Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 351
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta-intimată, și pe intimații-recurenți, având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei civile numărul 44 din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta-intimată și intimații recurenți, asistați de av. ce răspunde și pentru intimatul-recurent
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată;
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul la dezbateri.
Av., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurenta-intimată și respingerea recursurilor formulate de celelalte părți.
Pe recursul formulat de, apărătorul acesteia arată că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată și aac onstatat că apartamentul în litigiu a fost dobândit în indiviziune de soții și în cotă de și soții și în cotă de . S-a dispus ieșirea din indiviziune imobilul fiind atribuit recurentei-intimate cu obligarea la plata sultei. De asemenea, instanța de fond a reținut că a adus îmbunătățiri imobilului în valoare de 7576 lei
Împotriva sentinței instanței de fond au formulat apel atât și cât și. Motivele de apel formulate sunt identice atât cele formulate de și de la fila 7 din dosarul tribunalului cât și cele formulate de de la fila 36 din același dosar. Pe acest considerent instanța le-a pus în vedere să-și precizeze motivele de apel. Așa cum rezultă de la fila 102 critică sentința sub aspectul includerii în categoria îmbunătățirilor a sumei de 3384 lei. La fila 108 instanța a luat act de precizările formulate de fostul soț în sensul că acesta critică sentința sub aspectul includerii în categoria îmbunătățirilor a sumei de 3384 lei.
Raportat la această împrejurare apărătorul recurentei-intimate solicită să se constate că instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut. Deși și precizează în mod expres că îmbunătățirile valorează 226 lei iar în urma deducerii lor rezultă suma de 3966 lei ce ar putea reprezenta dreptul de creanță al reclamantei iar critică sentința sub aspectul includerii în categoria îmbunătățirilor a sumei de 3384 lei, Tribunalul Iași acordă ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, apărătorul recurentei-intimate solicită să se constate că și valoarea de circulație a imobilului a fost greșit stabilită, eroare ce provine din diferența de curs valutar. Față de acest aspect solicită să se constate că valoarea corectă a apartamentului este cea indicată în expertiza și avută în vedere de Judecătoria Iași, respectiv 219.381 lei.
Referitor la modalitatea în care instanța de apel a soluționat chestiunea referitoare la cheltuielile de judecată solicită să se constate că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul că deși s-au compensat taxele de timbru și onorariile de avocat, onorariul pentru expert a fost considerat cheltuială comună în condițiile în care acesta a fost achitat exclusiv de.
Pentru toate aceste considerente, apărătorul recurentei-intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av. pentru intimații-recurenți, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de având în vedere că din cuprinsul motivelor de apel formulate de se poate distinge faptul că s-a solicitat excluderea din categoria îmbunătățirilor a sumelor de bani care reprezintă zugrăveli dar și a altor sume reprezentând îmbunătățiri enumerate de reclamantă la punctele 1 - 7 din lista depusă la dosarul de fond. A rămas în discuție doar suma de 4.192 lei ce reprezintă contravaloarea celorlalte lucrări. Eronat s-a interpretat că prin precizările depuse în vederea calculării taxelor de timbru s-a renunțat la celelalte cereri.
De asemenea, arată că instanța de apel a avut în vedere valoarea de schimb leu-euro la momentul depunerii lucrării, respectiv în luna noiembrie și nu în luna octombrie. În ce privește onorarul de expert, apărătorul intimaților-recurenți arată că la acesta au contribuit și și și solicită respingerea cererii formulate de recurenta-intimată.
Pe recursul intimații-recurenți, av. solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat motivat de faptul că în mod greșit instanța a reținut că părțile au avut o cotă egală la dobândirea imobilului supus partajării. Prețul imobilului în valoare de 4.300.000 lei a fost achitat în exclusivitate de și cu sumele provenite din vânzarea unui imobil aflat în Am demonstrat în cauză că prețul apartamentului a fost de 4,3 mil. și nu de 200.000 lei prin trimitere la prețurile imobilelor din acea perioadă, respectiv anul 1993. Înscrierea foștilor soți în toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare a fost una formală și a fost determinată de relațiile bune în care ei se aflau la acea dată.
Av. solicită și admiterea recursului cu privire la cheltuielile de judecată întrucât instanța de apel nu a avut în vedere înscrisurile depuse și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și atribuirea apartamentului soților și întrucât contribuția recurentei la dobândirea imobilului este modică. Solicită cheltuieli de judecată.
Av., având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de, și. Referitor la faptul că ar fi contestat sentința instanței de fond susținerile sunt nereale. In fața instanței de apel s-a solicitat o cotă de 100% pentru și iar în momentul când s-a pus problema timbrării părțile au formulat precizări iar a criticat sentința sub aspectul includerii în categoria îmbunătățirilor a sumei de 3384 lei și nu s-a timbrat pentru o cotă de 100%. S-a încercat în cauză înlăturarea consemnărilor din două contracte autentice prin declarația unui martor în vârstă de 66 de ani asupra unor fapte ce au avut loc acum 15 ani. Se susține că apartamentul din I ar fi fost cumpărat cu prețul obținut din vânzarea unei proprietăți din B, dar imobilul din Iaf ost cumpărat în 1993 iar proprietatea din Baf ost vândută în octombrie 1993. De asemenea, se afirmă că prețul din contract nu este real și se face trimitere la un anunț dintr-un ziar dar apartamentul din I este dobândit de la soții ce, la rândul lor, l-au dobândit de la RA Locuința la prețul de 183.621 lei cu o zi înainte de încheierea contractului cu.
