Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 67
Ședința publică de la 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,--74, -. Tr.3,. 8,. 37, jud. I în contradictoriu cu intimații ( ) și, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 813/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2009, apoi pentru astăzi 07 mai 2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 5360/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite acțiunea formulată de reclamanta-parata, domiciliată în I,--74, - Tr. 3,.8,.37 in contradictoriu cu paratul-reclamant, domiciliat în I, bd. - nr.28, -.10,.62.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor,cu o contribuțieegala,ca bunuri comune, următoarele: cota de 53,7% din imobilul situat în I, bd. - nr. 28, -. 10,.62 si următoarele bunuri mobile, ramase in apartamentul menționat mai sus:
- în Camera de zi: Biblioteca "", de culoare maro, compusa din 6 corpuri; garnitura hol "", de culoare bej cu maro în dungi; covor tip mochetă, de culoare grena, dim. 4,5x3,5; masa extensibila cu 4 scaune pliante; televizor ""; masa pentru televizor; masa dreptunghiulara; masa cu veioza; statuete din ipsos, 3. reprezentând pe Domnului, și cap de fetita; statuete din metal, 3. reprezentând pe,; căști stereo pentru magnetofon; ventilator; aeroterma; draperii plusate, de culoare grena; măsuță bar cu rotile; radio ""; carti beletristica, dicționare, atlazuri; fier de călcat, 2.; joc de remy; lustră; veioză; vaze de, 3.; suporturi de lumânări "", 2.; fyon de uscat părul; pahare de vin 24.; farfurii (set de masa cu 36 de piese); tacâmuri;
- în: dulap (șifonier) pentru haine cu 3 uși; biblioteca; pătură din lână,; geamantan; carpeta plusata; perdea; lustra; carpete 2;
- în Holul mic: rafturi din lemn; perdele din in la rafturi; linoleum; aspirator ""; lighene, 2.; cada copil; sanie cu schiuri și ghidon - Urss; unelte de pescuit "Urss";
- în: dulap de perete; set covorașe; perie; prosoape;
- în Holul mare: bar din fier forjat; scaune înalte din fier forjat; masa in fier forjat; scaune mici din fier forjat; fotolii, 2. cu perne detașabile, de culoare bej cu maro; covor tip mocheta de culoare crem; oglinda cu rama din fier forjat; tablouri;
- în: mobilier bucătărie; masca chiuveta; masa de bucătărie; scaune 3.; aragaz ""; robot de bucătărie; mașină electrică de tăiat alimente; aparat pentru curățat cartofi; cantar de perete; cantar de masa; platou de pâine; cești de cafea 5.; cești de cafea 4.; căni pentru cafea 3; pahare mici, 5.; farfurii adânci (), 5.; farfurii mici, 7.; site faina, 2.; tocătoare 3.; găleată gunoi ""; găleată apa ""; tigăi teflon 2.; oala sub presiune; oala inox; din metal; strecurătoare din plastic; lighean din plastic; tăvi pentru copt 3; mașină de tocat carne "Urss"; mașină de tocat miez de; aparat inox pentru piure din cartofi; platou din sticla; platou din sticla cu 6 farfurii mici; farfurii ornament din lut artizanal; platou din inox cu picior; serviciu de servit alune (bol mare plus 6 mici); pahare de lichior cu picior, 6.; pahare, 6.; pahare 6.; pahare mici cu picior 2.; pahare pentru apa, 4.; serviciu pentru bucătărie din inox (3 cuțite, paleta, furculițe, polonic); ustensile din inox (2 palete, lingura mare); polonic; polonic cu găuri; paleta cu găuri; căni de băut apa 4.; ibrice cafea de mărimi diferite, 4.; castron cu din faianță; sticla mare cu; serviciu de tacâmuri inox; lingurițe din inox, 2.; suport din plastic pentru tacâmuri; coșuri din paie pentru pâine; teluri pentru maioneza, 3.; boluri din plastic, 3.; linguri din lemn, 3.; linguri din lemn pictate; perdea;
-în Holul de la intrare: cuier din fier forjat; perie haine; perie de lustru pantofi; perie de crema pantofi; matura din plastic cu din metal; făraș, 2.; rachete tenis "", 2.; rachete badmington, 2.; linoleum hol mic; linoleum bucătărie; linoleum hol mare; linoleum hol intrare.
