Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 29
Ședința publică de la 28 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I, la cabinet av.,-, - parter,. 6, jud. I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 640/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.02.2008, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 824 din 25 ianuarie 2007 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, domiciliată în I, str. -. -, nr. 10, --5,. A,. 2 în contradictoriu cu cu același domiciliu și a admis în parte cererea conexă formulată de în contradictoriu cu.
Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
Bunuri imobile: un apartament situat în I, str. -. -, nr. 10, --5,. A, parter,. 2;
Bunuri mobile: - aragaz și hotă;
- combină frigorifică;
- toaster și electric;
- mașină de spălat;
- mobilă bucătărie;
- scaune pliante de metal;
- cuier hol;
- bibliotecă;
- colțar și fotolii;
- masă pliantă;
- măsuță fantezie din sticlă;
- comodă;
- televizor color;
- video;
- casetofon JD;
- covoare persane;
- dulap cu trei uși culisante;
- dublu dormitor;
- set baie;
- jaluzele verticale;
- comodă;
- noptieră;
- dulap unic bucătărie;
- masă cu picior și blat bucătărie;
- dulap tip soldat;
- mască chiuvetă;
- robot bucătărie;
- set oale și set linguri;
- aspirator;
- aspirator de mână;
- colțar mare și colțar mic;
- set baie;
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul- reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și s-a respins cererea reclamantei cu privire la bunurile dobândite prin contribuție exclusivă.
Judecătoria a constatat că la dobândirea bunurilor comune, reclamanta pârâtă are o cotă de contribuție de 60 % și pârâtul reclamant de 40 %.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și s-au atribuit părților bunuri după cum urmează:
S-a atribuit reclamantei-pârâte următoarele bunuri:
Apartament situat în I, str. -. -, nr. 10, --5,. A, parter,. 2 în valoare de 117.124 RON.
- 1 comodă dormitor - 500 RON;
- 1 noptieră - 200 RON;
- și hotă - 700 RON;
- frigorifică - 800 RON;
- Mașină de spălat - 700 RON;
- Mobilă bucătărie - 800 RON;
- Bibliotecă - 800 RON;
- pliantă - 100 RON;
- și fotolii - 1000 RON;
- color - 700 RON;
- tip soldat - 30 RON;
- chiuvetă - 33 RON;
- Canapea colțar ecologică - 50 RON;
- oale și linguri - 200 RON;
- - 80 RON;
- de mână - 30 RON;
- mic și mare - 100 RON;
- baie - 200 RON;
Total valoare bunuri - 124.159 RON
S-au atribuit pârâtului-reclamant următoarele bunuri din masa comunității de bunuri:
- toaster și electric - 150 RON;
- scaune pliante din metal - 160 RON;
- cuier hol - 300 RON;
- lustră și opt aplice - 250 RON;
- două măsuțe fantezie din sticlă - 200 RON;
- comodă TV - 120 RON;
- video - 200 RON;
- JD - 100 RON;
- persane - 400 RON;
- cu trei uși culisante - 300 RON;
- dublu dormitor - 400 RON;
- verticale - 1000 RON;
- Suma de 4221,74 RON;
Total valoare bunuri - 7801,74 RON.
S-a dispus obligarea reclamantei pârâte să achite cu titlu de sultă pârâtului reclamant suma de 45333,54 RON.
Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 473 RON și au compensat onorariile de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că prin sentința civilă a Judecătoriei Iași nr. 6340 din 21 iunie 2004 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 40141/2005 a Curții de Apel Iașis -a desfăcut căsătoria dintre părți, părțile dobândind în timpul căsătoriei un apartament situat în I, str. -. -, nr. 10, --5,. A, parter, apartament nr. 2, dobândit potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 312 din 14.02.2003 și o serie de bunuri mobile necontestate de părți și individualizate.
Existența bunului imobil și a bunurilor mobile a fost probată în cauză prin precizările părților coroborate cu răspunsurile la interogatoriu. Aceste recunoașteri, coroborate cu depozițiile martorilor audiați, care au relatat amănunțit bunurile dobândite de soți, au confirmat convingerea instanței că în privința comunității de bunuri nu există echivoc. Potrivit dispozițiile art. 1169 Cod Procedură Civilă, sarcina dovedirii susținerilor revine reclamantei care nu a depus dovezi din care să rezulte că bunul imobil și parte din bunurile mobile sunt achiziționate prin contribuție exclusivă și nu fac parte din comunitatea de bunuri. Într-adevăr numita a câștigat venituri substanțiale în străinătate, dar bunul imobil și bunurile mobile pretinse a fi personale au fost achiziționate de ambii soți, întrucât la data achiziționării bunurilor reclamanta avea în cont la bancă suma pretinsă, încât susținerile nu au corespondent în realitate.
