Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 35
Ședința publică de la 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în P,-, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 844/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.03.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1344/10.06.2008 a Judecătoriei Pașcania fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul, cu reședința în Italia și cu domiciliul procesual ales în România, la numitul, din mun. P,-, -. B,. 7, jud.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor, în cote părți egale de câte 1/2 fiecare, imobilul situat în mun. P,-, jud. I, compus casa de locuit, inclusiv beciul, și din împrejmuirile aferente, cu o valoare de circulație în sumă totală de 131.956,13 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune după cum urmează:
S-a atribuit reclamanteilotul nr. 1în valoare de 73.030,31 lei, compus din încăperile nr. 1, 2, 5 și 6 precum și din împrejmuirile aferente lotului, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a atribuit pârâtuluilotul nr. 2în valoare de 58.925,82 lei, compus din încăperile nr. 3, 4, 7 și 8 și beci, precum și din împrejmuirile aferente lotului, potrivit raportului de expertiză tehnică sus-menționat.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului o sultă în valoare de 7.052,24 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată suportate de părți în proces, până la concurența sumei de 422,8 și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtului o diferență de 1598,25 lei cu acest titlu.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 08.11.1989, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 1093/21.03.2002 a Judecătoriei Pașcani, irevocabilă.
Masa bunurilor comune se compune din imobilul situat în mun. P,-, jud. I constând în casă de locuit (inclusiv beci) și împrejmuirile aferente. Compunerea masei de împărțit este recunoscută pe deplin de către pârât, iar regimul juridic de bun comun al imobilului este dovedit cu înscrisurile dosarului (autorizația de construire nr. 273/22.10.1993 eliberată pe numele pârâtului, declarația de impunere nr. 10776/29.01.1999 dată de către pârât și contractul de concesiune din 09.11.1992 încheiat între pârât și Consiliul Local P pentru terenul aferent imobilului de locuit).
Valoarea de circulație a imobilului și formarea propunerilor de lotizare au făcut obiectul a două expertize tehnice judiciare, prima fiind efectuată de către expertul în primă instanță, care a concluzionat că imobilul nu este comod partajabil în natură și că are o valoare de circulație de 242.487.069 lei ROL, iar cea de-a doua expertiză fiind efectuată în faza de rejudecare, de către expertul, care a stabilit valoarea de circulație la suma de 131.956,13 lei RON (130.619,78 RON pentru casă și 1.336,35 RON pentru împrejmuiri) și a formulat o propunere de partajare în natură prin formarea a două loturi.
Instanța își însușește, în privința valorii și a posibilității de lotizare a imobilului, concluziile celei de-a doua expertize, efectuate de către expertul, întrucât, pe de o parte, proba a fost administrată cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în special a celor care privesc contradictorialitatea și dreptul la apărare, iar, pe de altă parte, lucrarea expertului respectă principiul egalității partajului, atât sub aspectul evaluării bunului la momentul facerii împărțelii, cât și sub aspectul recurgerii cu prioritate la modalitatea partajului în natură.
Cât privește cotele părți de proprietate, instanța observă că, controversa părților în proces poartă în principal asupra contribuției la dobândirea bunurilor comune și prin consecință asupra cotelor părți în care va fi dispusă împărțeala, pârâtul susținând contribuția egală, iar reclamanta afirmând o contribuție majorată a sa dată de ajutorul material substanțial acordat de către părinții săi la edificarea casei (fără a indica însă dimensiunea concretă a acestei contribuții majorate, afirmate prin cererea introductivă).
Referitor la acest aspect, instanța apreciază că probatoriul administrat nu înlătură prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și la susținerea sarcinilor căsătoriei (art. 30. fam.), ci dimpotrivă confirmă această egalitate, fiind de principiu că, în lipsa dovezilor certe privitoare la contribuția mai mare a unuia dintre soți, împărțeala bunurilor comune să fie realizată în părți egale.