Constata ca valoarea totala a bunurilor comune este de 162.527,51 lei, cota de 50% cuvenita fiecărei părți fiind de 81.263,75 lei.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților si atribuie în deplina proprietate și liniștită posesie paratului-reclamant apartamentul situat în I, bd. - nr. 28, -. 10,.62 si bunurile mobile comune reținute mai sus, in valoare totala de 162.527,51 lei.
Obligă paratul-reclamant la plata către reclamanta-parata a sumei de 81.263,75 lei reprezentând contravaloare cota si a sumei de 17.964 lei reprezentând contravaloare bunuri personale.
Anulează ca netimbrată cererea reconvențională formulata de paratul-reclamant.
Obligă paratul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 417,075 lei cheltuieli de judecata proporționale cotei de contribuție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca "părțile s-au căsătorit la data de 02 decembrie 1976, conviețuind o perioada de 8 ani, căsătoria fiind desfăcută prin divorț la data de 09.07.1984, prin sentința civilă 5836/ 1984 Judecătoriei Iași, sentința care a devenit irevocabila la data de 09.08.1984, au dobândit în perioada căsătoriei lor bunurile arătate în acțiunea introductivă, constând din: cota de 53,7 % din imobilul situat în I, bd. - nr. 28, -.10, 62 precum si toate bunurile mobile indicate in cererea de chemare in judecata. paratul-reclamant a încheiat contractul de construire nr. 3686 din 20.11.1975(fila 13 dosar), în vederea construirii unei locuințe, fiind la acea data necăsătorit, procesul verbal de predare -recepție fiind încheiat la data de 24.01.1977(fila 14 dosar), deci după data încheierii căsătoriei, care a intervenit la 02.12.1976. Potrivit înscrisului menționat mai întâi, prețul locuinței a fost de 80.871 lei, suma din care părțile au achitat în timpul căsătoriei lor suma de 43.491 lei, după cum a reținut instanța din calculul sumelor înscrise în adeverințele de la filele 11 si 12 dosar. Deci in timpul căsătoriei s-a plătit imobilul în proporție de 53,7%. Urmează ca instanța, în baza disp. art. 30 din Codul familiei, sa constate ca este bun comun cota de 53,7% din imobilul situat în I, bd. - nr.28, -.10,.62, fiind unanim admis în literatura de specialitate ca este bun comun imobilul construit în timpul căsătoriei cu împrumut acordat de la stat in măsura ratelor achitate în timpul căsătoriei pârtilor, si propriu al soțului care a achitat ratele anterior încheierii căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia prin divorț, în măsura acestora.
Pe cererea referitoare la bunurile mobile instanța a reținut ca acestea sunt, toate, astfel cum au fost enumerate in cerere, în baza art.30 din Codul familiei, bunuri comune luând în considerare următoarele aspecte: paratul-reclamant nu a contestat in mod direct existenta sau numărul lor, astfel cum au fost ele indicate in cererea de chemare în judecată, iar întrebat în instanță despre aceste bunuri, a arătat ca nu le cunoaște după ce, in prealabil, depusese la dosar cerere reconvențională, în care nu a făcut nici un fel de discuție referitor la aceste bunuri. Cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune a fost apreciata de instanța ca fiind egală, pe de o parte pentru că așa au apreciat și părțile, dar și pentru faptul că, deși ulterior paratul-reclamant nu a mai recunoscut aceasta cota, nu a probat prin nici un mijloc de proba admis de lege această susținere, neexistând așadar în dosar probe care să releve o contribuție majoritara a uneia dintre părți.
In cauza au fost realizate expertize în specialitatea construcții și evaluări bunuri mobile. In ceea ce privește valoarea apartamentului, instanța a reținut ca aceasta este de 268.757,04 lei, proporția de 53,7 % care reprezintă bun comun fiind de 144.322,51 lei. Instanța a înlăturat criteriile negative reținute de expert, ca si marja de 10% de negociere, care toate scădeau nejustificat valoarea bunului, aceasta în considerarea faptului ca ne interesează valoarea bunului pentru desocotirea între părți, iar nu pentru eventualii terți compărători ai imobilului, în condițiile în care ambele părți au solicitat atribuirea bunului.
In privința bunurilor comune mobile, instanța a reținut deja ca acestea au rămas toate in domiciliul comun la plecarea reclamantei-parate, ca si bunurile proprii. A reținut această instanță din declarația martorei, care a relatat ca reclamanta-parata nu a luat nimic la plecare, decât doua sacose cu hăinuțe pentru copil, iar ulterior nu a mai revenit. De asemenea, deși paratul-reclamant a susținut ca reclamanta-parata ar fi luat din bunuri, existând chiar si dosar penal, nu a probat aceasta cu o hotărâre definitiva de condamnare a fostei șotii.
