Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 318
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 62 din 28.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta și intimatul bere, lipsă fiind reprezentanții intimaților - SRL și executor Judecătoresc.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au fost citare cu mențiunea de a răspunde la tardivitatea recursului, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură (prin fax) concluzii scrise formulate de intimata - SRL.
Instanța pune în discuția părților excepția privind tardivitatea recursului, invocată la termenul de judecată din data de 12.06.2009.
Recurenta, interpelată apreciază că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Interpelat, intimatul prezent bere arată că recursul a fost declarat în termen.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 9761 /2008 a Judecătoriei Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL, în calitate de creditoare a pârâtului, împotriva pârâților și.
S- constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei lor apartamentul situat în I,--10, -. T1,. 26, jud. I, fiecare având o contribuție de 50% la dobândirea apartamentului.
S-a dispus împărțirea apartamentului bun comun al pârâților și, în consecință, s-a atribuit în natură pârâtului, apartamentul supus partajării.
A fost obligat pârâtul la plata către pârâta a unei sulte de 86.296,5 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții și și Biroul Executorului Judecătoresc, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că imobilul situat în I--10, -. T1,. 26, județul I este proprietate comună a pârâților și, fiecare având o cotă de la dobândirea imobilului, atribuirea imobilului către pârâtul ori către pârâta, cu obligarea la sultă în mod corespunzător, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 12721/2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, debitorul a fost somat la plata sumei de 175,25 USD în echivalent lei la data plății, 3.592,20 lei - penalități convenționale de la data emiterii fiecărei facturi și data de 15.10.2004, penalități în continuare calculate la debit de la data de 16.10.2004 și data plății efective. A precizat reclamanta că hotărârea a fost învestită cu formula executorie, fiind deschis dosarul de executare nr. 641/2005 al BEJ, în care s-a pornit executarea silită asupra imobilului în litigiu, executare ce a fost sistată, motivat de faptul că apartamentul se află în proprietatea devălmașă a debitorului și a soției acestuia.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
A fost anexat dosarul nr. 641/2005 al BEJ.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 15 ianuarie 2008, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc.
Analizând conform art. 137 Cod procedură civilă, prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc, instanța a constatat, raportat la obiectul dosarului - "partaj bunuri comune în timpul căsătoriei la cererea creditorului" -, că excepția este întemeiată. În consecință, instanța a admis excepția și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu BEJ ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 12721/2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, debitorul a fost somat să plătească creditoarei - SRL suma de 175,25 USD în echivalent lei la data plății, 3.592,20 lei - penalități convenționale de la data emiterii fiecărei facturi și data de 15.10.2004, penalități, în continuare, calculate la debit de la data de 16.10.2004 și data plății efective.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 641/2005 al BEJ, în care s-a pornit executarea silită asupra imobilului în litigiu, executare ce a fost sistată, motivat de faptul că apartamentul se află în proprietatea devălmașă a debitorului și a soției acestuia.
Potrivit art. 33 din Codul familiei, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune. Întrucât, în speță, s-a constatat că debitorul nu are bunuri proprii din valorificarea cărora să fie satisfăcută creanța creditorului, cererea privind împărțirea unui bun comun apare ca fiind întemeiată.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare aflat la fila 15 dosar, imobilul situat în I--10, -. T1,. 26, județul I este proprietate comună a pârâților și.
Valoarea imobilului este cea rezultată din expertiza de specialitate efectuată în cauză, respectiv 172.593 lei.
Cu privire la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, Codul familiei instituie o prezumție simplă de egalitate a contribuțiilor soților, prezumție care nu a fost răsturnată.
În temeiul art. 728 cod civil instanța a dispus ieșirea pârâților din indiviziune și a atribuit în natură pârâtului, apartamentul supus partajării, cu obligarea acestuia la plata unei sulte.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 62 din 28.01.2009, a anulat cererea de apel formulată de și a păstrat sentința Judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, la termenul din data de 28.01.2009 s-a prezentat în instanță numita care a declarat că nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 9761/ 2008 Judecătoriei Iași, iar semnătura de pe acea cerere nu-i aparține.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă raportat la art. 133 al. 1 Cod procedură civilă, a anulat cererea de apel formulată de pârâta păstrând ca temeinică și legală sentința Judecătoriei Iași.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivul înscris în art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susține că voința sa a fost viciată, deoarece ea nu numai că avea interes în soluționarea justă a apelului, ci era chiar într-o stare de disperare din dorința de a obține pe cale legală desființarea unei hotărâri date cu încălcarea vădită a legii.
Susține recurenta că ea a arătat tribunalului că nu a știut nimic de existența hotărârii judecătoriei, pe care o consideră a nu-i fi opozabilă, atâta timp cât nu a fost citată și nu și-a putut face apărări.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
La termenul de judecată din 12.06.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția tardivității recursului declarat de.
Recurenta și intimatul au apreciat că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Intimații " " SRL și executorul judecătoresc nu s-au prezentat în instanță și nici nu și-au exprimat, în scris, punctul de vedere cu privire la excepția tardivității recursului.
Analizând cu prioritate - conform art. 137 Cod procedură civilă - excepția tardivității recursului declarat de, Curtea reține că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În prezenta cauză, decizia pronunțată de tribunal a fost comunicată recurentei, la adresa indicată în cererea de apel și pe plicul cu care a fost expediată cererea de recurs, la data de 17.02.2009, conform dovezii de primire a procesului verbal de predare (fila 20 dosar apel).
Astfel, termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 6.03.2009, însă recurenta a declarat recurs la data de 10.04.2009, conform ștampilei aplicate pe plicul în care a fost expediată cererea de recurs (fila 7 dosar recurs).
Având în vedere că recursul a fost declarat cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în acest sens, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca tardiv recursul declarat de și se va menține hotărârea tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 62 din 28.01.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi -26.06. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.07.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Cristiana Angelescu, Georgeta
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 620/2009. Curtea... | Plasament. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
