Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 33/2008
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul - și pârâta împotriva deciziei civile nr.329/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- avocat ales pentru - recurent Reclamant - - și
- avocat ales pentru - recurent Pârât -, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind onorariu de avocat și întâmpinare și învederează instanței că greșit s-a reținut că nu s-a depus în original chitanța privind plata taxei judiciare de timbru întrucât la filele 11, 12 din dosar există timbrele judiciare și ordinul de plată în original.
Instanța verificând acest aspect constată că în încheierea de ședința din data de 4 martie 2008 din eroare în s-a pus în vedere pârâtei recurente să depună la dosar originalul chitanței privind plata taxei judiciare de timbru, constatând că la dosar la fila 11 se află ordinul de plata a taxei judiciare de timbru în original, motiv pentru care dispune rectificarea încheierii de ședință în acest sens.
Avocat depune la dosar adeverința nr.41 din 3 martie 2008 emisă de către pentru a face dovada contractării a unui împrumut de către reclamant în timpul căsătoriei.
părților arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamantul recurent, susține recursul declarat de reclamant așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea lui în sensul modificării în parte a deciziei atacate, cu consecința respingerii în totalitate a cererii reconvenționale. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Avocat pentru pârâta recurentă solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea celor două hotărâri atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant având în vedere motivele scrise.
Cu privire la recursului declarat de reclamant solicită respingerea lui ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare.
Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 6131 lei în toate instanțele.
Avocat cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită respingerea lui ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că rin p. sentința civilă nr.709/19.02.2007 a Judecătoriei Devaa fost admisă acțiunea civilă principală, formulată de reclamantul, domiciliat în D, str.-,.2,.23, împotriva pârâtei, domiciliată în D, Al.. 14,.4.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de parte fiecare următoarele bunuri:
- 4562 acțiuni la BCR în valoare de 29653 euro;
- mobilă bucătărie în valoare de 1500 lei
- mobilă sufragerie în valoare de 3000 lei
- mobila din camera copiilor în valoare de 2000 lei
- combină frigorifică îndesit în valoare de 800 lei
- mașină de spălat îndesit în valoare de 800 lei
- cuptor cu microunde în valoare de 400 lei
- filtru de cafea în valoare de 100 lei
- sandwich maker în valoare de 60 lei
- două televizoare color în valoare de 800 lei
- aspirator Samsung în valoare de 200 lei
- o datorie de 4616 Euro.
S-a constatat că pârâta a achitat singură datoria de 4616 Euro.
S-a dispus sistarea comunității prin formare de loturi și atribuire în natură după cum urmează:
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantului, și este format din mobilă bucătărie, mobilă sufragerie, mobilă camera copiilor, combină frigorifică îndesit, mașină de spălat automatică îndesit, cuptor cu microunde, filtru de cafea, sandwich maker, două televizoare colos, aspirator Samsung - 9660 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtei și este format din 4562 acțiuni BCR.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 4830 lei cu titlu de sultă plus suma de 2308 euro cota de parte datorie, la cursul în lei de la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 14.846 Euro cu același titlu, la cursul în lei, de la data plății.
S-au compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr.2821/2005 a Judecătoriei Deva căsătoria părților a fost desfăcută, luându-se act de tranzacția intervenită între părți, cu privire la apartamentul și autoturismul părților.
Dat fiind faptul că părțile în acel dosar au solicitat numai partajarea acestor două bunuri, mențiunea de tranzacție "că nu mai avem nici un fel de pretenții unii de la alții" nu poate fi extinsă asupra întregii comunități de bunuri atâta timp cât nu s-a arătat expres acest lucru.
Din actele aflate la dosar, rezultă că în anul 2004, pârâta, a cumpărat în calitate de angajată a BCR - Sucursala H - D, un număr de 4562 acțiuni, a căror valoare în prezent este de 29.653 euro (fila 57).
Tot în acea perioadă pârâta a contractat un credit de 5000 Euro credit din care a achitat după separarea în fapt a părților suma de 4616 Euro.
Cum acest credit a fost folosit în timpul căsătoriei de ambele părți și reclamantul avea obligația de a restitui J din el.
In ceea ce privește bunurile mobile acestea au fost recunoscute de părți la interogatoriu atât ca existență cât și ca valoare.
Pe cale de consecință, în temeiul disp.art.36 Codul familiei, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de parte fiecare, bunurile mobile menționate în dispozitivul prezentei hotărâri, o datorie de 4616 euro și un nr.de 4562 acțiuni la BCR.
Instanța a dispus sistarea comunității de bunuri prin formare de, loturi și atribuire în natură.
In lotul reclamantului a inclus toate bunurile mobile în valoare de 9660 lei.
In lotul pârâtei a inclus 4562 acțiuni în valoare de 29.692 Euro.
Pentru egalizarea loturilor reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 4830 lei reprezentând J din valoarea bunurilor mobile și 2308 euro reprezentând J din restul de credit rambursat de pârâtă.
Pârâta la rândul său a fost obligată să plătească reclamantului suma de 14.846 Euro, reprezentând J din valoarea acțiunilor BCR.
