finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor, către copărtași, iar la formarea loturilor instanța trebuie să se aibă în vedere prev. art. 741 civ. art. 673/5 și art. 673/9

Art. 673/5 alin. 2 teza I dispune că instanța va face împărțeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Față de prev. art. 741 civ. instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură, evitând, pe cât posibil, împărțeala excesivă a imobilelor.

Criteriile legale prevăzute de art. 673/9 sunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă.

În speță, părțile se aflau în indiviziune cu privire la două bunuri imobile: un apartament în orașul C și o gospodărie în mediul rural. Recurentul pârât a invocat în favoarea sa, în principal, criteriul folosinței bunurilor de la data despărțirii în fapt, dovedind cu acte de identitate și adeverință de la asociația de locatari că a locuit în apartament.

Posesia exercitată de coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 673 indice 9.pr.civ între criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, însă în practica judiciară acest criteriu a fost luat în mod constant în considerare, pe lângă criteriile enumerate exemplificativ de textul legal arătat. Acest criteriu nu trebuie absolutizat și nu poate fi în niciun caz avut în vedere ca singurul criteriu sau ca un criteriu prioritar la formarea și atribuirea loturilor.

În cauză, prima instanță s-a orientat spre varianta de lotizare care să respecte criteriul atribuirii în natură a bunurilor, atribuind fiecărui copărtaș câte un imobil.

În condițiile în care gospodăria din mediul rural este edificată pe un teren proprietatea exclusivă a pârâtului, moștenit de la autorii săi, nu este în interesul părților ca acest imobil să fie atribuit reclamantei, deoarece ar da naștere la viitoare conflicte și s-ar ajunge la situația ca terenul să fie proprietatea unei persoane, iar construcțiile proprietatea alteia. În plus, în timp ce familia recurentului locuiește în localitatea unde gospodăria este edificată, reclamanta nu are legături de familie în respectiva localitate și folosința acestor construcții ar fi mult mai greoaie pentru ea.

Faptul că în apartamentul din loc. Cal ocuit recurentul împreună cu cei trei copii rezultați din căsătoria părților nu poate duce la atribuirea acestui apartament în lotul pârâtului, deoarece copiii părților sunt majori și folosința locuinței s-a făcut, teoretic, cu acordul ambilor coproprietari, drepturile lor locative fiind asimilate, după majorat, toleraților în locuință.

Mai mult, nu s-a dovedit și nici nu s-a invocat faptul că reclamanta ar avea o relație proastă cu cei trei descendenți și că le-ar interzice acestora să folosească în continuare apartamentul, astfel că la atribuirea bunului nu prezintă relevanță faptul că el este locuit de descendenții celor doi foști soți.

Adoptarea unei variante de lotizare în care ambele imobile să fie atribuite recurentului nu este legală, pentru că s-ar încălca principiul atribuirii în natură a bunurilor și, în plus, ar duce la stabilirea unei sulte mult prea mari în sarcina recurentului, care nu a dovedit că are venituri suficiente pentru a suporta datorii mari, dimpotrivă, acesta susținând că este pensionat și bolnav de diabet.

Drept urmare, față de situația imobilelor și de împrejurarea că terenul pe care sunt edificate construcțiile din loc. aparține recurentului, curtea apreciază că instanțele de fond au omologat, în mod corect, varianta de lotizare în care apartamentul este atribuit reclamantei, iar construcțiile din loc - recurentului pârât, variantă care duce la aplicarea corelată a tuturor criteriilor prevăzute de art.673 indice 9 și a dispozițiilor art. 741 Cod Civil.

Față de aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312,pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.

În temeiul art. 274 pr.civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 221 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.

Obligă recurentul pârât către intimata reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică de la 12 ianuarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red./tehnored. GI

2ex/20.01.2009

Jud. apel,

Jud. fond.

Președinte:Gabriela Ionescu
Judecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Craiova