Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/R/2008
Ședința publică din 1 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva Deciziei civile nr.670/A din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimata, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentului pârât, avocat -, în substituirea avocatului, reprezentantul reclamantei intimată, avocat, de la Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recursul este legal timbrat, este la primul termen de judecată, precum și că a fost declarat și motivat în termen și comunicat intimatei.
Se constată că la data de 22 ianuarie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta pârâtului recurent.
Curtea, pune în vedere reprezentantului ales al recurentului să depună la dosar împuternicirea de redactare a recursului, cât și împuternicirea avocațial a avocatului ales.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea întâmpinării comunicate la acest termen.
Reprezentantul reclamantei intimată arată că nu se opune cererii formulate.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului recurent să studieze întâmpinarea comunicată.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentului pârât, avocat -, în substituirea avocatului, reprezentantul reclamantei intimată, avocat, de la Baroul Cluj.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar atât împuternicirea avocațială a avocatului ales, cât și delegația de substituirea a avocatei.
Reprezentantul reclamantei intimată depune la dosar înscrisuri provenind de la Casa de Economii și Consemnațiuni, care a fost printat de pe site-ul CEC, înscris cu care dorește să dovedească că CEC are avea relații privind transferul rapid al banilor, doar cu Spania, Portugalia și Italia.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și în urma rejudecării cauzei,menținerea sentinței civile nr. 5933/2007, ca legală și temeinică.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat și menținerea sentinței civile nr. 5933/2007, pronunțată de judecătoria Cluj -N, ca legală și temeinică. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că instanța de apel a soluționat apelul cu încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. 2.proc. civ. pronunțând o hotărâre prin care s-a modificat în totalitate și încheierea de ședință din data de 27 iunie 2007, prin care s-a atribuit provizoriu bunul în litigiu, fără ca această încheiere să fi fost atacată cu apel.
În ce privește cererea subsidiară arată că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația impusă de prevederea legală a art.673, în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor alin. 3.
Reprezentantul reclamantei intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește cererea principală arată că prin apelul formulata solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul atribuirii apartamentului și a criticat măsura luată de instanța de fond prin încheierea din 27 iunie 2007, de atribuire provizorie a imobilului în favoarea pârâtului.
Prin cererea subsidiară, recurentul susține greșit că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.673 alin. 3.proc. civ. reclamanta dovedind că posedă suma ce trebuia plătită pârâtului.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 5933/04.07.2007 pronunțată în dosar nr. 13291/2006 al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă în parte acțiunea civila formulata de rec1amanta impotriva paratului având ca obiect: partaj bunuri comune si in consecința:
S-a constatat ca in timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu contribuție egală, apartamentul situat in C-N,-.45 jud.C înscris in CF nr.45488 ClujN, cu nr.topo.23441/S/.
S-a dispus partajarea comunității de bunuri prin atribuirea imobilului in favoarea paratului, sulta la care acesta a fost obligat in favoarea reclamantei, in suma de 81.500 lei, fiind consemnata la CEC.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că părțile sunt coproprietarii apartamentului în litigiu și prin Sentința civila nr.587 / 1998 Judecătoriei Cluj -N a fost desfăcuta căsătoria incheiata intre părti la 29.10.1988.
Ambele părți au arătat că sunt egale cotele de contribuție, respectiv 1/2 parte fiecare și în consecința, in temeiul art.30 fam, instanța de fond a constatat ca in timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilul situat in C-N,-.45 jud.C inscris in CF nr.45488 C-N cu nr.topo.23441/S/ compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 vestibul, 1 degajament, 1, 1 balcon, cu suprafața utila de 51,34 mp cu părțile indivize comune in cota de 1,23/100 parte, cotele de contribuție fiind egale de parte fiecare.
Având in vedere ca imobilul nu este partajabil in natura, iar reclamanta a solicitat atribuirea apartamentului, prin incheierea din 16.05.2007, instanța in temeiul art.67310.civ. i-a atribuit provizoriu intregul bun, stabilind ca pana la data de 27.06.2007 sa facă dovada consemnării la CEC a sumei de 81.500 lei in favoarea paratului. S-a avut in vedere tocmai cele susținute de către reclamanta, prin reprezentant, respectiv ca reclamanta deține suma necesara achitării sultei paratului.
