Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2939/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2939/R/2009

Ședința publică din 18 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

-- -

GREFIER: -

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 47/A/ din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 11 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2608/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamatul împotriva pârâtei.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului.

S-a constatat că părțile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, prin contribuția de 47 % a reclamantului și 53 % a pârâtei, următoarele bunuriimobile: - apartamentul nr. 3, compus din 3 camere, o bucătărie, o de alimente, o baie, un antreu, un WC, două balcoane, situate în B,-,. A, etaj I, înscris în CF nr. 5496/3 B, nr. top. 7915/1/a/3 în valoare de 109.985 lei, cu îmbunătățiri constând în manoperă pardoseli parchet, manoperă uși furniruite, placaj de faianță, pardoseli din gresie și fereastră din PVC cu geam termopan, în valoare de 5.352 lei; - terenul intravilan în suprafață de 1082 mp situat în intravilanul mun. B, înscris în CF nr. 9389 B, nr. top. 5553/2/2 în valoare de 161.024 lei; - casa de locuit în regim de înălțime, compusă din: - la demisol: 3 beciuri, casa scării; - la parter: cameră de zi, bucătărie, vestibul, hol, WC de serviciu și garaj, în faza de finisaj interior și exterior, în valoare de 241.311 lei; mobile: - TV Panasonic - 300 lei, combină frigorifică - 700 lei, mașină de spălat - 450 lei, dormitor lemn masiv - 1200 lei, mobilă bucătărie - 300 lei, canapea cu două fotolii - 1000 lei, parchet stratificat (23,438 mp) - 2577 lei, cadă hidromasaj - 720 lei, 4 uși interioare cu tocuri - 1280 lei; TV LG color - 350 lei, bibliotecă - 1450 lei și aragaz 4 ochiuri -cuptor - 350 lei; foto clasic - 200 lei și cameră digitală - 2500 lei.

S-a respins cererea reclamantului de includere a autoturismului marca Opel Astra și a obiectelor sanitare (2 vase WC, 2 lavoare baie) în masa de împărțit, ca nefondată.

S-a respins cererea pârâtei de excludere din masa de împărțit a bunurilor canapea cu două fotolii, bibliotecă, aragaz cu 4 ochiuri, televizor LG și centrală termică, ca nefondată.

S-a dispus partajarea bunurilor comune prin formare de loturi în natură, după cum urmează:

Lotul nr. 1, atribuit reclamantului, compus din următoarele bunuri în valoare totală de 408.892 lei: terenul intravilan în suprafață de 1082 mp situat în intravilanul mun. B, înscris în CF nr. 9389 B, nr. top. 5553/2/2 în valoare de 161.024 lei; - casa de locuit în regim de înălțime, compusă din: - la demisol: 3 beciuri, casa scării; - la parter: cameră de zi, bucătărie, vestibul, hol, WC de serviciu și garaj, în faza de finisaj interior și exterior, în valoare de 241.311 lei, cameră digitală, în valoare de 2.500 lei, aparat foto, în valoare de 200 lei, 4 uși interioare cu tocuri, în valoare de 1280 lei și 23,43 mp parchet stratificat, în valoare de 2.577 lei.

Lotul nr. 2, atribuit pârâtei, compus din următoarele bunuri în valoare totală de 122.157 lei: apartamentul nr. 3, compus din 3 camere, o bucătărie, o de alimente, o baie, un antreu, un WC, două balcoane, situate în B,-,. A, etaj I, înscris în CF nr. 5496/3 B, nr. top. 7915/1/a/3 în valoare de 109.985 lei, cu îmbunătățiri constând în manoperă pardoseli parchet, manoperă uși furniruite, placaj de faianță, pardoseli din gresie și fereastră din PVC cu geam termopan, în valoare de 5.352 lei, TV Panasonic - 300 lei, combină frigorifică - 700 lei, mașină de spălat - 450 lei, dormitor lemn masiv - 1200 lei, mobilă bucătărie - 300 lei, canapea cu două fotolii - 1000 lei, cadă hidromasaj - 720 lei, TV LG color - 350 lei, bibliotecă - 1450 lei și aragaz 4 ochiuri, cuptor - 350 lei.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, cu titlu de sultă compensatoare, suma de 159.298,97 lei.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamant asupra imobilelor teren și casă de locuit și de către pârâtă asupra imobilului apartament, bunuri mai sus identificate, cu titlu de partaj.

S-au compensat integral cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Părțile au fost căsătorite, însă prin Sentința civilă nr. 3945/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 2671/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora și încredințarea minorilor, și, spre creștere și educare, mamei pârâte reclamante reconvenționale.

În timpul căsătoriei, părțile au dobândit potrivit prevederilor art. 30 Cod fam. o serie de bunuri comune.

Astfel, soții au dobândit ca bun comun apartamentul nr. 3, compus din 3 camere, o bucătărie, o de alimente, o baie, un antreu, un WC, două balcoane, situate în B,-,. A, etaj I, înscris în CF nr. 5496/3 B, nr. top. 7915/1/a/3 (valoare de circulație conform expertizei - 109.985 lei, valoare în care nu s-a inclus și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate exclusiv de pârâtă după separarea părților în fapt și plecarea reclamantului din apartamentul fost domiciliu comun, evaluate de expert în mod separat la prețul de circulație de 5352 lei, îmbunătățiri constând în manoperă pardoseli parchet, manoperă uși furniruite, placaj de faianță, pardoseli din gresie și fereastră din PVC cu geam termopan). În privința centralei termice menționată de pârâtă printre bunurile sale proprii, s-a constatat că această susținere nu este fondată în condițiile în care a fost încorporată în apartamentul bun comun și, prin urmare, nu reprezintă o investiție destinată Cabinetului Medical Doctor. Pe de altă parte, chiar considerând că acest bun ar fi fost dobândit din veniturile obținute din muncă de către pârâtă, determinant pentru calificarea bunului ca propriu sau comun este actul de afectare. Or, centrala termică nu a fost destinată cabinetului medical, ci optimizării folosinței bunului comun reprezentat de apartamentul celor doi soți.