În acest sens instanța are în vedere faptul că doar pârâtul a depus la dosar copia carnetului de muncă cu care probează realizarea câștigurilor materiale cu titlu de salariu în timpul căsătoriei. În privința reclamantei instanța are în vedere sentința de divorț în care se reține culpa exclusivă a soției la destrămarea căsătoriei prin aceea că lipsea din domiciliu, cheltuia câștigurile la petreceri, întreținea relații extraconjugale și se ocupa în mică măsură de copilul care, după separația în fapt, a rămas în grija exclusivă a tatălui.
Însăși depoziția martorului propus de către reclamantă, confirmă contribuția egală a soților la edificarea construcției ("ambele părți aveau servicii și din salariu au contribuit la construirea casei").
Nu este dovedită în proces susținerea reclamantei referitoare la un pretins ajutor substanțial din partea părinților săi constând în materialele de construcții încorporate în imobil. Afirmația singulară și vagă a martorului ("reclamanta a fost ajutată cu sume de bani de tatăl ei") nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă, ci dimpotrivă, este contrazisă de toate dovezile relevante administrate în proces. Sunt avute în vedere, sub acest aspect, bonurile de vânzare a materialului lemnos eliberate pe numele pârâtului cumpărător (fila 25), chitanțele și facturile fiscale eliberate tot pe numele pârâtului pentru racord utilități, precum și declarațiile martorilor, care afirmă că pârâtul a cumpărat de la societatea la care cei doi erau angajați materialele de construcții (bolțari și balast) pe care le-a folosit la edificarea casei, și care a executat mai multe lucrări la imobil și care afirmă că pârâtul a cumpărat materialele de construcții și a plătit manopera respectivelor lucrări.
Cât privește pretinsa contribuție majorată a reclamantei izvorâtă din plata sumei de 12.652.942 lei reprezentând impozit pe clădire și taxă concesiune, cu chitanța nr. -/27.01.2004, instanța are în vedere faptul că plata din surse proprii a acestei sume, cu titlu de datorie comună, a intervenit după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, astfel că această plată nu poate produce consecințe în privința cotelor de contribuție ale părților, ea putând interesa doar analiza unui eventual drept de creanță, fundamentat pe principiul îmbogățirii fără just temei, aspect care însă excede limitelor investirii instanței în dosarul de față.
Relevante sunt în schimb chitanțele fiscale emise pe numele pârâtului pentru plăți efectuate în timpul căsătoriei și în contul datoriilor comune de genul amintit mai sus (filele 23,26) și care, având forță probantă în privința contribuției soților, confirmă prezumția contribuției egale susținută de către pârât.
Raportat considerentelor expuse și având în vedere disp. art. 728 Cod civil, art. 36 Codul familiei, instanța urmează a admite în parte acțiunea reclamantei.
Partajul urmează a fi realizat în natură, conform disp. art. 736, art. 741, cod civil și art. 6735Cod procedură civilă, inegalitatea valorică a loturilor atribuite urmând a fi compensată prin sultă, conform disp. art. 742 Cod civil.
Întrucât nu au fost formulate obiecțiuni la propunerea de formare a celor două loturi și văzând că numai pârâtul și-a exprimat opțiunea pentru atribuirea unui anume lot (respectiv lotul nr. 2), instanța urmează a da eficiență voinței exprimate, conform disp. art. 6739Cod procedură civilă, atribuind reclamantei lotul nr. 1, iar pârâtului lotul nr. 2.
Cheltuielile de judecată urmează a fi suportate în mod egal, potrivit cotelor părți de proprietate, compensând sumele suportate de părți în proces și obligând reclamanta la plata diferenței de bani corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelanta că s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 1731/24.09.2004 pronunțată de Judecătoria Pașcani în baza căreia i-a plătit intimatului echivalentul valoric al cotei sale de contribuție de 25% cu chitanța nr. 34/5 mai 2008. Ulterior efectuării primului raport de expertiză a renovat casa respectiv înlocuit tâmplăria cu geam termopan, montat gresie, faianță, izolant, centrală. În cel de-al doilea raport de expertiză au fost incluse, în stabilirea valorii imobilului și aceste îmbunătățiri executate exclusiv la ea ulterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1731/24.09.2004. Anexa nr. 2 ce i-a fost atribuită intimatului înglobează și ea îmbunătățirile arătate anterior.