Cu toate acestea, la termenul stabilit, respectiv 27.06.2007, reclamanta a trimis prin fax, dovada ca la data de 20.06.2007 avea depuși pe numele său in suma de 10.366,40 Euro respectiv 14.698, 17 Euro (41-42), preocupându-se in schimb sa depuna un raport de expertiza extrajudiciara care stabilește o valoare a apartamentului, nu cu mult mai, de 132.000 lei. Aceasta, oricum, nu a putut fi luată in considerare, întrucât pârâtul s-a opus iar expertiza era extrajudiciară, fiind fără nici o valoare probatorie.
Ca urmare a faptului ca reclamanta nu si-a indeplinit obligația de consemnare la CEC suma datorată pârâtului, acesta a solicitat in temeiul art.67310alin.3.civ. atribuirea provizorie in favoarea sa, obligându-se ca in termen de numai o săptămâna sa facă dovada consemnării la CEC a sultei datorate reclamantei, in suma de 81.500 lei.
Instanța i-a atribuit în mod definitiv pârâtului apartamentul în temeiul art.67310alin.2, deoarece la termenul din 54.07.2007 acesta consemnat la CEC în favoarea reclamantei sulta.
Faptul ca la același termen reclamanta a venit si ea cu dovada consemnării la CEC a sultei in favoarea paratului nu a mai putut fi luata in considerare, ea pierzând termenul mult mai generos care i s-a acordat pentru achitarea sultei, o revenire ulterioara nemaifiind posibila atâta timp cat paratul a solicitat atribuirea provizorie a bunului si a si consemnat la CEC suma datorata redamantei.
Nu au relevanta nici aspectele invocate de către reclamanta potrivit cărora a făcut dovada ca deține banii necesari, deoarece nu acest lucru i s-a pus in vedere, cu atât mai mult cu cat banii pot exista in cont la data de 20.06.2007 pentru ca a doua zi sa fie retrași integral. De asemenea, nu poate fi luata in considerare nici afirmația conform căreia având domiciliul in Germania nu a putut veni in țară intrucât fiica sa susținea examene si nici cele afirmate tendențios ca instanța a dat o interpretare personala prevederilor art.6739si 67310.civ prin obligarea consemnării la CEC a sultei, ci dovedește tocmai necunoașterea dispozițiilor legale de către aceasta intrucat dispozițiile legale sunt dare, de obligare depunerii sumelor ce reprezintă cotele-parti cuvenite celorlalți coproprietari si nu de a face dovada bonității financiare, care astăzi poate fi dovedita iar a doua zi nu, ceea ce ar însemna ca celălalt coproprietar să nu fie despăgubit inainte de atribuirea definitivă a bunului,ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr. 670 /A/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 5933/04.07.2007 pronunțată în dosar nr.13291/2006 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată sub aspectul atribuirii imobilului în litigiu, în sensul că acesta a fost atribuit în favoarea reclamantei. S-a dispus eliberarea sultei de 81.500 lei în favoarea pârâtului și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.000 RON.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că la fondul cauzei, imobilul supus partajului a fost atribuit provizoriu, prima dată reclamantei, reținându-se ca temei de drept art. 67310.pr.civ.
Cu această ocazie, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de consemnare a unei sulte de 81.500 lei la CEC, la dispoziția pârâtului.
S-a acordat un termen de o lună și J pentru consemnarea sultei.
La noul termen de judecată fixat în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu s-a conformat întocmai dispozițiilor instanței, consemnând suma la o unitate bancară din Germania, nu la CEC și nu în favoarea pârâtului.
S-a invocat de către reprezentanta reclamantei cu ocazia înfățișării în fața instanței de fond, că reclamantei i-a fost imposibilă deplasarea din Germania, unde locuiește, în România pentru consemnarea la CEC a sultei, având în vedere că reclamanta are o fiică minoră, care în perioada respectivă se găsea In examene.
