Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.522
Ședința publică din data de 15 MAI 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Rodica
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții, domiciliat în,-, jud.P, jud.P și SC TRANS SRL, cu sediul în,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.766 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în,-, jud.P, cu reședința în,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea recurenților să completeze taxa de timbru cu 357.0 lei, a amânat pronunțarea cauzei la data de azi 15 mai 2008, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 325/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții () și SC Trans SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor proprii și a lipsei de folosință asupra bunurilor mobile începând cu data de 11.02.2004, stabilirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului dobândit în timpul căsătoriei si aducerea la masa de partaj a capitalului social a patrimoniului și dividendelor aparținând SC - Trans SRL.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 5 ianuarie 1980, iar în timpul căsătoriei au dobândit un imobil - construcție situat în or.,-, construit din BCA, având parter și etaj, precum și bunurile mobile enumerate în cuprinsul acțiunii, printre care un autocamion de 10 tone, un autoturism 1300, un autoturism Cielo și un autoturism Daewoo de teren.
A mai precizat reclamanta că la data de 5 mai 2002 pârâtul a părăsit domiciliul comun, luând parte din bunurile comune, pentru ca în zilele de 11 și 13 februarie 2004 să ia toate bunurile mobile menționate, inclusiv bunurile proprii ale acesteia.
S-a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, în temeiul art.36 alin.2 din Codul Familiei, apreciindu-se că există pericolul ca acestea să fie înstrăinate sau distruse, nvederându-se că pe rolul Judecătoriei Câmpina se află înregistrat dosarul nr. 2481/2003 având ca obiect divorțul părților.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat în baza disp.art.115-118 pr.civilă întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, precizând că imobilul la care face referire reclamanta este bunul său propriu, dobândit prin moștenire de la mama sa, că autoturismul Daewoo de teren nu există, autocamionul de 10 tone este proprietatea SC Transport SRL, iar autoturismele 1300 și Cielo sunt proprietatea SC Trans SRL. În privința bunurilor mobile, pârâtul a precizat că acestea sunt proprietatea SC Trans SRL, altele nu au existat și nu se află toate în posesia sa.
Cu privire la bunurile proprii ale reclamantei, pârâtul a susținut că au rămas în apartamentul soților, în momentul vânzării acestuia și nu se află în posesia sa, neexistând nici un pericol de a fi înstrăinate sau distruse bunurile aflate în posesia sa.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă aceasta a arătat că imobilul construcție este bunul comun al soților, chiar dacă a fost menționat în certificatul de moștenitor al mamei pârâtului, acest certificat de moștenitor fiind anulat parțial prin sentința civilă nr. 1271/2004 a Judecătoriei Câmpina.
Referitor la autovehicule, reclamanta a precizat că de asemenea, au fost dobândite în timpul căsătoriei, dar pârâtul pentru a le exclude de la masa de partaj, fie le-a vândut, însușindu-și sumele rezultate, fie le-a trecut în patrimoniul SC Trans SRL.
Astfel, cu privire la autocamionul de 10 tone reclamanta a arătat că a fost vândut pe parcursul procesului de divorț, către SC Transport SRL, în același scop.
Prin încheierea din 6 aprilie 2005, s- dispus suspendarea judecății prezentei cauze în temeiul disp.art.244 pct.l pr.civilă până la soluționarea recursului declarat de reclamantă, ce a format obiectul dosarului nr.7770/2004 al Curții de Apel Ploiești în cauza privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 22/1998.
Recursul formulat de pârâtul împotriva încheierii de suspendare, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 526/2005 a Tribunalului Prahova.
După repunerea cauzei pe rol, prin cererea formulată la data de 19.04.2006 reclamanta și-a precizat și completat acțiunea solicitând aducerea la masa bunurilor de împărțit a lucrărilor (materiale și manoperă) efectuate la imobilul construcție edificat pe terenul aparținând defunctei -, situat în,-, după decesul acestuia, intervenit la data de 19 ianuarie 1998.
n motivarea acestei precizări, reclamanta a susținut că înțelege să ceară la partaj lucrările de construcții enumerate în această cerere, ca urmare a faptului că prin decizia nr. 1291/31.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.7054/2005 a fost respins recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei nr.3009/2004 a aceleiași instanțe, prin care fusese casată sentința Judecătoriei Câmpina și respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 22/1998.