Tot în timpul căsătoriei, părțile au dobândit și terenul intravilan în suprafață de 1082 mp situat în intravilanul mun. B, înscris în CF nr. 9389 B, nr. top. 5553/2/2 evaluat de expert la prețul de circulație la 161.024 lei, teren pe care a fost edificată în baza autorizației de construire nr. 9368/2003 o casă de locuit în regim de înălțime, compusă din: - la demisol: 3 beciuri, casa scării; - la parter: cameră de zi, bucătărie, vestibul, hol, WC de serviciu și garaj, casa scării; - la etaj: 4 dormitoare, baie, hol, terasă acoperită și balcon, casa scării, imobil care de asemenea are statutul de bun comun. Construcția se află, potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, în faza de finisaj interior și exterior.

Valoarea de circulație a construcției edificate a fost stabilită de către expertul constructor la suma de 241.311 lei. Deși pârâta reconvențională se prevalează de chitanțele și facturile fiscale depuse la dosar pentru a dovedi faptul că a achiziționat materiale de construcții anterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a desfăcut căsătoria, însă în perioada în care părțile erau deja separate în fapt (valoarea acestor materiale însumând-o la 3.017,62 lei), instanța constată că nu poate fi primită această teză, în condițiile în care chiar din cuprinsul acestor facturi fiscale rezultă că produsele cumpărate reprezintă tocmai materialele de construcții ce au fost necesare efectuării îmbunătățirilor în apartamentul fost domiciliu al părților, așa cum a fost reținut acest aspect de către instanță în cele de mai sus, expertul constructor evaluând în mod separat contravaloarea materialelor și a lucrărilor efectuate astfel de către pârâtă. Mai mult, printre facturile invocate de pârâtă se regăsește și cea având nr. -/15.2.2005 care ilustrează fără putință de tăgadă plata manoperei pentru lucrările efectuate la apartamentul menționat. Prin urmare, nicidecum nu s-ar putea reține că aceleași materiale și aceeași manoperă au fost plătite de către pârâtă și pentru a fi destinate casei construite în timpul căsătoriei, aceasta cu atât mai mult cu cât, atât din expertiza în construcții cât și din cea topografică rezultă că acest imobil nu este finisat decât parțial (finisări exterioare nu există, iar cele interioare se reduc la tencuire parțială a pereților, șape la pardoseli executate, parțial, instalații interioare executate parțial - doar țevi trase la pozițiile obiectele electrice, sanitare și de încălzire centrală).

În privința bunurilor mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, s-a reținut că o serie dintre acestea sunt necontestate de către soți, atât în ceea ce privește valoarea lor (stabilită prin raportul de expertiză), cât și caracterul de bun comun, astfel: TV Panasonic - 300 lei, combină frigorifică - 700 lei, mașină de spălat - 450 lei, dormitor lemn masiv - 1200 lei, mobilă bucătărie - 300 lei, canapea cu două fotolii - 1000 lei, parchet stratificat (23,438 mp, diferența de 57,562 mp, de la 81 mp, fiind montat în camerele din apartament) - 2577 lei, cadă hidromasaj - 720 lei, 4 uși interioare cu tocuri - 1280 lei, bunuri identificate de expertul în apartamentul din - și în casa de pe str. - -, conform raportului întocmit în cauză.

Alături de bunurile mobile mai sus enumerate, același expert a identificat și un TV LG color - 350 lei, bibliotecă - 1450 lei și aragaz 4 ochiuri - cuptor - 350 lei, bunuri despre care reclamantul susține că sunt comune, spre deosebire de pârâtă care, în cuprinsul întâmpinării și a cererii reconvenționale, arată că nu fac parte din masa de împărțit, aparținând Cabinetului medical Dr., incluzându-se în patrimoniul acestei unități medicale. Deși din facturile fiscale și chitanțele depuse în dovedirea aspectului menționat rezultă că aceste bunuri au fost cumpărate de către cabinetul medical menționat, ipoteza avansată de către pârâtă nu poate fi reținută de către instanță ca fiind fondată. Astfel, relevantă pentru calificarea ca bunuri comune a acestora este împrejurarea că ele au fost identificate de către expert în apartamentul fost domiciliu comun al părților, situat în B -, fiind evident că acestea au fost destinate folosirii ca bunuri comune de către cei doi soți, momentul dobândirii fiind situat în perioada derulării căsătoriei părților. Aspectul singular că ele au fost achitate de către și din venitul cabinetului medical al pârâtei, ca entitate distinctă, cu patrimoniu distinct, nu este suficient pentru a infirma calitatea acestora de bunuri comune atâta timp cât, pe de-o parte, acestea sunt bunuri mobile cărora le sunt aplicabile prevederile art. 1909 cod civil și care instituie prezumția de proprietate în favoarea posesorilor de bună credință (în speță cei doi soți, în patrimoniul cărora s-au regăsit acestea după dobândirea lor), neavând relevanță în cauză modalitatea concretă în care ele au trecut din patrimoniul cabinetului soției în cel al soților.

