Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 502/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința publică de la 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
GREFIER: -
***************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 05 februarie 2008, consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea recursurilor declarate de intervenienta și pârâtul, împotriva deciziei civile nr.366 A din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate;
Prin acțiunea civilă adresată instanței reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv a unui apartament cu două camere situat în Tg-J, str. - din, - 1,.15, jud. G, a unui autoturism marca "Oltcit" precum și a obiectelor de mobilier și bunuri de uz casnic descrise în acțiune.
A motivat că prin sentința civilă nr.10740/2001 pronunțată de Judecătoria Tg-J s-a pronunțat divorțul dintre părți, că după pronunțarea sentinței reclamanta a plecat în C iar bunurile dobândite împreună cu pârâtul au rămas în fostul domiciliu comun și în posesia exclusivă a acestuia.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a arătat că apartamentul solicitat de reclamantă a fost cumpărat de către mama sa cu un împrumut contractat de aceasta de la de Credit G, iar autoturismul i-a fost donat tot de către mama sa.
Sub aspect reconvențional a solicitat introducerea la masa de împărțit a două plăpumi, patru macaturi și bijuterii, respectiv un lănțișor de 5 grame cu cruciuliță, două perechi cercei, un set din cercei și inel cu piatră albastră, o pereche de cercei cu piatră albă, o de cu guler și un tip "Orăștie".
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului și în interes propriu numita prin care a arătat că apartamentul în litigiu a fost dobândit pe numele reclamantei și al pârâtului dar cu banii săi și a solicitat să se rețină o cotă de contribuție de 80 % pentru ea și pârât, la dobândirea acestui imobil. A mai solicitat să se majoreze lotul pârâtului cu contravaloarea îmbunătățirilor realizate la apartament, respectiv achiziționarea unui boiler pe gaze, a două convertoare, schimbarea bateriei, a chiuvetei și a bazinului de apă din baie, schimbarea bateriei la bucătărie, văruieli și zugrăveli repetate, închiderea balconului, montarea de lustre în camere și a unei oglinzi de perete.
Soluționând cauza Judecătoria Tg-J prin încheierea de admitere în principiu din 24.04.2006 pronunțată în dosarul nr- a admis în parte în principiu: acțiunea, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interesul pârâtului și a respins cererea de intervenție în interes propriu.
S-a reținut că reclamanta pârâtă și pârâtul-reclamant au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuție egală de câte fiecare următoarele bunuri: un apartament cu două camere situat în Tg-J, str. - din, -.1.15, o mobilă de sufragerie, o mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie, o măsuță pentru televizor, o mobilă de hol, un televizor color marca, două covoare persane, trei galerii din lemn pentru perdele, două fotolii, două lustre, un pat dublu pentru dormitor, 3 perdele, un frigider, un aragaz, o mașină de spălat, o mochetă de hol de 1/3, o aplică pentru perete, un pat studio și o plapumă.
S-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune în cotele arătate și s-a majorat lotul pârâtului reclamant cu contravaloarea îmbunătățirilor realizate la apartament constând în: montat boiler pe gaz, montat două convertoare, schimbat baterii la baie și bucătărie, schimbat bazinul la WC și schimbat chiuveta la baie.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea bunurilor, evaluarea acestora și formarea loturilor.
Prin sentința civilă nr.3046/24.04.2007, Judecătoria Tg. Jaa dmis în parte acțiunea, în parte cererea reconvențională și în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului, fiind respinsă cererea de intervenție în interes propriu.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de experții și G în varianta A de lotizare și s-au atribuit părților bunurile în felul următor;
Lotul pârâtului-reclamant se compune din: apartamentul cu două camere; mobila de sufragerie compusă din trei corpuri cu vitrină, o canapea, o măsuță din lemn și una pentru televizor, mobila de dormitor compusă din șifonier cu două uși și birou, mobila de bucătărie compusă din două corpuri suspendate, un dulap,m o masă și 4 scaune din lemn, mobila de hol compusă din două vitrine, o măsuță, și un cuier cu sertare, televizorul color, două covoare persane, trei galerii pentru perdele, două fotolii, două lustre, un pat dublu pentru dormitor, trei perdele, un frigider, un aragaz, o mașină de spălat, mocheta pentru hol de 1/3, aplică pentru perete, un pat studio și o plapumă.
Valoarea cuvenită este de 55.264,8 lei, valoarea atribuită este de 106.775,6 lei și urmează să plătească sultă reclamantei pârâte 51.510,8 lei.
