Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.29
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâtul G, domiciliat în municipiul S,-,.B,.6, județul S și de către reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -.B,.9, județul S, împotriva deciziei civile nr.428 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâtul recurent care lipsește și reclamanta recurentă, asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul pârâtului recurent depune la dosar chitanța seria - nr.- din 17.02.2009 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 815,00 lei și un timbru judiciar de 5 lei, iar apărătorul reclamantei recurente chitanța seria - nr.- din 17.02.2009 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 502,00 lei și timbru judiciar de 5 lei, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, copia hotărârii de divorț, precum și statutul de distribuitor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constatând recursurile legal timbrate și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. În mod greșit instanța de fond și instanța de apel au respins capătul de cerere privind constatarea unor drepturi de creanță. Astfel, în mod eronat nu a fost introdusă în masa de partaj suma de 8660 USD folosită pentru achiziționarea autoturismului marca VW Passat, aceasta fiind contribuția proprie a soților și nu a societății SRL, reclamanta nefăcând dovada cu acte că această sumă de bani ar proveni din veniturile societății. În realitate suma provine din vânzarea succesivă a unor autoturisme proprietate comună a soților. Cu privire la împrumutul contractat de pârât de la Post, suma de 1000 USD a fost folosită de soți în timpul căsătoriei, creditul fiind achitat ulterior de către pârât, după desfacerea căsătoriei, în proporție de 50%, respectiv 532 USD. Cum acest împrumut reprezintă o datorie comună a soților, pârâtul are un drept de creanță cu privire la rata din credit achitată după desfacerea căsătoriei.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la compunerea masei bunurilor comune, prin decizia Curții de APEL SUCEAVAs -a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în ce privește apartamentul dobândit de părți în timpul căsătoriei pe bază de credit, constituie proprietate comună, indiferent de ratele de împrumut achitate, însă în masa partajului nu intră întreaga lui valoare, drepturile soților urmând a fi stabilite numai în raport de suma achitată până la despărțirea părților în fapt. În această situație atât instanța de fond cât și cea de apel trebuiau să stabilească data despărțirii în fapt a părților și nu data pronunțării divorțului. Data despărțirii în fapt care urma a fi luată în calcul era 31.05.2004. Reținând în mod greșit data despărțirii în fapt la 5.04.2005, când s-a pronunțat divorțul, suma achitată până la această dată cu tot cu avans era de 8138 USD și nu 11.854,46 USD cum greșit a reținut prima instanță. Făcând un calcul corect suma achitată până la despărțirea în fapt a părților reprezintă 43,99% din valoarea apartamentului. În ce privește suma de 6000 USD depusă avans de către reclamantă din banii avuți anterior căsătoriei, aceasta a făcut dovada că această sumă provenea din partajul făcut după prima căsătorie. Instanța de apel nu a analizat probele de la dosar, reținând în mod eronat că îmbunătățirile aduse apartamentului au caracterul de bun comun, fiind efectuate în timpul căsătoriei, contravaloarea lor fiind suportată din veniturile realizate de părți. Nu se pomenește nimic de faptul că inițial pârâtul nu a solicitat aceste îmbunătățiri, că reclamanta a făcut dovada că imediat după darea în funcțiune a apartamentului acesta a fost închiriat firmei "", care are aici sediul iar reparațiile au fost făcute de firmă. Deci, îmbunătățirile aduse apartamentului au fost efectuate de chiriaș, care la eliberarea spațiului poate dispune de aceste îmbunătățiri. În ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, pârâta a avut o contribuție de 80%, întrucât a realizat venituri și de zece ori mai mari decât retribuția pârâtului. Mai mult, pârâtul a plătit în permanență pensie de întreținere pentru copilul rezultat din căsătoria anterioară. În ce privește statutul de distribuitor al societății, în care apare și reclamantul, în calitate de soț, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de apel. Conform contractului în care este prevăzută modalitatea de soluționare a litigiului ivit în cazul divorțului dintre soți, acest statut trebuie atribuit unuia dintre soți în cadrul acțiunii de partaj bunuri comune, chiar dacă nu este un bun evaluabil în bani.