Pe calea unei întâmpinări, pârâtul a răspuns la această precizare, arătând că prin decizia nr.3009/2004 a Curții de Apel Ploiești s-a reținut că locuința situată în,-, este bun propriu al defunctei -, întrucât din probele administrate a rezultat că defuncta avea o situație materiala bună, era proprietara unui gater în orașul, avea angajați și a putut edifica construcția mai sus descrisă.
A mai susținut pârâtul că soții nu au făcut nici un fel de investiții de la data când a decedat -, iar în perioada anilor 1998-2000 ei au locuit în continuare în apartamentul cu 2 camere pe care-l aveau și cu banii obținuți din vânzarea acestuia în anul 2000 au cumpărat mobila și s-au mutat efectiv în imobilul situat în or.-.
Pârâtul a mai menționat că din suma de 60.000.000 lei vechi obținuți din vânzarea apartamentului a cumpărat centrala termică, instalație de încălzire, aragaz, aspirator, frigider, canapea de, TV Siemens, mobilă de bucătărie, mobilă de dormitor, mochetă, mașină de spălat și perdele, bunuri rămase la despărțirea în fapt în imobil, în posesia reclamantei.
La același termen, pârâtul a formulat și o cerere reconvențională prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să participe la pasivul societății SC Trans SRL existent la momentul despărțirii părților, n luna mai 2002.
La termenul din 7 iunie 2006 apărătorul reclamantei a arătat că precizarea și completarea acțiunii depusă după repunerea cauzei pe rol s-a referit numai la imobilul construcție, fără să afecteze celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților, cu înscrisuri, interogatorii și martori, Judecătoria Câmpinaa pronunțat la data de 4 octombrie 2006 încheierea interlocutorie prin care a admis n parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamantă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: mobilă de dormitor (compusă din șifonier cu două uși, supraetajat, două paturi duble cu sertare, birou, măsuță); canapea de cu fotoliu; fotoliu pat; două fotolii, masa de 12 persoane pliantă; o măsuță; mobilă de bucătărie (compusă din 5 module din care 3 suspendate, colțar, masa de 10 persoane cu scaune); mască de chiuvetă; chiuvetă inox; hotă electrică; frigider cu congelator "Daewoo"; cuier; două aragazuri; mașină de spălat automată; de rufe; 2 ligheane plastic; aspirator Philips; mochetă persană 50 mp; video-player; un fier de călcat; un radiocasetofon; calculator; filtru cafea; prăjitor de pâine; 10 lenjerii de pat; 30 prosoape mari plușate; 15 fețe de masă; 8 perne; o pilotă; 4 fețe de pernă; o pătură; 2 găleți; un suport de vase: 2 plăpumi; un set pentru condimente; două oale, două crătiți; două cuțite inox; cratița teflon; două coșuri de pâine; două ibrice teflon; două coșuri de pâine; două ibrice inox; mașină de tocat din fontă; mașină de râșnit nuci; râșniță de zahăr; suport cuțite cu 12 cuțite din lemn; foarfecă de dezosat; două funduri melaminate; un serviciu cafea; 6 pahare lichior; 6 cupe dulceață; 2 pahare mici; 12. farfurii diverse: 5 cuțite; 4 capace oale; 2 ciocane șnițel; un tuci; 3 farfurii de lemn; 5 ligheane; un autocamion marca "R" înstrăinat de pârât după despărțirea în fapt; contravaloarea părților sociale ale pârâtului la SC Trans SRL.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că din masa bunurilor comune mai face parte contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul construcție, edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului, și anume: înlocuit cartonul de pe acoperiș cu șindrilă și izolat cu ulei în două straturi; finisarea bucătăriei si a băii cu gresie și faianță; executat instalație pentru apă curentă la baie și bucătărie de la rețeaua stradală, cămin betonat, instalat apometru; realizat fântână; executat la baie și la bucătărie rețeaua de canalizare; achiziționat și montat instalația de încălzire centrală, compusă din centrală, 8 calorifere cu dimensiuni diferite și rețeaua de conducte; montat dușumele din brad în sufragerie si dormitor; turnat sapă și montat plăci de marmură la terasa de la intrare; confecționat scara de la intrare în trei trepte, placate cu marmură; confecționat 6 stâlpi la terasă din beton, placați cu piatră cioplită; confecționat scara de la etaj cu 16 trepte din beton, placate cu marmură; finisat casa la exterior (strop și placat cu piatră); tencuit parterul în interior (mai puțin o cameră) și zugrăvit tot parterul; construit gard pe toate laturile; plantat 40 pomi fructiferi; trepte si ușă metalică la beci; achiziționat tâmplăria pentru etaj, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la restituirea bunurilor personale ale reclamantei, urmând ca asupra celorlalte capete de cerere din acțiune instanța să se pronunțe odată cu fondul.
