Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1035/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1035/2008 -
Ședința secretă din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul domiciliat în Vama, str. -, nr. 509, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O, str. -,. 23,. 35, județul S M, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA ORAȘULUI O, județul S M și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI VAMA, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 282 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 368 din 23 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1452/2003, având ca obiect: reîncredințarea minorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă - personal, lipsă fiind recurentul pârât, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA ORAȘULUI O și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI VAMA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2,75 lei, achitată prin chitanța nr. 72-1-1/13.03.2007 emisă de Oficiul Poștal O 1 și timbru judiciar de 0,15 lei, s-a atașat copia fișei dosarului nr- al Curții de Apel București, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată în cauză, menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel, fără cheltuieli de judecată
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 368 din 23 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1452/2003, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin avocat, împotriva pârâtului, prin avocat, și în consecință a fost reîncredințat reclamantei spre creștere și educare minorul, născut la 4.10.1996 în O; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei, pe seama minorului, o pensie de întreținere în sumă de 700.000 lei lunar, începând cu data de 16.09.2003 și până la majoratul acestuia, precum și 54.000 lei cheltuieli de judecată; au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și autoritatea de lucru judecat, invocate de pârât prin reprezentantul său legal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma divorțului părților, minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, pârâtul din prezenta cauză.
Din probele dosarului rezultă că minorul este în îngrijirea mamei sale, se află în Italia din anul 2001, unde a frecventat mai întâi căminul de copii și apoi primii doi ani de școală, și este în interesul minorului ca acesta să nu fie mutat din mediul în care s-a adaptat și în care este bine îngrijit de mama sa. De asemenea, reclamanta a făcut dovada unui loc bun de muncă, stabil, iar spațiul locativ a fost dovedit și în fața instanței investită cu soluționarea acțiunii de divorț a părților.
În opinia instanței, toate cele evocate mai sus dovedesc împrejurări noi, ce nu au fost avute în vedere de instanțele care s-au pronunțat cu privire la încredințarea minorului spre creștere și educare în seama pârâtului din cauză.
Rezultă astfel că împrejurările sunt temeinice și serioase pentru ca minorul să fie reîncredințat mamei, aceasta îndeplinindu-și efectiv obligațiile de creștere, îngrijire și educare a minorului încă din anul 2001, de când este la ea în Italia, iar scoaterea minorului din mediul în care se află nu ar fi benefică pentru acesta, mai ales că a parcurs primul an de școală, aflându-se spre sfârșitul celui de-al doilea, și prin venirea lui în țară ar însemna ca minorul să ia școala de la capăt, fapt ce ar însemna un stres și întârziere pentru acesta în ce privește pregătirea școlară.
Instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât, acestea fiind neîntemeiate, în materia încredințării și reîncredințării de minori neoperând autoritatea de lucru judecat, având în vedere și dispozițiile art. 44 din Codul familiei.
Față de considerentele mai sus reținute instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, la stabilirea cuantumului căreia s-a avut în vedere salariul minim pe economie, deoarece nu s-au produs dovezi din care să rezulte că pârâtul ar realiza venituri mai mari, precum și cota legală prevăzută de art. 94 din Codul familiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 282 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, au fost respinse excepțiile invocate de apelantul pârât, privind inadmisibilitatea acțiunii și existența autorității de lucru judecat; s-a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 368 din 23.03.2004 a Judecătoriei Negrești Oaș pronunțată în dosar nr.1452/2003, privind pe intimata și a fost obligat apelantul pârât să plătească intimatei reclamante suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Excepțiile invocate de apelantul pârât privind inadmisibilitatea acțiunii și respectiv existența autorității de lucru judecat sunt nefondate și au fost respinse. În conformitate cu art. 44 Codul familiei, la cererea oricăruia dintre părți sau chiar și a copilului începând de la vârsta de 14 ani, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii. Astfel fiind, nu se poate reține că formularea unei cereri pentru reîncredințarea spre creștere și educare a copilului formulată de părintele căruia inițial, în baza art.42 Codul familiei, acesta nu i-a fost încredințat, ar fi inadmisibilă. Sigur, instanța urmează să verifice în ce măsură sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 Codul familiei, respectiv dacă s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la data luării primei măsuri de ocrotire cu privire la copil.
