Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 326
Ședința publică de la 09 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 02 martie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 255 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ( ), având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile din ședința publică de la data de 02 martie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 11.11.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând partajul bunurilor dobândite în ti mpul căsătoriei, în perioada 29 iulie 2000 - 01.11.2004, în cote de 1/2 pentru fiecare, și anume: un apartament situat în C, str. D -, - 21,. 1,. 14, județul D, un aspirator, un frigider, un televizor color marca Philips, o mașină de spălat.
Pârâtul formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând complinirea masei partajabile cu sumele de bani obținute de către reclamantăde la SC " SA" și partajarea bunurilor comune în cote de 75 %, reprezentând contribuția acestuia și 25 % cota contributivă a reclamantei.
Pe baza probelor administrate la data de 16.01.2006, s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea precizată de către reclamantă și s-a respins cererea reconvențională:formulată de către pârât.
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament cu2camere, un aspirator, un frigider, un TV color și o mașină de spălat, prin contribuție egală.
S-au numit experți pentru evaluarea și lotizarea bunurilor. Raportul de expertiza pentru evaluarea bunurilor mobile, s-a efectuat de către expert iar imobilul a făcut obiectul expertizei tehnice efectuată de expert.
Prin sentința civilă nr. 2009/30.10.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 24536/2004 instanța admis în parte acțiunea precizată, respins cererea reconvențională, a omologat raportul de expertiza efectuat de către expert în varianta I și a atribuit reclamantei apartamentul cu 2 camere, în valoare de 110 700 lei. Lotul ce i s-a cuvenit este 55 350 lei. A plătit sultă pârâtului de 55.350 lei. Lotul pârâtului a cuprins sulta de 55 350 lei de la reclamanta.
A omologat raportul de expertiza efectuat de către expert și a atribut bunurile mobile conform variantei a II a, atribuind reclamantei un TV color Philips, o mașină de spălat, bunuri în valoare de 1.155 RON, urmând să plătească sultă pârâtului suma de 238 RON.
În lotul pârâtului s-au inclus un aspirator și un frigider.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 250 lei către reclamantă.
Împotriva IAP și a sentinței civile a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului, arată că, în mod eronat, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare, respingând precizarea cu privire la majorare lotului său și acordarea unei cote mai mari.S-a criticat și modul de evaluare a imobilului, întrucât nu s-a ținut seama de zona de amplasare, gradul de uzură, nespecificându-se sursa coeficientului de corecție de 40%
La data de 03.04.2007, intimatul a formulat o cerere de aderare la apelul declarat de reclamantă, solicitând schimbarea sentinței în sensul de a fi împărțită masa partajabilă în cote de pentru pârât și pentru reclamantă, deoarece veniturile realizate de pârât în perioada căsătoriei au fost de 4 ori mai mare de cât cele ale reclamantei.
S-a arătat că valoarea imobilului este mult mai mare întrucât prețurile pe piață imobilelor au crescut în ultima perioadă, solicitând reactualizarea și reevaluarea prețului apartamentului de către expertul desemnat la fond.
La termenul de judecată din data de 12.06.2007, apelanta prezentă în instanță, prin apărător a declarat că renunță la motivul de apel privind efectuarea unei noi expertize de evaluare a apartamentului.
În ședința publică din data de 26 iunie 2007, apelanta a precizat că înscrisul de la fila 22 este un apel declarat de intimatul împotriva sentinței civile, iar nu o cerere de aderare la apelul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 166/ 2 oct. 2007 pronunțată de Tribunalul Dolja fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de intimatul - pârât, s-a admis excepția tardivității apelului declarat de pârât și, în consecință, s-a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 2009 din 30.10.2006.S-a respins apelul reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în ședința publică din data de 11.09.2006, pârâtul a învederat faptul că și-a schimbat domiciliul în comuna, jud. D, cu toate astea, comunicarea sentinței civile nr. 2009/30.10.2006 și a încheierii de admitere în principiu din 16.01.2006, s-a realizat la domiciliul indicat inițial, din C, str. -, - 1, 14, jud. S-a apreciat că pârâtul se află în situația prevăzută de art. 103, alin 1 și anume, că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să declare calea de atac.
Cererea de repunere în termenul de apel trebuie făcută în 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat, iar depășirea termenului atrage respingerea cererii.
Referitor la apelul declarat de reclamanta, s-a menționat că, în mod corect prima instanță a constatat o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 28.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiovas -a admis recursul declarat de apelantul pârât, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
A fost obligată intimata - pârâtă către intimatul - reclamant la 520 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 90 cod pr. civ. înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul celui citat iar, dispozițiile art. 98 cod pr. civ. menționează expres că în situația schimbării domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății, aceasta trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței.