Cota de contribuție a părților, o problemă extrem de controversată, a fost rezolvată în beneficiul reclamantei, întrucât pârâtul reclamant deși realiza permanent venituri, le folosea în scop personal pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice, fapt certificat prin depozițiile martorilor audiați.
Cererea conexă și reconvențională este admisibilă în parte cu privire la bunurile ce compun masa comunității de bunuri, fiind neîntemeiată cu privire la cota de contribuție pretinsă, a constatat judecătoria.
Lichidarea comunității de bunuri se dispune în temeiul art. 36 Codul Familiei, urmând ca la atribuirea bunurilor să se țină cont de cota de contribuția părților, nevoia de locuința, imposibilitatea partajării. În prezentul litigiu, la atribuirea bunurilor mobile s-a avut în vedere contribuția disproporționată a părților și nevoia de locuință a reclamantei.
Cât privește valorile bunurilor atribuite părților, acestea sunt cele prevăzute de experți, inegalitatea loturilor determinând partea care a primit un lot mai mare ( în speță reclamanta) să plătească pârâtului reclamant sulta corespunzătoare.
Cererea vizând plata sumei de 4221/74 RON contravaloare cheltuielile de întreținere se dovedește întemeiată și se va admite. Cu înscrisurile administrate ( fișe individuale) și cererea reclamantei din data de 15.12.2003 s-a dovedit că debitele restante aparțin în exclusivitate pârâtului reclamant care în acea perioadă a locuit singur în imobil, debite pe care va fi obligat să le suporte.
Împotriva sentinței au formulat apel ambele părți și - prin decizia civilă nr. 640 din 19 septembrie 2007 Tribunalului Iașia admis în parte apelurile și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a admis în parte apelurile declarate de reclamanta-pârâtă și de pârâtul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 824/25 ianuarie 2007 pronunțată de Judecători I în dosarul nr-, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune în valoare totală de - lei reclamanta pârâtă are o contribuție de 80 %, iar pârâtul reclamant de 20 %.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune prin formarea a două loturi după cum urmează:
Lotul nr. 1în valoare de 7123 lei (RON) a fost atribuit reclamantei-pârâte, în următoarea componență: comodă dormitor - 500 lei, noptieră - 200 lei, aragaz și hotă - 700 lei, combină frigorifică 800 lei, mașină de spălat - 700 lei, mobilă bucătărie - 800 lei, bibliotecă - 800 lei, masă pliantă - 100 lei, colțar și fotolii - 1000 lei, televizor color - 700 lei, dulap tip soldat - 30 lei, mască chiuvetă - 33 lei canapea colțar ecologică - 50 lei, set oale și linguri - 200 lei, aspirator - 80 lei, aspirator de mână - 30 lei, colțar mic și mare - 100 lei, set baie - 200 lei.
Lotul nr. 2în valoare de - lei a fost atribuit pârâtului-reclamant în următoarea componență: apartamentul nr. 2 situat în I, str. -. - nr. 10, -.5,. A, parter în valoare de 117.124 lei, toaster și electric - 150 le scaune pliante metal - 160 lei, cuier hol - 300 lei, lustră și 8 aplice - 250 lei, două măsuțe fantezie sticlă - 200 lei, comodă TV - 120 lei video - 200 lei, casetofon - 100 lei, covoare persoane - 400 lei, dulap cu 3 uși culisante - 300 lei) dublu dormitor - 400 lei, jaluzele verticale - 1000 lei.
Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 95.139 lei cu titlu de sultă.
S-a constatat că masa bunurilor comune este grevată de un pasiv în valoare de 4221,7 lei (RON) reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere.
Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata sumei de 2005 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata sumei de 2871 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul reclamant.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Intimatul-apelant a fost obligat la plata sumei de 2245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către apelanta.
