Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 31/
Ședința publică din 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, prin mandatar, domiciliată în comuna de M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 234 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr- (număr în format vechi 4682/2006).
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta recurentă lipsă, mandatara acesteia asistată de av., pârâtul-intimat personal și asistat de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, este timbrat cu suma de 1.699 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, (fila 13 verso și fila 14 dosar), după care;
Reprezentantul reclamantei recurente solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar dovadă cu privire la valoarea actuală a apartamentului, de la agenții imobiliare, pentru că în prezent valoarea de circulație a apartamentul în litigiu se ridică la suma de 40.000 - 48.000 de mii de Euro, fiind un apartament în centrul orașului. Dacă se menține valoare de 30.000 de Euro, reclamanta este dispusă să plătească sultă pârâtului intimat și să păstreze ea apartamentul, susține că de la data introducerii acțiunii prețul imobilelor s-a mărit.
Reprezentantul pârâtului intimat se opune la admiterea cererii formulate de reprezentantul reclamantei recurente, pe motiv că la dosar s-a efectuat o expertiză cu privire la valoarea apartamentului, evaluarea agenților imobiliari ar fi extrajudiciară, și față de expertiza ca a evaluat concret apartamentul din litigiu. Chiar reclamanta recurentă prin acțiune a estimat imobilul la suma de 30.000 de Euro.
Instanța apreciind asupra cererii formulate de reprezentantul reclamantei recurente o respinge ca nefondată, pe motiv că la dosar există probe suficiente cu privire la valoare apartamentului din litigiu, atât expertiză judiciară cât și acte de la agenții imobiliare.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, cere admiterea lui, modificarea în parte a sentinței și deciziei atacate, în sensul atribuirii apartamentului în favoarea reclamantei, iar aceasta să fie obligată la plata unei sulte de 17.618,2 Euro, iar în subsidiar, modificarea cuantumului sultei cuvenite reclamantei recurente din apartament la un cuantum real, cu compensarea cheltuielilor de judecată. Susține faptul că expertul a stabilit valoare imobilului sub valoare de circulație. Precizează faptul că investițiile la apartament au fost suportate în exclusivitate de către reclamantă.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit motivelor cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar. Subliniază faptul că în prezent pârâtul locuiește în apartamentul din litigiu împreună cu fiica părților care este majoră, iar reclamanta recurentă trăiește și lucrează în Italia, nu există motive pentru ca apartamentul să fie atribuit reclamantei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1644 din 07.04.2006 a Judecătoriei Tg.M s-a dmis n parte cererea principal formulat de reclamanta- ă, mpotriva pârâtului-reclamant .
S-a dmis n parte cererea reconven ională formulat de tul-reclamant mpotriva reclamantei- te.
S-a constatat ile au dob ndit n timpul toriei cu contribu ie egal de 50 % fiecare urm toarele bunuri:
un apartament situat n Tg-M, P- a - nr.34/6,.II, nscris n CF nr.90180 Tg-M, n valoare de 30.000 EURO.
un autoturism marca "", nmatriculat sub nr.-, n valoare de 1800 EURO.
S-a ispus sistarea st rii de codev lm ăș ie a so ilor, prin atribuirea, n natur, n favoarea pârâtului-reclamant a apartamentului i autoturismului mai sus men ionat.
A fost obligat tul-reclamant -i pl teasc reclamantei- te sulta n cuantum de 15.900 EURO la echivalentul n lei la cursul practicat de BNR la data efectu rii pl ăț ii.
Au fost ompensate cheltuielile de judecat suportate de i la concuren a sumei de 18,60 RON, i a fost obligat reclamanta- pl tească pârâtului-reclamant suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezent nd onorariu avoca ial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu contribuție egală de 50% fiecare, apartamentul nr.VI situat n Tg-M, P- a - nr.34,.II, nscris n CF nr.90180 Tg-M și autoturismul marca "".
Reclamanta a indicat valoarea apartamentul la 30.000 de Euro și a autoturismului marca - 1800 Euro, valoarea necontestată de pârâtul-reclamanta, care a arătat în mod expres, în ședința publică din 30.03.3006 că este de acord cu valoarea bunurilor indicate.
În ceea ce privește modalitatea de partajare, instanța a avut în vedere disp.art.6735și 6739Cod pr.civilă, atribuind în natură apartamentul pârâtuluiu-reclamanta, întrucât acesta nu are altă locuință, are domiciliul acolo, locuiește împreună cu fiica majoră a părților, iar reclamanta- pârâtă este plecată și lucrează în Italia din anul 2002 și nu are nevoie de locuință permanentă.
Referitor la autoturismul marca, instanța a avut în vedere voința ambelor părți.
Prin decizia civilă nr.234 din 17.09.2007 a Tribunalului Mureșa admis apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile sus-menționate, și a schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că, valoarea apartamentului, bun comun, situat în situat n Tg-M, P- a - nr.34,.6,.II, nscris n CF nr.90180 Tg-, este de 33.437 Euro.
A fost obligat pârâtul-reclamant să-i plătească reclamantei-pârâte sulta în cuantum de 17.618,2 Euro, la echivalentul în lei practica de BNR, la data efectuării plății.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a respectat criteriile prev.de art.673 ind.9 Cod pr.civilă.
Cu privire la valoarea acestui imobil, tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit evaluării efectuate în cauză de expertul tehnic judiciar ing., apartamentul în litigiu, are în prezent o valoare de circulație de 33.437 Euro.