A reținut instanța si faptul ca valoarea actualizata a bunurilor proprii este de 17.964 lei, iar a celor mobile comune este de 18.205 lei, reprezentând valoarea fara uzura, care nu poate fi imputată reclamantei-parate în condițiile în care bunurile erau aproape noi la despărțirea soților, iar paratul-reclamant s-a folosit de acestea, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența constanta, menționând în acest sens decizia civilă 2457/15.11.1974 a fostului Tribunal Suprem.
Așadar, valoarea totală a bunurilor comune este de 162.527,51 lei, cota de 50% cuvenită fiecărei părți fiind de 81.263,75 lei. In privința bunurilor mobile, întrucât, pe de o parte, despre cele comune expertul nu a putut preciza daca mai exista, nefiind primit în locuința de paratul-reclamant pentru constatări, iar despre cele proprii a precizat ca nu mai exista cu excepția frigiderului, instanța va dispune ca cele comune sa fie atribuite paratului-reclamant in natura, iar în privința celor proprii urmează a obliga pe acesta la plata către reclamanta -parata a contravalorii lor.
Apartamentul va fi atribuit, de asemenea, paratului-reclamant, in considerarea cotei sale majorate la dobândirea acestuia, acest criteriu pledând in acest sens."
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel paratul, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că instanța de fond a calculat greșit ratele plătite în timpul căsătoriei, la valoarea contractata a apartamentului trebuind a fi adăugate si dobânzile legale, că instanța a reținut greșit suma de 1760 lei, achitata in perioada 2.03.2984-30.07.1984 ca fiind plătită în comun, în condițiile în care reclamanta a părăsit domiciliul comun anterior acestei perioade. In concluzie, apelantul susține ca s-a achitat în timp căsătoriei doar suma de 41.796 lei din valoarea totala de 103.969 lei a apartamentului, adică un procent de 40,20 %.
Apelantul mai critica si valoarea stabilita de expert pentru apartament, in sensul ca prin cele doua rapoarte de expertiza se indica valori diferite, fara nici o justificare, lipsita de justificare fiind și înlăturarea de către instanța a marjei de 10 % de negociere.
O alta critica se refera la ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile comune, arătându-se ca bunurile casnice sunt uzate si lipsite de valoare patrimoniala, iar în privința bunurilor proprii arata apelantul ca reclamanta avea posibilitatea de solicita restituirea lor înainte ca valoarea lor de întrebuințare sa se reducă și că nu i se poate imputa lui uzura unor bunuri de folosința strict feminina.
Aceeași sentință a fost apelata și de către reclamanta, care a criticat-o sub aspectul valorii imobilului, stabilita greșit în opinia sa, la o valoare inferioara celei reale, în condițiile în care trebuia reținută valoarea de piața și nu valoarea tehnica la care sa se adauge anumiți indici pozitivi.
De asemenea, că instanța trebuia ca, înainte de pronunțarea hotărârii, să dea o încheiere prin care să atribuie apartamentul provizoriu paratului si nu definitiv și trebuia să stabilească un termen pentru plata sultei, urmând că, dacă nu se plătesc sumele datorate, imobilul să fie scos la vânzare, așa cum a solicitat in mod expres la data de 22.04.2008.
Mai critică reclamanta și suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind-o prea, în condițiile în care cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, iar acțiunea principală a fost admisă în totalitate.
Prin decizia civilă nr.813/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5360/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași.
A fost admis apelul formulat de paratul împotriva aceleiași sentințe și, în consecință:
A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5360/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în sensul ca:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cota de 41,87 % din imobilul situat în I,-, -. 10,. 62, echivalenta valoric sumei de 112.528,57 RON.
S-a constatat ca valoarea totală a bunurilor comune este de 130.733,57 lei, cota de 50 % cuvenită fiecărei părți fiind de 65.366,78 lei.
S-a constatat că valoarea bunurilor comune atribuite pârâtului este de 130.733,57 lei.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 65.366,78 lei, cu titlu de sultă în termen de 2 luni de la data pronunțării prezentei decizii.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
A fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens Tribunalul Iașia reținut următoarele:
În ce privește apelul pârâtului tribunalul a constatat că în timpul căsătoriei părțile au achitat din costul total al apartamentului, în perioada 2.12.1976-3.02.1980, suma de 13.260 lei, reprezentând parte din creditul de avans.