Totodată, au fost numiți experți auto pentru evaluarea autocamionului vândut în raport de datele tehnice ale acestuia, vechime și prețul obținut la vânzarea din anul 2003; contabil pentru stabilirea valorii părților sociale ale pârâtului, în caz de cesiune ale acestora în raport de activitatea societății (beneficii, pierderi); constructor pentru evaluarea lucrărilor de construcție; merceolog pentru identificarea bunurilor mobile, urmând ca după preluarea datelor din celelalte expertize să propună variante de lotizare, atribuind în lot, pârâtului toate variantele, lucrările de construcție, părțile sociale ale societății, autocamionul și bunurile mobile ce nu vor fi prezentate la evaluare.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 5.01.1980 și s-au separat definitiv în fapt, în luna mai 2002, când pârâtul a părăsit domiciliul comun.
Prima instanță a apreciat că prin recunoașterea implicită a unor părți din bunurile mobile, prin întâmpinarea depusă, precum și răspunsurile la interogatoriu, pârâtul a recunoscut dobândirea de către soți în timpul căsătoriei a bunurilor mobile menționate în considerentele încheierii interlocutorii, iar din depozițiile martorilor, si, toate aceste bunuri au rost ridicate din fosta locuință comună în timpul absenței reclamantei, în două rânduri: o data cu un camion și altădată cu un autoturism.
Analizându-se considerentele sentinței penale nr.501/2004 Judecătoriei Câmpina, desființată în căile de atac prin decizia penală nr. 179/2006 a Tribunalului Prahova, prima instanță a constatat că nu s-au înlăturat aspectele evidente privind ridicarea bunurilor din casă, ci s-a apreciat numai că această ridicare nu a fost făcută în scopul sustragerii de la masa de partaj, fapt ce conduce la concluzia că bunurile mobile se afla în posesia pârâtului.
În privința autocamionului marca R, prima instanță a reținut că acesta a fost dobândit de soți în timpul căsătoriei, fapt recunoscut de pârât la interogatoriu, autovehiculul fiind înstrăinat numai de către pârât la data de 2.06.2003, după data despărțirii în fapt, context în care s-a concluzionat că este evident că raporturile dintre părți nu au permis presupunerea acordului soției pentru vânzarea acestui bun.
S-a reținut la masa de partaj numai contravaloarea părților sociale ale pârâtului la SC Trans SRL, motivat de faptul că suma de bani depusă de pârât pentru constituirea acestor părți ar putea constitui bun comun întrucât nu s-a pretins că ar proveni din sume bunuri proprii ci din salariul său care constituie bun comun.
Referitor la imobilul construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului, prima instanță a constatat că acesta nu era terminat în momentul decesului acesteia, părțile efectuând împreună îmbunătățirile astfel cum au fost reținute, cu precizarea că vor fi reținute ca atare, ca lucrări efectuate de soți, achiziționarea hidroforului și racordarea acestuia la instalație întrucât, din factura aflata la fila 135 dosar rezultă că astfel de materiale au fost achiziționate la data de 20.05.2004 de către societate.
