Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 319
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul - domiciliat în B, Episcopiei -.35, județ B, împotriva deciziei civile nr. 378/26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av., domiciliat în B,. 9D,.12, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât - personal, lipsind intimata reclamantă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat iar intimata a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod pr.civilă, precum și o cerere prin care solicită un nou termen pentru a-și angaja apărător.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea pentru lipsă de apărare formulată de intimata reclamantă, deoarece aceasta a solicitat potrivit art.242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în vedere recurentului pârât ca până la sfârșitul ședinței de judecată să timbreze cererea de recurs cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Recurentul pârât - solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar.
Până la sfârșitul ședinței de judecată recurentul pârât a depus taxa judiciară de timbru în valoare de 10,00 lei potrivit chitanței seria - nr. -/18 martie 2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 5311/31.05.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea în cote egale, de, a bunurilor comune imobile și mobile, dobândite în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr.35 situat în B, cartier Episcopiei - format din 3 camere și dependințe, cu îmbunătățiri - centrala termică, faianță și gresie în bucătărie,precum și o serie de bunuri mobile.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința Judecătoriei Buzău, pronunțată în dosarul nr.998/2006, astfel încât menținerea în comun a patrimoniului nu-și mai are rațiunea.
Apartamentul ce a constituit și ultimul domiciliu comun a fost dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuții egale, după ce în prealabil au înstrăinat o garsonieră, dobândită de asemenea în timpul căsătoriei, prin contribuții egale. Sub regimul bunurilor comune au fost dobândite și celelalte bunuri mobile în cea mai mare parte a conviețuirii, părțile având venituri sensibil egale, cu excepția ultimilor ani, când contribuția sa a fost consistentă comparativ cu cea a pârâtului.
Existența bunurilor în posesia pârâtului este dovedită și cu procesul verbal de inventariere din 3.02.2006 al executorului judecătoresc, cu toate că pârâtul a refuzat să semneze și să primească un exemplar al acestuia.
În locuința comună se găsesc și bunurile sale personale, dobândite anterior căsătoriei sale, a căror calitate de bunuri proprii nu a fost contestată de pârât, respectiv biblioteca, canapeaua cu două fotolii, mobila de bucătărie compusă din 3 corpuri suspendate, masa tip dulap, masa normală, 4 scaune și masca de chiuvetă.
Sub aspectul atribuirii bunurilor, reclamanta a solicitat ca în lotul său să fie inclus apartamentul, pentru a fi asigurat spațiu de locuit copilului lor minor, născut la 16.08.1990, care i-a fost încredințat ei spre creștere și educare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a precizat că apartamentul nr.35, situat în mun.B,Cartier Episcopiei -.6, are regim de bun comun, însă a fost cumpărat la un preț mai mic cu 2/3 din valoarea de circulație de la data cumpărării, întrucât era într-o stare de degradare avansată, fiind afectate instalațiile electrice și cele sanitare, pereții erau într-o stare avansată de degradare, el făcând toate reparațiile, astfel încât a asigurat condiții deosebite pentru a se locui în acest imobil a cărei valoare a crescut datorită efortului fizic și material pe care l-a depus, perioada în care pârâta folosea banii pe care îi obținea în scopuri personale. Nu este de acord ca imobilul apartament să fie atribuit pârâtei întrucât a făcut o serie de îmbunătățiri în imobil, locuiește în el, neavând altă locuință, iar pârâta a părăsit apartamentul de aproximativ un an.
Cu privire la posesia bunurilor comune, a arătat că acestea se află în posesia sa, cu excepția calculatorului care se află în posesia reclamantei, iar masa pliantă de 12 persoane are 4 scaune și nu 6, cum a precizat reclamanta în acțiunea principală și numărul de cărți nu este de 400.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat includerea la masa de partaj o serie de bunuri expres enumerate în cerere.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și a completat acțiunea, solicitând să fie respinsă cererea reconvențională formulată de pârât și să se constate calitatea de bunuri proprii, dobândite de ea anterior căsătoriei, pentru o bibliotecă, o canapea, două fotolii, trei corpuri suspendate (mobilă bucătărie),o masă tip dulap, masa normală, 4 scaune, masca chiuvetă, urmând să fie obligat pârâtul să i le restituie,iar calitatea de bunuri proprii o dovedește cu facturile depuse la dosar.
La rândul său pârâtul a completat cererea reconvențională în sensul că solicită, în subsidiar, în cazul în care bunurile contestate de reclamanta-pârâtă nu sunt reținute la masa de împărțit, ca instanța să constate că deține un drept de creanță de 3000 lei la bunurile personale ale reclamantei și să fie obligată aceasta să-i remită această sumă, arătând că anterior căsătoriei reclamanta-pârâtă a achiziționat bunurile menționate în cererea completatoare, însă suma de bani plătită a rezultat ca urmare a unui împrumut la, împrumut ce a fost achitat în timpul căsătoriei, condiții în care deține un drept de creanță în valoare de 3000 lei, urmând ca reclamanta pârâtă să fie obligată să-i achite acest drept de creanță.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri,martori, interogatorii și au fost solicitate de B, relații cu privire la data când reclamanta a devenit membra -ului, data când a încetat această calitate,precizând împrumuturile contractate în acest interval, ca sume și perioade.