Pentru aceste motive av. solicită respingerea recursurilor formulate de, și.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1050/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și -, s-a admis în parte cererea conexă formulată de pârâții-reclamanți și în contradictoriu cu pârâta-reclamantă și pârâtul, s-a constatat că apartamentul nr. 6 situat în I, Calea nr. 10, -A,. B,. 2, este dobândit în indiviziune de soții și a căror cotă este de și de foștii soți și a căror cotă este de ; s-a constatat că masa bunurilor comune dobândită de foștii soți și este formată din cota de din apartamentul mai sus menționat, în valoare de 109 690 lei; s-a constatat că foștii soți și au avut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, respectiv cota de câte din imobil, în valoare de 54 845 lei; s-a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobil și îl atribuie reclamantei; a fost obligată reclamanta să achite următoarele sulte: pârâților și suma de 109 690 lei și suma de 54 845 lei; s-a constatat că reclamanta - pârâtă a efectuat prin eforturi proprii următoarele îmbunătățiri la imobilul supus partajării:
1. La camera de zi - pardoseli gresie - 715 lei
- zugrăveli interioare la pereți și tavane - 1 252 lei
2. la bucătărie - chiuvetă emailată - 151 lei
3. la camera 1 - pardoseli din parchet lamelar - 553 lei
- zugrăveli interioare la pereți și tavan 1 066 lei
4. la B mare - pardoseli gresie - 188 lei
- placaje faianță - 1 680 lei
- echipare cameră baie ( set ) - 413 lei
5. la camera 2 - pardoseli din mochetă textilă - 492 lei
- zugrăveală interioară la pereți și tavane - 1 066 lei
TOTAL - 7 576 lei
Au fost obligați pârâții - reclamanți și să achite reclamantei suma de 3788 lei, iar pe pârâtul - reclamant să achite tot reclamantei suma de 1894 lei cu titlu cotă parte din îmbunătățiri.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți (cu titlu onorarii avocat) și obligați pârâții - reclamanți ȘI să achite reclamantei suma de 350 lei cu titlu cheltuieli de judecată (onorarii experți) și pe să achite aceleiași reclamante suma de 175 lei cu același titlu.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- reclamanta a solicitat in contradictoriu cu pârâții, și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătorie ei cu ultimul dintre pârați și ieșirea tuturor din indiviziune.
In fapt reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu în perioada 18.03.1989 - 14.10.2002, iar la 17.10.1993 împreună cu părinții soțului său, respectiv pârâții si au dobândit un apartament situat in I, Calea, nr. 10, - 4- A,. B,. 2,. 6.
A solicitat reclamanta ieșirea din indiviziune cu privire la acest apartament și să-i fie atribuit apartamentul cu obligarea ei la plata sultei corespunzătoare, însă mai solicită să fie scăzute din valoarea imobilului contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de ea la imobil după desfacerea căsătoriei, din resurse proprii.
Pârâții, prin întâmpinare au solicitat să se constate ca au o cotă de 100% la dobândirea acestui imobil, precum si la investițiile făcute ulterior, prin cheltuiala lor exclusive. Au susținut ca foștii soți si nu au nici o contribuție la dobândirea acestui apartament.
La rândul lor, pârâții și au formulat o cerere de partajare a aceluiași imobil, în contradictoriu cu si, cerere care a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr-.
Dat fiind că cele doua cereri au aceleași părți și același obiect, prin încheierea din 20.11.2006 s-a dispus conexarea judecății celor doua cauze.
Analizând cauza de față din prisma probatoriilor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:
soți și au fost căsătoriți în perioada 18.03.1989 - 14.10.2002, așa cum reiese din sent civ 20 966/2002 a Judecătoriei Iași. Aceștia au și un copil, care prin aceeași sentință a fost încredințat spre creștere și educare mamei.
În timpul căsătoriei, respectiv la 17.09.1993, prin contractul autentificat sub nr. 25487 aceștia, împreună cu părinții pârâtului, respectiv cu și au cumpărat în indiviziune, fără a se menționa cotele, apartamentul situat în I, Calea, nr. 10, -4-A,. B,. 2,. 6.
În ceea ce îi privește pe foștii soți și, cota care urmează a se determina din imobil reprezintă bunul lor comun.