Totodată, nu au fost reținute la masa partajabilă efectuarea instalației electrice, înlocuire a tâmplăriei de la parter și celelalte autovehicule solicitate prin acțiune, după cum nu au fost reținute nici activul și pasivul societății, motiv pentru care cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1409/16.05.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât, precum și capetele de cerere din acțiune privind obligarea acestuia la restituirea bunurilor personale ale reclamantei, la plata lipsei de folosința a bunurilor mobile, precum și cererea privind stabilirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului, dispunându-se partajarea bunurilor comune reținute prin încheierea interlocutorie, prin atribuire în natură conform variantei A din raportul de expertiza, completat cu concluziile expertizei silvice, în sensul includerii în lotul pârâtului a pomilor fructiferi și a majorării sultei datorate reclamantei cu J din contravaloarea acestora, respectiv cu 329,2 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că, deși s-a probat împrejurarea că pârâtul a intrat în posesia bunurilor mobile imediat după despărțirea în fapt soților, reclamanta nu făcut dovada prejudiciului folosit de acesta prin nefolosirea bunurilor respective, după cum s-a reținut că aceasta nu mai locuiește în imobilul proprietatea pârâtului asupra căruia are doar un drept de creanță.
În privința variantei omologate, instanța de fond a apreciat că este cea mai judicios întocmită, întrucât se atribuie pârâtului toate bunurile cu privire la care s-a arătat că nu pot fi atribuite decât acestuia, iar bunurile mobile prezentate s-au împărțit între părți aproximativ egal.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta SC Trans SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivele de fapt și de drept vor fi formulate pe calea unui memoriu separat.
La rândul său, și pârâtul a formulat apel în termen legal, solicitând în principal schimbarea în parte a sentinței atacate și a încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 4.10.2006, în sensul scoaterii de la masa de partaj a dreptului de creanță privind imobilul-casa de locuit situat în or.,-, a autocamionul de 10 tone întrucat este proprietatea SC Transport SRL și a celor 40 de pomi fructiferi plantați în anul 2003, iar în subsidiar partajarea bunurilor reținute la masa de partaj conform variantei B din raportul de expertiza tehnică completare.
Pârâtul a arătat că față de pretențiile apelantei privind aducerea la masa bunurilor de împărțit a lucrărilor efectuate (materiale și manoperă) la imobilul construcție, edificat pe terenul proprietatea def. -, există autoritate de lucru judecat întrucât în considerentele deciziei nr.3009/2004 a Curții de Apel Ploieștis -a reținut că această locuință este bun propriu al defunctei, iar prin decizia nr.1291/31.10.2005 a aceleiași instanțe s-a constatat situația de fapt și anume că imobilul este bunul propriu al mamei sale.
In acest context, pârâtul a apreciat că este evident că în ceea ce privește construcția imobilului există putere de lucru judecat, fiind edificată prin mijloacele financiare proprii ale defunctei, care a solicitat eliberarea autorizațiilor de construire și de urbanism, a introdus utilitățile necesare funcționării normale a casei, a asigurat imobilul și 1- a edificat efectiv.
Pârâtul a mai susținut că depozițiile martorilor audiați în cauză, se coroborează cu actele și răspunsul reclamantei la interogatoriu, unde aceasta recunoaște că în perioada construirii casei defuncta avea venituri mai mari decât ale soților, reușind să termine parterul la momentul când părțile s-au mutat în imobil.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a învederat că nu poate fi reținut un drept de creanță al reclamantei constând în contravaloarea materialelor și a manoperei, deoarece pe de o parte, din probele administrate rezultă cu claritate că defuncta a construit casa prin mijloace financiare proprii, iar pe de altă parte, acest drept de creanță nu a fost dovedit cu înscrisuri și, mai mult decât atât, deși a arătat că se află în relații de dușmănie cu mama sa naturală, instanța de fond și-a motivat hotărârea în mod greșit și pe depoziția acesteia.
Referitor la bunurile mobile enumerate de reclamantă în acțiune pârâtul a arătat că din suma de 60 milioane ROL obținuți din vânzarea apartamentului, a cumpărat centrala termică, instalația de încălzire, aragazul, aspiratorul, frigiderul, canapeaua de, TV Siemens, mobila de bucătărie și de dormitor, mochetele, mașina de spălat și perdelele, toate aceste bunuri rămânând în imobil la momentul separării în fapt a părților, de ele dispunând și în prezent reclamanta.