Prin încheierea de admitere în principiu din 23.11.2006, instanța a admis în principiu acțiunea completată și în parte în principiu cererea reconvențională, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de fiecare, o serie de bunuri mobile și imobile, a constatat bunurile ca fiind bunuri proprii ale reclamantei o bibliotecă, un set hol,o mobilă de bucătărie compusă din trei corpuri suspendate, o masă tip dulap, o masă bucătărie, 4 scaune și o mască chiuvetă,la care pârâtul are un drept de creanță de 172 din suma de 20.000 lei ROL, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la zi, începând cu luna august 1988.
Cererea completatoare la cererea reconvențională a pârâtului-reclamant a fost admisă în parte motivat de faptul că bunurile constatate a fi bunuri proprii ale reclamantei au fost achiziționate de reclamantă anterior căsătoriei, astfel încât a fost constatat un drept de creanță pentru pârât de 172 din suma de 20.000 lei ROL, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la zi, calculată începând cu luna august 1988.
Au fost numiți experți constructor, merceolog și contabil, fiind efectuate rapoartele de expertiză de către, G și, refăcute în totalitate ca urmare a admiterii obiecțiunilor părților.
Si asupra refacerilor rapoartelor de expertiză construcții și merceolog părțile au formulat obiecțiuni, pe de o parte reclamanta-pârâtă care a susținut că apartamentul a fost supraevaluat, iar pe de altă parte pârâtul-reclamant apreciind subevaluarea apartamentului, iar cu privire la raportul de expertiză merceologie, a fost invocată aceeași situație de fapt, obiecțiuni pe care instanța le-a respins,motivat de faptul că atât valoarea imobilului cât și valorile bunurilor mobile au respectat valoarea de piață a bunurilor respective.
Prin sentința civilă nr. 3432/14.06.2007 Judecătoria Buzăua admis în baza art.36 alin.1 Cod familiei, acțiunea completată și a admis în parte și cererea reconvențională completată, dispunând partajarea bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei de părți, prin omologarea rapoartelor de expertiză experți tehnici, construcții - refăcut, în varianta I, G - mercologie refăcut, în varianta I și - contabilitate, refăcut, în varianta unică.
Au fost atribuite părților următoarele loturi:
Lotul nr.1: reclamantei,apartamentul situat în B, cartier Episcopiei -.35, - 130.650 lei; măsuță - 81 lei; covor persan - 648 lei; covor plușat 2/3 - 432; sifonier în două uși - 456 lei, birou - 217 lei, pat - 540 lei; comodă - 120 lei; bibliotecă mică - 321 lei, mașină de spălat automată - 744 lei; 200 cărți - 800 lei; dicționare diverse - 370 lei, serviciu - 104 lei; 1 set tacâmuri - 57 lei, o plapumă - 52 lei.
sultă pârâtului suma de 67.163,17 lei, al rămânerea definitivă a hotărârii.
Lotl nr.2 - pârâtului, masa pliantă 12 persoane - 376 lei, TV color - 255 lei, mașina de cusut electrică - 376 lei, șifonier în două uși - 270 lei, pat mijloc - 574 lei, congelator 4 rafturi - 621 lei, două covoare 2/2 - 306 lei, aspirator - 35 lei, 2 covoare 2/1 - 85 lei, aragaz cu 4 focuri - 521 lei, frigider 180. - 380 lei; cuier perete - 167 lei, mașina de spălat cu storcător - 70 lei; 200 bucăți cărți - 800 lei, dicționare - 329 lei, serviciu masă 12 persoane - 55 lei; 2 seturi tacâmuri - 114 lei, o plapumă - 52 lei, două lenjerii pat 50 lei. Primește sultă de la reclamantă suma de 67.163,17 lei.
A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei bunurile proprii ale acesteia,au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligat pârâtul,către reclamantă,la plata sumei de 6357,25 lei - cheltuieli de judecată.
La stabilirea variantelor de lotizare prima instanță a avut în vedere faptul că reclamantei i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătoria părților, faptul că reclamanta a declarat că poate achita pe loc sulta stabilită pârâtului, precum și că reclamanta și minorul nu au altă locuință în care să locuiască iar apartamentul nu este comod partajabil în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând instanței, în esență, că valoarea apartamentului este mult sub cea reală, sub nivelul prețurilor pieței, iar expertul a folosit indici de corecție în mod nejustificat cum ar fi corecție de uzură, nivel de regim seismic, precum și indici de individualizare dintr-un îndrumar, ce nu reflectă o situație reală a valorii de tranzacționare determinată de cerere și ofertă. Totodată a susținut că expertul nu a inclus în calcul și valoarea terenului aferent al apartamentului și o boxă de la subsolul blocului.