În speță, se constată că intimatul a învederat, la termenul din data de 11 septembrie 2006 că și-a schimbat domiciliul, locuind în com., jud. D, această susținere fiind consemnată în încheierea de ședință de la aceeași dată ( fila nr. 134 din dosarul de fond).
Cu toate acestea, sentința civilă nr. 2009/30 oct. 2006 fost comunicată la fostul său domiciliu, ceea ce echivalează cu o comunicare ce nu este valabilă.
Chiar dacă intimatul pârât s-a prezentat în fața instanței de apel la termenul din 6 martie 2007, luând astfel cunoștință despre soluția pronunțată, termenul de apel nu curge de la această dată, așa cum greșit a reținut tribunalul. Această prezentare în fața instanței nu ține locul și nici nu echivalează cu o comunicare valabilă, de la care curge termenul prev. de art. 284 alin. 1 cod pr. civ.
În aceste condiții, cererea formulată de pârât se consideră a fi făcută înainte de comunicarea hotărârii, deci în termenul legal de apel și, chiar dacă partea a denumit-o "cerere de aderare la apel", în realitate, cererea formulată este un veritabil apel.
Curtea a constatat că în mod greșit a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâtul, soluționându-se astfel procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În rejudecare Tribunalul Dolja pronunțat decizia civilă 255 din 16 decembrie 2008 prin care a respins ambele apeluri ca nefondate.
S-a reținut că avansul plătit pentru achiziționarea apartamentului bun comun a fost achitat cu sume reprezentând darul de nuntă și care constituie bunuri comune, astfel că nu pot duce la majorarea cotei de contribuție reclamantei. Susținerile apelantei reclamante că a achitat diferența din creditul contractat în timpul căsătoriei respectiv suma de 21.245.000 ROL după rămânerea definitivă a sentinței de divorț, situație ce conduce la majorarea cotei de contribuție a fost considerată nefondată, întrucât aceasta are drept de creanță pentru această sumă, pe care nu și l-a valorificat nefiind nici o cerere în acest sens.
Criticile aduse sentinței prin apelul pârâtului nu au fost primite, întrucât deși reclamanta a obținut venituri mai mici față de pârât, aceasta s-a ocupat de întreținerea gospodăriei, de creșterea și educare a copilului minor, criterii ce trebuie avute în vedere la stabilirea cotelor de participare a părților la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, a omis să se pronunțe pe probele pe care le-a administrat și anume expertiza tehnică prin care s-a stabilit valoarea actuală a apartamentului.
S-a solicitat să se rețină contribuția de a recurentului la achiziționarea bunurilor comune, deoarece acesta a avut venituri mult mai mari, și să se introducă la partaj sumele de bani pe care reclamanta le-a depus la SC și anume 3184,6 lei. S-a arătat că valoarea reală a apartamentului este de 194 000 lei, așa cum s-a stabilit prin expertiza din apel.
Recurentul a criticat decizia arătând că nu s-a respectat decizia de casare prin care s-a dispus ca în apel să se țină seama de toate motivele invocate, iar una din critici a vizat reevaluarea apartamentului.
La data de 23 febr.2009 intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și punând în discuție tardivitatea apelului declarat de pârât împotriva sentinței de fond. O astfel de solicitare este nelegală, deoarece instanța anterioară de recurs a stabilit cu putere de lucru judecat că apelul pârâtului a fost declarat în termen și a casat decizia din apel pentru a se pronunța asupra fondului apelului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 315 dezlegările date de instanța de casare problemelor de drept sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, care are obligația de a se pronunța în raport de soluția stabilită irevocabil de instanța de control asupra unei chestiuni litigioase. Aceasta constituie un reflex juridic al principiului puterii lucrului judecat.
Prin decizia civilă 28 din 1 februarie 2008 Curții de Apel Craiovas -a dezlegat problema calificării căii de atac pe care pârâtul a exercitat-o împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, instanța de recurs stabilind că pârâtul a declarat apel, deoarece sentința nu i-a fost legal comunicată. Cererea sa, impropriu intitulată inițial "cerere de aderare la apel" are astfel un caracter independent de apelul reclamantei, fiind un apel declarat în condițiile art. 284 În aceste condiții, susținerile intimatei privitoare la posibilitățile apelantului pârât de a critica sentința și la soluțiile instanței de apel sunt contrazise de faptul că în mod irevocabil s-a stabilit că pârâtul a declarat apel în termenul legal, tribunalul fiind obligat să se pronunțe pe toate criticile cu care a fost investit.
O parte din criticile aduse în recurs sunt nefondate, tribunalul făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 30 fam privitoare la calificarea anumitor bunuri dobândite de foștii soți ca fiind bunuri comune, precum și a dispozițiilor art. 36 fam.