Din acest motiv, s-a solicitat prelungirea termenului de depunerea a suItei la unitate a bancară aleasă de instanță din România.
Judecătoria a înlăturat argumentele reclamantei și a atribuit provizoriu bunul către cealaltă parte, iar pârâtul a făcut pentru termenul ulterior fixat în cauză dovada consemnării suItei la CEC în favoarea reclamantei.
Tot pentru noul termen fixat în cauză și reclamanta a dovedit consemnarea suitei la CEC în favoarea pârâtului, însă instanța de fond a apreciat că instanța a consemnat suita în mod tardiv, atribuind în mod definitiv bunul în litigiu în favoarea pârâtului.
Soluția pronunțată este însă prea aspră la adresa reclamantei, deoarece aceasta și-a îndeplinit în parte obligația, neputându-se conforma în întregime dispozițiilor instanței din motive obiective.
A depus reclamanta în apel, în probațiune, o adeverință din partea unității de învățământ unde studiază fiica sa, conform căreia în perioada relevantă în cauză se desfășurau teze și lucrările comparative centrale, obligatorii, iar reclamantei îi era imposibil să se deplaseze în România.
Din acest motiv, judecătoria putea acorda un nou termen pentru consemnarea sultei, atâta timp cât acest termen a fost solicitat.
Este evident că orice părinte apreciază ca primordial interesul copilului său față de orice alte împrejurări.
Desigur că reclamanta a dat dovadă de diligență și a depus suma de bani necesară într-o unitate bancară din Germania, reieșind că are disponibilitățile necesare plății sultei, însă societatea respectivă nu avea convenție de colaborare cu CEC.
Atâta timp cât nicăieri în textul legal nu se pretinde consemnarea în favoarea celeilalte părți și mai ales nu se prevede că depunerea suitei trebuie făcută la o anumită unitate bancară, tribunalul a apreciat că în sarcina reclamantei au fost stabilite sarcini suplimentare, iar termenul solicitat trebuia cu atât mai muIt acordat.
Instanța de fond poate hotărî care este modalitatea de depunere a sultei la o societate bancară sau la un executor judecătoresc care să depoziteze suma până la soluția definitivă, însă în situația în speță, cu particularitățile specifice, se putea alege filiala sau colaboratoarea unei societăți bancare germane, în caz contrar impunându-se acordarea unui nou termen în cauză, în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte, lipsa consemnării în favoarea pârâtului este irelevantă în cauză, deoarece atâta timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre de atribuire definitivă suma de bani consemnată nu poate fi ridicată de către pârât.
În consecință, pentru motivele arătate, tribunalul a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de consemnare a sultei la dispoziția pârâtului, la CEC, chiar dacă cu întârziere, și în consecință, în baza art. 296.pr.civ. a admis apelul declarat de reclamantă și i-a atribuit acesteia imobilul și s-a dispus eliberarea sultei pârâtului.
favoarea reclamantei și al eliberării sultei În favoarea pârâtului.
În temeiul art. 274.pr.civ. tribunalul a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată parțiale în valoare de 2.000 lei onorariu parțial de avocat, dispunându-se reducerea onorariului de 4.000 lei, nivelul acestuia fiind apreciat prea ridicat în raport de munca depusă pentru susținerea apelului.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termen legal pârâtul, solicitând instanței în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 670/A/2007 și în urma rejudecării cauzei, menținerea sentinței civile nr. 5933/2007 pronunțată de judecătoria Cluj -N, ca fiind legală și temeinică, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 670/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii apelului formulat de apelanta și menținerii sentinței civile nr. 5933/2007 pronunțată de judecătoria Cluj -N, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul arată că a solicitat în principal casarea hotărârii pronunțate, apreciind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 Cod proc.civ. invocând încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod proc.civ.
Prin încheierea de ședință din 27.06.2007 instanța a dispus atribuirea provizorie imobilului în favoarea recurentului, acordând un termen de o săptămână în vederea consemnării la dispoziția reclamantei sultei datorate. Reclamanta apelantă a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 5933/2007, fără a ataca și încheierea din 27.06.2007, prin care i s-a atribuit recurentului imobilul în litigiu.