În ce privește recursul declarat de pârât solicită respingerea lui ca nefondat.
Avocat, pentru pârâtul recurent, cu privire la recursul declarat de reclamantă, solicită respingerea ca nefondat, întrucât motivele invocate nu țin de nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ci sunt chestiuni de fapt, ce nu pot fi cenzurate de instanța de control judiciar. Apartamentul a fost achiziționat cu plata integrală a prețului, pentru plata acestuia contractându-se un împrumut bancar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 18 ianuarie 2006, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând să se constate că au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în municipiul S,-, că a avut o contribuție de 80% iar pârâtul de 20%. A solicitat atribuirea apartamentului cu obligația de a achita pârâtului sulta corespunzătoare.
Motivându-și cererea a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul de la 27 februarie 1993, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.3657/2004 a Judecătoriei Suceava. În timpul căsătoriei au contractat un credit la Banca Transilvania în sumă de 12.500 USD cu care au achiziționat imobilul iar ea a fost cea care a achitat ratele, realizând câștiguri mai mari.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate în cauză pârâtul a precizat că este de acord cu acțiunea de partaj, în cote de 50%, că avansul de 6000 USD reprezintă bun comun și că se impune completarea masei cu mai multe bunuri imobile.
Prin sentința civilă nr.4265 din 28 noiembrie 2006 Judecătoriei Suceavas -a admis în parte acțiunea și s-a respins cererea reconvențională constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil compus din 4 camere, situat în municipiul S, str.-, - în valoare de - lei, reclamanta având o contribuție de 70% iar pârâtul de 30%, apartamentul a fost atribuit reclamantei iar pârâtul a fost obligat la plata sultei în sumă de 46023 lei și a sumei de 1000 USD împrumutată.
Prin decizia civilă nr.209 din 11 mai 2007 Tribunalului Suceavas -au respins ca nefondate apelurile declarate de părți.
Prin decizia civilă nr.128 din 10 octombrie 2007 Curții de APEL SUCEAVAs -au admis recursurile părților, s-a casat decizia civilă nr.202 din 11 mai 2007 Tribunalului Suceava și sentința civilă nr. 4265 din 28 noiembrie 2006 Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
S-a arătat în motivare că, instanța de fond nu a stabilit cu exactitate momentul despărțirii în fapt a părților, nu a motivat contribuția mai mare a reclamantei-pârâte și nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiza merceologică respectiv asupra capătului de cerere privind introducerea în masa de partaj a sumei împrumutate de la Post.
Prin sentința civilă nr.3431 din 8 iulie 2008 Judecătoriei Suceavas -a admis în parte cererea principală și în parte cererea reconvențională.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, bunuri în valoare de -,46 lei. S-a dispus ieșirea părților din stare de devălmășie, s-au atribuit reclamantei bunuri în valoare de -,46 lei, iar pârâtului bunuri în valoare de 935 lei, diferența valorică fiind compensată prin sultă.
Părțile au fost obligate să-și predea reciproc bunurile atribuite în loturi.
S-au respins capetele de cerere având ca obiect includerea altor bunuri în masa bunurilor comune și constatarea unor drepturi de creanță, ca nefondate.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au achiziționat în timpul căsătoriei apartamentul nr.9 situat în municipiul S,-, -.B,.2, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3538 din 12 iunie 2002, cu prețul de 18.500 USD, din care suma de 6000 USD s-a achitat în avans, diferența de 12500 USD fiind împrumutată de la Banca Transilvania în baza contractului nr.422 din 17 iunie 2002.
La stabilirea valorii imobilului instanța a avut în vedere valoarea actuală a imobilului, proporțional cu partea din preț achitată în timpul căsătoriei, până în luna aprilie 2005 când a rămas definitivă hotărârea de divorț. S-a reținut că această parte din imobil este bun comun al părților, neavând relevanță faptul că, după despărțirea în fapt s-au achitat rate, după acest moment părțile păstrând calitatea de soți.
S-a reținut că probatoriul administrat în cauză nu dovedit că suma de 6000 USD ar fi fost contribuția proprie a reclamantei, declarațiile martorilor audiați nefiind concludente în condițiile în care reclamanta nu a dispus probe scrise. Pe de altă parte, durata mare de timp de la desfacerea primei căsătorii și până la achiziționarea imobilului face puțin probabil ca acești bani să fie folosiți în avans.