La stabilirea cotelor din imobil pe carele-au cumpărat pe de o parte soții, iar pe de altă parte soții și, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
- raportat la data cumpărării imobilului - 17.09.2003 și la prețul acestuia așa cum e menționat în contractul de vânzare - cumpărare - 200 000 lei, după cum reiese din cartea de muncă a numitei, aceasta s-a angajat la 01.12.1992 cu un salariu de 28 425 lei, iar la 01.10.1993 avea un salariu de 58 750 lei. La rândul său se angajase în august 1992 cu un salariu de 19 150 lei, iar la 01.07.1993 avea un salariu de 48 065 lei. cumulative ale celor doi foști soți pe o lună, la momentul cumpărării imobilului însumau peste 100.000 lei, ceea ce reprezintă din valoarea prețului achitat.
- în același sens este și depoziția martorei, foștilor soți și ( fila 115 dosar), care arată că cei doi își doreau foarte mult să cumpere o casă, pe care au cumpărat-o împreună cu părinții pârâtului.
- nu pot fi primite susținerile pârâților - reclamanți și în sensul că doar ei au cumpărat acest imobil motivat de faptul că ceilalți coproprietari abia se angajaseră și aveau venituri modice, sau pentru că ei abia vânduseră un alt imobil - o casă în Astfel, așa cum reiese din contractul depus la fila 36 dosar casa a fost vândută la 12.10.1993, deci după data cumpărării apartamentului în discuție. Mai mult așa cum reiese din răspunsul la interogatoriu dat de - fila 112 dosar - cu o anumită perioadă înainte aceștia cumpăraseră un teren în mun.
Raportat la toate aceste considerente, concluzia finală este aceea că cele două familii au contribuit în mod egal la dobândirea apartamentului în discuție, dobândind câte o cotă de din acesta.
În consecință, cota de din acest apartament constituie, potrivit art. 30 din fam, bunul comun al foștilor soți și.
Mai departe, în ceea ce privește cota de contribuție a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea cotei de din imobil, instanța a avut în vedere faptul că așa cum ama arătat cei doi au avut venituri aproximativ egale, că există o prezumție legală privind contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, dar și faptul că nu s-a contestat această prezumție, astfel că va stabili pentru aceștia cote egale de contribuție.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la apartament, deși pârâții - reclamanți au susținut că au făcut pe cheltuiala lor exclusivă următoarele lucrări de investiții: centrala termica, calorifere noi, geamuri termopan, închidere balcoane, modernizare baie ( obiecte sanitare noi, înlocuire țevi, baterii, montare gresie si faianță), refacere si înlocuire rețea, tencuieli, tâmplărie interioara, zugrăveli si vopsitorii, pe de o parte nu au dovedit în întregime efectuarea acestora, iar pe de altă parte din probatoriile efectuate reiese că unele dintre aceste lucrări au fost efectuate după separația în fapt a soților și -.
Expertizele tehnice în construcții efectuate în cauză au stabilit existența unor îmbunătățiri, dar în anexa 2 raportului de expertiză s-a stabilit și vechimea acestor îmbunătățiri, aceasta fiind între 3 și 6 ani, perioadă care se situează cu mult după data la care apartamentul a fost dobândit.
De altfel în cuprinsul obiecțiunilor formulate de pârâții - reclamanți și, aceștia afirmă la pct. II că la îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei i-au ajutat pe cei doi soți, ceea ce înseamnă că implicit recunosc că acestea au fost făcute împreună și nu exclusiv pe cheltuiala lor.
Mai mult și depozițiile martorilor și Lipșa I C se coroborează cu constatările expertului, dar și cu înscrisurile depuse de reclamanta - pârâtă din care reiese că ea a fost cea care a realizat lucrările privind montarea gresiei, a faianței, a instalației sanitare, etc.
În ceea ce privește centrala termică și tâmplăria termopan, din aceleași probatorii mai sus enumerate, dar și din depozițiile martorelor E și, reiese că acestea s-au efectuat în timpul căsătoriei, însă după cum am arătat mai sus, nu se poate reține o contribuție exclusivă a pârâților - reclamanți la efectuarea acestor investiții.
Plecând de la premiza că toate aceste lucrări de îmbunătățire sunt de natură a spori valoarea imobilului, iar acest de spor beneficiază toți proprietarii, la stabilirea valorii de circulație a bunului au fost incluse și aceste îmbunătățiri, astfel că valoarea reținută de instanță este cea care reiese din raportul de expertiză ( foarte apropiată de cea stabilită de expertul consultant - ) respectiv de 219 380 lei.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate doar de către reclamanta - pârâtă, raportat la considerentele mai sus arătate, coroborat cu faptul că acesta a susținut că pentru realizarea lor a contractat anumite credite, din însumarea acestor sume rezultate din contractele depuse la dosarul cauzei, reieșind o sumă totală de aproximativ 8 000 lei, raportat așa cum am arătat și la vechimea lucrărilor, dar și la depozițiile martorilor, instanța urmează a reține că aceste îmbunătățiri sunt:
1. La camera de zi - pardoseli gresie - 715 lei
- zugrăveli interioare la pereți și tavane - 1 252 lei
2. la bucătărie - chiuvetă emailată - 151 lei
3. la camera 1 - pardoseli din parchet lamelar - 553 lei
- zugrăveli interioare la pereți și tavan 1 066 lei
4. la B mare - pardoseli gresie - 188 lei
- placaje faianță - 1 680 lei
- echipare cameră baie ( set ) - 413 lei
5. la camera 2 - pardoseli din mochetă textilă - 492 lei
- zugrăveală interioară la pereți și tavane - 1 066 lei
TOTAL - 7.576 lei
Față de aceste îmbunătățiri, care aduc un spor de valoare imobilului și profită tuturor coproprietarilor, reclamanta are un drept de creanță împotriva acestora, proporțional cu cota fiecăruia.