De asemenea, din creditul contractat la CEC in anul 1975, în valoare de 59.100 lei, în timpul căsătoriei (2.12.1976- 9.08.1984) s-au achitat 93 rate a câte 328 lei (care cuprind soldul plus dobânda), adică 30.504 lei.
Prin urmare, în timpul căsătoriei, s-a achitat suma de 43.764 lei (13.260 lei + 30.504 lei), suma mai mare decât cea reținută de prima instanță cu același titlu. Cum în apelul sau, paratului nu i se poate crea o situație mai grea, instanța de apel va reține ca suma achitată de soți în timpul căsătoriei din costul total al apartamentului, incluzând dobânzile, este cea calculata de prima instanța - 43.491 lei.
In ce privește costul total al apartamentului, tribunalul a retinut că acesta este de 103.869 lei (rate și dobânzi), compusa din 78.698 lei (credit 59.100 lei plus dobânda aferentă contractului de împrumut la CEC), 20.400 lei ( 17.000 lei plus dobânda, potrivit adeverinței nr. 1743/23.08.1986 eliberata de CEC I) si 4.771 lei avans depus la parat.
Raportând suma achitată în timpul căsătoriei 443.491 lei la costul total al apartamentului 103.869 lei (prin intermediul regulii "de trei simpla"), s-a constatat că părțile au achitat în timpul căsătoriei, prin contribuție comună cota de 41,8 % din costul apartamentului, aspect sub care s-a impus schimbarea sentinței apelate, cu consecința modificării valorii masei partajabile si a sumei reprezentând sulta datorata de parat.
Referitor la valoarea apartamentului, tribunalul a reținut că prima instanță a înlăturat în mod just criteriile negative aplicate de expert, care conduceau la o scădere nejustificata a valorii apartamentului ( 10 % - marja de negociere, 5 % - procese in curs si 3 % - necesita igienizare locala).
Valoarea stabilită de expert pentru apartament a fost criticată și de către reclamantă, însă tribunalul a constatat că evaluarea făcută de expertul desemnat în cauză a avut în vedere criterii care conturează valoarea reală de circulație și este rezultatul aplicării unor cunoștințe de strictă specialitate la situații de fapt percepute nemijlocit de către expert, astfel încât nu poate fi combătută decât prin aprecieri bazate, de asemenea, pe cunoștințe de specialitate, aprecieri pe care apelanta nu le-a probat.
In privința bunurilor mobile comune, instanța de apel a constatat că celor cu grad maxim de uzura, deși incluse în masa de împărțit și atribuite pârâtului, li s-a stabilit o valoare nula, astfel încât criticile din cererea de apel sunt lipsite de interes.
In privința bunurilor mobile proprii, dată fiind vechimea acestora și faptul că reclamanta nu a înțeles să le solicite în termenul general de prescripție, tribunalul a respins cererea de restituire a acestora.
Referitor la faptul că prima instanță nu a pronunțat o încheiere prin care să atribuie provizoriu apartamentul, tribunalul a reținut că art. 673 ind.10 Cod procedură civilă nu instituie o obligație pentru instanță în sensul arătat, în condițiile în care alin. 4 al acestui articol permite ca instanța să atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți proprietari și termenul în care este obligat sa le plătească.
Insă, este întemeiat motivul de apel care se refera la necesitatea stabilirii unui termen pentru plata sultei, astfel încât tribunalul a schimbat sentința apelată în acest sens, prevăzând termenul de 2 luni pentru plata de către pârât a sultei către reclamanta, potrivit cu dispozițiile art. 673 ind.10 alin.4 Cod procedură civilă.
În privința cheltuielilor de judecată, dată fiind admiterea în parte a pretențiilor reclamantei și faptul că partajul profită ambelor părți, instanța de apel a făcut compensarea lor.
In considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a admis ambele apeluri și a schimbat sentinta apelată, în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta -pârâtă criticând-o sub următoarele aspecte.
Decizia recurată conține motive contradictorii și străine de natura pricini, instanța de apel deși menționează faptul că în apelul său, pârâtului nu i se poate crea o situație mai grea (art. 296 Cod procedură civilă) a creat totuși o situație mai grea apelantei protejând pe una dintre părți și prejudiciind în același timp, pe cealaltă parte.
