Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 76/R-MF
Ședința publică din 25 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, cu domiciliul procesual ales în vederea îndeplinirii procedurii de citare în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.93/A/ din 18 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant asistat de avocat, în baza delegației de substituire a avocatului nr.29.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 3,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant depune împuternicirea avocațială nr.- a avocatului și delegația de substituire a acestuia nr.29, chitanță onorariu avocat și un borderou cu acte ce cuprinde: adeverința nr.2/11.06.2008 Asociația de proprietari nr.5, copie contract de muncă, în cabinet și copie contract de muncă, în cabinet.
O copie de pe borderou se înmânează și părții adverse.
Pentru recurenta-pârâtă avocat depune o adeverință de salariat și fluturașul de salariu din luna aprilie 2008.
Curtea constată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea lui.
Criticile din recurs sunt fondate deoarece prin decizia din apel minora a fost încredințată tatălui deși nu există suport probator, aceasta având drept bază declarația unei martore.
Precizează că cea pe care o asistă are aceleași venituri ca și intimatul-reclamant.
Instanța de fond a respins cererea intimatului-reclamant de reîncredințare și a lăsat copilul la mama, însă instanța de apel prin decizia dată a admis această cerere și în temeiul acesteia mama nu are posibilitatea să ia legătura cu minora.
De asemenea, precizează că veniturile pentru intimatul-reclamant luate în calcul la stabilirea pensiei de întreținere erau minime, iar în prezent acesta are venituri optime pentru creșterea și educarea minorei.
Intimatul-reclamant s-a recăsătorit și așteaptă un copil, iar în această situație nu se poate ocupa în mod corespunzător de către minora a cărei reîncredințare a solicitat-
Apărătorul recurentei-pârâte arată că nu există probe la dosar care să infirme decizia de încredințare a copilului mamei, decizia de apel fiind cea care privează copilul de afecțiunea mamei.
Arată că cea pe care o asistă face demersuri la primărie pentru acordarea unei locuințe.
Solicită admiterea recursului, respingerea cererii de reîncredințare și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea decizie Tribunalului Vâlcea ca legală și temeinică.
Arată că din probatoriu reiese faptul că minora manifestă afecțiune atât față de tată cât și față de mamă.
De asemenea, precizează că recurenta-pârâtă are venituri minime și este foarte ocupată întrucât lucrează în ture și în același timp frecventează cursurile unei facultăți.
Recurenta-pârâtă a recunoscut că a schimbat mai multe locuințe care nu au asigurat toate cerințele pentru creșterea și educarea minorei, motiv pentru care intimatul-reclamant și părinții acestuia i-au oferit un apartament unde să stea suportând cheltuielile legate de această locuință.
Critica referitoare la faptul că și intimatul-reclamant este ocupat arată că s-a depus la dosar un borderou cu acte din care reiese că acesta a angajat încă doi medici pentru a avea posibilitatea să se ocupe de minoră și în plus are condiții superioare de creștere și educare a acesteia.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.Depune note scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul recurentei-pârâte arată că în dosar există un raport psihologic vizavi de situația copilului și a mamei, din care reiese că nu există motive temeinice care să ducă la concluzia că lucrurile expuse de partea adversă ar afecta minora.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2007, reclamantul - chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorei, născută la 26 iunie 2003, spre creștere și educare, reclamantului, iar pârâtei să-i fie permis să aibă legături cu minora, precum și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În subsidiar, reclamantul a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minora pe timpul vacanțelor, în plus față de drepturile stabilite prin sentința civilă nr.4531/2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă și irevocabilă, respectiv o lună vara și săptămână iarna.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.4531/2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, minora - a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei, stabilindu-se în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 19,00 până duminica la orele 16,00.
De la data pronunțării hotărârii și până în prezent s-au schimbat semnificativ împrejurările avute în vedere de instanță.
Astfel, reclamantul a arătat că din acel moment și până în prezent pârâta a schimbat de câteva ori locuința, locuind în regim de chirie, nefiind, prin urmare, în măsură să-i ofere copilului un cămin stabil, timpul alocat de pârâtă creșterii și educării minorei este semnificativ redus, dat fiind că aceasta lucrează în ture, fiind asistent medical și în plus frecventează și cursurile unei facultăți.