Pe de altă parte nu s-ar putea reține nici caracterul de bun propriu decurgând din calificarea lor ca fiind bunuri necesare exercitării profesiei pârâtei, criteriul determinant pentru o astfel de calificare fiind destinația primită în mod efectiv, prin folosința exclusivă de către unul din soți.

Așadar, cu privire la toate bunurile enumerate mai sus, s-a reținut că, pentru considerentele arătate și față de momentul dobândirii, acestea fac parte din comunitatea de bunuri așa cum este reglementată de prevederile art. 30 Cod fam. ce instituie regimul juridic al bunurilor soților, regim în exclusivitate legal, unic, obligatoriu și imutabil. De menționat că despărțirea în fapt a soților (așa cum este cazul în speță) nu modifică prin ea însăși caracterul comun al bunurilor dobândite de fiecare dintre soți în această perioadă, soluția contrară oferind posibilitatea înlăturării, prin voința soților, a dispozițiilor legale imperative privitoare la regimul matrimonial unic și obligatoriu. În același sens, nu se poate reține nici că practica pârâtei, de a achiziționa o serie de bunuri pe seama cabinetului său medical (bunuri având evident destinația de bunuri comune) poate produce efecte juridice în sensul dorit de pârâtă (de a le exclude din masa partajabilă), în materia comunității de bunuri neprezentând relevanță nici măcar împrejurarea dacă bunul a intrat în mod licit sau ilicit în patrimoniul soților.

Starea de fapt expusă poate avea însă consecințe juridice sub aspectul determinării cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Pârâta invocă o cotă contributivă inegală, respectiv de 80% în favoarea sa, justificând pretenția prin aceea că în perioada cuprinsă între anii 1995 - 2004, în calitate de medic generalist și apoi de familie la dispensarul medical, județ Naa cordat asistență medicală pentru cca. 3500 pacienți, a beneficiat de un salariu stabilit cu 40 % mai mare pentru condiții grele de muncă, a beneficiat de locuință de serviciu și de grădină, cheltuielile de întreținere fiind suportate de Spitalul și Primăria. Ordinele de plată depuse de către pârâtă la filele 160 - 197 emise de către Casa de Asigurări de Sănătate N reflectă veniturile încasate de Cabinetul medical în perioada 2000 - 2005, și nicidecum veniturile nete ale persoanei fizice, însăși pârâta menționând în cererea reconvențională că, la un moment dat, cabinetul avea angajate două asistente medicale. De altfel, analizând comparativ înscrierile din carnetele de muncă depuse la dosar s-a constatat că, într-adevăr, în perioada 1995 - 1999 pârâta a realizat venituri superioare, însă nu în procentul invocat de aceasta. Începând cu anul 2000 însă, conform mențiunilor din aceleași carnete de muncă, reclamantul este cel care a obținut venituri mai mari.

Cu toate acestea, efectuarea de către pârâtă a îmbunătățirilor în apartamentul celor doi soți după separarea lor în fapt, precum și demersurile realizate de aceeași pârâtă pentru aducerea în patrimoniul comun a unor bunuri achiziționate din veniturile cabinetului său, justifică reținerea unei cote contributive globale mai mari la dobândirea bunurilor comune, procentul rezultat ca urmare a valorizării îmbunătățirilor și bunurilor aduse în patrimoniul comun în această modalitate fiind de 53% pentru pârâtă, respectiv 47% pentru reclamant.

În privința bunurilor mobile autoturism marca Opel Astra an fabricație 1992, respectiv obiecte sanitare (doua vase WC, două lavoare baie), incluse de reclamant în masa partajabilă, s-a reținut că nu a fost dovedită existența acestora, autoturismul fiind declarat furat, iar în posesia pârâtei nu au fost regăsite nici unul dintre acestea.

În privința aparatului foto clasic și a camerei digitale menționată de pârâtă ca bunuri comune s-a constatat că din răspunsurile la interogator, dar și din modul de redactare de către reclamant a întrebărilor destinate pârâtei rezultă că ambele bunuri sunt considerate de părți ca fiind bunuri comune, valorile indicate de către pârâtă nefiind contestate de către reclamant, astfel încât, în lipsa posibilității de evaluare de către expert (nu au fost puse la dispoziția acestuia), s-au reținut ca atare - 200 lei aparatul foto și 2500 lei camera digitală.

Unul din principiile care stau la baza partajării bunurilor comune conform art. 36 Codul familiei, este acela al atribuirii de bunuri în natură copartajanților, prin formarea de loturi pe cât posibil egale, având în vedere o serie de criterii pentru includerea unuia sau altuia dintre bunuri în loturile acestora.