S-a respins cererea apelantului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că prima instanță a fost investită la 17.XII.2003 de către reclamanta cu acțiune de divorț, și de partaj a bunurilor comune în această ultimă cerere solicitându-se a se constata cota sa de contribuție de 100 % la dobândirea bunurilor.
Prin precizările formulate ulterior (fila 19 dosar fond) reclamanta a solicitat constatarea unei cote de contribuție de 90 % pentru ca în apel să-și restrângă pretențiile la 80 % (fila 22).
Pârâtul a formulat acțiune conexă, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei și partajul bunurilor comune în cotă de 50 %, acțiune conexată la acțiunea principală.
Prin sentința civilă nr. 634/21.06.2004 pronunțată de Judecătoria Iași, s- admis acțiunea formulată de reclamanta și acțiunea conexă formulată de s-a desfăcut căsătoria părților, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele de și s-a disjuns judecarea cererii de partaj până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț.
După repunerea cauzei pe rol, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea unei cote de contribuție de 75 % la dobândirea bunurilor comune. Această cerere nu poate avea caracterul unei modificări a acțiunii astfel cum a susținut reclamanta în apelul de față (și chiar în cazul în care ar fi considerată astfel, a fost făcută în termen în condițiile în care judecata cererii de partaj nu se putea face decât după pronunțarea unei hotărâri de divorț, și rămânerea irevocabilă a acesteia) ci mai degrabă al unei precizări privind mărirea câtimii obiectului cererii. Așa fiind, susținerile apelantei în ce privește faptul că precizarea pârâtului privind cota de contribuție de 75 % nu trebuia avută în vedere de instanță, nu pot fi reținute.
Un prim aspect ce face obiectul ambelor apeluri cu care a fost investită instanța de control judiciar este cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Pentru determinarea acestei cote, instanța va avea în vedere veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei și destinația dată acestor venituri.
Astfel, din copia carnetului de muncă al pârâtului (filele 90 - 95) rezultă că acesta a fost angajat în perioada 1.05.1993 - 20.08.2001 ca muncitor necalificat la " CĂMIN" I, de la 20.08.2001 fiind angajat ca tâmplar mecanic la Asociația de proprietari -anu, nr. 6, cu un salariu de bază de 2.000.000 lei ROL. În carnetul de muncă al pârâtului nu mai există nici o mențiune ulterioară datei de 20.08.2001 cu privire la locul de muncă și veniturile realizate de după momentul menționat, dar din adeverința nedatată,nenumerotată eliberată de "" I, rezultă că în perioada 1.10.2002 - 2.II.2004, pârâtul a fost angajatul acestei societăți cu un salariu tarifar lunar de 2.200.000 lei (ROL).
Pe de altă parte reclamanta a realizat venituri nete în cuantum de 3200 EURO lunar, în perioada 5.12.2001 - 20.11.2003, conform adresei eliberată la 2.12.2003 de " " din Austria. În mod evident, veniturile realizate de reclamantă în perioada anterioară datei de 14.02.2003 când a fost achiziționat de către soți apartamentul bun comun, sunt superioare celor de care a beneficiat pârâtul. Deși martorii audiați de pârâtul-reclamant au relatat că acesta a lucrat o perioadă de timp în Turcia, această situație este infirmată de actele sus-menționate care atestă că pârâtul a desfășurat activități remunerate în I în intervalul 1.05.1993 - 2.02.2004. Depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului nu pot fi reținute întrucât, pe de o parte, conțin informații indirecte, provenite de la pârât sau de la mama acestuia, iar pe de altă parte conțin elemente contradictorii. Astfel, martora a declarat că nu a fost niciodată în locuința părților și a aflat de toate aspectele relatate de la mama pârâtului. În condițiile în care situația prezentată de martora nu este rezultatul constatărilor personale ale acesteia, instanța va înlătura ca irelevantă depoziția martorei menționate.