De vreme ce legea prevede posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copil în condițiile art. 44 Codul familiei, rezultă că hotărârea judecătorească inițială de încredințare nu se bucură de autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 Cod civil, ci, eventual, de o putere de lucru judecat relativă. De altfel, nu există în cauză nici identitate de obiect și respectiv de cauză, atâta timp cât în procesul de divorț s-a dispus încredințarea spre creștere și educare în temeiul art. 42 alin. 1 Codul familiei, iar în prezenta cauză se solicită schimbarea măsurii inițiale, cererea fiind fundamentată pe dispozițiile art. 44 Codul familiei.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 Codul familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La data la care Curtea de APEL ORADEAa dispus, prin decizia civilă nr. 723/2003, încredințarea spre creștere și educare a copilului, s-a avut în vedere faptul că intimata reclamantă nu a dovedit că are un loc de muncă stabil în Italia, că realizează venituri suficiente pentru a întreține copilul și că raportat la vârstă mediul oferit de tată, respectiv apelantul pârât și bunica paternă este unul sigur în care copilul se poate dezvolta.
Din probele administrate în cauză rezultă că împrejurările care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 723/2003 a Curții de APEL ORADEA, s-au schimbat.
Din adresa depusă la fila 8 din dosarul primei instanțe rezultă că intimata reclamantă deține cu titlu juridic de închiriere un apartament situat în localitatea, compus din două încăperi și accesorii în suprafață de 60 mp. care oferă condiții bune de locuit pentru aceasta și copil, așa cum a reieșit și din discuțiile purtate cu copilul în ședința camerei de consiliu din 24.10.2006 (fila 179 din dosar). Intimata reclamantă realizează venituri îndestulătoare, are un loc de muncă stabil după cum rezultă din adresa depusă la fila 174 de la dosar, precum și din statele de plată pe lunile ianuarie și august 2006.
În mod cert ambele părți doresc să se ocupe de creșterea și educarea copilului și ambele părți oferă garanții morale și materiale de natură a asigura copilului un cămin în care să se dezvolte armonios. În concret însă, în baza acordului exprimat de apelantul pârât, intimata reclamantă l-a deplasat pe copil în anul 2001 în Italia (fila 130). Din anul 2001 și până în prezent intimata reclamantă este cea care i-a asigurat copilului o locuință, s-a ocupat efectiv de educația acestuia. Copilul este înscris la școală în Italia în localitatea, potrivit adeverințelor depuse la filele 31, 32 din dosarul nr. 2336/2004 al Curții de APEL ORADEA, respectiv 146, 172 din dosarul Tribunalului Satu Mare, s-a integrat în colectiv și are rezultate școlare bune, iar intimata reclamantă s-a ocupat de activitatea școlară a copilului, s-a implicat în activitățile organizate de școală pentru o cât mai bună instruire a copilului.
În ședința camerei de consiliu din 24.10.2006 instanța a procedat la audierea copilului, constatând că între acesta și mamă există legături puternice de atașament, că intimata reclamantă este cea care îi poate oferi astăzi un mediu stabil în care copilul să se dezvolte din punct de vedere fizic, moral și afectiv, un climat în care acesta se simte ocrotit. La această situație în mod categoric a contribuit faptul că din anul 2001 și până în 2006 copilul s-a aflat alături de intimata reclamantă, iar apelantul pârât a avut mai puține posibilități de a păstra legătura cu acesta. Cu ocazia audierii, copilul i-a reproșat intimatului pârât că nu-l vizitează de câte ori s-a stabilit prin înțelegerea dintre părinții săi, înțelegere realizată în fața autorităților din Italia.
Condiția esențială în funcție de care instanța are îndatorirea să hotărască încredințarea copilului constă în interesul acestuia, interes care urmează să fie stabilit prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, respectiv vârsta copilului, condițiile pe care fiecare părinte le poate oferi pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul copilului față de părinți. Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că măsura reîncredințării este justificată, fiind cerută de interesele minorului.