În ceea ce privește autocamionul de 10 tone, pârâtul apreciază că în mod greșit a fost reținut la masa de partaj întrucat este proprietatea SC Transport SRL, această mașină fiind vândută în anul 2003 cu suma de 20.000.000 lei ROL pentru a fi folosită pentru piese întrucât nu mai era în stare de funcționare.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței atacate și cu privire la achiziționarea și plantarea a 40 pomi fructiferi, operațiuni ce au fost efectuate în primăvara anului 2003, la un an după despărțirea părților, astfel încât nu fac parte din comunitatea de bunuri a soților.
Privitor la aportul social la constituirea SC Trans SRL respectiv a părților sociale ale acestei societăți, pârâtul a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale la care a făcut referire, fapt învederat și în obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă unde se arată că părțile sociale constituie cota parte de contribuție a asociaților la capitalul social al societății cu precizarea că reclamanta nu a fost niciodată asociată în cadrul societății, unicul asociat fiind pârâtul care deține părți sociale în valoare de 200 RON și care rămân, conform Legii nr.31/1991 republicată, imune, modificându-se numai atunci când se modifică capitalul social.
În subsidiar, pârâtul a solicitat omologarea variantei B din raportul de expertiză tehnică completare, cu modificarea sumei reprezentând contravaloarea părților sociale ale sale la SC Trans SRL, în sensul că suma reprezentând părțile sociale este în valoare de 200 RON și nu de 8826,30 RON cum în mod greșit a fost reținută de expertul contabil.
Această variantă a fost solicitată și pentru a se atribui în lotul reclamantei bunurile ce nu au fost prezentate de părți la întocmirea raportului de expertiză merceolog și pentru atribuire a imobilului către pârât, sulta este diminuată și în acest fel se respectă principiul atribuirii în natură a bunurilor pe cât posibil și pe cale de consecință asigurarea unei sulte cât mai mici.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
n raport de motivele de apel, intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate ( 23-26).
După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.766 din 13 decembrie 2007 a respins apelurile formulate de pârâții și SC TRANS SRL, ca nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, și s-a reținut că imobilul construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului, a fot construit de către autoare a pârâtului, nefiind terminat la momentul decesului acesteia, moment de la care foștii soți au efectuat lucrări de îmbunătățire.
Astfel, martora audiată la solicitarea reclamantei, (fila 54 dosar fond), a arătat că la decesul bătrânei casa era ridicata și acoperită cu carton nefiind terminate finisajele, respectiv: băile, pereții interiori nu erau tencuiți si zugrăviți, nu erau montate pardoseli, iar tâmplăria care exista la acel moment a fost ulterior schimbată.
Aceeași martoră a mai precizat că soții au terminat B și bucătăria, au montat gresia, faianța, obiectele sanitare, au tencuit pereții, au zugrăvit încăperile și au compartimentat mansarda cu schelet al pereților din lemn fără a se fi montat rigips-ul care fusese cumpărat.
În acest context, se apreciază că în mod evident la executarea lucrărilor sus-menționate și-a adus aportul și intimata reclamantă, fiind executate în timpul căsătoriei, cu sume de bani ce au caracterul de bun comun.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond interpretând ansamblul probelor administrate în cauză, a reținut că în calitate de soți părțile au contribuit în cote egale de 1/2 pentru fiecare la edificarea lucrărilor la imobilul-construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului.
În ceea ce privește autoturismul de 10 tone, instanța reține că acesta a fost cumpărat în anul 1990, fapt ce rezultă din răspunsul apelantului pârât la interogatoriul luat la solicitarea intimatei-reclamante (fila 103 - întrebarea nr.6), ulterior fiind înstrăinat numai de către apelant după momentul separării în fapt a părților, neexistând însă și consimțământul intimatei privind această operațiune juridică.
Așa fiind, nu se poate susține că autocamionul ar fi proprietatea SC Transport SRL, fiind evident că a fost dobândit în timpul căsătoriei părților și înstrăinat numai de către pârât la data de 2.06.2003.
În privința celor 40 de pomi fructiferi plantați în anul 2003, din probatoriile administrate în cauză, respectiv: depozițiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că aceștia au fost sădiți în timpul căsătoriei părților, motiv pentru care urmează a fi reținuți la masa de partaj.
