Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 7/A/2009 în dosar nr- având ca obiect partaj bunuri comune.
Cauza a fost dezbătută la data de 1 iunie 2009 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 376/2006 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 1193/2004 a fost admisă în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului cât și acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional și în consecință:
1.S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, imobilul - apartament - situat administrativ în B, str. -, Bloc 9,. 6, jud. A - 1993 top.7/2/1/IV, cu o valoare de circulație de 1.100.000 lei vechi, fără investiții;
2. S-a constatat că pârâtul reclamant reconvențional a efectuat, după desfacerea căsătoriei, investiții la acest imobil în valoare de 129.000.000 și s-a înlăturat acest spor de valoare adus imobilului de la masa de partajat, astfel că valoarea supusă partajului este de 1.100.000 lei;
II 1. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului mai sus identificat prin atribuirea acestuia reclamantei, în cotă de 1/1 părți cu titlu de sistare stare de indiviziune;
2. fost obligată reclamanta pârâta reconvențională să plătească pârâtului reclamant reconvențional suma de 550.000.000 lei vechi cu titlul de sultă;
III. 1. S-a constatat că reclamanta achitat în noiembrie 1991 suma de 80.000 lei - diferență de preț (din 92.040 lei) la apartament, din banii tatălui său, sumă care actualizată are valoarea de 69.207.229 lei vechi, conform expertizei și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 1/2 din această sumă, adică - 34.653.614 lei vechi;
IV. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în asupra imobilului din B, str. -, Bloc 9,.6, în cota de 1/1 părți cu titlu de sistare de indiviziune la rămânerea definitivă a sentinței;
A fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere referitor la împătrirea bunurilor mobile (care a fost dispusă prin hotărâre judecătorească în ia fiind condiție sinegvanon pentru pronunțarea divorțului).
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 3.500 euro reprezentând pretenții și la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata investiților la imobilul din;
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principală completată și acțiunea reconvențională, ca nelegale și nedovedite;
S-au compensat cheltuielile de judecată făcute de părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, soluționate prin decizia civilă nr. 315/A/2006 a Tribunalului Alba, în sensul modificării soluției sub aspectul modalității de soluționare a capetelor de cerere referitoare la investițiile efectuate la imobilul părților, valorii de circulație a acestuia, caracterului de bun comun al bunurilor mobile aflate în imobil, modalității de partajare și cuantumului sultei.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 315/A/2006 a Tribunalului Albaa fost soluționat de Curtea de APEL ALBA IULIA prin sentința civilă nr. 47/2007 în sensul casării deciziei civile atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În rejudecare apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-.
Prin decizia civilă nr. 237/A/2007 Tribunalul Alba - secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 376/2006 a Judecătoriei Blaj, precum și apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
A fost schimbată în parte hotărârea atacată sub aspectul modalității de soluționare a capetelor de cerere vizând investițiile efectuate la apartamentul bun comun, a valorii de circulație a acestuia, a constatării caracterului de bun comun al bunurilor mobile aflate în apartamentul părților situat în B și al partajării acestora, precum și sub aspectul modalității de sistare a comunității de bunuri și al stabilirii sultei și procedând la o nouă judecată sub aceste aspecte:
S-a constatat că valoarea de circulație a imobilului situat administrativ în B, str. -, Bloc 9,. 6, jud. A - 1993 top.7/2/1/IV este de 110.883,97 lei.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție, următoarele bunuri mobile:
- o mobilă de sufragerie - val. 1.400 RON
- o mobilă de dormitor - val. 1.300 RON
- o mobilă pentru camera de zi - val. 1.100 RON
- o mobilă de bucătărie - val. 400 RON
- o mobilă de hol - val. 70 RON
- 4 perdele - val. 80 RON
- 3 candelabre - val. 210 RON
- 3 covoare persane - val. 820 RON
- frigider - val. 400 RON
- aragaz - val. 200 RON
- congelator - val. 400 RON
- aspirator - val. 80 RON, bunuri în valoare totală de 6.460 RON.