In temeiul disp.art.276 Cod proc.civilă instanța a compensat în întregime cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei, hotărâri au declarat apel, în termen legal, ambele părți criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 329/A/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantul - și pârâta u, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut în ce privește respingerea apelului reclamantului următoarele:
Primul motiv de nelegalitate al sentinței atacate, invocat de reclamant, este acela că instanța de fondnu s-a pronunțat asupra unei datorii comune a părțilorde 53.333.334 lei, reprezentând credit luat de la și cheltuit pe perioada căsătoriei în comun.
Se constată că reclamantul nu a formulat nici un capăt de cerere în sensul anterior arătat, prin acțiunea principală, nici prin vreo precizare de acțiune și nici măcar prin concluziile scrise.
Singurele referiri la această datorie comună, se regăsesc în interogatoriul luat pârâtei, unde aceasta în răspunsul de la întrebarea nr.5, existența acestei datorii (fila 41 dos.fond) și de asemenea s-au depus la dosarul de fond, înscrisurile de la filele 38 - 39, copii xerox ale unor așa numite "fișe ", nesemnate și neștampilate de unitatea emitentă.
In aceste condiții, chiar față de susținerile reprezentantei reclamantului, d-na av., că a invocat acest aspect al datoriei comune pe cale de excepție, nefiind necesar formularea unui capăt de cerere distinct, se constată că rămân simple afirmații nesusținute de probe care să facă veridic faptul pretins.
Referitor la al doilea motiv de apel invocat de reclamant, în sensul că instanța de fond a acordat un plus petit întrucât pârâta - reclamantă reconvențională nu a solicitat și partajarea bunurilor mobile, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea reconvențională (fila 13 verso fond) pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat partajarea bunurilor mobile dobândite sub durata căsătoriei, iar prin Anexa de la fila 19 fond, a enumerat aceste bunuri, indicându-le totodată și valoarea fiecăruia.
In condițiile în care toată apărarea pârâtei la fond, a constat în invocarea excepției autorității de lucru judecat, în ceea ce privește bunurile mobile, în raport de sentința civilă nr.2821/2005 a Judecătoriei Deva, răspunsul acesteia la interogator, la întrebarea nr.8, este circumscris acestei apărări.
Prin notele de ședință ulterioare, depuse la dosar în data de 15.02.2007, pârâta - reclamantă reconvențională, căreia i se respinsese excepția autorității de lucru judecat în cadrul ședinței de judecată din 23.10.2006, și-a reiterat cererea privind partajarea bunurilor mobile care nu au făcut obiectul tranzacției încheiate între părți anterior (fila 62-63).
Prin răspunsul la întrebarea nr.6, din interogatoriul luat reclamantului - pârât reconvențional, acesta a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor, prin formare de loturi în natură, corespunzătoare cotei de 1/2 părți, fiecare, (fila 43 dos.fond).
In acest context, se constată, în susținerea din motivele de apel, că pârâta nu a cerut partajarea bunurilor mobile din cererea reconvențională, că el, reclamantul - pârât reconvențional a contestat valorile indicate de cealaltă parte sunt nefondate și nesusținute de probe.
In aceste condiții, întreg apelul reclamantului, a fost apreciat ca nefondat, fiind respins ca atare.
În ce privește motivarea respingerii apelului pârâtei Tribunalul a reținut că singurul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate invocat de pârâtă a fost acela care a vizat respingerea excepției autorității lucrului judecat, raportat la sentința civilă nr. 2821/28.06.2005 a Judecătoriei Deva, prin care s-a desfăcut căsătoria părților și s-a luat act de tranzacția părților asupra împărțirii unor bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
S-a constatat că față de obiectul prezentului litigiu nu există autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite cumulativ cele trei condiții stipulate de art.1201 Cod civil.
S-a invocat de către pârâtă împrejurarea că instanța de fond nu a interpretat în mod corect paragraful din tranzacție conform căreia "în aceste condiții ambele părți declarăm, că nu mai avem nici un fel de pretenții unii față de alții, cheltuielile de judecată rămânând în sarcina fiecăruia" și că sensul corect este acela că părțile au dispus prin această convenție, de absolut toate bunurile dobândite sub durata căsătoriei, această interpretare fiind concordantă cu art.1710 teza II (probabil Cod civil).
Tribunalul nu poate a împărtășit opinia astfel exprimată, din rațiuni de legalitate.
Astfel, s-a reținut că pârâta a interpretat clauzele art.1710 cod civil într-un mod strict personal și restrictiv, dându-i tezei II din acest articol înțelesul dorit.
Art.1710 Cod civil se referă în mod explicit la faptul că tranzacția nu se întinde decât asupra obiectului, bunurilor, pricinilor, care sunt expres consemnate.
Or, părțile au încheiat tranzacția cu referire strictă și expres consemnată în scris, la imobilul înscris în CF nr.6540/23 D, nr.top.3184/X/10/2/XXIII din imobilul înscris în CF nr.6540 D, nr.top.3184/X/10/2/IV din CF nr.6541 și autoturismul Renault cu nr.-.