În temeiul art. 728 cod civil s-a dispus ieșirea părților din indiviziune.
Dat fiind că imobilul nu este comod partajabil în natură, raportat la prevederile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, având în vedere că de peste 5 ani în imobil locuiește reclamanta - pârâtă, că acesta a făcut îmbunătățiri la imobil și i-a fost încredințată spre creștere și educare fiica sa minoră, de asemenea dat fiind că aceasta locuiește și lucrează în I, spre deosebire de celelalte părți, instanța a atribuit acesteia apartamentul, obligând-o la plata sultelor corespunzătoare cotelor celorlalți coproprietari.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții reclamanți și și de pârâtul -.
Prin decizia civilă nr. 44 din 21 ianuarie 2009 Tribunalului Iași se admite apelurile declarate de pârâții-reclamanți și și de pârâtul -- împotriva sentinței civile nr. 1050/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Constată că valoarea imobilului asupra căruia părțile sunt în indiviziune este de - lei (valoarea de circulație - lei mai puțin îmbunătățirile de 15347 lei).
Constată că reclamanta-pârâtă și pârâtul -- au dobândit în timpul căsătoriei, prin cote de contribuție de 50 %, din imobilul - apartament nr. 6 situat în I, Calea nr. 10, -.4 A,. B,. 2, în valoare totală 223.582 lei, la care se adaugă îmbunătățiri în valoare de 14468 lei.
Obligă pe reclamanta-pârâtă să achite următoarele sulte:
- pârâților-reclamanți și suma de - lei;
- pârâtului -- suma de 63129 lei;
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți (cu titlu de onorarii avocat și taxe de timbru) și pârâții-reclamanți și să achite reclamantei - suma de 94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe să achite aceleiași reclamante suma de 147 lei cu același titlu.
restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata la plata sumei de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul.
Respinge cererea apelanților și privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prima critică adusă de pârâții și vizează prețul real de achiziționare a imobilului în litigiu și legat de aceasta cota de contribuție a soților și la dobândirea cotei de . Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25487/17.09.1993 la notariatul de Stat al Județului I, căsătorit cu și căsătorit cu, au cumpărat în indiviziune, apartamentul nr. 6, situat în I, Calea nr. 10, -.4A,. B,. 2 pentru suma de 200.000 lei.
Argumentul invocat de apelanții și în dovedirea contribuției exclusive la dobândirea imobilului, nu poate fi reținut întrucât a fost susținut pentru prima dată doar în prezenta cale de atac, nefăcând nici o referire la prima instanță cu privire la faptul că prețul de achiziție a bunului ar fi fost mai mare decât cel trecut în contract, și, mai mult, nu a fost probat. Legat de acest aspect, declarația autentificată a numitului (fila 68 dosar apel) care a cumpărat de la cei doi apelanți un alt imobil este lipsită de relevanță, acesta având cunoștință doar despre faptul că și i-au cerut un avans din prețul imobilului motivându-i că intenționau să cumpere un imobil în I, pentru fiul lor. În condițiile în care nu a constatat în mod nemijlocit care a fost destinația banilor plătiți de el cu titlu de avans, declarația acestuia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator, fiind de altfel infirmată de cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25487/17.09.1993. Raportat la conținutul acestui înscris, la veniturile realizate de soții -, astfel cum sunt reflectate în actele depuse la dosarul de fond și la susținerile făcute la fond de pârâții-reclamanți și, în dovedirea contribuției exclusive, se constată că în mod just prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost dobândit în cote de 50 % de soții și și respectiv de 50 % de soții și.
În ce privește contestația cotei de contribuție egală a reclamantei la dobândirea a 50 % din imobilul în litigiu, se reține că acest aspect vizează raporturile patrimoniale dintre soți, astfel că pârâții-apelanți și nu au un interes legitim în stabilirea acestui aspect, apelantul neînțelegând să critice sentința instanței de fond în acest sens.