Recurentul arată că în aceste circumstanțe încheierea de ședință pronunțată de judecătorie în data de 27.06.2007 a rămas definitivă și irevocabilă, apelul putând viza numai îndeplinirea condițiilor legale ulterioare atribuirii provizorii bunului prev.de art.67310alin.2 și 3 Cod proc.civ.
Al doilea motiv de recurs vizează modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel și respingerea apelului, pentru următoarele considerente:
Deși instanța de apel a reținut că judecătoria fost "prea aspră" la adresa reclamantei raportat la motivele obiective invocate de aceasta, pârâtul apreciază că reclamanta nu consemnat sulta datorată acestuia în mod intenționat prin exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale și cu încălcarea disp.art.723 Cod proc.civ.
În argumentarea acestei susțineri s-a arătat că deși prin încheierea de ședință din 16.05.2007 judecătoria a atribuit în favoarea intimatei reclamante apartamentul și a stabilit un termen de o lună și J pentru consemnarea sultei pârâtului, la termenul de judecată din 27.06.2007, aceasta a depus un raport de expertiză extrajudiciară prin care valoarea apartamentului era stabilită într-un cuantum mai mic decât cel stabilit prin expertiza judiciară în condițiile în care la termenul anterior, reclamanta a contestat valoarea apartamentului stabilită de expertul judiciar și a solicitat o nouă expertiză de evaluare.
Motivele invocate în apel privind imposibilitatea de a se deplasa în România și de consemna suma datorată sunt invocate pro causa, și au fost avute în vedere în mod nelegal de către instanța de apel, deoarece art.67310alin.1 teza finală Cod proc.civ. vizează în mod expres obligația părții căreia i-a fost atribuit în mod provizoriu bunul să depună sumele cuvenite celorlalți proprietari la dispoziția acestora.
În caz contrar, recurentul arată că trebuia aplicat alin.3 al art.67310Cod proc.civ. sau dacă nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, să se facă aplicarea disp.art.67311Cod proc.civ.
Motivele invocate de reclamantă privind imposibilitatea de a se deplasa în România nu au relevanță, deoarece Germania este o țară cu instituții bancare eficiente și în mod cert se putea face dovada consemnării sultei la dispoziția recurentului. Faptul că unitatea bancară unde reclamanta are depuși banii nu are convenție cu CEC-ul este un aspect ce nu a fost probat pe de o parte, iar pe de altă parte nu are relevanță, deoarece reclamanta putea să facă consemnarea sumei la dispoziția recurentului la orice altă instituție bancară, art.673 pct.10 Cod proc.civ. neprevăzând expres o anumită instituție bancară.
Recurentul consideră că argumentele invocate de reclamantă pentru atribuirea bunului în favoarea sa nu pot fi reținute, întrucât aceasta locuiește de peste 4 ani în Germania unde este stabilită împreună cu minora, apartamentul nefiindu-i necesar pentru asigurarea spațiului de locuit, iar recurentul nu deține în proprietate nici un alt imobil, locuind în chirie.
Susținerea reclamantei că achitat impozitul aferent apartamentului nu poate fi reținută, întrucât locuit în acest apartament până la plecarea din țară, iar pârâtului nu i s- permis accesul în apartament.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește motivul principal de recurs, acesta este nefondat deoarece prin motivele de apel a fost criticată măsura dispusă de instanța fondului prin încheierea din 27 iunie 2007 de atribuire provizorie imobilului în favoarea pârâtului. Faptul că în preambulul motivelor de apel nu s- menționat expres că se referă și la încheierea din 7 iunie 2007 nu are nici o relevanță din moment ce în motivarea apelului aceasta este criticată pentru nelegalitate.
În ce privește cererea subsidiară, în mod greșit susține recurentul că instanța încălcat disp.art.67310alin.3 Cod proc.civ. atâta timp cât reclamanta dovedit că posedă suma ce trebuie plătită pârâtului, iar termenul de plată poate fi stabilit potrivit art.67310alin.4 și prin hotărâre asupra fondului.
pagina de internet CEC, reclamanta găsit posibilități de transfer la această instituție numai din Spania, Portugalia și Italia, nu și din Germania.
