Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- Reîncredințare minor
(Număr în format vechi 259/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 175
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
- - - judecător
Grefier -
******************
Pe rol, soluționarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în C, județul D, împotriva deciziei nr. 73 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, județul D, autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA C, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, intimata reclamantă, lipsind autoritățile tutelare PRIMĂRIA și PRIMĂRIA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303 Cod procedură civilă, este timbrat.
Se învederează de asemenea împrejurarea că prin serviciul registratură din cadrul instanței s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de către recurentul pârât, la care se află atașate înscrisuri.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța, acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât, arată că la Tribunalul Dolja renunțat la apelul formulat de către reclamantă, dar cu condiția ca aceasta să renunțe la cheltuielile de judecată, stabilite de către instanța de fond în cuantum de 625 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat.
de instanță, intimata reclamantă arată că acesta doar a renunțat la judecată și nu a formulat alte solicitări, însă nu are nici un fel de pretenție în privința pârâtului, arătând că înțelege să renunțe la aceste cheltuieli.
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr.907/23.01.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - și s-a dispus reîncredințarea minorei -, născută la data de 24.09.2000, către mama reclamantă, spre creștere și educare, urmând ca pârâtul sa fie obligat către aceasta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii (28.08.2007) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la 625 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 4 decembrie 1999, iar ulterior, prin sentința civilă nr.12977/08.12.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 12729/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 337/07.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr-, s-a dispus desfacerea acestei căsătorii din culpa ambilor soți, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "", încredințarea către tatăl reclamant, spre creștere și educare, a minorei, născută la data de 24.09.2000 și obligarea mamei pârâte, către acesta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 60 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
În motivarea acestei decizii s-a avut în vedere stabilitatea statutului civil al tatălui în raport cu cel incert al mamei( tatăl aflat într-o relație de concubinaj stabilă, intenționând să se căsătorească, tocmai pentru a asigura un climat de securitate și certitudine în favoarea creșterii în condiții optime a minorei, mama aflată într-o nesigură relație de concubinaj), superioritatea netă a veniturilor obținute de familia reclamantului în raport cu cele ale familiei mamei, acestea, raportate la toate beneficiile ce decurg de aici, spațiul de locuit generos oferit de reclamant în raport cu cel total insuficient al familiei pârâtei, considerându-se că la acel moment familia reclamantului era cea care răspundea cel mai bine cerințelor de siguranță, echilibru, bunăstare, pentru o bună dezvoltare și educare a minorei.
Din conținutul anchetei sociale efectuate de Primăria și înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că în luna mai 2007, reclamanta s-a căsătorit cu numitul, ei locuiesc în prezent într-o casă construită din cărămidă, compusă din 5 camere, 2 holuri și dependințe plus anexe gospodărești, iar minora se află în prezent în grija mamei sale și a bunicilor materni.
Martorii și, propuși de reclamantă, audiați fiind, au declarat că, în calitate de foști vecini cu părțile, au apreciat că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanța anterioară prin care s-a stabilit domiciliul minorei la pârât, în sensul că în prezent reclamanta s-a mutat într-o casă mare împreună cu soțul ei, oferind condiții net superioare de creștere și educare pentru minoră, decât cele asigurate de pârât, martorii cunoscând de asemenea din constatări personale că minora este foarte atașată sufletește de mama reclamantă, în domiciliul pârâtului fiind traumatizată psihic, deoarece el este violent fizic și verbal față de ea.
Martorul, propus de pârât, audiat fiind, a declarat că a fost prieten de familie cu soții și știe că întotdeauna minora rezultată din căsătoria lor, a locuit la mama reclamantă, fiind mai atașată sufletește de aceasta, iar martorul propus tot de pârât, a declarat că nu cunoaște condițiile oferite de reclamantă privind creșterea și îngrijirea minorei și nu știe dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanța anterioară, atunci când a încredințat minora pârâtului.
Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că s-au schimbat condițiile care au determinat instanța care a pronunțat divorțul dintre părți, atunci când a încredințat minora, către tatăl ei, în sensul că în prezent mama reclamantă îi oferă minorei condiții mai bune de creștere și educare, beneficiind de siguranță în ce privește statutul social( în urma faptului că din luna mai 2007 este recăsătorită), are venituri mai mari decât cele ale pârâtului, un spațiu de locuit generos, iar minora este mult mai atașată de ea decât de tatăl pârât.