Întrucât condițiile pe care i le poate oferi minorei sunt superioare celor oferite de mamă, reclamantul solicită ca aceasta să-i fie reîncredințată spre creștere și educare.
Prin sentința civilă nr.4246 din 19 decembrie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis în parte acțiunea reclamantului și a încuviințat acestuia să aibă legături personale cu minora, în plus față de programul stabilit prin sentința civilă nr.4531/2005, o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, la domiciliul reclamantului.
A fost respins capătul de cerere privind reîncredințarea minorei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că împrejurările avute în vedere la încredințarea minorei către pârâtă nu s-au schimbat.
Faptul că mama nu dispune de o locuință personală și că lucrează în ture, timp în care copilul este supravegheat de bunica maternă și minorei, nu constituie motive care să ducă la schimbarea modului de viață al copilului.
A mai reținut instanța că, de altfel, tatăl minorei s-a recăsătorit cu altă femeie, care n-ar putea-o înlocui pe adevărata mamă a copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că instanța de fond nu a dat o totală eficiență probatoriului administrat în cauză, prevalându-se mai mult de susținerile pârâtei, care nu au suport probator convingător în realitate.
Din coroborarea depozițiilor de martori cu actele depuse la dosar, inclusiv constatările anchetelor sociale, rezultă că pârâta nu are o locuință stabilă în ultimul timp, schimbând patru locuințe și astfel, supunând-o pe minoră unui greu tratament psihic și fizic, fără a lua în calcul posibilitățile materiale și morale net superioare pe care i le poate oferi copilului apelantul.
Deși susținerile pârâtei, care îi atribuie reclamantului un comportament imoral și faptul că locuiește într-o pensiune a părinților săi, sunt contrare constatărilor anchetei sociale, prima instanță a admis acțiunea acestuia.
A fost ignorat subiectiv și sensul depoziției tatălui pârâtei și al declarației, cu date evident nereale, ale celeilalte martore a pârâtei. De asemenea, nu s-a luat în considerare împrejurarea că, în prezent, pârâta împreună cu minora, locuiesc într-un apartament pus la dispoziție de către părinții reclamantului în considerarea minorei, a protejării acesteia, dat fiind că, în ultimul timp, pârâta nu a mai avut posibilități financiare pentru a închiria o locuință.
Într-un alt motiv de apel, reclamantul a susținut că nu s-a făcut o evaluare psihologică a minorei de către un neuropsihiatru.
A fost ignorat interesul superior al copilului prin neluarea în seamă a criteriilor obiective materiale și morale ce pot determina posibilitățile optime pentru creșterea și educarea corespunzătoare a minorei.
Programul pârâtei este foarte încărcat, aceasta lucrând în ture inclusiv noaptea și urmează și cursurile unei facultăți.
În plus, pârâta nu a dat dovadă de grijă, atenție și afecțiune față de copil, aplicându-i acestuia, uneori, tratamente dure, lăsându-l pe acesta să plângă, pedepsindu-l în mai multe rânduri prin încuierea în baie pe întuneric, chiar lovindu-
A mai arătat apelantul, că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept.
Singura motivare a instanței de fond este că mama vitregă a minorei nu îi poate asigura aceeași afecțiune cu a mamei adevărate.
Prin decizia civilă nr.93/A/ din 18 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis apelul și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a dispus reîncredințarea minorei - către tatăl-reclamant.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 200 lei pensie de întreținere pentru minoră.
Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea efectelor sentinței civile nr.4531/2005 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod lapidar situația de fapt în cauză, deși probatoriul administrat este unul complex și atestă diverse împrejurări relevante, în care s-a derulat existența minorei de la despărțirea părinților acesteia.
