Stabilire program vizitare minor. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 98/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta pârât -, cu domiciliul în - județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în nr. 330 județul B și cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA comunei județul B, PRIMĂRIA comunei M județul B, împotriva deciziei civile nr. 726/A/2007 din 04 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată păstrată în totalitate sentința civilă nr. 22 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr-, având ca obiect: stabilire program vizitare minor,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta pârât -, lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 44/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul reclamant și autoritățile tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 3 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimatul reclamant a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 28.11.2007, o cerere prin care solicită respingerea recursului, iar psihologul instanței a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 11.01.2008, raportul de audiere a minorei, după care:
Instanța comunică cu reprezentanta recurentei pârât un exemplar al raportului de audiere de la dosar.
Reprezentanta recurentei pârât depune la dosar certificatul medical nr. 4423.10.2007 emis pe numele minorei de Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, să se respingă acțiunea reclamantului, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele de judecată. Se arată că, inițial, recurenta nu s-a opus unei relații normale a minorei cu tatăl său, chiar și în afara programului stabilit, dar când a constatat că tatăl a început să aibă relații nefirești cu fiica sa, i-a interzis să o mai viziteze pe atunci când nu se află și ea de față. Se solicită menținerea programului de vizitare stabilit în sentința de încredințare a minorei, pronunțată în dosarul nr. 6344/1999 de Judecătoria Oradea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 22 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință a fost obligată pârâta să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora, născută la 28.05.1998 în S, cu ridicarea acestea de la domiciliul mamei din trei în trei săptămâni, de vinerea orele 14 până duminica orele 19, precum și în vacanțele școlare pe o perioadă de câte o săptămână.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a arătat că părinții minorei sunt divorțați, că pârâtul a vizitat-o pe minoră în mod regulat, nefiind interzis acest lucru de către pârâtă, care însă s-a opus la ridicarea minorei de la domiciliul său. Prin efectuarea acestor vizite s-a relevat interesul real al reclamantului față de minoră, faptul că dorește să participe cât mai active la creșterea și educarea acesteia, având și condiții materiale în acest sens. Chiar dacă reclamantul este încadrat în gradul I de invaliditate boala îi afectează doar capacitatea de muncă și nicidecum exercitarea drepturilor sale părintești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta, solicitând modificarea ei, în sensul ca vizitele reclamantului intimate să fie efectuate doar la domiciliul minorei.
Prin decizia civilă nr. 726/A/2007 din 04 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, fost respins ca fondat apelul civil formulat de apelanta, fiind păstrată în totalitate sentința civilă nr.22 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările de la dosar, că prin sentința civilă 10798 din 09.12.1999 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina pârâtei și încredințarea la mamă a minorei, născută la 28.05.1998 în localitatea S-a reținut culpa apelantei, datorită faptului că aceasta a părăsit domiciliul conjugal, ceea ce a determinat separarea în fapt a părților. În considerentele hotărârii de divorț s-a arătat că, prin sentința civilă 6344 din 18.08.1999 s-a stabilit de către instanță un program de vizitare a minorei de vineri de la ora 13 până la orele 18 la domiciliul pârâtei, program care a fost menținut în continuare de instanță, arătând că nu se impune modificarea lui, sentința fiind de dată recentă(raportat la cea de divorț) și ținând cont de interesele și vârsta minorei de abia 1 an și Din depozițiile martorilor audiați în cauzăm, rezultă că intimatul s-a interesat constant de minoră și a vizitat-o, manifestându-și interesul față de creșterea și educarea acesteia. Din probe rezultă că intimatul are condiții materiale bune cu care contribui la creșterea și educarea minorei, fiind ajutat în acest sens de părinții și sora sa. Instanța de apel a apreciat că hotărârea pronunțată este temeinică și legală și motivele invocate în apel nu sunt de natură aos chimba. Astfel, faptul că tatăl este bolnav, aceasta nu constituie un impediment în menținerea legăturilor părintești cu minora, deoarece boala nu este o culpă, fiind de apreciat tocmai faptul că, în condițiile în care are dificultăți în desfășurarea normală activităților cotidiene, dorește să se implice în creșterea și o educarea fetiței lui. Faptul că este ajutat de către părinții și sora sa constituie un argument în plus pentru ca drepturile părintești să se exercite la domiciliul său. Faptul că printr-o sentință anterioară s-a dispus ca minora să fie vizitată doar la domiciliul mamei nu are relevanță, deoarece, pe de o parte acea hotărâre are autoritate de lucru judecat relativă, iar pe de altă parte, atunci minora avea 2 ani, iar acuma