În lotul reclamantei-pârâte nu au fost incluse bunuri, urmând ca aceasta să primească sultă de la pârâtul-reclamant 51.510,8 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța încheierea de admitere în principiu, instanța a avut în vedere susținerile părților la interogatoriu, depozițiile martorilor audiați în cauză și actele depuse la dosar din care a reținut că atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost dovedite în parte, iar cu privire la apartamentul în litigiu s-a reținut contribuția foștilor soți, motivată de împrejurarea că apartamentul a fost dobândit pe numele lor și că ambii au fost salariați în perioada respectivă.
Cu privire la cererea de intervenție s-a reținut că aceasta a fost dovedită în parte pentru îmbunătățirile realizate la apartamentul foștilor soți de către pârât și intervenientă, după despărțirea pârâtului de reclamantă.
Nu s-a reținut contribuția intervenientei la achitarea apartamentului pe motiv că aceasta nu a dovedit că împrumuturile contractate în acea perioadă au fost făcute cu scopul de a se achita imobilul cumpărat pe numele foștilor soți.
La alegerea variantei de lotizare s-a avut în vedere modul de deținere a bunurilor respectiv împrejurarea că pârâtul și intervenienta sunt cei care folosesc în totalitate bunurile supuse partajului.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat apel pârâtul și inrvenienta invocând nelegalitatea și netemeinicia acestora pentru următoarele motive.
Apelantul pârât a susținut că în mod greșit, instanța a admis cererea sa reconvențională numai cu privire la o plapumă și nu a inclus la partaj bijuteriile din aur cumpărate reclamantei, în timpul căsătoriei.
A mai arătat că în mod greșit nu s-a reținut contribuția majoritară a sa și a mamei sale, respectiv intervenienta la dobândirea apartamentului, cu toate că la dosar au fost depuse acte care atestă împrumuturile făcute de intervenientă, precum și dovezi din care rezultă că el și reclamanta erau angajați la "Drum " din Tg-J, aveau salarii foarte mici și deci nu erau în măsură să achite ratele pentru apartament.
A motivat că în mod greșit prin sentință i s-au atribuit toate bunurile și a fost obligat să plătească reclamantei J din valoarea acestora.
Apelanta intervenientă a criticat sentința pe motiv că instanța a făcut o interpretare greșită a probelor de la dosar și nu a reținut contribuția sa majoritară la achiziționarea apartamentului în care au locuit foștii soți. A susținut că a achitat ratele lunare pentru acest apartament contractând împrumuturi atât la de Credit cât și la, deoarece foștii soți aveau salarii mici și un copil minor în întreținere, dar cu toate că a depus la dosar actele de împrumut și chitanțe de plată, instanța nu le-a luat în considerare.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 366 A/19 sept. 2007 respins ca nefondate apelurile declarate pârât și de intervenienta împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.3046/24 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Critica apelantului pârât în sensul că nu s-au introdus la partaj bunurile solicitate de el în cererea reconvențională este nefondată deoarece declarațiile acestuia au fost contradictorii. Astfel, prin cererea reconvențională a solicitat să fie scoase de la masa de împărțit un televizor color și o combină frigorifică "ARCTIC", bunuri achiziționate după despărțirea de reclamantă, iar la interogatoriul pe care reclamanta i l-a ținut în instanță, acesta a recunoscut că televizorul precum și frigiderul ARCTIC au fost bunuri dobândite împreună cu reclamanta în timpul căsătoriei. Așadar, având în vedere recunoașterea pârâtului, coroborată cu depozițiile martorilor, instanța a reținut în mod corect că cererea reconvențională a pârâtului a fost dovedită numai în parte.
Referitor la greșita scoatere de la partaj a bijuteriilor cumpărate reclamantei, și această critică este nefondată având în vedere că practica judiciară în materie a statuat că bijuteriile vor fi introduse la partaj numai în măsura în care, raportat la numărul și valoarea lor, se constată că au fost cumpărate cu scop de investiție, ori în speță, pârâtul nu a făcut o asemenea dovadă, astfel că în mod corect instanța de fond le-a considerat ca bunuri proprii ale reclamantei.
Critica privind greșita lotizare a bunurilor este de asemenea nefondată, deoarece unul dintre criteriile de atribuire a bunurilor, prevăzut de dispozițiile art.741 civ. este modul de deținere a acestora, ori în speță este evident că toate bunurile mobile și imobile au rămas în folosința exclusivă a pârâtului, după divorț reclamanta stabilindu-și domiciliul în
Atât apelul pârâtului cât și al intervenientei vizează în principal, contribuția acestora la dobândirea apartamentului cu două camere, supus partajului.