A fost sistată comunitatea de bunuri asupra imobilului și bunurilor mobile sus menționate prin atribuirea acestora în cota de 1/1 părți pârâtului reclamant reconvențional și s-a dispus obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale a sumei de 58.671,99 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional asupra imobilului înscris în 1993 B, nr. top. 7/2/1/IV, în cotă de 1 / 1 părți, cu titlu sistare comunitate de bunuri.
A fost respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională referitor la efectuarea de către pârâtul reclamant reconvențional a unor investiții la imobilul sus menționat după desfacerea căsătoriei.
Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen și motivat reclamanta, care a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă în întregime apelul declarat de pârât și să se mențină ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond în sensul atribuirii apartamentului reclamantei cu plata unei sulte pentru pârât și acordarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
Prin decizia civilă nr. 51/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 237/A/2007 a Tribunalului Alba, s-a casat decizia atacată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67310Cod procedură civilă, deși ambele părți au solicitat atribuirea imobilului iar criteriile de atribuire sunt sensibil egale.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr- al Tribunalului Alba.
Prin decizia civilă nr. 7/A/2009, Tribunalul Alba - secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 376/2006 a Judecătoriei Blaj, a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul modalității de soluționare a capătului de cerere vizând investițiile efectuate, a valorii de circulație a acestuia, a constatării caracterului de bun comun al bunurilor mobile aflate în apartamentul părților situat în B și al partajării acestora, precum și sub aspectul modalității de sistare a comunității de bunuri și al stabilirii sultei și procedând la o nouă judecată sub aceste aspecte:
A constatat că valoarea de circulație a imobilului situat administrativ în B, str. - -,. 9. 6 jud. A, înscris în CF nr. 1993 B, cu nr. top 7/2/1/IV este de 121.483,9 lei.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție următoarele bunuri mobile:
- o mobilă de sufragerie - val. 1.400 RON
- o mobilă de dormitor - val. 1.300 RON
- o mobilă pentru camera de zi - val. 1.100 RON
- o mobilă de bucătărie - val. 400 RON
- o mobilă de hol - val. 70 RON
- 4 perdele - val. 80 RON
- 3 candelabre - val. 210 RON
- 3 covoare persane - val. 820 RON
- frigider - val. 400 RON
- aragaz - val. 200 RON
- congelator - val. 400 RON
- aspirator - val. 80 RON, în valoare totală de 6460 lei.
A sistat comunitatea de bunuri asupra imobilului și bunurilor mobile susmenționate prin atribuirea acestora în cotă de 1/1 părți reclamantei cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 63.971,95 lei cu titlu de sultă în favoarea pârâtului.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF nr. 1993 B, cu nr. top 7/2/1/IV în cotă de 1/1 părți cu titlu de sistare comunitate de bunuri.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat pârâtul reclamant reconvențional să-i plătească reclamantei principale suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la Mediaș la 17.02.1970 și au divorțat în fața instanței competente din, ia la 2.04.1998 ( 20, 21). Reclamanta se recăsătorește în ia, cu un cetățean, la data de 9.09.1999 (fila 24).
Apartamentul înscris în cartea funciară nr. 1993 B, top 7/2/1/VI a fost cumpărat de părți în timpul căsătoriei, respectiv în anul 1990 (fila 22), astfel că, raportat la disp. art. 30 alin. 1 cod. fam, în mod corect prima instanță a reținut caracterul de bun comun al acestui imobil.
La acest apartament pârâtul susține că după desfacerea căsătoriei, cu contribuție exclusivă, a adus o serie de îmbunătățiri, fiind deci îndreptățit să i se restituie valoarea acestora sau să se scadă din valoarea apartamentului în situația în care i se va atribui la partaj.
Reclamanta contestă această afirmație, întrucât îmbunătățirile au fost realizate în timpul căsătoriei, încorporându-se în apartamentul bun comun.