În ce privește valoarea de circulație a apartamentului în litigiu, se reține că aceasta a fost stabilită prin expertiza, instanța încuviințând și cererea reclamantei privind desemnarea unui expert consultant în persoana d-lui. Expertiza efectuată de acesta din urmă a stabilit valoarea de circulație a apartamentului la -,74 lei în timp ce expertiza a reținut valoarea de -,5 lei. Pârâții-reclamanți au formulat obiecțiuni la expertiza doar în ce privește îmbunătățirile aduse apartamentului însă instanța de control judiciar reține că valoarea stabilită de această expertiză are la bază o eroare de calcul generată de cursul valutar greșit avut în vedere. Astfel, cursul euro/lei la data efectuării lucrării era de 3,4344 lei, în raport de care valoarea de circulație a apartamentului este de - lei, valoare ce urmează a fi reținută în cauză. Din această valoare urmează a fi scăzute lucrările de îmbunătățiri efectuate la apartament. Expertiza a determinat lucrările efectuate la apartament care urmează a fi reținute în raport de natura acestora și de momentul efectuării lor. Astfel, nu pot fi considerate îmbunătățiri lucrările de întreținere cum ar fi zugrăvelile interioare astfel că nu vor fi avute în vedere, în acest sens zugrăvelile la camera de zi evaluate la - lei ROL, zugrăvelile la camera 1 evaluate la - lei ROL zugrăvelile la camera 2 evaluate la - lei. În raport de momentul la care au fost efectuate se reține ca fiind contribuția soților și următoarele: pardoseli din plăci sau pișcoturi din gresie glazurată la bucătărie - 397 lei, tâmplărie pv.c + geam termopan - 7791 lei, montare chiuvetă emailată bucătărie - 151 lei, pardoseli din parchet lamelar la camera 1 - 553 lei, pardoseli din plăci sau pișcoturi din gresie glazurată la B mică - 1079 lei, placaje cu faianță la interior la B mică - 1088 lei, pardoseli din mochetă textilă la camera 2 - 491 lei, instalația electrică - 1623 lei și centrala termică - 2500 lei, în total 14468 lei. La acestea se adaugă îmbunătățirile efectuate de, după divorț, cu contribuție exclusivă, în valoare de 879 lei (pardoseli din plăci sau pișcoturi din gresie glazurată la camera de zi și la B mare).
Raportat la aspectele reținute, tribunalul va constata că valoarea imobilului asupra căruia părțile sunt în indiviziune este de - lei (valoarea de circulație - lei, mai puțin îmbunătățirile de 15347 lei). De asemenea, va constata că reclamanta-pârâtă și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, prin cote de contribuție de 50 %, din imobilul în litigiu în valoare de - lei la care se adaugă îmbunătățirile în valoare de 14468 lei.
Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a atribuit apartamentul reclamantei care a suportat cheltuielile de întreținere a apartamentului, a efectuat și lucrări de îmbunătățire pe cheltuială exclusivă, nu mai are alte posibilități locative.
În vederea egalizării loturilor, se impune ca reclamanta să achite cu titlu de sultă următoarele sume: - lei pârâților-reclamanți și și 63.129 lei pârâtului -.
Se reține în raport de cele expuse că în mod greșit prima instanță a reținut un drept de creanță al reclamantei constând în îmbunătățirile efectuate la apartament pe cheltuiala exclusivă și a obligat pârâții reclamanți și pârâtul la plata acestora în condițiile în care, în urma atribuirii apartamentului reclamantei, îmbunătățirile efectuate îi profită doar acesteia. Prin urmare, tribunalul constată întemeiate criticile pârâților-apelanți cu privire la valoarea de circulație a apartamentului, îmbunătățirile efectuate (sub aspectul determinării acestora și al valorii lor, nu și în ce privește contribuția lor la efectuarea lucrărilor reținute ca fiind efectuate în timpul căsătoriei soților, pârâții-reclamanți neproducând nici o dovadă în sensul menționat), precum și în ce privește cheltuielile de judecată. Referitor la acest ultim aspect se reține că se impune a fi compensate taxele de timbru din cererea principală și conexă, onorariile avocat, impunându-se a se analiza cheltuielile comune litigiului - onorariul pentru expertiza (expertul fiind solicitat ca expert consultant de reclamantă, onorariul plătit acestuia rămâne în sarcina reclamantei). Se reține astfel că din onorariul fixat - 588 lei fiecărei părți îi revenea câte 147 lei, din suma totală achitând doar 200 lei, diferența fiind plătită de reclamantă. Prin urmare, față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă pârâții-reclamanți vor fi obligați să achite reclamantei suma de 94 lei iar pârâtul 147 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Mai trebuie menționat că reclamanta a mai achitat pentru expertiza în plus suma de 500 lei care nu poate fi însă pusă în sarcina celorlalte părți, întrucât excede onorariului solicitat de expert și încuviințat de instanță.
Se reține, de asemenea, ca fiind întemeiate criticile formulate de pârâtul referitor la îmbunătățirile aduse apartamentului și la dreptul de creanță stabilit în favoarea reclamantei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, va admite apelurile formulate, va schimba în parte sentința atacată în sensul menționat și va păstra restul dispozițiilor sentinței primei instanțe ce nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata sumei de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar) către apelantul -.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta -pârâtă și pârâții - și și.
Prin cererea de recurs formulată de reclamanta se aduc următoarele critici:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut iar hotărârea cuprinde motive contradictorii decizia tribunalului fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Aceasta deoarece împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel pârâții -intimați care au invocat aceleași motive ca și cele invocate la fond.