are 9 ani. Din declarația martorei rezultă că tatăl ar fi avut, într-o împrejurare o comportare necuviincioasă față de minoră, pe care a sărutat-o pe gură, aspect relevant și de minoră în camera de consiliu, însă a arătat că aceasta s-a petrecut cu mulți ani în urmă, și cum aceste două declarații nu se coroborează cu restul probelor de la dosar și nu sunt suficient de concludente în a demonstra un comportament eventual imoral al intimatului, față de toată atitudinea sa față de minoră în anii de după divorț, instanța le-a înlăturat, ținând cont și de faptul că martora mai sus menționată este mama apelantei, iar declarația minorei, în sensul în care a fost făcută, s-ar putea să-i fi fost sugerată. Nu în ultimul rând instanța apreciază că la data săvârșirii presupusei fapte, mama, în calitate de persoană responsabilă, în cazul în care ar fi avut convingerea existenței unei atitudini vădit necuviincioase din partea intimatului, ar fi trebuit să sesizeze organele competente, ceea ce nu rezultă din actele de la dosar. S-a apreciat că este în interesul minorei să mențină legături părintești cu tatăl său, care chiar infirm fiind, dorește și poate să contribuire la creșterea și educarea minorei, apreciind că este în interesul acesteia să fie educată de către ambii părinți cu sprijinul în sens larg al celor două familii.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat cu 4,5 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, a declarat recurs apelanta -, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că ambele instanțe au aplicat greșit dispozițiile articolului 43 aliniatul 3 din Codul familiei, întrucât intimatul a avut comportament sexual abuziv față de minoră, raportat la care nu poate fi lăsat singur cu aceasta. Mai mult, sunt vacanțe școlare ce durează doar o săptămână, nu se poate accepta ideea că dacă tatăl nu este lăsat singur cu minora s-ar încălca dreptul acestuia de-a avea legături personale cu aceasta, ea permițându-i oricând să o viziteze, chiar în afara orelor de program.
Nu se poate reține faptul că hotărârile s-au pronunțat în interesul copilului, întrucât s-a permis tatălui să rămână singur cu fetița, în condițiile în care a agresat-o sexual. Nu s-a opus niciodată legăturii dintre tată - fiică, chiar a trimis-o cu mama sa la acesta, rămânând acolo și peste noapte.
Se mai arată faptul că nu a procedat la sesizarea organelor competente pentru a nu traumatiza minora, a nu fi arătată cu degetul la școală și de comunitate în care trăiește. Cu toate că minora a arătat ce s-a întâmplat, martorii confirmând acest aspect, instanța a apreciat că minora a fost influențată. Pe de altă parte, intimatul nu este fizic să o îngrijească, suferind de scleroză primar progresivă, având chiar el nevoie de însoțitor.
În prezent, minora are coșmaruri că va fi obligată să plece cu tatăl său, teama îi este alimentată și de faptul că o vizitează la școală când nu este sub supravegherea sa. În măsura în care se va admite recursul, solicită ca ridicarea de la domiciliu să aibă loc doar în prezența sa.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9, articolului 300 aliniatul 2 Cod de procedură civilă.
Intimatul a solicitat în scris respingerea recursului, invocând că i s-au adus prejudicii morale de 1000 lei.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 27.12.1997 în localitatea județul B, căsătorie ce a fost desfăcută din vina intimatului, prin sentința civilă nr. 10798/1999 pronunțată de Judecătoria Oradea, sub durata căsătoriei lor s-a născut minora - la data de 28.05.1998 în localitatea S, care a fost încredințată prin aceeași hotărâre mamei spre creștere și educare, cu obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia.
Se mai reține din dispozitivul acestei sentințe faptul că s-a respins capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tată, iar prin sentința civilă nr. 6344/1999 a Judecătoriei Oradea, a fost obligată recurenta, pârâtă în acel dosar, să-i permită intimatului să o viziteze pe minoră în fiecare zi de vineri, între orele 13 - 16 la domiciliul său.
Din ancheta socială, efectuată la domiciliul intimatului - fila 23 dosar fond, se reține faptul că acesta locuiește într-o casă compusă din 3 camere și anexe gospodărești, având condiții materiale pentru întreținerea fetiței pe perioada vizitei, dorind să se implice mai mult în creșterea și educarea acesteia.
Potrivit declarației martorului - fila 24 dosar fond, intimatul locuiește cu părinții săi, sunt o familie serioasă, acesta este bolnav dar nu stă tot timpul în pat, a văzut fetița în vizită la acesta, împreună cu bunica maternă. Faptul că recurenta nu i-a interzis intimatului vizitarea minorei reiese și din declarația martorului - fila 25 dosar fond, mai mult, acest aspect a avut loc chiar în afara programului stabilit, dar, a văzut minora manifestându-se retras față de acesta, nefiind foarte bucuroasă de vizitare și spunând că va merge să-l viziteze doar însoțită.
Martorul - fila 16 dosar apel, a arătat că, datorită stării de sănătate, tatăl nu se poate ocupa de minoră, minora însă i-a relatat că nu dorește să rămână singură cu tatăl, după o vizită a vomat, avea coșmaruri, era stresată, retrasă, relatându-i că acesta a prins-o între picioare și i-a "băgat limba în gură" de mai multe ori, aspect ce s-a mai petrecut o dată. Aceste aspecte au fost contestate de către intimat, în ședința publică din 22.05.2007 în apel - fila 18. Audiată în cameră de consiliu în apel, minora a confirmat cele expuse.