Altă critică vizează greșita interpretare de către instanță a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a adeverințelor nr. 1473/29.08.1986 și nr. 1273/07.07.1997, cât și contractul de împrumut nr. 11535.
Astfel din contractul de împrumut nr. 11535 rezultă că suma împrumutată este de 50.000 lei la care se adaugă dobânda anuală de 3% de 9.100 lei, care cu tot cu dobânda aplicată este de 59.100 lei. De aceea este nelegal să se mai aplice la această sumă în care a fost inclusă deja dobânda, încă o dobândă.
Mențiunea eronată din adeverința nr. 1743/29.08.1986 a fost greșit interpretată în favoarea acestuia fără să o coroboreze cu adeverința nr. 1273/07.07.1997 unde se menționează rubrici separate pentru rate și respectiv dobânzi.
A treia critică vizează greșita calculare a procentului care se cuvine părților. Acest calcul este eronat fiind adăugată o dobândă dublă de 6% în loc de 3%.
motiv de recurs reliefează că din masa supusă partajării face parte apartamentul, cu valoarea sa concretă și nu creditul pentru termen.
în care instanța a motivat hotărârea nu poate evidenția care este suma din bunul comun, imobil, ce se cuvine recurentei.
Astfel recurenta susține că ei i s-ar cuveni suma de 72.712 lei, ca și cota parte din partea comună a apartamentului, bun comun imobil, și nu suma stabilită de instanță - 65.366,76 lei, care include și partea din bunurile comune mobile.
În mod greșit instanța de apel nu a stabilit clar și explicit cota ce i se cuvine din bunul comun imobil, respectiv de 27,07% întrucât pentru bunurile mobile cota cuvenită este de 50%.
Datorită modalității de calcul ea a fost prejudiciată cu suma de 16.447,72 lei, întrucât sulta ce i se cuvenea era de 81.814,50 lei și nu de 65.366,78 lei cum i-a fost acordată de instanță.
În mod greșit i-a fost respinsă cererea având ca obiect restituirea bunurilor mobile proprii în condițiile în care a depus la dosar ordonanța președințială prin care a solicitat restituirea bunurilor proprii unde judecătorul i-a admis în parte acțiunea doar pentru bunurile intime de strictă necesitate, arătându-i că celelalte se pot solicita odată cu partajul.
Ultima critică vizează acordarea cheltuielilor de judecată. Instanța nu putea să compenseze aceste cheltuieli întrucât pârâtul s-a opus la cererea sa de partaj, dar a formulat și cerere reconvențională care i-a fost respinsă.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă prin care a invocat excepțiile vizând lipsa calității sale procesuale pasive cât și inadmisibilitatea recursului.
Susține că nu a fost dovedită calitatea sa de moștenitor a soțului său decedat și care a fost parte litigantă în acest proces de partaj bunuri comune.
În același timp recursul este inadmisibil raportat la disp. art. 315 alin. 4 cu aplicarea art. 294 Cod procedură civilă întrucât recurenta schimbă calitatea părților, introducând-o forțat în cauză în condițiile în care nu a avut calitatea de parte la judecarea în fond a cauzei.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, conform disp. art. 305 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate, a motivelor de recurs formulate cât și a dispozițiilor legale operante, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu disp. art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza prioritar excepțiile invocate de intimata vizând lipsa calității sale procesuale pasive și inadmisibilitatea recursului.
La fila 28 dosar C se află sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 85530/05.03.2009 care atestă că succesiunea defunctului decedat la data de 29.12.2008 a fost acceptată de în calitate de soție și în calitate de fiică. Decesul pârâtului a intervenit după pronunțarea deciziei tribunalului - 24.11.2008 - și înainte de înregistrarea cauzei pe rolul Curții de APEL IAȘI -09.02.2009.
Întrucât și au acceptat moștenirea defunctului lor soț și tată în mod corect ele au fost indicate ca și intimate în cererea de recurs, pricina derulându-se cu introducerea în judecată a moștenitorilor, conform disp. art. 243 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior, urmează a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata, ea dobândind calitate procesuală ca urmare a acceptării moștenirii defunctului său soț ce a avut calitate de pârât reclamant la fond.
Nici excepția inadmisibilității recursului pe motivul că nu a fost parte la judecata în primă instanță nu poate fi primită din aceleași considerente expuse anterior.