Ulterior, la data de 8 octombrie 2008 pârâtul și-a precizat motivele de apel în sensul că a precizat expres că înțelege să conteste sentința primei instanțe numai în ceea ce privește includerea în categoria îmbunătățirilor aduse imobilului a sumei de 3384 lei.
Aceleași susțineri au fost făcute și de către apelanții și.
Rezultă că însăși apelanții -pârâți recunosc dreptul de creanță al recurentului, respectiv îi recunoaște în cuantum de 4192 lei, iar și îl recunosc în limita sumei de 3966 lei.
În pofida acestor susțineri tribunalul acordă ceea ce nu s-a cerut atunci când a stabilit cuantumul îmbunătățirilor aduse de recurentă apartamentului numai la suma de 879 lei.
Raportat la acest aspect decizia tribunalului conține motive contradictorii, în sensul că reține instanța de apel că îmbunătățirile reținute ca fiind contribuția ambilor soți s-ar fi determinat prin raportare la momentul la care au fost efectuate fără însă a se indica și cum s-a stabilit acest moment de către instanță.
Deși instanța de apel reține că părțile au fost căsătorite în perioada 18.03.1989 -14.2003 nu analizează probele administrate în ceea ce privește îmbunătățirile la aceeași perioadă.
Dacă ar fi procedat în acest mod, ar fi constatat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că toate îmbunătățirile au fost efectuate cu mult după despărțirea în fapt (2003) și evident de reclamanta -recurentă prin contribuție proprie.
În acest sens susține că se impune să se constate faptul că valoarea acestor îmbunătățiri este în cuantum de 7576 lei.
Și în ceea ce privește valoarea de circulație a apartamentului instanța, de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, valoarea bunului stabilită de către Judecătoria Iașia fost criticată doar de către apelanții și în sensul că prima instanță a optat pentru valoarea de circulație cea mai mică în care nu a inclus nici o îmbunătățire fără să motiveze de ce a avut în vedere raportul de expertiză și nu.
Cu toate acestea, deși nici una din părți nu solicitase acest lucru, tribunalul reține că instanța de apel are la bază o eroare de calcul generată de cursul valutar greșit avut în vedere.
Printr-o eroare de calcul și având în vedere un curs al euro de 3,43 în loc de 3,3451 cât a fost avut în vedere în concluziile expertizei a stabilit o valoare de contribuție a apartamentului mai mare decât cea reală.
Drept consecință, se solicită a se avea în vedere valoarea de circulație a apartamentului stabilită de expertul și anume 219.381, încât să se dispună și recalcularea sultelor pe care le datorează pârâților intimați.
Instanța de apel a greșit și atunci când a soluționat cererea referitoare la cheltuielile de judecată deoarece deși s-au compensat taxele de timbru și onorariile de avocat, onorariile pentru expertul a fost considerat cheltuială comună în condițiile în care acest onorariu a fost achitat exclusiv de reclamantă.
Pârâtul a formulat următoarele critici deciziei tribunalului:
-în mod greșit instanța de apel a precizat că nu a contestat cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune în condițiile în care din cuprinsul motivelor de apel d epuse de apelant a susținut faptul că părinții săi au fost cei care au contribuit în exclusivitate la achiziționarea apartamentului.
De asemenea, prin cel de al doilea motiv de apel a contestat cota de contribuție egală reținută de instanța de apel la dobândirea bunurilor de foștii soți.
-instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă deoarece nu a ținut cont de înscrisurile depuse de apelant în susținerea cheltuielilor de judecată.
Se critică și modalitatea de atribuire a imobilului, instanța, în opina recurentului nu a ținut cont de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă.
Aceasta deoarece imobilul trebuie atribuit recurentului având în vedere că locuiește în prezent cu chirie în B, intenționează să se transfere în interes de serviciu în
Prin cererea de recurs și au adus următoarele critici deciziei tribunalului:
-instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile deduse judecății și în acest mod a stabilit eronat că părțile au avut contribuții egale la dobândirea imobilului supus partajării.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv că prețul apartamentului a fost achitat în exclusivitate de recurenți cu sumele provenite din vânzarea altui imobil aflat pe raza orașului
Înstrăinarea imobilului s-a efectuat la data de 12 oct. 1993 conform contractului de vânzare -cumpărare nr. 16120 în care figurează în calitate de vânzători, dar și soții și.
Prețul acestui imobil compus din casă și teren a fost de 8.500.000 ROL din care 450.000 lei au fost achitați la data de 15 august 1994, diferența fiind plătită la data încheierii actelor în formă autentică (12 oct. 1993).
În urma negocierilor purtate cu vânzătorii, prețul apartamentului s-a stabilit la 4.330.000 ROL.
Acest preț reprezenta la data achiziționării imobilului de 43 ori veniturile cumulate ale fiului lor și soției acestuia.