Nefondat susține recurentul că argumentele reclamantei pentru atribuirea apartamentului sunt neîntemeiate, deoarece minora i-a fost încredințată intimatei și pârâtul pe lângă pensia de întreținere este obligat să-i asigure și locuința. În plus, minora nu are stabilire în Germania și dorește să se întoarcă în România și să urmeze facultatea de Stomatologie și sub acest aspect cererea reclamantei este justificată.
Intimata a mai arătat că recurentul nu a avut niciodată stabilit domiciliul în apartamentul în litigiu și apartamentul a fost întreținut de către reclamantă care a schimbat ușa de la intrare, contorizat și separat și contorizat rețeaua de apă, a făcut reparațiile curente, contribuit la reparațiile părților indivize comune aferente timp de 10 ani și a plătit în exclusivitate impozitele aferente timp de 10 ani.
Reclamanta arată că nu deține altă locuință în proprietate și nici ea nici minora nu au cetățenie germană, iar pârâtul moștenit apartamentul 13 înscris în Cf - C-N moștenit de la părinții săi.
În concluzie, reclamanta arată că toate aceste argumente justifică atribuirea apartamentului în favoarea reclamantei și se încadrează în prevederile art.6739Cod proc.civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În primul motiv de recurs, recurentul pârât a solicitat casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, invocând disp.art.304 pct.5 raportat la art.105 alin.2, Pr.Civ. întrucât încheierea de ședință din 27.06.2007 nu a fost apelată de către reclamantă.
Susținerea recurentului pârât este nefondată, interpretarea dată căii de atac exercitată de reclamantă, fiind deosebit de formalistă și restrictivă.
Într-adevăr, în apelul declarat de reclamantă, se arată că apelează sentința civilă nr. 5933/2007 pronunțată de judecătoria Cluj -N, însă în motivele de apel depuse în ședința publică din 9.10.2006, reclamanta critică și nelegalitatea încheierii din 27.06.2007 (fila 2 motive apel), precum și încheierea din 4 iulie 2007.
Este de reținut că, apelul este o cale de atac devolutivă în sensul că readuce în discuția instanței superioare toate chestiunile de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe și au fost rezolvate prin hotărârea ce face obiectul apelului.
Disp. art.295 alin.1 Cod proc.civ. precizează că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Având în vedere dispoziția mai sus arătată, rezultă că efectul devolutiv al apelului are un caracter imperativ, instanța fiind obligată să examineze litigiul sub toate aspectele acestuia.
Totuși efectul devolutiv al apelului are două limite: prima potrivit căreia apelul se limitează să devolueze ce a fost apelat, respectiv litigiul este transpus de la prima instanță la instanța superioară numai în limita a ceea ce s- cerut în cererea de apel, fiind incident și în acest caz principiul disponibilității specific procesului civil, precum și a doua limită, regăsită în principiul tantum devolutum quantum iudicati, potrivit căreia nu se devoluează decât ceea ce s- judecat, respectându-se principiul dublului grad de jurisdicție.
Analizând apelul cu care reclamanta investit tribunalul, curtea constată că în motivele de apel a fost criticată încheierea din 27.06.2007, respectiv modul de aplicare dispozițiilor legale privind atribuirea provizorie a bunului imobil litigios.
În aceste circumstanțe, critica formulată de pârâtul recurent în recurs este nefondată, nefiind incident motivul de casare prev. de art.304 pct.5 Cod proc.civ. deoarece nu au fost încălcate forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod proc.civ. chiar dacă apelanta nu a arătat în termeni sacramentali că a formulat apel și împotriva încheierii din 27.06.2007, criticile dezvoltate în motivele de apel vizau în special această încheiere de ședință.