Analizând criticile formulate în recursul promovat de, Curtea reține următoarele:
Prima critică relativă la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă care prevede că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea nu este operantă în cauză. Principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac are menirea de a ocroti partea care, folosind calea de atac, nu trebuie expusă pericolului de a-i fi agravată situația. Principiul funcționează în situația în care instanța este investită cu apelul declarat doar de una din părți. În cauza pendinte au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul, tribunalul fiind obligat a devolua pricina prin examinarea criticilor formulate de ambii apelanți.
În ceea ce privește greșita interpretare de către instanță a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Curtea reține că ne aflăm în prezenta motivului de modificare prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În viziunea recurentei actele juridice deduse judecății sunt adeverințele nr. 1743/29.08.1986 și nr. 1273/07.07.1997 cât și contractul de împrumut nr. 11535.
Pentru a fi operant acest motiv de modificare trebuie să ne aflăm în ipoteza greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, în sensul de operațiune juridică și nu de înscris doveditor depus de parte, așa cum susține recurenta.
Întrucât actele invocate de ea nu întrunesc condiția cerută expres de pct. 8 al art. 304 Cod procedură civilă, motivul de modificare invocat nu este operant în cauză.
În legătură cu cea de-a treia critică, trebuie menționat că recursul este o cale extraordinară de atac ce vizează doar motive de nelegalitate a hotărârii, critică axată pe greșita calculare a procentului care se cuvine părților fiind circumscrisă doar unor aspecte ce vizează modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, nemaiputând intra sub cenzura instanței de recurs.
Nu poate fi reținută nici critica vizând neclaritatea motivării hotărârii.
Pentru a putea fi operant acest motiv de modificare ar trebui să existe o contrarietate între considerentele hotărârii, în sensul că din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este nefondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum ar fi situația admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia, ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.
Așadar putem vorbi de această ipoteză atunci când argumentele expuse de instanță se exclud reciproc, astfel încât ele nu pot fundamenta dispozitivul soluției pronunțate sau atunci când considerentele fiind contradictorii între ele, duc la o motivare greșită.
În cauza pendinte nu ne aflăm în nici una din ipotezele textului anterior citat, instanța de apel răspunzând la această critică.
Între garanțiile implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil, reflectat de art. 6 paragraf 1. alături de egalitatea armelor, principiul contradictorialității se află și obligația tribunalelor de a-și motiva hotărârea. Curtea a statuat însă că acest text obligă tribunalele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu are a fi înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului.
Judecătorii trebuie să-și indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile.
Or, aceste exigențe au fost respectate de tribunal care a reanalizat probatoriul administrat, examinând efectiv problemele esențiale care i-au fost supuse aprecierii și a prezentat argumentele pe care s-a sprijinit atunci când a tranșat asupra cauzei.
Astfel tribunalul a reținut că suma achitată de soți în timpul căsătoriei - 43.491 lei - reprezintă, prin raportare la costul total al apartament ului (103.869 lei), 41,8% din costul acestuia sens în care a fost modificată sentința instanței de fond, constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cota de 41,87% din imobilul situat în I,-, -.4,. 10.. 64 valoric reprezentând 112.528,57 lei.
Sub aspectul cotei părți de contribuție reținută părților din pricina pendite, în mod corect a apreciat tribunalul o cotă unitară cu privire la toate bunurile aflate în proprietatea devălmașă a acestora.
Proprietatea comună devălmașă se caracterizează prin faptul că dreptul fiecăruia dintre soți asupra bunurilor nu este determinant prin cote părți, la fel ca în cazul coproprietății de drept comun, cota fiecăruia urmând să se stabilească pe baza contribuției sale la dobândirea bunurilor comune, cu ocazia partajului. Datorită acestor particularități, cota de contribuție se stabilește asupra totalității bunurilor comune dobândite, mobile și imobile, și nu față de fiecare bun sau categorie de bunuri în parte.
Criticile care vizează modalitatea de calcul nu fac obiectul cenzurii instanței de recurs, ele nevizând aspecte de nelegalitate ci doar chestiuni de netemeinicie.
Critica vizând respingerea cererii având ca obiect respingerea cererii vizând restituirea bunurilor proprii a fost corect respinsă, recurenta nefăcând probe care să ateste existența acestora.
Și cheltuielile de judecată au fost acordate cu respectarea disp. art. 276 Cod procedură civilă ținând cont de împrejurarea că ambele părți au declarat apel, iar niciuna din părți nu a fost căzută în pretenții întrucât tribunalul a admis ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de intimata, vizând lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea recursului.
Respinge recursul formulat de reclamanta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 813 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