Împrejurarea că în perioada 2001-2006 copilul a fost bine îngrijit de intimata reclamantă, că acesta s-a dezvoltat în mod armonios și că dorește să rămână în Italia alături de mama sa, este o schimbare esențială în sensul art. 44 Codul familiei, care nu poate fi ignorată nici de către părinți și nici de către instanța de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 368 din 23 martie 2004 Judecătoriei Negrești Oaș în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, deoarece de la data pronunțării deciziei civile nr. 723 din 9 iulie 2003 de către Curtea de APEL ORADEA, prin care i-a fost încredințat recurentului, minorul spre creștere și educare, și până la promovarea prezentei acțiuni de către reclamantă, temeiurile care să justifice această soluție nu s-au modificat în vreun fel.
Recurentul a mai susținut că durata șederii intimatei în Italia a expirat în luna februarie 2006, iar încredințarea minorului este temei de justificare a cererii de prelungire în continuare.
S-a mai arătat că intimata nu a fost și nu este angajată, dovadă sunt înscrisurile aflate la dosar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată, capăt de cerere pe care nu l-a mai susținut în ședința din 17 iunie 2008.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1884 din 24 octombrie 2002, Judecătoria Negrești Oașa desfăcut căsătoria încheiată între părți din culpa exclusivă a pârâtei și a încredințat tatălui, spre creștere și educare, pe minorul, născut la 25 septembrie 1996, cu obligarea intimatei la 200 euro lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea acestuia.
Sentința de mai sus a fost confirmată prin decizia civilă nr. 723 din 9 iulie 2003 Curții de APEL ORADEA, ca urmare a admiterii recursului declarat de recurent, instanța de recurs reținând în considerentele deciziei de mai sus, că instanța de apel nu a avut în vedere stabilitatea locului de muncă al mamei într-o țară străină, faptul că acest loc de muncă este limitat pe o perioadă de timp, iar veniturile realizate sunt prea mici pentru a acoperi cheltuielile de întreținere, nu a ținut cont nici de vârsta copilului obișnuit într-un mediu de familie în care acesta a fost îngrijit de tată și de bunica paternă, care împreună l-au îngrijit până la vârsta de 5 ani, când a fost luat de mamă și dus în Italia, fără acordul tatălui.
La scurt timp după pronunțarea deciziei evocată mai sus, respectiv la data de 16 septembrie 2003, reclamanta a promovat prezenta acțiune, prin care a solicitat reîncredințarea minorului la ea, spre creștere și educare, acțiune care a fost admisă prin hotărârile atacate cu recurs.
Potrivit art. 44 Codul familiei, la cererea oricăruia dintre părinți sau chiar a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În mod corect au apreciat cele două instanțe că împrejurările care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 723/2003 a Curții de APEL ORADEA s-au schimbat, respectiv intimata reclamantă a făcut dovada că deține cu titlu de închiriere un apartament situat în localitatea, compus din două încăperi și accesorii (fila 8 - dosar fond), iar din adresa depusă la fila 174 - dosar apel, reiese că reclamanta intimată are un loc de muncă stabil și realizează un venit net de 1.062 euro lunar.
Pe parcursul soluționării prezentului recurs, respectiv la data de 14 martie 2007, Autoritatea Centrală Italiană în materia răpirilor de copii (Ministerul Justiției din Italia), a sesizat Ministerul Justiției din România cu privire la soluționarea cererii formulată de, cetățean român, cu domiciliul în, nr. 12, (), Republica Italiană, referitoare la înapoierea minorului la reședința sa obișnuită din Italia.
Prin sentința civilă nr. 1527 din 7 decembrie 2007, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980, în contradictoriu cu pârâtul și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Vama, în sensul că a dispus înapoierea copilului, născut la 25 septembrie 1996, la reședința obișnuită din Italia, (), nr. 12, fixând un termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pentru executarea de către pârât a obligației de înapoiere, sub sancțiunea plății unei amenzi civile în favoarea Statului Român în cuantum de 1.500 lei.
Sentința de mai sus a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de către pârâtul, de către Curtea de Apel București.
Față de considerentele arătate mai sus, apreciind că este în interesul minorului ca acesta să fie reîncredințat mamei spre creștere și educare, nesubzistând nici una din criticile formulate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 282 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 8.07.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./10.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Cigan Dana
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 348/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