În ce privește îmbunătățirile, s-a reținut că acestea au fost făcute în timpul căsătoriei, fiind astfel bun comun.
În masa bunurilor comune au fost incluse doar o parte din bunurile mobile pentru care s-a făcut dovada existenței.
Cu privire la suma de 8660 USD cu care pârâtul a pretins că a achiziționat un autoturism VW Passat s-a reținut că nu s-a făcut dovada calității de bun comun.
Dimpotrivă, cu documentele depuse la dosar s-a făcut dovada că această sumă de bani, ca și cea împrumutată conform contractului de credit nr.488/2004 au aparținut SC " "SRL.
S-a reținut că suma de 1000 USD împrumutată de pârât, în baza contractului de credit nr.3819/2003 de la SC Post SA reprezintă o datorie proprie a acestuia așa încât nu a luat naștere nici un drept de creanță.
Statutul de distribuitor invocat de reclamantă nu constituie bun comun în sensul art.30 alin.1 codul familiei ci un bun mobil încorporat, neevaluabil în bani, ce a luat naștere în baza unui contract și se va exercita în condițiile contractuale prescrise.
Prin decizia civilă nr.428 din 28 noiembrie 2008 Tribunalului Suceavas -au respins ca nefondate apelurile declarate de părți. S-a reținut de către instanța de apel că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuții egale apartamentul situat în municipiul S,-, susținerea reclamantei apelante că a avut o contribuție mai mare la dobândirea imobilului nefiind dovedită. S-a reținut de asemenea că reclamanta nu a făcut dovada că a achitat din surse proprii suma de 6000 USD. În ce privește data despărțirii în fapt a părților s-a reținut că aceasta nu are relevanță având în vedere că din considerentele sentinței de divorț a rezultat că pârâtul a fost alungat din locuința comună la 31 martie 2004.
La formarea loturilor instanța a avut în vedere opțiunea părților și posesia bunurilor iar îmbunătățirile au fost incluse în valoarea apartamentului având caracterul de bun comun.
Cu privire la cererea de aderare formulată de pârât s-a reținut că suma de 8660 USD cu care a fost achiziționat autoturismul VW Passat nu reprezintă bun comun, iar suma de 1000 USD împrumutată de pârât reprezintă datoria lui proprie.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut întreaga valoare a apartamentului în masa de partaj, fără a ține seama de data despărțirii în fapt. A invocat de asemenea calculul greșit al sumei de bani achitate până la data despărțirii în fapt, chiar în condițiile în care această dată ar fi 5 aprilie 2005.
În ce privește suma de 6000 USD depusă ca avans pentru achiziționarea apartamentului, a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a fost contribuția ei proprie iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui motiv.
A arătat de asemenea că îmbunătățirile nu trebuiau incluse în masa bunurilor comune fiind făcute de societatea la care apartamentul a fost închiriat.
În ce privește contribuția la dobândirea bunurilor comune a arătat că a realizat venituri mult mai mari decât pârâtul așa încât i se cuvine o cotă de 80%.
Ultimul motiv de recurs vizează statutul de distribuitor al societății în care apare și pârâtul în calitate de soț, în contractul depus la dosar fiind prevăzută modalitatea de soluționare a litigiului ivit în cazul divorțului.
Pârâtul a criticat modalitatea în care a fost soluționat capătul de cerere privind constatarea dreptului de creanță. Astfel, suma de 8660 USD necesară achiziționării autoturismului VW Passat rezultă din vânzarea succesivă a unor autoturisme proprietate comună.
Cu privire la împrumutul contractat de la Post a arătat că această sumă a fost folosită în timpul căsătoriei, creditul fiind achitat ulterior de el în proporție de 50%, diferența fiind o datorie comună.
Examinând recursurile declarate de părți prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Părțile au fost căsătorite iar prin sentința civilă nr.3657 din 17 noiembrie 2004 Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr.442 din 5 aprilie 2005 căsătoria a fost desfăcută prin divorț.