Astfel, atât din depozițiile martorilor, inclusiv ale celor propuși de către pârâtă, din anchetele sociale și chiar din susținerile părților, reiese că pârâta, după separarea de reclamant, nu a avut o locuință proprie ori una stabilă, stând împreună cu minora în chirie, în imobile aparținând mai multor persoane, pentru ca, în prezent, această situație să-l determine pe reclamant în considerarea copilului său, să le ofere pârâtei și minorei un apartament proprietatea părinților săi. Atitudinea reclamantului și părinților săi a fost determinată de împrejurarea că pârâta căreia i-a fost încredințată minora, nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru a-și procura o locuință sau pentru aoî nchiria, situație susținută, de altfel, chiar de către pârâtă, la interogatoriul de la fila 19, întrebările 7 și 8.
Pe de altă parte, intimata-pârâtă lucrează ca asistent medical în ture, inclusiv noaptea, perioadă în care fetița stă cu mama ori cu sora pârâtei. În plus, intimata urmează cursurile unei facultăți, situație în care timpul liber al acesteia este foarte limitat, ceea ce se reflectă în lipsa de disponibilitate în general, față de copil.
Majoritatea martorilor audiați în cauză, au declarat că, dat fiind programul zilnic foarte încărcat al pârâtei, aceasta este obosită și pe acest fond, nu-i poate acorda copilului atenția de care acesta ar avea nevoie.
Din acest motiv și pentru că pârâta este o fire mai restricționară, îi aplică minorei un tratament mai sever, în repetate rânduri limitându-i copilului exteriorizările tipice vârstei sale și aplicându-i chiar pedepse prin izolarea în baie, până când aceasta se potolește din plâns.
Acest aspect, a fost recunoscut de către pârâtă, care a susținut că încearcă o astfel de atitudine față de minoră, pentru a nu-i deranja pe vecini, atunci când fetița este neliniștită și plânge.
Ceea ce se mai desprinde în mod evident din depozițiile martorilor, dar și din datele oferite de anchetele sociale, este că minora manifestă afecțiune față de ambii părinți, fiind profund atașată de tatăl său, de care se desprinde cu greutate atunci când pleacă de la domiciliul acestuia, unde copilul se simte foarte bine, unde are amenajată o cameră specială pentru ea, cu toate disponibilitățile vârstei sale. Rezultă din probe că fetița este deprimată când revine la locuința mamei și este vizibil afectată pozitiv când își petrece timpul cu tatăl său, care manifestă afecțiune, calm și înțelegere față de copil, având mai mult timp la dispoziție decât pârâta pentru a-și manifesta grija și preocuparea de părinte.
Reclamantul o duce pe minoră la grădiniță și în repetate rânduri, dat fiind că pârâta este permanent ocupată, așa cum s-a arătat, ea însăși îi cere reclamantului să vină să ia copilul la el, în diverse intervale de timp.
Așa cum reiese din anchetele sociale efectuate în cauză, contrar susținerilor intimatei, reclamantul beneficiază de un apartament de 190. utilat și mobilat corespunzător, care oferă copilului o încăpere special amenajată pentru el și toate condițiile optime de trai.
Dată fiind starea de fapt reținută din probatoriu, tribunalul a apreciat că raportat la interesul prioritar real al copilului, în general, și la particularitatea cazului de față, siguranța condițiilor materiale, afective, morale, pentru o creștere și îngrijire corespunzătoare minorei, cel puțin în actuala conjunctură în speță, o poate asigura cu certitudine apelantul.
Nu se poate reține că împrejurările care au existat la momentul încredințării copilului pârâtei, au rămas aceleași, de vreme ce s-a probat în mod cert și concludent că mama nu mai are posibilitatea asigurării unei locuințe stabile, că aceasta, pe lângă activitatea pe care o practică în ture, inclusiv noaptea, urmează în prezent și cursurile unei facultăți, ceea ce face ca timpul afectat minorei să fie extrem de limitat.
Așadar, prin prisma satisfacerii cu prioritate a interesului minorei, este evident că pârâta nu poate asigura condițiile unei dezvoltări corespunzătoare, plenare a personalității copilului și, câtă vreme, celălalt părinte are posibilitatea să ofere alternativa completă, propice unei astfel de dezvoltări, copilul trebuie să fie cel care beneficiază, exclusiv în interesul său, de această situație.