În concluzie, instanța a apreciat că solicitarea apelantului în sensul partajării bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform variantei B din raportul de expertiză tehnică completare, este neîntemeiată, motivat de faptul că poate conduce la includerea în lotul reclamantei a bunurilor mobile neprezentate expertului pentru evaluare, acestea rămânând în posesia pârâtului, ulterior din motivare rezultând că dimpotrivă această variantă este judicios întocmită, corespunde posesiei bunurilor și răspunde în același timp cerințelor art.741 cod civil referitoare la împărțirea pe cât posibil în natură a bunurilor mobile, imobile, drepturi ori creanțe de aceeași natura ori valoare.
În ceea ce privește aportul social la constituirea SC Trans SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, este cunoscut faptul că reprezintă bun comun numai aportul social la constituirea persoanei juridice care dobândește un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaților, respectiv părțile sociale dacă provine din masa bunurilor comune.
n speță, suma de bani depusă de pârât pentru constituire a părților sociale ale societății ar putea constitui bun comun intrucât nu s-a pretins că ar proveni din sume-bunuri proprii ci din salariul său, care constituie bun comun, astfel încât în mod corect s-a reținut la masa de partaj contravaloarea părților sociale ale pârâtului la această societate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, le-a respins și ca atare, în baza art.296 pr.civilă a fost menținută în tot sentința atacată.
Împotriva deciziei sus menționată au declarat recurs pârâții și SC TRANS SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență, în principal, că în mod greșit instanța a reținut la masa de partaj dreptul de creanță privind imobilul casă construită, situat în,-, autocamionul de 10 tone, deoarece acesta este proprietate SC TRANSPORT SRL, precum și cei 40 pomi frunctiferi plantați în anul 2003.
Având în vedere cele arătate s-a solicitat în principal modificarea în tot a deciziei recurate în sensul scoaterii de la masa de partaj a bunurilor sus menționate, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul partajării bunurilor conform variantei B din raportul de expertiză completare cu modificările precizate în motivele de apel depuse la tribunal.
În motivarea recursului declarat recurenții au arătat că au făcut dovada cu acte martori, răspunsuri la interogatorii a situației că în cauză există autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește imobilul construcție edificat pe terenul aparținând def. -, situat în,-, jud.P, situație pe care niciuna dintre instanțe nu au avut-o în vedere.
Legat de acest aspect, recurenții au menționat că prin decizia civilă nr.3009/10.12.2004 Curtea de Apel Ploieștia stabilit în mod definitiv și irevocabil că acest imobil este bun propriu al def. -, deci existând sub acest aspect autoritatea de lucru judecat, defuncta a ridicat această construcție prin mijloace financiare proprii, ea a fost aceea care a solicitat eliberarea autorizațiilor de construire și de urbanism, a introdus utilitățile necesare funcționării normale a casei, a asigurat imobilul și l-a construit efectiv.
O altă critică formulată de către recurenți se referă la reținerea în mod greșit la masa de partaj a autocmaionului de 10 tone, întrucât cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada că acesta este proprietatea SC TRANSPORT SRL, că a fost vândut în anul 2003 cu suma de 20.000.000 lei vechi pentru a fi folosită pentru piese, deoarece nu mai era în stare de funcționare.
De asemenea, cât privește reținerea la masa de partaj a celor 40 pomi fructiferi, recurentul a arătat că au fost reținuți în mod greșit, întrucât plantarea acestora s-a făcut în primăvara anului 2003, la un an după despărțirea de intimată, nefăcând parte din bunurile comune, situație ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză.
În ceea ce privește ultima critică formulată de recurenți privitor la aportul social la constituirea societății SC TRANS SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, s-a apreciat că în mod greșit a fost reținută de către instanță, bazându-se pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, lucrare asupra căreia s-au formulat obiecțiuni pe care însă instanța nu le-a analizat, reținând valoarea acestor părți sociale ca fiind de 88.263.000 ROL valoare care nu are nicio legătură cu părțile sociale reținute în încheierea de admitere în principiu și care în opinia instanței de apel, ar fi singurele ce ar putea constitui bun comun.