Astfel, în speță, se reține că imobilul casă nu este finisat nici exterior dar nici interior, făcând imposibilă locuirea în viitorul imediat apropriat, ceea ce nu este cazul cu privire la apartamentul fost domiciliu comun care, dimpotrivă, a fost reamenajat prin efectuarea de îmbunătățiri de către pârâtă. Or, tocmai aceasta din urmă invocă faptul că i-au fost încredințați spre creștere și educare minorii rezultați din căsătorie, astfel încât prin atribuirea casei ori a unei părți din aceasta în natură pârâtei, nu s-ar putea asigura imediat un spațiu locativ minorilor, motiv pentru care s-a dispus atribuirea imobilului apartament pârâtei, cu atât mai mult cu cât aceasta l-a și personalizat cu ocazia îmbunătățirilor efectuate după separarea în fapt a soților. Pentru a asigura optimizarea utilizării apartamentului s-au atribuit în lotul pârâtei și bunurile mobile identificate în locuință de către expert, constând în toate bunurile mobile enumerate, cu excepția camerei digitale, a aparatului foto, 4 uși interioare, cu tocuri și 23,43 mp parchet stratificat, acestea din urmă fiind atribuite reclamantului, în posesia căruia se și află.

Tot reclamantului i s-au atribuit și terenul și casa edificată pe acesta, cu egalizarea loturilor astfel formate, prin stabilirea sultei compensatoare în favoarea pârâtei, raportat la cota contributivă reținută.

Nu s-a putut da curs solicitării pârâtei de partajare a casei în natură, în condițiile în care pe de-o parte expertul constructor a concluzionat că aceasta nu este comod partajabilă în natură, iar pe de altă parte, din actele dosarului rezultă starea tensionată dintre cei doi foști soți, stare ce a antrenat și consecințe de ordin penal.

Astfel, valoarea totală a bunurilor comune se ridică la suma de 531.049 lei, din care bunurile atribuite în lotul reclamantului au o valoarea totală de 408.892 lei, iar cele atribuite în lotul pârâtei au o valoare totală de 122.157 lei. Raportat la cota contributivă a reclamantului (47 %), acestuia i s-ar cuveni bunuri în valoare de 249.593,03 lei, iar pârâtei (53 %), bunuri în valoare de 281.455,97 lei, astfel încât s-a dispus obligarea reclamantului la plata unei sulte compensatoare în favoarea pârâtei în sumă de 159.298,97 lei.

În temeiul art. 20, 22 din Legea nr. 7/1996 republicată s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamant asupra imobilelor teren și casă de locuit și de către pârâtă asupra imobilului apartament, bunuri mai sus identificate, cu titlu de partaj.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, și în măsura în care au fost admise pretențiile fiecărei părți, atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională a pârâtei fiind admise doar în parte, și raportat la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de fiecare dintre părți, s-a procedat la compensarea lor integrală.

Prin decizia civilă nr.47 din 14 mai 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta.

S-a admis apelul declarat de reclamantul, schimbându-se hotărârea atacată în parte, în sensul că s-a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.

Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 143.367,5 lei sultă compensatoare.

Pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1866,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat următoarele:

Pentru verificarea cotelor de contribuție, în apel s-a dispus ca părțile să facă dovada veniturilor nete realizate în perioada căsătoriei, de vreme ce din înscrisurile de la fond nu se puteau deduce cu exactitate și nu se putea exercita adecvat controlul judecătoresc al sentinței, declanșat în această direcție prin ambele apeluri. Carnetele de muncă prezentate de fiecare dintre ei și ordinele de plată exhibate de pârâtă nu reflectă în mod fidel acest câștig din muncă, singurul criteriu aplicabil în speță întrucât în calea de atac nici una dintre părți nu a mai ținut să invoce că la agonisirea valorilor patrimoniale au contribuit cu sume de bani provenite din alte surse.

Din certificatele eliberate de unitățile medicale în care reclamantul și-a desfășurat activitatea de medic, începând cu luna august 1993 și până la sfârșitul anului 2004, rezultă că acesta a realizat venituri salariale într-un cuantum total de 6.328,24 lei moldovenești și 67.873,59 lei RON, în monedă națională. La obținerea acestui rezultat s-au avut în vedere:

- sumele de 402,50, 3163,73, 2762,01 - lei moldovenești, realizate în intervalul august 1993 - septembrie 1995;

- sumele de 471.957, 2.449.538, 7.985.178, 15.426.983, 28.308.606 - lei ROL, în total 54.642.262 lei ROL (5464 lei RON), aferente perioadei octombrie 1995 - decembrie 1999;

- și cele de 5670,55, 8735,64, 11.981,82, 15.296,90, 20.724,68 lei RON, în total 62.409,59 lei RON, în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2004.

La rândul ei, pârâta a obținut sumele nete de mai jos, stabilite prin luarea în considerare a probelor scrise de la dosar constând, de asemenea, în adeverințe emise de unități sanitare unde a funcționat în calitate de medic, precum și în raportul de inspecție al organelor fiscale efectuat după ce a profesat în sistem privat:

- 137,84, 1670,48, 1987,81 - lei moldovenești, în total 3796,13, în perioada august 1993 - septembrie 1995;

- 480.819, 5.428.293, 11.777.963, 16.833.102, 20.690.058 - lei ROL, în total 55.210.235 lei ROL (5.521 lei RON), în perioada octombrie 1995 - octombrie 1999;

- 12.155, 7.573, 5149, 2363, 3494 - lei RON, total 30.733 lei RON, din ianuarie 2000 până în decembrie 2004.

Prin însumarea câștigurilor exprimate în monedă națională se obține un venit al pârâtei de 36.254 lei RON.

Din compararea veniturilor foștilor soți, concluziile sigure ce se pot deduce sunt că reclamantul a agonisit prin muncă venituri superioare față de pârâtă și că cele ilustrate de aceasta prin motivele apelului nu sunt cele reale. Se observă în același timp că secunda, prin calcul prezentat la fila 181, implicit confirmă socotelile tribunalului și contrazice propriile date notate în memoriul din calea de atac.