În vederea protejării intereselor minorei, instanța de recurs a dispus reaudierea minorei, atât în cameră de consiliu cât și în prezența psihologului instanței, sens în care s-a și întocmit un raport de audiere ce se află în dosar.
Conform celor consemnate, cu ocazia audierii, se reține faptul că minorei îi este frică de tatăl său, nu dorește să se întâlnească cu acesta decât în prezența mamei sau a bunicii, datorită incidentelor sus amintite. Din raportul de audiere, se reține faptul că rolul determinant în viața copilului este exercitat nu de mama ei, ci de bunica maternă, dar, ar prefera ca situația să se schimbe iar acest rol să fie preluat de către mamă.
Se mai reține faptul că minora a confirmat din nou că-i este teamă să rămână singură cu tatăl, invocând experiențele trăite cu o perioadă de timp în urmă, când, se pare că a fost molestată sexual.
Potrivit articolului 43 aliniatul 3 Codul familiei, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Nu contestă instanța faptul că intimatul are dreptul de-a avea aceste legături permise de lege cu copilul său, însă, raportat la comportamentul copilului, teama manifestată față de acesta, se impune o analiză mai amănunțită a probelor, pentru ca interesul minorei și nu al părinților să primeze.
Sigur că, nu se poate pune problema faptului că intimatul ar fi fost decăzut din drepturile părintești, ca urmare a manifestării unui comportament reprobabil față de minoră, dar, este cert că între aceștia a avut loc un incident ce a avut un efect traumatizant asupra acesteia, existând astfel un dubiu cu privire la conduita intimatului, dubiu ce nu poate fi însă neluat în seamă, altfel, interesul copilului ar fi tratat superficial.
Într-adevăr, mama avea dreptul și totodată obligația, în perioada în care ar fi avut loc incidentul descris de copil și bunica maternă, reacțiile fizice și psihice ale acestuia, să sesizeze autoritățile competente în acest sens, însă, faptul că nu a uzat de acest demers, nu înlătură dubiul despre care s-a vorbit mai sus, greșit instanța de apel reținând contrarul.
Tocmai datorită acestor aspecte s-a apreciat că, deocamdată, interesul minorei este ca vizitele tatălui să aibă loc doar în prezența mamei sau a bunicii, interesul minorei fiind primordial și, astfel, nu se încalcă nici drepturile tatălui, prevăzute de articolul 43 aliniatul 3 din Codul familiei, din care de altfel nu au fost decăzut.
Pe de altă parte, tot față de aceleași considerente, programul de vizitare va cuprinde doar prima și a treia duminică din fiecare lună, între orele 13.00 - 19.00, inclusiv pentru perioada vacanțelor școlare, urmând a se înlătura celelalte dispoziții contrare.
Se impune însă păstrarea dispoziției de ridicare a minorei de la domiciliu, cu prezența mamei sau a bunicii materne, tocmai pentru că minora are nevoie să se integreze și în familia tatălui, iar pe de altă parte, în cazul în care minora ar fi vizitată doar la domiciliul mamei, față de reacția acesteia și a bunicii vis a vis de presupusul comportament al tatălui, acest demers nu ar fi benefic copilului.
Raportat la toate cele expuse, fiind incidente dispozițiile articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatele 1, 3 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, iar în baza articolului 296 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că vizitarea va avea loc doar în prima și a 3-a duminică a fiecărei luni, între orele 13.00 - 19.00, prin ridicarea de la domiciliu, în prezența mamei sau a bunicii materne.
Se va înlătura dispoziția prin care s-a încuviințat vizitarea minorei câte o săptămână în perioada vacanțelor școlare și cea cuprinzând zilele de vineri, sâmbătă din trei în trei săptămâni.
Se vor păstra celelalte dispoziții, raportat la considerentele expuse.
Cererea intimatului, de a i se acorda daune morale, nu poate fi analizată în această fază procesuală, el nedeclarând de altfel recurs.
Reținând culpa procesuală a intimatului, instanța de recurs în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, îl va obliga să-i plătească recurentei 850 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus derecurenta pârât -, cu domiciliul în - județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în nr. 330 județul B și cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA comunei județul B, PRIMĂRIA comunei M județul B, împotriva deciziei civile nr. 726/A/2007 din 04 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite ca fondat apeluldeclarat de apelanta împotriva sentinței civile nr.22 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care o schimbă în parte, astfel:
Stabilește că vizitarea minorei va avea loc doar în prima și a treia duminică a fiecărei luni, între orele 13.00 - 19.00, prin ridicarea de la domiciliul mamei, doar cu prezența acesteia sau a bunicii materne.
Înlătură dispoziția prin care s-a încuviințat vizitarea minorei câte o săptămână în vacanțele școlare și cea ce cuprinde zilele de vineri, sâmbătă din trei în trei săptămâni.
Se vor păstra celelalte dispoziții, raportat la considerentele expuse.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 850 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /29.01.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /04.02.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
| ← Divort. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