Cu privire la acest motiv de apel instanța trebuie să clarifice trei aspecte, respectiv dacă au fost efectuate unele lucrări la apartament, dacă acestea reprezintă îmbunătățiri care să crească valoarea imobilului și data când au fost efectuate.
Reparațiile curente și zugrăvirea locuinței (pct. 1) nu sunt lucrări ce cresc valoarea unui bun, fiind simple lucrări de conservare, impuse de folosința bunului, astfel că nefiind apreciate ca îmbunătățiri, nu vor fi luate în considerare la stabilirea valorii acestora.
Îmbunătățirile menționate în cererea reconvențională la pct. 2-4, 7, 8 potrivit martorilor (fila 83-pct. 2,8), (fila 85-pct.2), (fila 150-pct. 2,3,4,7,8) și G (fila 115-pct.3) au fost realizate în timpul căsătoriei, fără ca reclamantul reconvențional să fii făcut dovada că a avut o contribuție mai mare la realizarea lor, în condițiile în care art. 30 cod. fam instituie o prezumție de comunitate pentru toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
În privința îmbunătățirilor menționate la pct. 5, 6, 9 martorii audiați nu au făcut nici o susținere. Întrucât nu se contestă de părți existența acestora, iar reclamantul reconvențional nu a făcut dovada realizării lor după data desfacerii căsătoriei, în condițiile art. 1169 cod civil, instanța apreciază că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de comunitate reglementată de art. 30 cod. fam, astfel că urmează a fi considerate ca fiind efectuate în timpul căsătoriei, cu consecința stabilirii caracterului de bun comun.
Pe de altă parte se reține că expertul a evaluat, luând în considerare la stabilirea valorii balcoanelor, și mocheta, deși acest bun nu a fost solicitat de nici una dintre părți. În consecință instanța nu va lua în calcul valoarea acesteia, în caz contrar urmând a acorda un plus petit.
Referitor la investiția reprezentată de montarea centralei termice se reține împrejurarea că apartamentul în litigiu nu are centrală, fapt constatat de expert cu ocazia efectuării măsurătorilor la apartament (fila 66), motiv pentru care nici nu a fost evaluată. Mai mult, expertul a cules informații de la Distrigaz Nord SA Târgu M, ocazie cu care a aflat că apartamentul în litigiu este debranșat de la rețeaua de gaz pentru neplată.
În raport de considerentele expuse, se apreciază greșită soluția primei instanțe care a stabilit că aceste îmbunătățiri sunt efectuate numai de către reclamantul reconvențional, după desfacerea căsătoriei, îmbunătățirile fiind efectuate în timpul căsătoriei, prezumția de comunitate nefiind răsturnată în cauză, motiv pentru care acest capăt de cerere din acțiunea reconvențională urmează a fi respins.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert valoarea de circulație îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în B, str. - -, 9, 6 este de 12.900 lei ( filele 136 - 144 ).
Din această valoare urmează fi scăzute valorile de la pct. 1 ce reprezintă reparațiile curente și zugrăvirea locuinței ( 1.321,2 lei) și valoarea mochetei de la pct. 2 ( 94,9 lei ).
Prin urmare valoarea acestor îmbunătățiri este de 11.483,9 lei.
În consecință, valoarea acestor îmbunătățiri, reprezentând un spor de valoare la bunul comun, profită ambelor părți prin recalcularea valorii de circulație a apartamentului. Se vor lua în considerare valorile stabilite de către expertul constructor, mai puțin valoarea mochetei din balcon, astfel că valoarea de circulație a apartamentului bun comun situat în B, str. -,. 9,. 6, jud. A, înscris în CF nr. 1993 B, nr. top 7/2/1/VI este de 121.483,9 lei.