În ce privește depoziția martorului, aceasta va fi înlăturată ca nesinceră din ansamblul materialului probator datorită aspectelor contradictorii relatate de acest martor. Astfel, pe de o parte martorul a afirmat că vizita părțile cam de două, trei ori pe săptămână, că a locuit cu pârâtul-reclamant în apartament după ce reclamanta a plecat în străinătate și până în decembrie 2005, iar pe de altă parte martorul a susținut că a aflat de la pârât de plecarea reclamantei în 2001 întrucât la momentul respectiv locuia cu pârâtul. Același martor a relatat că a aflat de la pârât că în decembrie 2003, reclamanta a venit și a luat lucruri din casă iar o parte din lucruri le-a distrus ori, la momentul respectiv, după susținerile aceluiași martor locuia cu pârâtul astfel că nu se explică de ce nu a luat cunoștință în mod direct de situația menționată. Același martor a declarat că pârâtul a lucrat la sora lui din anul 2000, aspect infirmat de mențiunile din carnetul de muncă, din adresa emisă de SRL I precum și din actele depuse în această fază procesuală, respectiv autorizația de funcționare emisă la data de 17.09.2003 și adeverința nr. 19/2.10.2006 emisă de din care rezultă că pârâtul a fost angajatul acestei asociații de la 2.02.2005. Toate contradicțiile menționate au condus la înlăturarea ca nesinceră a depoziției martorului.
Veniturile substanțiale realizate de reclamantă, au fost destinate achiziționării apartamentului și celorlalte bunuri comune dobândite de soți. Această situație rezultă din depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei - și și este o consecință logică a faptului că veniturile modeste realizate de pârât nu i-ar fi permis acestuia să economisească banii necesari pentru achiziționarea apartamentului (prețul apartamentului achitat de soți la 14.02.2003 fiind de 350.000.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare existent la dosarul de fond - filele 9, 10), ori până la momentul respectiv pârâtul nu realizase venituri mai mari de 2.200.000 lei. Referitor la acest aspect, deși pârâtul a încercat să acrediteze ideea că a fost susținut în achiziționarea bunurilor de către părinții săi, nu a produs nici o dovadă în acest sens. În ce privește confecționarea unor bunuri mobile de către sora pârâtului, din actele depuse în această fază procesuală rezultă că Asociația Familială funcționează de la 17.09.2003, cu doar 3 luni anterior introducerii acțiunii de divorț și nici una din probele administrate în cauză nu a confirmat susținerile pârâtului.
Față de cele expuse, instanța a considerat că pretențiile reclamantei privind cota de 80 % la dobândirea bunurilor comune sunt justificate în cauză (cotă solicitată de reclamantă în această fază procesuală - fila 22 dosar).
În ce privește susținerile apelantei în sensul că instanța de fond ar fi introdus în masa de împărțit de 2 ori o serie de bunuri, acestea nu pot fi reținute întrucât ele se regăsesc în chiar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, sunt menționate și evaluate în expertiza prețuitoare bunuri mobile, a constatat tribunalul.
În fine, ultimul motiv invocat în apelul reclamantei, referitor la cheltuielile de judecată se vădește a fi întemeiat. Astfel, instanța consideră că suportarea cheltuielilor de judecată de către părți este justificată raportat la cota de contribuție reținută în sarcina fiecăreia, întrucât partajul profită ambelor părți.
În consecință, s-a reținut că apelul reclamantei este întemeiat în parte cu privire la aspectele anterior analizate - cota de contribuție și cheltuielile de judecată.
În ce privește apelul pârâtului, aspectul referitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune a fost mai sus examinat iar susținerile pârâtului în acest sens nu pot fi reținute.
În ce privește faptul că în considerentele sentinței atacate nu a fost efectuată o analiză a probatoriului administrat, s-a reținut că acest aspect nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii atacate iar în apel, cale devolutivă de atac, instanța de control judiciar a efectuat o analiză detaliată a probelor administrate. Referitor la probele administrate mai trebuie menționat că depozitul bancar efectuat de reclamantă cu începere de la 5.02.2003, în sumă de 19.201 EURO, cu scadență la o dată ulterioară achiziționării apartamentului (respectiv la 21.11.2003 (fila 89 dosar fond) nu exclude contribuția reclamantei la dobândirea acestui bun, date fiind veniturile pe care le realiza cu începere de la 5.12.2001.
Referitor la atribuirea apartamentului, deși instanța a reținut cota majorată a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, raportat la împrejurarea că aceasta are reședința în străinătate conform actului existent la fila 123 dosar fond, intitulat "confirmare înregistrare" iar pe de altă parte, raportat la faptul că nu s-a probat că pârâtul ar avea alte posibilități locative, instanța a apreciat că este întemeiată cererea pârâtului de atribuire a apartamentului și a dispus includerea acestuia în lotul său, alături de celelalte bunuri mobile atribuite de prima instanță. Cu privire la componența loturilor, tribunalul a reținut că în mod greșit contravaloarea cheltuielilor de întreținere au fost incluse în lotul pârâtului. Acestea reprezintă datorii comune ale părților către un terț, care nu este parte în prezentul litigiu și întrucât reclamanta deși a susținut achitarea lor, nu a produs nici o dovadă în acest sens, se va reține doar existența lor ca reprezentând un pasiv al comunității de bunuri.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta-pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate.