În contextul fixării întinderii masei bunurilor de partajat și al contribuției părților la obținerea lor se impune în continuare abordarea chestiunilor ridicate prin apelul pârâtei.

Într-adevăr, bunurile mobile - televizor LG, bibliotecă, aragaz și centrală termică s-au cumpărat în felul indicat de aceasta. Faptul nu atrage automat calificarea lor ca bunuri proprii, ci se apreciază ca un aport în plus la masa comună, sens în care se îmbrățișează argumentarea primei instanțe bazată pe criteriul de determinare a calității lor, adică cel al afectațiunii.

Deși prin procurarea prin intermediul cabinetului pârâtei se creează aparența unor bunuri necesare desfășurării profesiei sale, supuse obiectiv reglementării din articolul 31 lit. c Codul familiei, în realitate, soțul dobânditor nu le-a destinat subiectiv, în concret și efectiv acestui scop, ci le-a atribuit folosinței comune și gospodăriei casnice. De remarcat este că s-au identificat în apartamentul din B,-,. A,. 3, ce constituia domiciliul ambelor părți, precum și că în certificatul de garanție al centralei termice se înscrie că utilizator este (), cu adresa de mai sus, împrejurare ce nu lasă loc vreunui dubiu în privința intenției de depășire a destinației de îndeplinire a activității profesionale a pârâtei.

Valoarea lor este de 5350 lei. S-a stabilit astfel prin expertiza întocmită de (televizor 350 lei, aragaz 350 lei, bibliotecă 1450 lei) și prin lucrarea lui (3200 lei pentru centrală prin metoda atribuirii unui spor de valoare apartamentului determinat de această dotare).

Apoi, reclamantul nu a contestat că efortul financiar de îmbunătățire a apartamentului, de 5352 lei, a fost depus exclusiv de către reclamantă.

Cele două considerente atrag o contribuție bănească proprie a pârâtei cu 10.702 lei mai mare decât a fostului său soț.

Cu toate acestea nu justifică o cotă mai mare decât a reclamantului. Prin deducerea acestei sume din veniturile reclamantului, cu care se hotărăște că acesta nu a contribuit la întregirea activului patrimonial, tot nu se produce un dezechilibru la contribuție în defavoarea reclamantului și, corelativ, nu sporește partea pârâtei. Între ei se menține și așa o diferență de efort financiar de 20.917 lei RON, ce profită reclamantului.

Acesta din urmă pretinde însă o contribuție egală, caz în care instanța este ținută să respecte dispoziția părții asupra drepturilor deduse judecății.

În dezlegarea problemei analizate trebuie să se menționeze că prezumția potrivit căreia fiecare soț a participat la agonisire, la îndeplinirea tuturor sarcinilor și datoriilor căsătoriei cu veniturile bănești pe care le-a realizat, cu excepția de mai sus, nu s-a înlăturat probator. Toate celelalte circumstanțe în fundamentarea unei contribuții mai mari a pârâtei, așa cum sunt descrise la fond prin întâmpinare și cerere reconvențională, în apel au rămas la stadiul unor simple afirmații. În cauză nu s-au produs dovezi în legătură cu aspectele semnalate, de natură a răsturna regula prezumată.

II. Critica vizând partajul nu este fondată. Prin acțiunea introductivă, reclamantul a pretins să se includă în lotul său terenul și casa în roșu. Poziția și-a menținut-o pe întreg parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, reiterându-o prin concluzii scrise. Judecătoria a urmat regulile cuprinse în capitolul privind procedura împărțelii judiciare din Codul d e procedură civilă. În acest cadru a observat cererea copartajului reclamant de acordare în întregime a celor două bunuri, dar și a pârâtei, de împărțeală în două unități locative, drept pentru care, văzând că nu este dată ipoteza articolului 67311alin. 1, unde se arată că "în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului instanța a dispus vânzarea bunului prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc", a procedat la alcătuirea loturilor după criteriile art. 6739și a satisfăcut cererea reclamantului.

Schimbarea opticii în calea de atac, pentru considerațiile din motive, semnifică numai o inconsecvență a reclamantului în propria apreciere a justeței împărțelii și prin sine nu atrage modificarea dorită. Capacitatea părții de a primi la partaj anumite bunuri trebuie evaluată în chiar momentul formulării cererii de atribuire. După ce i s-a dat eficiență cererii, o revocare a ei nu poate avea loc decât pentru o eroare de fapt sau, excepțional, pentru motive obiective deosebit de serioase care au intervenit în viața concret particulară a părților ulterior pronunțării sentinței. Ori elementele și factorii actuali - cu influență generală în derularea oricăror relații patrimoniale nu pot căpăta asemenea atribute.

În același timp, apelantul se declară nemulțumit de evaluarea imobilelor în prima etapă procesuală. Din verificarea cursului procesului se reține că expertizele efectuate nu au fost contestate. Din contră, toate valorile fixate prin probele de specialitate au fost însușite, făcându-se trimitere la ele la finalul cauzei, prin concluzii scrise. Nici în apel nu a înțeles să-și completeze probatoriul în acest sens. A persistat în concepția că vânzarea la licitația ar asigura o reală îndestulare a părților, dar reconsiderarea manierei de partaj nu va fi adoptată în ideea de mai sus.