Considerăm că instanța de apel aplicat corect dispozițiile art.282 alin.2 Cod proc.civ. raportat la această critică, care prevede că apelul împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face decât o dată cu fondul cauzei și a analizat motivele de apel având ca obiect încheierea premergătoare din 27.06.2007 și, în consecință, va respinge ca nefondat primul motiv.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată de pârâtul recurent vizând modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, curtea, cu opinie majoritară apreciază că această critică este fondată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și instanța de apel au redat starea de fapt în mod corect și sintetic, motiv pentru care curtea nu va reveni asupra prezentării acesteia, ci va analiza modul de aplicare dispozițiilor legale privind partajul judiciar.
Procedura împărțelii judiciare, art.6731- 67314fost introdusă prin art.1 pct.222 din OUG nr.138/2000, relativ recent față de data adoptării codului d e procedură civilă și poate acesta este motivul pentru care interpretarea dispozițiilor legale privind partajul mai suscită discuții.
După cum rezultă din motivele invocate în calea de atac, nemulțumirea reclamantei și a pârâtului vizează doar modul de atribuire apartamentului în litigiu.
Art.6734Cod proc.civ. stipulează obligația instanței de a stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială, însă în ipoteza în care părțile nu se învoiesc, instanța va face împărțeala conform art.6735alin.2 Pr.Civ. în natură, iar în ipoteza în care un bun nu se poate partaja în natură sau dacă partajarea lui ar cauza o scădere valorii, ori i-ar modifica destinația economică, instanța prin încheiere îi poate atribui provizoriu întregul bun uneia dintre coproprietari.
Legiuitorul a avut în vedere și situația în care mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul (care nu se poate împărți în natură), și în acest caz instanța va fi ține seama de criteriile prevăzute la art.3739Cod proc.civ. pentru a atribui bunul.
Din dispoziția legală mai sus arătată rezultă că instanța nu trebuie să verifice mărimea cotei, natura bunului, domiciliul și ocupația părților, faptul că un coproprietar a făcut îmbunătățiri sau alte asemenea, numai în cazul în care bunul este solicitat concomitent de mai mulți coproprietari.
În cazul de față, bunul nu a fost solicitat a fi atribuit în natură provizoriu de ambii coproprietari, ci în ședința publică din 16.05.2006 reprezentanta reclamantei a solicitat atribuirea provizorie apartamentului în favoarea reclamantei și fixarea unui termen în vederea consemnării sultei în favoarea pârâtului, arătând că a făcut dovada disponibilității plății în apel.
Instanța de fond, având în vedere disp.art.67310alin. 1 teza I Cod proc.civ. a atribuit provizoriu apartamentul în favoarea reclamantei și s- dispus ca reprezentanta reclamantei să facă dovada consemnării la CEC a sultei în favoarea pârâtului în cuantum de 81.500 lei până la data de 27.06.2007.
Deoarece la data de 27 iunie 2007 reprezentanta reclamantei nu a depus dovada consemnării la CEC a sultei în favoarea pârâtului, instanța de fond în mod corect la solicitarea pârâtului dispus atribuirea provizorie în favoarea pârâtului cu obligarea acestuia de consemnare a sultei de 81.500 lei în favoarea reclamantei și a acordat termen de o săptămână pentru ca acesta să facă dovada achitării sultei.
Apreciem că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.67310alin.1-3 Cod proc.civ. deoarece în acest articol s-a stipulat punctual modalitatea de atribuire provizorie bunului care nu poate fi comod partajat în natură, măsurile care pot fi luate în situația în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune sumele cuvenite celorlalți coproprietari, sau ipoteza în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul nu a depus sumele cuvenite.
Este de remarcat că art.67310Cod proc.civ. cuprinde trei etape: atribuire provizorie a bunului, termen pentru achitarea sultei și a treia etapă, de atribuire bunului dacă s-a plătit sulta sau alternativa atribuirii bunului altui coproprietar dacă-l solicită, în ipoteza în care nu s-a achitat sulta.
Considerăm că instanța de fond a aplicat cu rigurozitate etapele stabilite la atribuirea provizorie unui bun aflat în coproprietate.