Nu pot fi primite susținerile apelantei referitoare la faptul că valoarea acestui apartament este mult mai mare, notele de evaluare depuse de apelantă nu probează această susținere.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a aplicat în mod corect disp.ar.276 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, iar în principal, solicită ca apartamentul supus partajului, cel din Tg.M, P- a - nr.34,.6,.II, să fie atribuit reclamantei-apelante-recurente iar aceasta să fie obligată la plata sumei de 17.618,2 Euro, cu titlu de sultă către pârât.
În subsidiar, modificarea cuantumului sultei cuvenite reclamantei-apelante -recurente din acest apartament, de 17.618,2 Euro, la un cuantum real, în funcție de valoarea de circulație a apartamentului, care nu poate fi mai mică de 100.000 Euro, respectiv se solicită suma de 50.000 de Euro, sultă reală din acest apartament.
Cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că atât instanța de fond cât și cea de control, au greșit grav atunci când au hotărât că acest apartament să fie atribuit intimatului-pârât.
Sub acest aspect, motivările celor două instanțe sunt nelămuritoare și nelegale.
Acest apartament reamenajat, reconfortizat a fost atribuit pârâtului pe considerentul că recurenta locuiește în Italia, că lucrează acolo și că pârâtul locuiește în România. Acestea nu sunt justificări legale, recurenta nu este căsătorită și nu are alte posibilități financiare pentru a-și cumpăra o altă locuință în România.
Aceasta nu are casă în Italia, locuiește în chirie.
Recurenta a plecat din România dat fiind faptul că, pârâtul nu muncește, este alcoolic, iar apartamentul avea foarte multe datorii la utilități și risca să fie scos la vânzare.
Recurenta a plecat tocmai pentru a salva acest apartament, pentru a nu fi vândut. Din Italia a venit acasă de nenumărate ori, a achitat datoriile și a reconfortizat apartamentul, sporindu-i valoarea de circulație.
Intre timp, părțile au divorțat și investițiile s-au făcut în acest apartament tocmai în ideea ca acesta să rămână recurentei.
Cu privire la valoarea de circulație a acestui apartament, acesta este subevaluat de către expert la suma derizorie de 33.437 Euro, în condițiile în care, este de notorietate că un asemenea apartament, situat în plin-centrul Tg.-, poate fi vândut cu cel puțin 110.000 Euro.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16.11.2007 pârâtul-reclamant-reconvențional, a solicitat, respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta are o poziție oscilantă, în ceea ce privește valoarea apartamentului; că este căsătorită legal în Italia; nu a dovedit că ar fi contribuit exclusiv la renovarea apartamentului; domiciliază efectiv într-o altă țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, și din oficiu, în limitele prev.de art.306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat, în sensul celor ce urmează:
Așa cum s-a văzut, în discuție se pune modalitatea de atribuire a apartamentului situat în Tg-M, P- a - nr.34,.6,.II, nscris n CF nr.90180 Tg-, precum și valoarea de circulație a acestuia.
Imobilul a fost dobândit cu contribuția egală de 50% a fiecăreia dintre părți, în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.451 din 22.04.1997, în baza Legii nr.112/1995.
În lipsa unui acord al părților, atribuirea bunului, care nu este partajabil în natură, se face după criteriile stabilite de art.6739Cod pr.civilă care, deși, nu sunt limitative, trebuie să fie aplicate de instanță.
Acestea sunt mărimea cotei-părți, ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliu și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere că imobilul este folosit de pârâtul, împreună cu fiica majoră a părților, acesta nu are altă locuință, că reclamanta este plecată și lucrează în Italia din anul 2002, instanțele în mod corect au stabilit că partea în drept să primească bunul în proprietate exclusivă, este pârâtul, folosirea bunului fiind un criteriu enumerat de textul de lege mai sus invocat.
Reclamanta nu a făcut dovada că a adus îmbunătățiri apartamentului din litigiu din veniturile proprii, potrivit art.1169 Cod civil.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului supus partajului, definitoriu este raportul de expertiză tehnică, întocmit în fața instanței de apel (58-68 dposar apel), care stabilește valoarea de piață și descrie metodele de stabilire a valorii actuale de circulație a apartamentului nr.6: metoda costurilor, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării directe (61 dosar apel).
S-a ținut cont de viciile vizibile ale structurii de rezistență (59 dosar apel), de suprafața încăperilor 40,97 mp, și de compartimentarea apartamentului, care a fost recompartimentat.
Inițial era format dintr-o cameră, o bucătărie, o, o debara, 1 ceardac, 1 antreu, 1 hol pivniță și subsol, ulterior fiind transformat într-un apartament cu două camere.
Prin obiecțiunile depuse în fața instanței de apel, reclamanta invocă oferte prezentate de agenții imobiliare, care însă nu au relevanță în cauză, deoarece estimările făcute sunt contradictorii, (24, 25, 27, 28 dosar apel) și nu descriu starea tehnică a imobilelor.
Relevantă este de asemenea, poziția procesuală a reclamantei, care prin însăși acțiunea introductivă, a indicat valoarea apartamentului la 30.000 Euro.
Iar prin cererea de recurs, reclamanta este de acord cu valoarea apartamentului stabilită prin raportul de expertiză, întocmit în cauză, dacă apartamentul îi este atribuit în natură.
O asemenea poziție oscilantă, de asemenea, dovedește că pretenții reclamantei sunt neîntemeiate și nu au un suport real.
Prin urmare, nefiind incident vreun motiv de casare sau modificare prev.de art.304 Cod pr.civilă, instanța, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna de M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 234 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă reclamanta la 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Sz.
Tehnbored.CC/2 exp.
11.02.2008
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 175/2010. Curtea... | Plasament. Decizia 1166/2008. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