Se impune a fi subliniat că intimata nu a făcut uz de calitatea de coproprietară a imobilului din B, calitate care reiese din actul autentic, aceasta deoarece dacă ar fi invocat această calitate ar fi fost adus în discuție modul de dobândire și contribuția sa la dobândirea acestui imobil la data cumpărării, tinerii fiind studenți și în întreținerea exclusivă a recurenților.
Prețul apartamentului din I, Calea în cuantum de 4.300.000 lei l-au achitat vânzătorilor înainte de autentificarea contractului, respectiv pe data de 16 1993.
În afară de prețul apartamentului recurenții au achitat restanțele la întreținere ale vânzătorilor și taxele notariale.
Intimata nu a susținut că din vânzarea apartamentului din B ar fi folosit parte din preț pentru achiziționarea apartamentului din I, aceasta deoarece această împrejurare nu i-ar fi favorabilă în condițiile în care reclamanta și fiul recurentului nu au încasat nici o parte din preț, de unde reiese că aceștia nu erau coproprietarii acestui imobil decât formal, prin înscrierea lor în contract alături de reclamanți, fără însă nici o contribuție la dobândirea lui.
Înscrierea foștilor soți în toate cele trei contracte de vânzare -cumpărare a fost formală și determinat de relațiile bune în care ei se aflau la acea dată.
În legătură cu prețul înscris în contract acesta nu a fost numărat și predat în fața notarului, dovadă lipsa acestei mențiuni în contract, astfel că în ceea ce privește clauza referitoare la preț prezintă forța probantă relativă putând fi răsturnată prin orice mijloace de probă.
În speță, nu este aplicabilă instituția simulației, iar în cazul raporturilor dintre rude este prezumată o imposibilitate de preconstituire a un or înscrisuri doveditoare, fiind o situație de excepție în care dovada actelor juridice poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
Din toate înscrisurile depuse inclusiv din declarația pe proprie răspundere a lui rezultă că prețul cerut de este de 4.500.000 lei.
În concluzie, apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu prețul real de 4.300.000 lei achitat exclusiv de recurenți, preț provenit din avansul din prețul încasat pentru imobilul casă și teren intravilan în municipiul B în sumă de 4.500.000 lei iar acest din urmă imobil l-au dobândit în 1990 prin contribuție exclusivă fără nici o contribuție materială a foștilor soți care la acea dată erau studenți.
Soluția este greșită și în legătură cu modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată, neținându-se cont de înscrisurile cu care recurenții au făcut dovada cheltuielilor de judecată invocate.
În consecință instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile depuse și a respins în mod greșit cererea recurenților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reținând eronat că recurenții nu au produs nici o dovadă.
Se solicită ca în urma ieșirii din indiviziune să se con state că recurenții împreună cu fiul lor au o contribuție substanțial majoritară, motiv pentru care solicită atribuirea în natură a apartamentului.
După cum rezultă di n textul art. 6739Cod procedură civilă criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanța deși nus unt limitative, au ordine de importanță, primul fiind criteriul cotei majoritare.
Instanțele au ignorat disp. art.6799Cod procedură civilă ale art. 741 Cod civil atunci când a atribuit bunul reclamantei a avut în vedere numai nevoia locativă a acesteia.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Motivele de recurs formulate de pârâții și și sunt comune astfel că vor fi analizate împreună.
În mod corect instanțele au stabilit că în ceea ce privește apartamentul ce face obiectul litigiului, părțile l-au dobândit în cote de pentru soții și și de pentru soții și -.
Din actul autentic de dobândire a apartamentului încheiat la 17 1993 rezultă că părțile din litigiu au dobândit în indiviziune apartamentul în litigiu pentru prețul de 200.000 lei.
Prin actul autentic părțile n-au stabilit cotele ce revin fiecărei părți astfel că prezumția care operează este cea potrivit căreia părțile au dobândit bunul în cote indivize egale.
În ceea ce-i privește pe recurenții și aceștia au susținut că în realitate cota lor este de 1/1(100%) din bun deoarece au achitat integral prețul vânzării.
În cauză nu s-a cerut constatarea simulației actului aparent, astfel că susținerile părților au fost evaluate raportat la probele administrate în cauză și la conduita procesuală a acestora.
Recurentul a formulat numai apărări în sensul celor susținute de părinții săi, respectiv că reclamanta împreună cu el nu au avut nici o contribuție la dobândirea bunului, poziția sa procesuală neavând corespondent în probe.
Recurenții și și-au formulat susțineri și apărări diferite pe parcursul procesului civil, care în mod corect au fost evaluate de in stanța de apel ca fiind contradictorii și pro causa înlăturându-le.
Astfel, fără să solicite simulația actului autentic au susținut în fața instanței de fond că ei au achitat prețul apartamentului din bunuri obținute ca urmare a înstrăinării unor bunuri imobile pe care le-au avut în proprietate.
În fața instanței de fond nici unul din recurenții, și nu au susținut că prețul apartamentului nu ar fi fost de 200.000 lei (ROL), construindu-și apărarea numai pe sumele avansate cu titlu de preț și îmbunătățirile aduse imobilului, ceea ce determină cota de 1/1 din bun.