Sub un alt aspect s-a criticat sentința apreciindu-se că bunurile mobile au fost subevaluate și se impune reevaluarea acestora, invocându-se și faptul că cele două loturi atribuite părțile sunt inegale ca valoare, nefiind respectat principiul împărțelii în natură, în condițiile în care a rezultat o sultă foarte mare.
S-a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la obiecțiunile formulate de pârât asupra valorii apartamentului și valorii bunurilor mobile, apreciindu-se că hotărârea este insuficient motivată sub acest aspect.
Printr-un alt motiv de apel s-a susținut că în mod greșit a fost atribuit apartamentul către reclamantă în condițiile în care aceasta a părăsit imobilul în ianuarie 2006 și în mod evident are o altă locuință unde a stat până în prezent cu copilul, iar faptul că minorul a fost încredințat mamei sale nu constituie un criteriu de atribuire a imobilului către reclamanta-intimată. Apelantul a învederat instanței că el a rămas în imobil, nu are altă locuință și,pe de pe altă parte, poate achita și el sulta imediat ce hotărârea va rămâne definitivă în condițiile atribuirii apartamentului în lotul său.
În final, pârâtul apelant a criticat sentința apreciind că aceasta este dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor art.274 alin.3 și art.275 Cod pr.civilă, nefiind justificată obligarea sa la plata sumei de 6357,25 lei cheltuieli de judecată.
În consecință, a solicitat prelungirea probatoriilor prin efectuarea de expertize tehnice construcții și merceologie, iar pe fond schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul stabilirii unei valori reala a apartamentului și a bunurilor mobile, refacerea variantelor de lotizare în funcție de nevoile părților și atribuirea imobilului în lotul apelantului.
În dosar intimata a depus, la data de 22.10.2007, un extras de cont eliberat de BCR - Sucursala Jud.B la data de 17.10.2007.
Urmare examinării motivelor de apel, Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.378 din 26 noiembrie 2007 respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul-reclamant, respingând totodată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că s-a făcut o evaluare corectă a apartamentului dobândit în timpul căsătoriei de către părți, valoarea stabilită de expert, corespunzând cu valorile de pe piața imobiliară, la momentul pronunțării hotărârii.
În același mod a apreciat tribunalul și evaluările bunurilor mobile cât și modalitatea de atribuire a apartamentului.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel;
Susține recurentul pârât că instanța de fond a soluționat cauza omologând raportul de expertiză construcții întocmit de expert, stabilind o valoare a apartamentului cu mult sub cea reală, sub nivelul prețurilor pieței, creând un avantaj reclamantei,prin atribuirea apartamentului în lotul acesteia, iar sulta care a rezultat este cu mult sub cea reală.
Astfel, în mod nejustificat s-a aplicat o corecție de zonă de -10%, întrucât apartamentul este situat în zona 0,la aproximativ 500. de centrul orașului, context în care acest indice negativ este foarte mare.
Totodată expertul a omis din calcule valoarea terenului aferent apartamentului precum și a unei boxe situată la subsolul blocului.
În ce privește valoarea bunurilor mobile,nici acestea nu au fost apreciate corect, raportat la valoarea de circulație, vechimea lor, gradul de uzură, metoda comparației, criterii pe care expertul nu le-a avut în vedere la evaluarea bunurilor, stabilind două loturi inegale, condiții în care se impunea reevaluarea acestora.
Mai susține recurentul că la formarea și atribuirea loturilor, instanța nu a respectat dispozițiile art.6739Cod pr.civilă, în sensul că nu a avut în vedere domiciliul părților, posesia bunurilor, faptul că intimata a părăsit imobilul în ianuarie 2006, dată de la care recurentul a rămas în imobil.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Din lecturarea motivelor de recurs, rezultă cu ușurință că sunt aceleași cu cele din apel.
Referitor la subevaluarea apartamentului, Curtea va aprecia că cele două instanțe au reținut o valoare reală a apartamentului, așa cum a concluzionat expertul constructor.
Se va observa că prețul apartamentului la acel moment se corela cu prețurile pieții imobiliare, că expertul a ținut seama de corecțiile corespunzătoare unui apartament situat la etajul opt în cartierul Episcopiei din orașul
Decizia tribunalului este amplu motivată sub acest aspect, arătându-se că apartamentul în litigiu corespunde integral cu cel descris prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5886/11 decembrie 1996.
Se observă că obiecțiunile formulate de pârâtul recurent la expertizele dispuse de instanțe, au fost luate în discuție, respingerea lor fiind corespunzător motivată.
Din actele dosarului rezultă că reclamantei intimate i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătoria părților, situație în care ambele instanțe au avut în vedere un criteriu extrem de important când au indus în lotul acesteia apartamentul în discuție.
Afirmațiile recurentului că reclamanta-intimată ar avea și altă proprietate și că ar putea să-i achite oricând sulta nu au fost probate pe parcursul procesului, așa încât nici aceste critici nu pot fi primite.
Concluzionând, pentru cele ce preced, Curtea conform prev.art. 304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - domiciliat în B, Episcopiei -.35, județ B, împotriva deciziei civile nr. 378/26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av., domiciliat în B,. 9D,.12, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 98/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