Prin decizia civilă nr. 844/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1344/10.06.23008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, pe care a fost schimbată în parte în sensul că:
S-a constatat valoarea de circulație a imobilului situat în P,-, este de 103.944,97 RON, cotei de 50% corespunzându-i valoric suma de 51.972,48 RON.
S-a constatat valoarea lotului nr. 1 atribuit reclamantei este de 57.385,29 RON și valoarea lotului nr. 2 atribuit pârâtului este de 46559,68 RON.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 5412,81 RON.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
A fost dată în debit apelanta cu suma de 785,82 RON taxă de timbru aferentă cererii de apel la Locale
A fost obligat intimatul să plătească apelantei suma de 796,12 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Împrejurarea invocată de apelantă relativă la executarea sentinței civile nr. 1731/24.09.2004 pronunțată de Judecătoria Pașcani este anodină juridic în soluționarea prezentei căi de atac. Aceasta întrucât hotărârea executată de către apelantă a fost casată de Tribunalul Iași, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1640/24.09.2007. Executarea silită a unei hotărâri judecătorești ulterior casată interesează instituția întoarcerii executării reglementată de Codul d e procedură civilă în cuprinsul art. 404 indice 1 - 404 indice 3. În lipsa unei cereri a apelantei în acest sens adresată fie Tribunalului Iași, care a dispus casarea hotărârii executate, fie Judecătoriei Pașcani care a rejudecat fondul, pot fi invocate disp. art. 404 indice 2 alin 3 Cod procedură civilă care permit investirea instanței competente pentru restabilirea, la cererea celui îndreptățit, situației anterioare executării.
Pe de altă parte, dacă această solicitare ar fi primită pentru prima dată înaintea instanței de apel s-ar înfrânge dispozițiile de principiu înscrise în art. 294 Cod procedură civilă potrivit cărora în apel nu se pot face alte cereri noi.
Potrivit descrierii imobilului în litigiu în cadrul primului raport de expertiză ( efectuat în dosarul nr. 378/2004 al Judecătoriei Pașcani de către d-na expert ) edificarea casei de locuit și a anexelor situate în P,- a început în anul 1993 și a fost sistată în anul 2002 datorită faptului că proprietarii au divorțat. Casa de locuit era realizată la acel moment în proporție de 70%, avea structura de rezistență formată din fundații de beton, pereți din chirpici, acoperiș din lemn și învelitori din draniță, tâmplărie din lemn, instalații electrice. interioare și exterioare erau executate parțial, fără pardoseli. Anexa a fost și este în stare de utilizare. Raportul de expertiză a fost efectuat la data de 21.09.2004.
Un al doilea raport de expertiză a fost efectuat în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcani după casarea primei hotărâri pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Și d-l expert procedează la descrierea imobilului în litigiu arătând că acesta are tâmplărie din elemente PVC cu geam termopan ( la fațada spre stradă) și din lemn în rest și finisaje constând în pardoseli din parchet, mozaic, placaje din plăci de ipsos - carton cu zugrăveli obișnuite, placaje din faianță.
La pct. 8 din lucrarea de specialitate efectuată se adaugă la prețul tehnic al imobilului pentru centrala termică proprie suma de 143 lei/
Constatările de fapt ale experților trecute în raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals întrucât experții lucrează în calitate de delegați ai instanței iar raportul de expertiză are natura juridică a unui înscris autentic.
Raportat la acest caracter al constatărilor de fapt ale experților, tribunalul reține că susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de apel în ce privește îmbunătățirile aduse imobilului sunt întemeiate însă în măsura în care acestea se regăsesc în cel de-al doilea raport de expertiză.