În ceea ce privește împărțirea bunurilor mobile aflate în apartamentul din B, este greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia împărțirea bunurilor comune este o condiție esențială a admisibilității divorțului în legislația ă, bunurile dobândite în România și care nu au făcut obiectul partajului în fața acelei instanțe e nemaiputând fi partajate. Mai întâi că instanța ă nu s-a pronunțat asupra împărțirii acestor bunuri între soți. Apoi instanța de fond nu a arătat în baza cărui text de lege a înlăturat aplicarea legislației române pe acest capăt de cerere. Dacă prima instanță s-a considerat competentă să soluționeze capătul de cerere privitor la partajarea imobilului bun comun, este evident că era competentă să soluționeze cererea si cu privire la partajul bunurilor comune mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei și aflate în România.
Reclamantul reconvențional susține că a avut o înțelegere cu pârâta anterior desfacerii căsătoriei în sensul ca bunurile aflate în ia să rămână acesteia, iar bunurile aflate în România să rămână lui.
Întrucât această înțelegere dintre soți cu privire la partajarea bunurilor comune ar fi avut loc în timpul căsătoriei, instanța nu poate decât să constate nulitatea sa, raportat la disp. art. 30 alin. 2 cod. fam, motiv pentru care nu va produce efecte juridice.
Tot reclamantul reconvențional susține că unele bunuri mobile, deși au fost dobândite în timpul căsătoriei, au fost înstrăinate de soți înainte de plecarea în ia, banii fiind folosiți în comun.
Raportat la susținerile reclamantului reconvențional urmează a se stabili dacă bunurile dobândite de soți au fost sau nu înstrăinate, iar în caz afirmativ când și de către cine.
Declarațiile martorilor audiați în cauză (, și ) coroborate cu planșele foto depuse la dosar dovedesc dobândirea de către părți în timpul căsătoriei a bunurilor mobile indicate în completarea de acțiune (fila 34 dosar de fond). Nu s-a făcut dovada vânzării acestor bunuri în timpul căsătoriei. Este adevărat că martorii au mai declarat că în prezent - la mai bine de 8 ani de la pronunțarea divorțului părților - în bucătărie a fost schimbată mobila, posibil și în sufragerie, însă aceste achiziționări de mobilier au avut loc după divorțul părților, respectiv în anul 2000 (mobila din bucătărie). Pârâtul nu poate înstrăina, după pronunțarea divorțului, de unul singur mobilierul comun, să își însușească banii obținuți din valorificare și tot el să solicite excluderea de la partaj a bunurilor astfel înstrăinate.
Mai trebuie reținut că pârâtul, la care se află cheia de la apartamentul situat în B, nu a permis expertului să vizualizeze bunurile mobile din apartament, ceea ce ar fi condus la stabilirea cu certitudine a vechimii unora dintre bunuri, la descrierea și identificarea lor exactă, ușurând astfel activitatea de coroborare a probatoriului administrat în cauză.
Această atitudine poate fi interpretată de instanță ca o recunoaștere a pârâtului privitor la susținerile reclamantei sub aspectul existenței bunurilor. În acest sens sunt și dispozițiile art. 174 cod proc. civilă referitoare la înscrisuri, ce ar putea fi aplicate prin analogie.
Întrucât pârâtul nu a permis expertizarea bunurilor mobile, expertul a stabilit valoarea acestora prin asimilare cu bunuri de aceeași vechime și stare.
Împotriva deciziei civile nr. 7/A/2009 a Tribunalului Alba - secția civilă au declarat recurs în termen și legal timbrat reclamanta și pârâtul.
Prin recursul său reclamanta recurentă a solicitat modificarea deciziei instanței de apel în sensul stabilirii valorii apartamentului în litigiu la suma de 110.000 lei, cu investiții cu tot și ca o consecință a acestui fapt:
- să fie înlăturată obligația de plată de către reclamantă a sumei de 6450 lei, reprezentând din valoarea reținută de instanță a investițiilor de 12.900 lei.
- să fie diminuată valoarea sultei cu această sumă, urmând ca ea să fie de 58230 lei, reprezentând din valoarea apartamentului și valoarea bunurilor comune atribuite reclamantei.
- să se constate compensarea legală între sumele datorate de reclamantă și sumele datorate de pârât, rezultând o obligație de plată de 54764,67 lei.