Conform art.1704 Cod civil, tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naște în viitor.
Ca orice contract, interpretarea clauzelor confuze sau contradictorii se realizează în baza disp.art.978 - 980 și 983 - 985 Cod civil.
Conform art.983 - 984 Cod civil, oricât de generali ar fi termenii contractului acesta are ca obiect numai prestațiile la care părțile s-au obligat, clauzele dubitabile, interpretându-se în favoarea celui care se obligă.
In consecință, nu s-a reținut că părțile au înțeles să tranzacționeze asupra tuturor bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, în condițiile în care nu au prevăzut în mod expres și explicit acest lucru iar pe de altă parte tribunalul a apreciat că o altă interpretare ar contraveni disp.art.984 Cod civil.
In consecință, nici acest apel nu a fost privit ca fondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen atât reclamantul - cât și pârâta u.
Prin recursul său reclamantul - a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale formulată de pârâtă, atât în ceea ce privește obligarea sa la plata sultei de 2308 Euro cât și cu privire la partajarea bunurilor comune și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru.
În drept reclamantul recurent a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9 Cod procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamantul recurent a reiterat motivele invocate în apel, referitoare la faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că la datoria comună de 5000 Euro a participat și el pe timpul căsătoriei, având contractat un de 53.333.333 lei vechi pe care l-a achitat singur după divorț. Arată că a făcut probe în acest sens și este irelevant faptul că a precizat acest aspect ca apărare la pretențiile pârâtei formulate prin cererea reconvențională, iar instanța trebuia să se pronunțe cu privire la această probă.
În al doilea rând instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deși pârâta a precizat clar la interogatoriu că nu dorește partajarea bunurilor comune, totuși s-a dispus în acest sens.
Prin recursul său pârâta uas olicitat admiterea recursului declarat, modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii reclamantului și acordarea cheltuielilor de judecată pe întreg ciclul procesual, în sumă de 6131 lei.
În motivarea recursului pârâta arată că prin încheierea tranzacției s-a înțeles partajarea tuturor bunurilor dobândite împreună cu reclamantul pe durata căsătoriei, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
În mod greșit instanțele au interpretat contractul de tranzacție pe care l-a încheiat cu reclamantul deoarece potrivit art. 1704 Cod civil "tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască"; conform art. 978 Cod civil o clauză ce poate avea două înțelesuri se poate interpreta doar în sensul în care poate avea efect, iar potrivit art. 979 Cod civil termenii susceptibili de două înțelesuri se interpretează în sensul "ce se potrivește mai mult cu natura contractului".
Coroborând aceste prevederi legale și pornind de la definiția contractului de tranzacție și scopul încheierii acestuia, este evident că s-a dorit prin încheierea tranzacției partajarea tuturor bunurilor dobândite pe timpul căsătoriei și nu doar a celor menționate în tranzacție, așa cum au reținut instanțele prin soluțiile pronunțate.
Atât reclamantul recurent cât și pârâta recurentă au solicitat prin întâmpinări respingerea recursului declarat de către cealaltă parte.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate, atât de către reclamantul - cât și de pârâta u, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, constată că ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de reclamantul -, soluțiile instanțelor de fond și de apel sunt legale și temeinice. Astfel, recurentul reclamant nu a solicitat prin acțiune partajarea vreunui împrumut pe care l-ar fi contractat împreună cu recurenta pârâtă pe durata căsătoriei, credit cheltuit în comun dar achitat de reclamant după desfacerea căsătoriei. În mod corect instanțele au stabilit că simpla întrebare adresată recurentei pârâte în interogatoriu referitoare la această datorie, în lipsa unui capăt de cerere, nu poate conduce la partajarea datoriei invocate de recurentul reclamant.
În ce privește ce-l de-al doilea motiv de recurs al reclamantului se constată că și acesta este nefondat deoarece, deși pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în ce privește partajul bunurilor dobândite pe durata căsătoriei cu reclamantul, a formulat și o cerere reconvențională de partajare a acestor bunuri în eventualitatea că instanța ar trece peste această excepție, investind instanța de fond cu judecarea acestei cereri reconvenționale. În aceste condiții nu se poate susține că faptul că instanța de fond a acordat un plus petit recurentei pârâte.
Referitor la recursul pârâtei u Curtea de Apel constată că și acesta este nefondat.
Se constată că recurentei pârâte i s-a respins excepția invocată, respectiv aceea a existenței autorității de lucru judecat a partajării bunurilor comune, în cadrul ședinței din 23.10.2006; pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune care nu au făcut obiectul tranzacției încheiate cu reclamantul, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre de partajare a bunurilor.
În mod corect instanța de apel a respins apelul declarat de recurenta pârâtă arătând că o tranzacție nu întinde decât asupra obiectului, bunurilor, pricinilor care sunt expres consemnate, conform disp. art. 1704 coroborate cu disp. art. 983 - 985 Cod civil.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, recursurile reclamantului - și pârâtei u vor fi respinse ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamantul - și pârâta împotriva deciziei civile nr.329/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex/02.06.2008
apel,
fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
| ← Stabilire paternitate. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