1. Prima critică vizează modalitatea de atribuire a bunurilor în urma partajului, arătând că intimatul nu a solicitat ca în lotul său să fie inclus apartamentul. Recurenta susține că tribunalul s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Chiar dacă o asemenea cerere ar fi fost prezentată, pretinde, tribunalul a interpretat greșit actul dedus judecății, conchizând că dânsa nu are nevoie de locuință. Faptul că ea are o reședință în Austria nu o obligă să rămână acolo, învederează recurenta, care susține că nu are unde bani în România, în condițiile în care contractul de muncă din Austria nu mai este în vigoare. Ea arată că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că intimatul ar avea nevoie de locuință.
2. critică decizia și sub aspectul rezolvării pasivului care grevează masa bunurilor comune. Ea învederează că a dovedit că a înregistrat un debit la Asociația de proprietari, în sumă de 4.221,7 lei și datorează impozit în sumă de 557 lei. Pasivul - arată recurenta - nu poate fi suportat de ambii soți atât timp cât doar pârâtul a locuit în apartament de la data separației în fapt. Ea susține că sub acest aspect dispozitivul deciziei tribunalului este neclar.
3. Recurenta critică hotărârea instanței de apel și în ce privește modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată, arătând că există contradicție între considerente și dispozitiv.
întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului. El învederează că o cerere de atribuire a imobilului supus partajului este accesorie capătului de acțiune vizând lichidarea comunității de bunuri, părțile putând să-și exprime opțiunea în legătură cu modalitatea de atribuire până la închiderea dezbaterilor.
susține că tribunalul a aplicat corect art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, criteriile acolo enumerate operând în favoarea sa.
Intimatul arată că acele critici vizând modalitatea de lichidare a pasivului comun nu se încadrează în art. 304 Cod procedură civilă și că nu există neclarități în decizia tribunalului, sub acest aspect.
În fine, pretinde că nici critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu se circumscrie motivelor de casare ori modificare de la art. 304 Cod procedură civilă.
În recurs părțile au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. Prima din recurs se referă la aplicarea greșită de tribunal a art. 673 indice 9 Cod procedură civilă. Curtea reține că textul, care stabilește criteriile ce se au în vedere la formarea și atribuirea loturilor a fost judicios aplicat de instanța de apel, care a dat prioritate aspectului locativ. Nu se poate considera că în cauză tribunalul ar fi dat ce nu s-a cerut, cum pretinde recurenta, atât timp cât atribuirea este inerentă lichidării comunității de bunuri, cererea de atribuire a unui anumit bun din masă putându-se face până la închiderea dezbaterilor. Interpretarea greșită a înscrisurilor de care părțile s-au folosit nu intră în sfera de control a recursului, punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă fiind aprobat prin nr.OUG 138/2000. Urmare a acestei abrogări, greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate nu mai poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.
2. Curtea de apel constată că - în pofida criticilor prezentate de recurentă - tribunalul a rezolvat judicios problema pasivului ce grevează masa bunurilor de împărțit. De altfel, argumentele invocate de nu se încadrează în punctele 1-9 ale art. 304 Cod procedură civilă, text care arată limitativ motivele de modificare ori casare a unei hotărâri în recurs. În condițiile în care recurenta consideră că decizia tribunalului are nevoie de lămuriri sub aspectul pasivului, poate utiliza procedura instituită de art. 281 indice 1 Cod procedură civilă.
3. Critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată în apel nu se încadrează în art. 304 Cod procedură civilă. În ce privește pretinsele contradicții între considerentele deciziei și dispozitiv, Curtea reține că nu există asemenea contradicții. Suma de 2.871 lei reprezintă cheltuieli de judecată la fond, iar respingerea cererii lui privește cheltuielile de judecată din apel.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 640 din 19 septembrie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
09.04.2008
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 560/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1038/2008. Curtea de... → |
|---|