Afecțiunea și calitățile de mamă ale pârâtei nu sunt suficiente pentru cerințele obiective ale unei creșteri și îngrijiri superioare ale minorei, de care aceasta se poate bucura locuind împreună cu tatăl său, care a manifestat constant, sistematic, preocupare și interes reale față de copil și o face în continuare, aspect confirmat chiar și de către pârâtă.
Schimbarea locuinței, prezența altor persoane în îngrijirea cărora mama își lasă copilul în perioadele în care lucrează noaptea, ori pleacă la cursurile facultății, pot constitui situații incomode pentru minoră, care de altfel se manifestă frecvent.
În funcție de schimbările intervenite în situația pârâtei, raportat la siguranța unei locuințe, a unui program de muncă mai lejer, etc. instanța de judecată poate reaprecia starea de fapt și dispune potrivit cu dispozițiile legale ce operează în cauză.
Față de aceste considerente, apelul a fost admis așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei civile nr.93/A//18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele două motive:
- instanța de apel a statuat o situație de fapt care nu corespunde realității și anume că este în interesul superior al copilului minor ca acesta să fie reîncredințat tatălui, care are condiții mai bune de oferit copilului decât mama acestuia, fără a avea în vedere că și intimatul este angajat în muncă, că petrece ore suplimentare la serviciu, că acesta s-a recăsătorit și așteaptă un copil și că în concluzie are timp limitat să se ocupe de fiica celor două părți procesuale.
Nu s-a avut în vedere că în prezent nu s-au schimbat deloc condițiile minorei care au dus la încredințarea acesteia către mamă.
- tribunalul a încălcat dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.272/2004, în sensul că în situația unui dezacord între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța va dispune după ascultarea ambilor părinți, ceea ce nu s-a întâmplat.
S-a solicitat în concluzie admiterea recursului formulat, modificarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar un borderou cu înscrisuri.
În drept, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant a depus la dosar borderou cu acte și a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică se referă la situația de fapt reținută de tribunal și la modul în care au fost interpretate de către această instanță probele administrate în cauză, ceea ce reprezintă motive de netemeinicie care nu mai pot fi analizate în faza de recurs, întrucât dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin Legea nr.219/2005, iar prevederile art.304 pct.11 Cod procedură civilă au fost abrogate de nr.OUG138/2000.
Rezultă că situația de fapt reținută de instanța de apel rămâne câștigată cauzei, în sensul că raportat la interesul prioritar real al copilului minor în general, și la particularitatea cazului de față, siguranța condițiilor materiale, afective, morale, pentru o creștere și îngrijire corespunzătoare a minorei, cel puțin la ora actuală, o poate asigura cu certitudine reclamantul, căruia i-a fost reîncredințată minora.
Cea de-a doua critică este nefondată, întrucât instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.272/2004, întrucât ambele părți procesuale au solicitat probe în cauză care au fost admise parțial de instanță, doar cele ce au fost considerate concludente pentru soluționarea cauzei și mai mult, pârâta nu a solicitat interogatoriul reclamantului, opunându-se în schimb la administrarea probei cu doi martori de către reclamant în apel.
Curtea constată că tribunalul nu a împiedicat părțile procesuale de a-și administra probele pe care le consideră de cuviință, iar cu privire la interogatoriul reclamantului, acesta nu a fost solicitat de pârâtă și instanța de apel în baza rolului activ nu a considerat că acesta este util și concludent soluționării cauzei pentru a fi administrat din oficiu.
În concluzie, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă de către instanța de apel, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât tribunalul a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată, iar aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, în raport de obiectul speței, respectiv reîncredințarea minorei. Acest obiect al cauzei a fost analizat de tribunal în raport de sesizarea făcută de reclamant prin cererea de chemare în judecată depusă la instanța de fond.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea nu vor fi acordate, întrucât reclamantul a renunțat la ele prin avocat cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.93/A/ din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, cu reședința pentru citare în comuna, sat, județ V, împotriva deciziei civile nr.93/A/ din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimat-reclamant fiind, domiciliat în Râmnicu V,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.07.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond: escu.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Daniel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