În mod corect instanța de fond a înlăturat aceste apărări, deoarece astfel cum rezultă din derularea operațiunii juridice de vânzare a imobilului din B, aceasta a avut loc ulterior dobândirii apartamentului din litigiu, iar din contextul probator rezultă, de altfel că cu banii obținuți din vânzarea acelei case a fost cumpărat un teren în municipiul
De asemenea în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că raportat la data dobândirii apartamentului 19 1993 și prețul stipulat în contract și necontestat de părți, soții și aveau venituri de peste 1.000.000 lei lunar, ceea ce reprezintă din valoarea prețului achitat.
Prin cererea de apel recurenții, și - și-au modificat apărările în sensul că au susținut că în realitate prețul real al apartamentului a fost de 4.300.000 lei sumă pe care fiul său și soția sa nu ar fi putut să o achite raportat la veniturile pe care le aveau la data dobândirii imobilului.
Se susține de asemenea pentru prima dată în apel că prețul obținut pentru casa de locuit din B ar fi de 8.500.000 lei (ROL), din care avansul 4.500.000 lei ar fi fost achitat de cumpărătorul imobilului din B anterior dobândirii apartament ului în I și astfel înțeleg să dovedească achitarea prețului apartamentului din I, sens în care s-au depus o serie de înscrisuri, printre care și declarația extrajudiciară a cumpărătorului imobilului din
În mod corect instanța de apel a înlăturat aceste aprecieri care au fost invocate pentru prima dată în apel și care sunt evident pro causa.
Aceasta deoarece potrivit art. 292 al. 3 Cod procedură civilă părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță.
Atât timp cât în fața instanței de fond prețul trecut în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost contestat ca fiind nereal, apărările sub acest aspect și probele administrate pentru dovedirea acestei împrejurări sunt evident pro causa și în mod corect au fost înlăturate de instanța de apel.
În mod corect instanța de apel a reținut că - prin precizările la motivele de apel aflate la fila 102 dosar apel, a criticat hotărârea instanței de fond numai sub aspectul îmbunătățirilor recunoscute a fi efectuate de reclamantă.
În același sens sunt și concluziile scrise depuse de acest recurent în fața instanței de fond.
Drept consecință criticile din cererile de recurs care vizează stabilirea criteriului cotei indivize ce revin recurenților și în solidar cu sunt nefondate, instanțele interpretând corect clauzele contractuale și aplicând corect dispozițiile legale incidente.
În ceea ce privește criticile din cererea de recurs care privesc modalitatea de atribuire a imobilului, de asemenea, nus unt fondate.
Prin dispozițiile art.6739Cod procedură civilă legiuitorul a instituit criterii ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor. Criteriul cotei majorate invocate de cei trei recurenți în mod corect nu a fost avută în vedere de instanță atunci când bunul a fost atribuit reclamantei.
Astfel, dacă în favoarea celor trei recurenți operează criteriul cotei deținute din imobil, în favoarea reclamantei operează mai multe criterii și anume deține bunul de la data despărțirii în fapt a soților respectiv în 2001, deci peste șapte ani, nu are o altă locuință pe raza municipiului I, are locul de muncă în I iar în urma divorțului i-a fost încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătoria părților.
De asemenea, din perioada de când a deținut imobilul a adus îmbunătățiri importante apartamentului evaluate ca atare de expertiza efectuată în cauză.
recurenților, și de a se muta în I nu pot constitui un criteriu la obținerea apartamentului, aceștia având domiciliul stabil de mai mulți ani în alte localități și de la separarea părților decembrie 2000 -ianuarie 2001 nu au manifestat interes pentru apartament, acesta fiind exclusiv deținut, întreținut și îmbunătățit de reclamantă.
Nici criticile vizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată nu sunt fondate raportat la obiectul acțiunii și cheltuielile ocazionate de fiecare parte instanțele aplicând în mod corect disp. art. 276 Cod procedură civilă.
Drept urmare toate criticile din cererile de recurs formulate de, și - sunt nefondate, soluțiile pronunțate în cauză fiind corecte raportat la limitele investirii și a probatoriului administrat în cauză.
Criticile formulate de recurenta sunt de asemenea nefondate.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse de către reclamantă apartamentului din litigiu au fost corect stabilite de instanța de apel raportat la probele administrate în cauză și la momentul efectuării lor.
Sunt nefondate și criticile aduse valorii de circulație a apartamentului.
Aceasta deoarece valoarea apartamentului stabilit de instanța de apel este cea mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, iar raportarea la o anumită valoare a monedei este superfluă având în vedere cursul fluctuant al monedei naționale față de euro.
Nici critica vizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, instanțele aplicând în mod corect dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă având în vedere obiectul și natura cauzei.
Drept urmare toate criticile aduse de recurenta sunt nefondate.
Drept consecință soluțiile pronunțate în cauză fiind corecte, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta și de pârâții împotriva deciziei civile nr. 44 din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.10.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Andronic Adriana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