Instanța a făcut o corectă interpretare a probatoriilor de la dosar, reținând că, chiar dacă a făcut dovada contractării unor împrumuturi bănești, intervenienta nu a dovedit afectațiunea acestor sume de bani ca fiind pentru achitarea apartamentului.
Depozițiile martorilor sunt contradictorii în sensul că, se declară de către unul dintre ei că intervenienta a contractat împrumut la pentru a achita apartamentul, iar de către alții, că a cumpărat o garsonieră pentru ea și soțul său sau că obișnuia să contracteze frecvent împrumuturi bănești pentru nevoi personale, ori instanța nu poate pronunța o soluție pe simple prezumții, mai ales că este vorba de o investiție destul de mare, respectiv contravaloarea unui imobil.
Pe de altă parte la dosar au fost depuse acte, respectiv contractul de vânzare cumpărare a apartamentului cu plata în rate nr.2718/1991 încheiat pe numele reclamantei și al pârâtului, contractul de împrumut nr.761/1991 încheiat pe numele pârâtului, în perioada căsătoriei, precum și adeverința eliberată de CEC Tg-J, în anul 1997, deci tot în perioada căsătoriei, din care rezultă că pârâtul a achitat în întregime suma acordată prin contractul de împrumut numărul 761/1991.
Așadar, în lipsa unor dovezi certe din care să rezulte că apartamentul a fost achitat de către intervenientă, instanța, în mod corect a aplicat regula de principiu instituită prin art.30 alin. 1.fam. reținând că apartamentul dobândit în timpul căsătoriei de către cei doi soți care au obținut tot timpul venituri din muncă, este bun comun.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul și intervenienta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, recurentul pârât a invocat următoarele neregularități procedurale - audierea ca martori în favoarea reclamantei, la fond, a verișorilor primari ai acesteia, în timp ce propunerea sa de a fi audiat ca martor în favoarea sa, unchiul său, a fost respinsă de aceeași instanță, pe motiv de rudenie.
Reclamantul a mai criticat neincluderea la masa partajabilă a bijuteriilor de aur, cumpărate în timpul căsătoriei - a căror existență este confirmată chiar de martorii reclamantei - dar și includerea greșită a apartamentului ca și a majorității bunurilor mobile la masa partajabilă, deși acestea au fost dobândite cu contribuția de 80% a părinților săi - mama sa, intervenienta, iar mobilele - cu contribuția de 100% a acesteia din urmă.
Intervenienta a criticat ca nelegală și netemeinică decizia Tribunalului Gorj, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de intervenție, ca urmare a menținerii de către instanță a contribuției sale la cumpărarea apartamentului în litigiu, deși a dovedit cu înscrisuri că ratele la acesta au fost achitate de ea (intervenienta), la dosar depunând - în recurs - dovada că din împrumutul contractat la de Credit, în valoare de 1 miliard lei, în aceeași zi, 6.02.1997, a achitat integral valoarea împrumutului de 82.391 lei privind plata apartamentului, dar și întreținerea restantă la apartament, restul de bani fiind dați tot fiului și norei sale - reclamanta și pârâtul din cauză.
S-a mai criticat faptul că în mod greșit instanța a respins proba cu adresă la lichidatorul juridic al cooperativei "Drum " care putea evidenția situația veniturilor obținute de fiul și nora sa.
La 27.XII.2007 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a ambelor recursuri.
Curtea, analizând decizia pronunțată de Tribunalul Gorj în apel, prin prisma criticilor formulate de cei doi recurenți - pârâtul și intervenienta dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele considerente:
În afara motivului de recurs inserat la punctul A lit. a și b din recursul pârâtului -care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 - greșita aplicare a legii - respectiv a dispozițiilor legale referitoare la administrarea dovezii cu martori, celelalte critici cuprinse atât în recursul pârâtului, cât și în cel al intervenientei sunt critici de netemeinicie a deciziei pronunțate în apel care nu mai pot fi analizate în recurs, dat fiind caracterul acestuia de cale extraordinară de atac în care se pot invoca doar motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 cod pr.civ.
Cum aceste critici se referă la componența masei partajabile și la cotele de contribuție ale părților la dobândirea masei partajabile, este evident că, cenzurarea deciziei din apel - în raport de cele invocate de recurenți, presupune reanalizarea tuturor probatoriilor administrate în cauză - acte și martori.