Subsidiarul formulat de către recurenți se referă la varianta de lotizare, solicitând a se îmbrățișa din raportul de expertiză tehnică completare întocmit de expert., varianta B, cu modificări pe care le-a propus în recursul declarat, întemeiat pe dispoz. art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă.
Anexat cererii de recurs s-au depus de către recurenți decizia civilă nr.1291/31.10.2005 a Curții de Apel Ploiești de care s-a făcut vorbire în motivele de recurs, note de ședință, precum și concluzii scrise, depuse atât de către recurenți, cât și de intimata, iar în vederea studierii actelor și lucrărilor dosarului, cauza a fost amânată de la data de 8 mai 2008, la data de 15 mai 2008, când a reținut următoarele:
Referitor la prima critică formulată de către recurent, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, având în vedere împrejurarea că prin decizia civilă nr.3009/10.12.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștis -a reținut că locuința situată în orașul,- este bun propriu al def. -.
De asemenea, prin decizia civilă nr.1291/31.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștis -a statuat că același imobil este bun propriu al mamei recurentului, -.
Despre aceste două hotărâri definitive și irevocabile ambele instanțe nu amintesc nimic în considerente, deși acestea au fost depuse pe parcursul soluționării cauzei, încă de la prima instanță și față de această împrejurare, Curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut că imobilul, precum și dreptul de creanță asupra acestuia, situat în localitatea, -, face parte din masa succesorală a soților.
Mai mult decât atât, în afară de hotărârile judecătorești depuse la dosar, recurentul a făcut dovada cu acte și declarațiile martorilor, că acea construcție a fost ridicată prin mijloace financiare proprii de către -, intimata la interogatoriul ce i s-a luat, a recunoscut că, în perioada construirii imobilului, - avea venituri mai mari decât ale lor.
În ceea ce privește a doua critică formulată de recurent, cu privire la reținerea greșită la masa de partaj autocamionului de 10 tone, ce aparține SC TRANSPORT SRL, și aceasta este întemeiată având în vedere actele depuse la dosar în acest sens, filele 123-125 dosar fond, considerente pentru care acest bun urmează a fi dedus din masa partajabilă.
Totodată, Curtea apreciază că sunt întemeiate și dovedite cu martori și acte și celelalte două critici formulate de către recurent referitoare la reținerea greșită la masa de partaj a celor 40 pomi fructiferi, plantați în anul 2003, la un an după despărțirea în fapt a soților, nefăcând parte din categoria bunurilor comune și pe cale de consecință se impune scoaterea acestora de la masa de partaj.
Privitor la aportul social la constituirea SC TRANS SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, este cunoscut faptul că reprezintă bun comun numai aportul social la constituirea persoanei juridice care dobândește un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaților, respectiv părțile sociale.
Pentru toate considerente sus menționate, instanța apreciază că recursul este întemeiat și în conformitate cu disp.art.312 raportat la disp.art.315 cod pr.civilă se impune admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate de către Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a se reface și completa rapoartele de expertiză în sensul excluderii de la masa de partaj a acestor bunuri despre care s-a făcut vorbire în considerentele anterioare și pentru a se efectua lotizarea bunurilor mobile rămase în masa partajabilă a celor doi soți.
Cât privește subsidiarul formulat de recurent, în sensul de a se întocmi o variantă de către instanță prin completarea rapoartelor de expertiză, această cerere este neîntemeiată, având în vedere stadiul procesului, dispozițiile art.305 cod pr.civilă prevăd împrejurarea că în recurs nu se pot produce alte probe, cu excepția înscrisurilor, instanța apreciind că refacerea rapoartelor de expertiză se poate efectua numai la instanța de apel, urmând a se ține cont de cotele părților, de toate apărările pe care acestea înțeleg să le formuleze în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții, domiciliat în,-, jud.P, jud.P și SC TRANS SRL, cu sediul în,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.766 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în,-, jud.P, cu reședința în,-, jud.
Casează decizia tribunalului și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Rodica
Grefier,
Red.dact.AP/CC
3.ex.10.06.2008
apel.325/204/05 Tr.
apel.
fond.325/204/05 Jud.Câmpina
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Rodica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