În consecință, instanța a considerat că interesul superior al copilului impune, în prezent, ca minora să fie încredințată spre creștere și educare mamei reclamante, ea oferindu-i un climat de stabilitate afectivă și materială de care are nevoie pentru o bună creștere și dezvoltare, mama răspunzând cel mai bine cerințelor de siguranță, bunăstare, echilibru pentru o bună dezvoltare și educare a acesteia.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, iar la termenul din 8.apr. 2008 a arătat atât verbal, cât și în scris, că își retrage apelul formulat.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă 73/8 aprilie 2008 luat act de renunțarea la apelul formulat de pârâtul -, domiciliat în com. C, jud. D, împotriva sentinței civile nr.907/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu domiciliul în, jud. D, la fam. - și cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei și Primăriei C, județul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca fiind nelegală și învederând că hotărârea pronunțată în apel, a redat cuvânt cu cuvânt, considerentele conținutului sentinței instanței de fond, fără a da o apreciere justă probelor administrate în cauză și interpretând eronat dispozițiile legale.
A precizat totodată că, în ședința din 8 aprilie 2008, a fost interpelat de instanță dacă înțelege să renunțe la apel, întrucât va beneficia de zilele de vizită ale copilului, lunar, iar reclamanta va renunța la cheltuielile de judecată. În aceste condiții, a declarat că înțelege să lase soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
Neprocedându-se astfel, pârâtul a înțeles să critice decizia din apel pentru motive de nelegalitate dar și de netemeinicie (modul de interpretare a probelor), motivele de recurs fiind identice cu cele din apel, învederând, în esență, că în realitate condițiile și împrejurările avute în vedere atunci când minora i-a fost lui încredințată spre creștere și educare nu s-au schimbat, fapt pentru care solicită ca minora să rămână în continuare în îngrijirea sa.
Analizând decizia pronunțată în apel, în raport de criticile formulate în recurs dar și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Decizia pronunțată în apel, a luat act de renunțarea la apelul declarat de către apelantul pârât, cu acordul intimatei.
În practicaua deciziei pronunțate în apel, se fac aceleași mențiuni, referitoare la renunțarea la judecarea căii de atac, fără a fi inserate alte aspecte de natura celor prezentate de recurent prin motivele de recurs.
Până la dovada contrarie, datele conținute de decizia pronunțată în apel, fac dovada deplină celor discutate, în contradictoriu, în ședința de judecată din 8 aprilie 2008 și menționate în practicaua deciziei.
Potrivit dispoz. art. 246 alin.1 cod pr.civilă, renunțarea la judecată poate fi verbală în ședință sau prin cerere scrisă.
Dacă cererea a fost făcută verbal, ea va fi consemnată în practicaua încheierii - în cazul de față al deciziei, prin care s-a luat act de renunțarea la judecată.
Renunțând la judecarea apelului, aceasta echivalează cu o desistare de la judecarea apelului iar nu cu renunțarea la însuși dreptul pretins (acela de a cere ca minora să rămână în întreținerea sa).
Renunțarea la judecată intervenind după comunicarea motivelor de apel către intimata reclamantă, în mod corect instanța a interpelat-o pe aceasta, reclamanta fiind de acord cu actul unilateral al pârâtului.
Renunțând la judecarea apelului, aceasta presupune o achiesare tacită la dispozițiile instanței de fond, astfel încât în recurs, pârâtul nu mai poate reveni asupra renunțării și nici nu o mai poate condiționa prin anumite concesii în sarcina părții adverse.
O astfel de ipoteză corespunde stingerii litigiului prin tranzacție - ceea ce nu este cazul în speța de față.
Renunțarea la judecată este un act unilateral pentru că reprezintă manifestarea de voință a părții renunțătoare, specific acestui act fiind caracterul său irevocabil.
Instanța de apel, în raport de manifestarea de voință a pârâtului, nu poate decât să constate, să ia act de această renunțare - în temeiul art. 246 alin.2 cod pr.civilă ea nemaiintervenind în nici un fel, în cauză, tocmai datorită caracterului unilateral al renunțării.
Prin urmare, Curtea constată că recursul declarat de pârât nu poate critica decât în limitele precizate decizia pronunțată în apel, din verificările efectuate și din cele rezultate din interpelarea intimatei - reclamante, reieșind faptul că, mențiunile cuprinse în decizia pronunțată în apel, corespund cu modul în care au avut loc dezbaterile în data de 8 aprilie 2008, în fața tribunalului.
În raport de cele arătate, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 teza II-a proc civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în C, județul D, împotriva deciziei nr. 73 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, județul D, autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA C, având ca obiect reîncredințare minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red
Șt.
F/
IB
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Mariana Pascu
| ← Plasament. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