Or, atât nepronunțarea instanței asupra unor mijloace de apărare (asupra unei decizii) hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii - cum invocă recurenții cât și aprecierea eronată a probelor administrate în cauză - aspectele dădeau conținut dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din codul d e procedură civilă, nu mai pot constitui în prezent motive de recurs, criticile de netemeinicie a hotărârilor judecătorești nemaiputând fi obiect al controlului judecătoresc în recurs datorită abrogării acelor dispoziții legale ce le făceau admisibile în trecut.
Prin art. I punctele 111 și 112 din OUG138/2000 introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 de modificare a codului d e procedură civilă, punctele 10 și 11 ale art. 304 cod pr.civ. au fost abrogate astfel că reaprecierea probelor în recurs nu mai este admisibilă.
Prin depunerea unor înscrisuri noi la dosar - proba admisibilă în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 305 cod pr.civ. instanța de recurs poate reanaliza probele administrate în cauză, dacă noile înscrisuri oferă o perspectivă de analiză ce nu a fost accesibilă judecătorului de fond în lipsa acestor înscrisuri. Ori, în cauză, se constată că înscrisurile apreciate ca hotărâtoare în dezlegarea pricinii depuse în recurs la filele 6, 7, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44 - unele dintre ele în mai multe exemplare, se regăsesc în dosarul de fond la filele 34, 69 dar și în apel la filele 42 și 43, ele fiind cunoscute instanțelor așa cum rezultă și din considerentele sentinței și deciziei civile.
Instanțele anterioare au avut în vedere faptul că apartamentul - deși inițial deținut în baza unui contract de închiriere de intervenientă a fost vândut cu plata în rate în timpul căsătoriei părților conform contractului nr. 2718/1991 -părților în litigiu, pentru achitarea căruia, în perioada căsătoriei a fost contractat un împrumut (contract nr. 761/1991), iar din adeverința eliberată de CEC Tg.J în anul 1997 (tot în perioada căsătoriei) rezultă achitarea integrală a creditului.
Pe de altă parte, prețul trebuie practicat pentru vânzarea imobilelor proprietate de stat, după anul 1990, în baza decretului -lege nr. 61/1990 și achitate prin credite pe termen, a devenit accesibil în condițiile creșterii veniturilor salariale după revoluție, astfel că, lichidarea creditului contractat pentru achitarea apartamentului prin depunerea sumei de 82.391 lei la 6 februarie 1997, se putea realiza din salariul obținut într-o singură lună de cei doi soți.
Din carnetul de muncă al pârâtului rezultă că acesta avea în februarie 1997 un salariu de 359.170 lei.
În același timp, reclamanta obținea la nivelul aceleiași luni - februarie 1997 un salariu în cuantum de 263.000 lei, așa încât fiecare dintre ei, și cu atât mai mult împreună puteau achita suma restantă de circa 83.000 lei, care reprezenta și cea mai mare parte a prețului apartamentului (prețul fiind conform contractului de vânzare cumpărare de 103.000 lei).
Pentru considerentele arătate, criticile de netemeinicie referitoare la componența masei partajabile -cu referire la bijuterii (cantitate redusă, daruri manuale fără scop de tezaurizare) și la apartamentul cu mobilele aferente și îmbunătățirile aduse dar și la cota contributivă ce revine fiecărei părți din proces, vor fi înlăturate ca fiind părți din proces, vor fi înlăturate ca fiind inadmisibile în recurs prin abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 cod pr.civ.
Referitor la critica de nelegalitate invocată de recurentul pârât, Curtea constată că instanța de fond a administrat proba testimonială cu respectarea dispozițiilor art. 189 pct. 1 cod pr.civ. permițând audierea verișorilor reclamantei - rude de gradul IV a căror audiere este permisă de lege - și îndepărtând de la audiere pe unghiul pârâtului - rudă în grad prohibit de lege - gradul III -cod fam. art. 189 pct. 1 cod pr.civ.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 pct. 1 teza a II-a cod pr.civ. Curtea va respinge ambele recursuri declarate, menținând ca legală decizia Tribunalului Gorj, în baza art. 274 al.1cod pr.civ. obligându-i pe recurenți la 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de intervenienta și pârâtul, împotriva deciziei civile nr.366 A din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/19 feb.2008
Tehn.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tatiana Rădulescu, Ligia Epure
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1035/2008. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