Este neavenită și fără suport juridic critica formulată în apel potrivit căreia soluția pronunțată de judecătorie este prea aspră la adresa reclamantei, deoarece motivele invocate de apelantă conform cărora fost în imposibilitate obiectivă de consemna sulta, sunt irelevante.
La termenul din 27 iunie 2007 reclamanta a făcut dovada că deține 10.366,40 Euro și 14.698,17 Euro (41 și 42) la instituția bancară, însă aceste înscrisuri dovedeau posibilitatea financiară a reclamantei și nu îndeplinirea obligației de consemna suma indicată de instanță cu titlu de sultă la dispoziția pârâtului. La același termen reclamanta a depus un raport de evaluare apartamentului în litigiu extrajudiciar în care valoarea acestuia era mai mică decât valoarea stabilită de expertul judiciar, care echivalează cu contestarea valorii imobilului în litigiu, după momentul în care instanța a respins obiecțiunile la expertiză, formulate de reclamantă.
Se poate remarca, că reclamanta nu și- îndeplinit obligația stabilită de judecător, ori potrivit disp.art.129 alin.1 Cod proc.civ. părțile au îndatorirea ca în condițiile legii să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și exercite drepturile procedurale conform disp.723 alin.1 Cod proc.civ.
Este ușor de sesizat că reclamanta nu și- îndeplinit obligațiile stabilite de instanță cu bună credință în termenul stabilit de judecător, ignorând dispozițiile legale prev.de art.67310alin.3 Cod proc.civ.
Reclamanta nu poate invoca lipsa de apărare sau necunoașterea legii deoarece era asistată de un avocat, care putea și trebuia să-i explice consecințele ignorării dispozițiilor stabilite de instanță.
În mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora nu putut îndeplini obligațiile stipulate de instanță din motive obiective, întrucât acestea nu au fost invocate decât după ce imobilul a fost atribuit provizoriu pârâtului și dacă ar fi existat motivele obiective, trebuiau menționate până la data la care trebuia achitată sulta.
Chiar dacă am trece peste acest raționament, verificând motivele invocate de reclamantă, curtea constată că prezența reclamantei în România nu era necesară pentru a putea consemna sulta, deoarece avea angajat apărător în cauză, iar faptul că unitatea bancară din Germania la care reclamanta are disponibilitățile bănești necesare plății sultei nu are o convenție de colaborare cu instituția CEC-ului din România, nu este o insurmontabilă, întrucât banii puteau fi trimiși prin mandat poștal, virament bancar la altă unitate bancară, urmând ca apărătorul reclamantei să consemneze suma la CEC.
Considerăm eronat raționamentul instanței de apel care apreciază că în sarcina reclamantei au fost stabilite sarcini suplimentare, întrucât textul legal nu prevede consemnarea celeilalte părți la o anumită unitate bancară, întrucât părțile trebuie să îndeplinească îndatoririle stabilite de lege sau judecător potrivit art.129 alin.1 Cod proc.civ.
Faptul că reclamanta a achitat sulta după atribuirea provizorie a apartamentului în favoarea pârâtului nu îi conferă acesteia posibilitatea invocării criteriilor aplicabile la formarea loturilor deoarece această etapă a fost depășită, imobilul a fost atribuit reclamantei care nu a respectat procedura legală și dispozițiile instanței.
Reclamanta invocă faptul atât ea cât și fetița nu au cetățenie germană, însă în ipoteza în care apartamentul nu îi este atribuit, aceasta nu este prejudiciată deoarece corelativ cotei de proprietate este consemnată sulta aferentă și intimata poate să-și achiziționeze o altă locuință.
După cum a rezultat din considerentele mai sus reținute, tribunalul a pronunțat decizia în apel cu încălcarea dispozițiilor art. 673 indice10 Pr.Civ.,fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Pr.Civ.
Prin urmare, cu majoritate de voturi, curtea în temeiul art.304 pct. 9 raportat la art. 312.Pr.Civ. va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 670/A din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5933 din 04.07.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, pe care va o menține.