III. În prim ciclu, codevălmașii au avansat cheltuieli de judecată (taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorarii avocațiale, onorarii de expert) de: 2567,9 lei reclamantul, 2100,8 lei pârâta. La partaj, părțile au dubla calitate de debitor și creditor, amândurora le profită operațiunea și fiecare trebuie să suporte cheltuielile corespunzător părții cuvenite. Compensarea lor se va face până la concurența sumei mai mici. O diferență de 500 lei se va acorda reclamantului întrucât în apel i s-a revizuit cota, iar pârâta nejustificat a contestat-

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea recursului, în principal, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul partajării celor două bunuri imobile prin atribuirea oricăruia dintre ele pârâtei, iar a celuilalt reclamantului, fără plata vreunei sulte, iar în subsidiar, casarea în parte a deciziei tribunalului și a sentinței judecătoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sub aspectul partajului bunurilor imobile.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că și pârâta a solicitat instanței de fond, prin întâmpinare, să-i fie atribuită casa în roșu și terenul după care a revenit asupra modalității de partaj a bunurilor imobile dând dovadă de inconsecvență, chiar și în fața instanței de apel, iar în cele din urmă a solicitat să-i fie atribuit apartamentul.

Pârâta a refuzat propunerile mai mult decât rezonabile ale reclamantului de a-i fi atribuite oricare dintre cele două imobile, fără plata vreunei sulte sau prin vânzarea imobilelor la licitație prin executorul judecătoresc și împărțirea prețului conform cotelor de contribuție.

Reclamantul a solicitat inițial casa și terenul pentru că pârâta locuia în apartament împreună cu copiii iar casa era ridicată doar în faza de "roșu", dar între timp situația s-a schimbat radical deoarece pârâta nu mai locuiește în apartament fiind mutată în com. jud. Valoarea de piață a casei și a terenului a scăzut în ultimul timp datorită crizei, față de valoarea făcută de experți la fond, iar acest imobil nu poate fi folosit, locuit ori închiriat ci, dimpotrivă, există cheltuieli care se fac cu conservarea casei. Apartamentul a fost închiriat de pârâtă și îi aduce venituri în mod constant.

Reclamantul nu are posibilități materiale de a finaliza casa deoarece J din veniturile realizate sunt afectate pensiei de întreținere pentru copii la care se adaugă banii necesari propriei sale întrețineri.

Valoarea de circulație a apartamentului a fost diminuată nejustificat prin evaluarea făcută la fond.

Nu este corectă reținerea instanței de apel cu privire la poziția procesuală a părților deoarece și pârâta a solicitat în repetate rânduri casa și terenul.

În mod greșit tribunalul a stabilit că art.67311pr.civ. nu este aplicabil deoarece nici una dintre părți nu folosește, nu dorește și nu are nevoie strictă de casa și terenul în litigiu, astfel încât se impune pentru asigurarea echității părților aplicarea art.67311pr.civ.

Pârâta refuză în mod nejustificat oferta reclamantului de a i se atribui oricare din cele două bunuri imobile fără plata sultei, prin refuzul acesteia dovedind rea credință. Pârâta urmărește în mod evident să obțină plata unei sulte de 143.367,5 lei, pe care reclamantul nu are cum să o achite, caz în care pârâta ar putea urmări imobilul iar acesta s-ar vinde în cadrul procedurii execuționale la un preț modic din care pârâta ar încasa sulta iar reclamantul ar rămâne cu foarte puțin sau chiar cu nimic.

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală ignorând principiile care guvernează partajul și interpretând în mod greșit prevederile art.6731pr.civ dar și criteriile prevăzute în art.6739pr.civ.

În subsidiar, reclamantul arată că se impune casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, fiind necesară administrarea unor probe pentru a se vedea dacă se justifică sau nu aplicarea art.67311pr.civ. constând în interogatoriul suplimentar luat pârâtei, probe cu acte privind domiciliul, ocupația părților, relații de la agenții imobiliare și experți privind evoluția pieței imobiliare și martori, pentru a se stabili existența motivelor serioase care-l determină pe reclamant să nu accepte casa și terenul, care justifică scoaterea la vânzare, prin executor judecătoresc, a celor două imobile și împărțirea prețului, soluție apreciată ca fiind echitabilă pentru ambele părți.

Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantului ca netemeinic și nelegal precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată (26-28).

În susținerea poziției procesuale pârâta intimată a arătat că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat partajarea imobilelor prin atribuirea terenului și a casei în favoarea lui, iar a apartamentului, în favoarea pârâtei, cu plata unei sulte egalizatoare. La momentul judecării cererii reclamantului de către instanța de fond pârâta nu a fost de acord cu împărțirea celor două imobile deoarece valoarea de circulație a terenului și a casei era cu mult mai mare decât valoarea de circulație a apartamentului, motiv pentru care a solicitat partajarea acestui imobil în natură însă instanța de fond a socotit că nu este posibilă partajarea în natură a casei și a terenului și a dispus atribuirea acesteia în favoarea reclamantului.

Acesta este motivul pentru care pârâta nu a avut o atitudine consecventă cu privire la partajul celor două imobile. De asemenea, pârâta arată că apartamentul constituie unicul domiciliu al familiei compusă din 5 persoane, respectiv pârâta, trei copii minori rezultați din căsătoria părților și un copil major dintr-o altă căsătorie care a fost înfiat de către recurent.