În ce privește data despărțirii în fapt este de reținut că probele administrate în cauză sunt contradictorii. Astfel, în timp ce reclamanta susține inițial că această dată coincide cu cea a introducerii acțiunii de divorț, respectiv 29 aprilie 2004, din considerentele sentinței pronunțate în cauza respectivă rezultă că pârâtul a fost alungat din domiciliul comun la 31 martie 2004.
În acțiunea inițială a indicat data de 31 mai 2004 pentru ca în motivarea apelului să arate că despărțirea în fapt a avut loc la 29 aprilie 2004.
Pârâtul a contestat această dată susținând că au locuit împreună până la soluționarea acțiunii de divorț, iar reclamanta nu a dovedit contrariul. Așa fiind, date fiind și contradicțiile între susținerile părților, în mod corect instanțele au apreciat că părțile au contribuit la achiziționarea bunurilor comune până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, calitatea de soț fiind păstrată și după despărțirea în fapt.
În ce privește erorile de calcul invocate de reclamantă, aceasta avea posibilitatea de a solicita în temeiul art.281 cod procedură civilă îndreptarea acestora. Motivul invocat nu se încadrează de altfel în nici unul din cele enumerate de art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Nu s-a dovedit calitatea de bun propriu a sumei de 6000 USD folosită de părți ca avans pentru achiziționarea apartamentului. Deși reclamanta a susținut constant că banii proveneau din prima căsătorie, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că nu s-a făcut dovada cu acte, susținerile martorilor nefiind concludente. De altfel trebuie avută în vedere și perioada lungă de timp de la desfacerea primei căsătorii și până la achiziționarea imobilului.
Chiar dacă procesul verbal încheiat la 18 februarie 1993 face dovada că reclamanta a primit în urma partajului - lei, nu s-a făcut dovada că acești bani au fost folosiți ca avans pentru achiziționarea apartamentului în litigiu.
Martora audiată în susținerea acestui motiv a arătat că a împrumutat de la reclamantă suma respectivă în anul 2001 însă proveniența banilor nu a fost dovedită, iar în condițiile în care la data respectivă părțile erau căsătorite prezumția comunității de bunuri este evidentă și nu a fost răsturnată.
Îmbunătățirile au fost efectuate de părți în timpul căsătoriei iar recurenta nu a dovedit contrariul.
Susținerile sale privind contribuția exclusivă a firmei la efectuarea acestor îmbunătățiri nu a fost dovedită. De altfel inițial, în condițiile în care cota de contribuție reținută în favoarea reclamantei era mai mare ea nu a contestat contribuția la efectuarea acestor îmbunătățiri, deși diferența de cotă reținută a fost argumentată pe veniturile realizate de părți.
Contribuția majorată a reclamantei la achiziționarea bunurilor comune nu a fost dovedită. Copia cărții de muncă depuse de reclamantă se referă la intervalul 1 octombrie 1996- 1 aprilie 1998, iar martorii audiați au susținut că ambele părți realizau venituri. Sumele despre care face vorbire reclamanta ca fiind câștigate din activități private nu au fost dovedite cu acte.
Statutul de distribuitor invocat de reclamantă ca fiind bun comun nu întrunește cerințele art.30 alin.1 codul familiei așa încât în mod corect acest capăt de cerere a fost apreciat neîntemeiat.
Cu factura nr.- din 26 august 2004 reclamanta a făcut dovada că autoturismul VW Passat la achiziționarea căruia a fost necesară suma de 8660 USD aparține SC SRL așa încât susținerile pârâtului privind existența unui drept de creanță nu are suport probator.
În baza contractului de credit nr.3819 din 16 mai 2003 pârâtul a împrumutat de la SC Post SA suma de 1000 USD însă aceasta este o datorie proprie nefiind incidente dispozițiile art.32 lit.b codul familiei, așa încât diferența neachitată nu poate fi reținută ca o datorie comună.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art.312 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul G, domiciliat în municipiul S,-,.B,.6, județul S și de către reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -.B,.9, județul S, împotriva deciziei civile nr.428 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:
Jud.apel:
2 ex. 25.02.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Rață Gabriela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 37/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