În temeiul art. 274.Pr.Civ., curtea va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtului recurent suma de 1500 lei în recurs reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței aflată la fila 19.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 670/A din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5933 din 04.07.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului recurent suma de 1500 lei în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. dact.GC
3 ex/26.02.2008
Jud.apel:,
OPINIE SEPARATĂ
În opinia minoritară, decizia recurată este legală și temeinică, astfel că recursul declarat de pârât se impunea a fi respins ca nefondat.
În ce privește primul motiv de recurs, nu există opinii divergente, întrucât și în opinia majoritară s-a considerat că acesta este nefondat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, ce vizează modalitatea de partaj, în motivarea succintă a recursului pârâtul susține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a consemna la CEC suma stabilită cu titlu de sultă, invocând imposibilitatea sa de a se deplasa în România în acest scop și lipsa unei convenții de colaborare a băncii din Germania, în care avea depozit bancar cu CEC-ul din România.
Aceste două aspecte, ce vizează aprecierea unei stări de fapt și a unor probe au fost analizate de tribunal, ca instanță de apel, astfel că nu pot fi repuse în discuție spre a fi reapreciate în recurs.
Reclamanta a făcut dovada cu adeverință eliberată de unitatea școlară că, anterior termenului din 27.06.2007, fiica părților,elevă în clasa a VI-a- a susținut tezele și lucrările comparative centrale, obligatorii în perioada 20.06.2007-10.07.2007, motiv pentru care i-a fost imposibilă deplasarea din Germania (9-10,apel).
De asemenea, a susținut că banca din Germania, BANK,(f41-42,fond), unde avea depozitul bancar, nu are convenție de colaborare cu CEC-ul din România, așa cum, de altfel, confirmă și site-ul Casei de Economii și Consemnațiuni, informațiile găsite pe internet fiind accesibile și instanței (17, recurs).
Referitor la analiza criteriilor de preferință în favoarea uneia dintre părți, este exact că în conformitate cu art.6739proc.civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Din aceste dispoziții legale rezultă că, în lipsa unui acord al părților cu privire la modul de atribuire a bunurilor de împărțit, trebuie să fie analizate criteriile de preferință ce s-ar regăsi în favoarea fiecărei părți.
În speță, reclamanta și pârâtul dețin cote egale, însă în favoarea reclamantei trebuie recunoscute alte criterii și anume faptul că a executat lucrări de întreținere și a plătit impozitele aferente imobilului, împrejurări dovedite în apel (8,apel) și recunoscute de pârât inclusiv prin motivele de recurs.
Apoi, un alt criteriu al atribuirii este faptul că pârâtul are o altă locuință (7,apel), în timp ce reclamanta și fiica minoră a părților locuiesc la actualul soț al reclamantei, neavând în proprietate o altă locuință. În aceste condiții instanța trebuie să aibă în vedere dreptul copilului rezultat din căsătorie la asigurarea locuinței, întrucât acest drept intră în sfera obligației la întreținere - datorată de părintele căruia nu i s-a încredințat copilul.
Cum aceste criterii pledează în favoarea atribuirii locuinței în favoarea reclamantei, soluția pronunțată în apel se impunea a fi menținută. Acesta cu atât mai mult cu cât inițial doar reclamanta a cerut atribuirea apartamentului,pârâtul fiind de acord cu atribuirea apartamentului în favoarea reclamantei (40,fond), în termenul stabilit a consemnat sulta la o unitate bancară din Germania, justificând motivele care au împiedicat-o să consemneze sulta la CEC.La termenul următor,de numai o săptămână,reclamanta a consemnat sulta la CEC la dispoziția pârâtului, astfel că cererea de amânare formulată de reclamantă pentru achitarea sultei în fața primei instanțe se impunea a fi admisă, neputându-se reține exercitarea cu rea-credință a drepturilor procedurale,câtă vreme a avut intenția de a plăti sulta,a făcut dovada posibilității plății și nu s-a sustras acestei obligații.
Față de aceste considerente, în opinia minoritară lipsesc încălcarea sau aplicarea greșită a legii în soluționarea deciziei recurate, situație în care recursul se impunea a fi respins ca nefondat.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