Afirmația recurentului referitoare la închirierea apartamentului este neadevărată deoarece pârâta a fost angajată în loc., jud.N, unde i-a fost concesionat un spațiu în vederea deschiderii unui cabinet medical compus din două camere și dependințe din care una a fost amenajată ca spațiu de locuit.

De asemenea, pârâta invocă excepția insuficientei timbrări a recursului, arătând că recursul nu este legal timbrat, excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de către reclamant, precum și, faptul că cererea pârâtului având ca obiect atribuirea oricăreia dintre cele două imobile pârâtei, fără plata vreunei sulte, reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în recurs, conform art.316 raportat la art.294 alin.1 pr.civ.

Totodată, învederează instanței că motivele invocate de recurent vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia. Chiar dacă recurentul invocă art.304 pct.9 pr.civ. în cuprinsul motivelor de recurs nu arată în ce sens hotărârea atacată este dată cu greșita aplicare a legii.

În probațiune recurentul a depus un set de 4 fotografii color reprezentând imobilul construcție și înscrisurile intitulate "fișă de vânzare-evaluare" provenind de la agențiile imobiliare - Imobil, Decor, din mun. B, privind evaluarea casei de locuit în roșu făcută de agenții imobiliari (12-19), precum și, o declarație autentificată sub nr.2320/04.12.2009, de și, prin care arată că este de acord cu partajarea celor două imobile prin atribuirea oricăruia dintre ele reclamantului, respectiv pârâtei, fără plata vreunei sulte compensatorii, iar în cazul în care i se va atribui apartamentul, renunță la plata sultei de 143.367,50 lei, stabilită prin decizia civilă nr.47/A/14.05.2009 a Tribunalului Bistrița N (36).

Pârâta intimată a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: CI seria - nr.- pe numele, CI seria - nr.- pe numele, CI seria - nr.- pe numele, din care rezultă faptul că aceștia au domiciliul situat în mun.B,-,.A,.3 jud.B N; contractul de concesiune nr.2514 din 25.07.2007 încheiat între com. reprezentată prin primar și pârâta medic, titular al cabinetului medical, având ca obiect concesionarea a 89 mp. spațiu pentru desfășurarea activității medicale, respectiv: cabinet medical, cameră de gardă, bucătărie, grup social, 50% sală de așteptare și 50% centrală termică, pentru un termen de 49 ani de la data semnării contractului; un set de 21 de fotografii color reprezentând casa și terenul în litigiu (29-32; 37-57).

Conform art.137 alin.1 pr.civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, instanța se va pronunța asupra excepției insuficientei timbrări a recursului și asupra excepției insuficientei timbrări a apelului declarat de pârât, excepții invocate de pârâta intimată prin întâmpinare.

Având în vedere că prin cererea de recurs reclamantul nu a contestat valoarea imobilelor supuse partajului, ci doar s-a referit la scăderea valorii de circulație a imobilelor ca un argument în sprijinul criticii privind modalitatea de partaj a imobilelor, Curtea constată că recursul pârâtului este legal timbrat cu suma de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru anexată prin chitanța aflată la fila 10 din dosar și suma de 0,15 lei reprezentând timbru judiciar anexat la fila 4 din dosar.

Având în vedere că în ședința publică din 25.09.2009, Curtea a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 844,44 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei aferente apelului, sub sancțiunea dării în debit, iar acesta s-a conformat dispoziției instanței și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 844,50 lei și a timbrului judiciar în sumă de 3 lei anexat la fila 25 din dosar, Curtea va respinge excepția insuficientei timbrări a recursului, precum și excepția insuficientei timbrări a apelului, ca nefondate.

Susținerea pârâtei intimate referitoare la faptul că cererea pârâtului privind atribuirea oricăreia dintre cele două imobile, la oricare dintre părți, fără plata vreunei sulte, a fost formulată pentru prima dată în calea de atac a recursului astfel încât este inadmisibilă raportat la art.316 coroborat cu art.294 alin.1 pr.civ. este nefondată deoarece verificând înscrisurile din dosarul de apel, Curtea constată că prin cererea înregistrată la data de 11.12.2008 la Tribunalul Bistrița N, reclamantul a arătat că își precizează poziția exprimată în cererea de apel în sensul că nu solicită reevaluarea celor două imobile, ci doar propune următoarea modalitate de partajare: atribuirea oricăruia dintre imobile pârâtei, iar a celuilalt reclamantului, fără plata vreunei sulte și aplicarea dispozițiilor art.67311pr.civ. adică vânzarea celor două imobile prin executorul judecătoresc și împărțirea prețului (21 dosar apel).

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Astfel, conform art.304 pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai în situațiile prevăzute de pct.1 - pct.9 și numai pentru motive de nelegalitate.

Motivele de recurs referitoare la faptul că: de la momentul pronunțării deciziei în apel și până în prezent, situația de fapt s-a schimbat radical în sensul că pârâta nu mai locuiește în apartament, fiind mutată în com. jud.N; apartamentul este închiriat de pârâtă și îi aduce venituri; reclamantul nu are posibilități materiale de a finaliza casa; reclamantul nu are posibilitatea de a achita sulta stabilită în apel iar pârâta ar putea urmări imobilul în cadrul procedurii execuționale; pârâta refuză în mod nejustificat oferta propusă de reclamant de partajare a celor două imobile, fără plata vreunei sulte, constituie în realitate critici care vizează netemeinicia hotărârii atacate și care implică o reapreciere a stării de fapt prin reexaminarea probelor administrate astfel încât aceste motive de recurs sunt considerate de C ca fiind inadmisibile având în vedere că art. 304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.