- să se constate achitată suma de 55.000 lei, conform recipisei de la grefa instanței.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv expertiza tehnică în construcții, care a prezentat valoarea apartamentului la suma de 110.000 lei, cu investițiile enumerate de pârât.
Cum bunurile mobile au fost atribuite reclamantei, ar fi trebuit ca ea să fie obligată la plata sumei de 3430 lei reprezentând J din valoarea acestora.
În această modalitate de calcul valoarea totală a sultei ar fi fost de 58430 lei, sumă deja achitată prin compensare.
Prin recursul său pârâtul a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul
- introducerii în masa bunurilor de împărțit și a bunurilor mobile rămase în locuința comună din ia.
- obligării reclamantei la plata îmbunătățirilor aduse de pârât apartamentului din B după divorțul părților și a celorlalte cheltuieli efectuate în sumă de 16.204 lei.
În motivarea recursului pârâtul arată că în mod greșit nu s-au introdus în masa de împărțit bunurile mobile dobândite de soți în ia și care au rămas în posesia reclamantei, conform înțelegerii părților.
În susținerea celei de-a doua critici se arată că pârâtul a adus imobilului în litigiu îmbunătățiri după divorțul părților și a efectuat cheltuieli de administrare a acestui bun.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma instanțelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile deduse judecății pentru considerentele ce vor urma:
În ceea ce privește primul aspect critic al recursului reclamantei ce poate fi circumscris cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea constată că în mod corect Tribunalul a reținut valoarea de circulație a imobilului în litigiu ca fiind de 121.483,9 lei.
Suma de 110.000 lei menționată de expertul în raportul de expertiză depus la filele 62-67 ale dosarului Judecătoriei Blaj, reprezintă valoarea de circulație a imobilului apartament fără îmbunătățirile menționate în cererea reconvențională. Aceste îmbunătățiri au fost evaluate de același expert, ulterior, prin completarea la raportul de expertiză, depusă la filele 136-146. Constatând în mod corect că aceste îmbunătățiri în sumă de 11.483,9 lei ce au fost efectuate în timpul căsătoriei părților au adus un spor de valoare imobilului, instanța de apel le-a adăugat valorii inițiale de 110.000 lei.
Ca urmare, nefondat de susține de către recurentă că aceste îmbunătățiri au fost avute în vedere de către expert în primul raport de expertiză.
De altfel, sporul de valoare reținut de către instanța de apel nu este de 12.900 așa cum greșit susține recurenta ci de 11.483,9 lei.
Pe cale de consecință nici solicitarea de diminuare a sultei nu poate fi primită.
Cât privește compensația legală invocată, se observă că aceasta nu poate fi solicitată direct în recurs, dispozițiile art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă fiind aplicabile prin prisma art. 316 Cod procedură civilă, doar dacă cererile la care se referă textul s-au făcut în apel și au fost greșit respinse.
Referitor la recursul pârâtului, prima critică a acestuia este neîntemeiată atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței la momentul desfacerii căsătoriei a bunurilor mobile enumerate în cuprinsul completării la cererea reconvențională.
de aceasta prin prisma dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 105/1992, concluziile tribunalului sunt corecte sub aspectul valabilității pretinsului partaj voluntar realizat în timpul căsătoriei.
Neîntemeiată se privește a fi și cea de-a doua critică a recurentului în condițiile în care instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă în mod cert că îmbunătățirile solicitate de reclamant prin cererea reconvențională au fost efectuate în timpul căsătoriei părților.
Cât privește ultimul aspect critic privind neacordarea cheltuielilor efectuate cu administrarea imobilului în litigiu, Curtea observă că această critică nu a fost formulată în apel astfel încât nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs.
Pentru toate aceste considerente care infirmă susținerile părților recurente, căile de atac formulate de acestea urmează a fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art. 312 alin, 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 7/A din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Alba Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. 2 ex/23.09.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 186/2008. Curtea de... → |
|---|