Astfel, recurentul a solicitat să se aducă la masa partajabilă sumele de bani investite de reclamantă într-un fond piramidal. Cu actele depuse la dosar ( filele 34 și urm. ) s-a făcut dovada înscrierii reclamantei în acest joc, în timpul căsătoriei și a depunerii unor sume de bani, mai precis 23 022 lei. Aceste sume constituie bunuri comune, fiind dobândite de soți în timpul căsătoriei iar înscrierea reclamantei la SC s-a făcut în timpul căsătoriei și nu s-a dovedit opunerea pârâtului la acest mod de economisire a veniturilor. Pentru a se reține la masa partajabilă, este necesar să se fi făcut dovada că la data desfacerii căsătoriei ele existau ca și economii în patrimoniul comunitar sau că au fost pe nedrept însușite de unul dintre soți. La data de 24.04.2004 reclamanta s-a retras din societatea respectivă, cesionând participarea la joc și primind în schimb întreaga sumă investită. La data respectivă căsătoria soților nu era desfăcută, sentința de divorț fiind pronunțată la1.11.2004 iar acțiunea de partaj a fost promovată la 11.11.2004. Recurentul pârât nu dovedit faptul că la data separării soților existau sumele respective în posesia reclamantei, astfel că ele corect nu au fost incluse în masa partajabilă.
La sistarea stării de codevălmășie instanța trebuie să stabilească, în raport de probele administrate, care a fost contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, având în vedere veniturile realizate de aceștia în timpul căsătoriei. Întrucât soții au drepturi și obligații egale, munca în gospodărie și pentru îngrijirea minorilor, prestată, de regulă, de soție, se consideră fi aducătoare de venituri, fiind echivalentă veniturilor salariale obținute de soț.
Instanțele de fond au stabilit corect că părțile au dobândit bunurile comune în cote egale, dovedindu-se că ambii au fost angajați și au adus venituri iar diferența în plus câștigată de pârât este egalată prin munca în gospodărie a reclamantei. După cum atestă înscrisurile depuse la dosar, veniturile pârâtului nu au fost deosebit de mari, nefiind o discrepanță majoră între câștigurile celor doi soți, care să justifice stabilirea unei cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune.
Este fondată critica recurentului privind valoarea reală a apartamentului bun comun. Astfel, raportul de expertiză a fost efectuat la prima instanță în luna septembrie 2006, însă, datorită ciclurilor procesuale urmate în dosar, s-a impus reevaluarea bunului, tribunalul dispunând a fi efectuată o nouă expertiză pentru evaluarea bunului.
Chiar dacă experții au avut în vedere baza de calcul identică și au apreciat toate lucrările apartamentului, diferența de preț este evidentă și firească, datorită creșterii valorii de piață a bunului prin trecerea timpului. În timp ce în anul 2006 apartamentul valora 110 000 lei, în anul 2008, valoarea acestuia a fost stabilită la suma de 194 000lei. Chiar în condițiile actuale, în care piața imobiliară are o tendință de scădere, valoarea stabilită în apel pentru apartament este reală și reținerea acesteia duce la respectarea drepturilor părților, nefiind principial a se stabili o valoare mică, prin care să fie favorizată partea care rămâne în posesia bunului. Chiar și reclamanta a solicitat la data de 2 dec. 2008 admiterea apelului său și stabilirea valorii apartamentului la suma de 194 000 lei.
Prin urmare, se consideră că în mod greșit tribunalul a înlăturat proba pe care a încuviințat-o, fără a motiva soluția aleasă și făcut aplicare greșită a regulii potrivit cu care valoarea bunurilor partajate este valoarea de piață a acestora. Potrivit art. 312 se va admite recursul, se va modifica în parte decizia din apel, în sensul că se va admite apelul declarat de pârât. În temeiul art 296 se va schimba în parte sentința, în sensul că se va reține valoarea apartamentului ca fiind 194 000 și se va stabili la suma de 97 000 lei sulta pe care reclamanta urmează să o plătească pârâtului pentru cota sa parte din apartament. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, precum și dispozițiile deciziei din apel referitoare la soluționarea apelului reclamantei.
În temeiul art. 274 c se va obliga reclamanta intimată către recurent la plata cheltuielilor de judecată, atât pentru apel, cât și pentru recurs constând în onorariu avocat și taxa de timbru în ambele căi de atac și onorariu expert achitat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 255 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă (), având ca obiect partaj bunuri comune.
Modifică în parte decizia civilă, admite apelul declarat de pârâtul, schimbă în parte sentința civilă nr. 2009 din 30.10.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 24536/2004, în sensul că reține valoarea apartamentului ca fiind în sumă de 194.000 lei.
Stabilește sulta ce va fi plătită de reclamanta () pentru apartament, în sumă de 97.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei referitoare la apelul reclamantei ().
Obligă pe intimata reclamantă () la 609,5 lei cheltuieli de judecată în recurs și la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către recurentul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red./ tehnored. -
4 ex/12.03.2009
jud. apel
Jud. fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Gabriela Ionescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