Motivul de recurs privitor la diminuarea valorii de circulație a casei și terenului față de evaluarea făcută de experți la fond, precum și, diminuarea nejustificată a valorii de circulație a apartamentului de către experți nu este întemeiat.

Aceasta deoarece reclamantul nu a formulat în fața primei instanțe, obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert, care a stabilit valoarea terenului la prețul de circulație de 161.024 lei și la raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert ing., care a stabilit valoarea de circulație a casei, la 241.311 lei și a apartamentului, la suma de 109.985 lei, dar și a îmbunătățirilor la acest apartament la suma de 5.352 lei.

De asemenea, în calea de atac a apelului deși reclamantul a invocat ca motiv de apel faptul că bunurile imobile au fost greșit evaluate la fond, apreciind că valoarea acestora nu corespunde cu cea indicată pe piața imobiliară, în ședința publică din 05.02.2009 reclamantul a arătat, în mod expres, că nu solicită efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilelor în apel întrucât valoarea reală nu poate fi determinată prin proba tehnică ci numai în cadrul vânzării imobilelor prin licitație publică în procedura prevăzută de art.67311pr.civ. (31 dosar apel).

Având în vedere conduita procesuală a reclamantului care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la rapoartele de expertiză tehnică judiciară având ca obiect evaluarea imobilelor în litigiu și că nu a solicitat administrarea unei noi expertize în apel privind reevaluarea imobilelor, Curtea reține că reclamantul a achiesat la valorile de circulație ale imobilelor stabilite de experți astfel încât motivul de recurs având ca obiect casarea hotărârilor date de instanțele de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru administrarea probei cu înscrisuri (domiciliul, ocupația părților, relații de la agenții imobiliare și experți privind evoluția pieței imobiliare) și cu martori, pentru stabilirea existenței motivelor serioase care îl determină pe reclamant să nu accepte terenul și casa este apreciat ca fiind nefondat întrucât din vastul material probator administrat în cauză rezultă fără echivoc toate împrejurările mai sus menționate.

Motivul de recurs, referitor la faptul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale și principiile care guvernează procedura partajului este considerat de C ca fiind nefondat.

Art.6734alin.1 și 2 teza I pr.civ. nu este aplicabil în speță deoarece, în mod constant, deși reclamantul și-a arătat disponibilitatea inclusiv în calea de atac a recursului, părțile nu au ajuns la o înțelegere potrivit învoielii lor, considerent pentru care în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art.6735alin.1 teza I și alin.2 pr.civ potrivit cărora, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte care se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de coproprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Instanța va face împărțeala în natură și procedează la formarea și atribuirea lor. În cazurile în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.

Totodată, la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute în art.6739pr.civ. respectiv de mărirea cotei părți ce se cuvine fiecărui codevălmaș, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, precum și faptul că pârâta, înainte de a se cere împărțeala, a făcut îmbunătățiri cu acordul reclamantului la apartamentul în litigiu.

Susținerea recurentului referitoare la schimbarea domiciliului pârâtei de la momentul pronunțării deciziei în apel nu poate fi reținută de C ca fiind reală, deoarece pârâta, în fața primei instanțe, prin cererea înregistrată la data de 27.09.2007 a arătat că are domiciliu actual în com.,-, jud. N, unde a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură astfel încât de la această dată reclamantul recurent a cunoscut împrejurarea mai sus relevată.

Critica recurentului referitoare la incidența în speță a prevederilor art.67311alin.1 pr.civ. potrivit cărora, în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată, dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc, nu este întemeiată.

Textul legal mai sus menționat nu este aplicabil în cauză deoarece pe de o parte, reclamantul omite a observa că procedura partajului are ca obiect masa tuturor bunurilor comune care cuprinde atât bunuri imobile cât și bunuri mobile astfel încât este posibilă partajarea în natură, iar pe de altă parte, fiecare dintre cele două părți au solicitat atribuirea în lotul său a casei și terenului sau a apartamentului, cu o oarecare inconsecvență în calea de atac a apelului, astfel încât nu se poate susține că niciunul dintre codevălmași nu au cerut atribuirea imobilelor. Mai mult decât atât, reclamantul a solicitat în fața instanței, în mod constant, ca în lotul său să fie incluse casa și terenul, iar în lotul pârâtei să fie inclus apartamentul și bunurile mobile, cu plata sultei în favoarea pârâtei. Împrejurarea că nici una dintre părți, nu dorește, nu folosește și nu are nevoie de casa și terenul în litigiu nu este de natură să ducă la concluzia că, în aceste condiții, se impune aplicarea art.67311alin.1 pr.civ. prin vânzarea acestora și împărțirea prețului.

Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat, în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 și art.312 alin.3 teza II pr.civ. și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală.

În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.271 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 2.622,69 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, constând în onorariu avocațial în sumă de 2.300 lei (60) și cheltuieli de transport în sumă de 322,69 lei (61, 62). În privința cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea a trei zile de lucru, Curtea reține că acestea nu au fost dovedite conform art.1169 civ. motiv pentru care nu le-a inclus în cuantumul total al cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 47/A/ din 14 mai 2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 2.622,69 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

--- - --- - -- -

GREFIER

-

RED./MB

04.01.10/4 ex.

jud.fond:

jud.apel:;

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...  Stabilire paternitate. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Oradea →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2939/2009. Curtea de Apel Cluj