Astfel, primul raport de expertiză constată starea imobilului în litigiu în luna septembrie 2004, iar cel de-al doilea raport de expertiză constată starea imobilului în litigiu în luna aprilie 2008. Căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 1093/21.03.2002 pronunțată de Judecătoria Pașcani.
Rezultă apodictic că diferențele relative la starea imobilului în litigiu în anul 2008 față de anul 2004 și care sunt determinate de amenajările și finisajele aduse imobilului sunt ulterioare desfacerii căsătoriei părților prin divorț. Prezumția simplă ce se impune instanței, în contextul în care imobilul a fost atribuit apelantei care, de altfel, a și plătit intimatului în anul 2005 sulta la care a fost obligată, este cea conform căreia amenajările și finisajele au fost executate de către apelantă. Acestea constau, astfel cum sunt descrise în raportul de expertiză efectuat de ing., în tâmplărie din elemente PVC cu geam termopan la fațada spre stradă și finijare respectiv pardoseli din parchet, mozaic, placaje din plăci de ipsos - carton cu zugrăveli obișnuite, placaje din faianță, centrală termică ( potrivit primului raport de expertiză, încălzirea era realizată cu sobă cu gaz).
Ca atare susținerile reclamantei din cererea de apel relative la îmbunătățirile aduse imobilului își găsesc corespondent în testimoniile administrate în cauză. Chiar în aceste condiții pretențiile apelantei nu pot fi primite în integralitatea lor. Aceasta întrucât ponderea pe care tâmplăria din elemente PVC cu geam termopan la fațada spre stradă o are în stabilirea valorii de circulație a imobilului nu poate fi cuantificată în contextul probatoriului administrat.
Modul de efectuare al raportului de expertiză permite instanței doar determinarea măsurii în care finisajele aduse de reclamantă imobilului au influențat valoarea de circulație a acestuia. Rezultă această măsură din pct. 9 " stabilirea valorii de circulație" al raportului de expertiză și este stabilită în cotă procentuală. Potrivit pct. 9 s-au avut în vedere drept criterii pozitive în stabilirea valorii de circulație " locuințe cu curte, pentru finisaje de bună calitate ( parchet lamelar, placare cu faianță, pardoseli din parchet și gresie) 20%. La acestea se adaugă și valoarea mai mare cu 143 lei/ pentru centrala termică proprie.
Rezultă așadar că valoarea imobilului în litigiu în starea în care acesta se afla la momentul desfacerii căsătoriei părților prin divorț este de 103.944,97 lei și imobilul având această valoare reprezintă bun comun al soților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susținând că este nemulțumită de hotărârea pronunțată de tribunal întrucât în decursul anilor ea a revocat atât anexa 1 cât și anexa 2, prin contribuția sa exclusivă. Din aceste considerente nu e de acord să îi dea intimatului anexa 2 care este construită de ea.
Legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 26.02.2009 instanța a pus în discuția părților excepția neîncadrării motivelor de recurs formulate de reclamanta în disp. art. 304 Cod procedură civilă.
Pronunțarea a fost amânată în condițiile disp. art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă pentru a se da posibilitatea intimatului să depună concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate cât și a dispozițiilor letale operante în cauză Curtea reține:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. "c" Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză recurenta nu a precizat în care punct al art. 304 Cod procedură civilă s-ar încadra motivele sale de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu maniera în care instanța de apel a tranșat asupra chestiunii dedusă judecății.
Este indubitabil că recurenta nu formulează critici relative la nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Simpla nemulțumire a părții nu poate antrena modificarea sau casarea deciziei recurate. Este necesar ca aspectele invocate prin motivarea recursului să poată fi încadrabile în unul din cele 9 puncte ale art. 304 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza disp. art. 306 Cod procedură civilă să se constate nulitatea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 844/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 844/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
13.03.2009
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 76/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
