Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 360/R/2009
Ședința publică din 20 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 73/A din 1 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 17, reprezentantul pârâtei intimate, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 18, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1949 lei și 5 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen, recursul este legal timbrat. Totodată, depune la dosar o sinteză a motivelor de recurs, un exemplar comunicându-se cu partea prezentă.
Curtea, pune în discuția reprezentantei reclamantului recurent, cererea formulată prin motivele de recurs, cu privire la audierea martorilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu mai susține această cerere. De asemenea, arată că motivele de recurs evocate prin sinteza depusă la dosar încearcă să susțină doar acele motive din motivele inițiale de recurs care se referă la nelegalitatea deciziei atacate. Solicită acordarea unui termen pentru comunicarea acestora cu pârâții intimați.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că se opune amânării cauzei.
Curtea, în urma deliberării respinge, cererea de amânare a cauzei și pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtei intimate de a studia sinteza motivelor de recurs, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 17, reprezentantul pârâtei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 18, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art. I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Susține și verbal motivele de recurs. În ce privește inadmisibilitatea acelor motive ce vizează aspecte de netemeinicie, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtei intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Solicită admiterea excepției inadmisibilității invocată de către instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 124 din 12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr- s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de către reclamantul, împotriva pârâților, și, și în consecință:
- s-a constatat că în timpul căsătoriei cu pârâta (fostă ) reclamantul a dobândit un drept de creanță în cotă de părți din îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea defuncților și, situat în localitatea, nr. 264 constând în: schimbat acoperișul la casă, extins construcția cu o cameră, turnat scara și fundația la terasa casei, construit un antreu deasupra beciului, turnat pardoseală și un suport pentru butoaie în beci și tencuit, montat 4 geamuri și o ușă, montat burlane și jgheaburi la casă, turnat un podeț la intrarea în curte, montat suporți și țeavă armată la vie și construit o bucătărie de vară din cărămidă, lucrări evaluate de către experții, și la prețul de23.055 lei;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de5764 lei, reprezentând cota de -a parte din îmbunătățirile aduse imobilului părinților săi (sus menționate);
- s-a constatat că în aceeași perioadă reclamantul a dobândit un drept de proprietate în cotă de 1/4-a parte asupra construcțiilor pe care le-a edificat împreună cu pârâții în curtea casei sus arătată, și anume: un garaj, o bucătărie din PFL, cotețe, afumătoare din lemn, lemnărie, 3 hambare pentru cereale, 3 pătule pentru porumb, un fânar din lemn și stâlpi de beton, garduri și au montat burlane la garaj, bucătărie și grajd, lucrări evaluate de către cei trei experți constructori la prețul de 24.485 lei;
- au fost atribuite pârâților imobilele menționate și au fost obligați să plătească reclamantului suma de 6122 lei reprezentând cota lui de contribuție de părți;
- s-a constatat că în timpul căsătoriei lor, reclamantul și pârâta au dobândit având o contribuție de -a parte fiecare următoarele bunuri mobile: o masă pentru circular, un TV color marca Philips, un congelator la mâna a doua, un frigider Arctic, o bicicletă, o mobilă de bucătărie, o sobă de teracotă cu 8 rânduri, o mașină de cusut, o mașină de cusut, o ladă de cereale cu două compartimente, un covor persan 2,5/3,5 m, un covor persan 2/3, o ladă pentru cereale cu un compartiment, o cadă de lemn pentru fructe, un pentru vin, o mașină de spălat A, un pătul pentru porumb, 2. perdele turcia, cuvertură albă țesută, serviciu de masă de 6 persoane, serviciu de cafea, pahare de Ť. pahare de vin, 2 perdele 2,8/2,2 m, o sobă pentru lemne plus boiler, burlane tablă, cănițe Ť. pahare apă, o damigeană de sticlă, un din plastic de 200, o canapea extensibilă, un cuier de lemn, o sobă, cratițe de 4 și de 6, un din plastic de 300, o menghină mică, un boloboc, un cablu prelungitor, un prelungitor cu dubli ștecher, o masă abric și un suport din scândură pentru încălțăminte, bunuri în valoare totală de 4927,20 lei;
- s-a constatat că în timpul căsătoriei lor, reclamantul și pârâta împreună cu părinții pârâtei, def. și au dobândit având o contribuție de părți fiecare următoarele bunuri mobile: 2 pătule pentru porumb, 3 bidoane din aluminiu, un de plastic de 120 și 2 butoaie de tablă cu cercuri, bunuri în val. de 193,20 lei;
- s-a constatat că în timpul căsătoriei lor reclamantul și pârâta împreună cu pârâții și au dobândit având o contribuție de părți fiecare următoarele bunuri mobile: o sobă de teracotă cu 7 rânduri, o pompă electrică pentru apă cu motor, o prășitoare, poște din lemn de, scânduri din lemn de, un de tablă de 220, grinzi din stejar, scândură de brad folosită ca șablon, lețuri rășinoase și o sobă de teracotă cu plită, bunuri în valoare totală de 1260 lei;
- s-a constatat că în timpul căsătoriei lor, reclamantul și pârâta împreună cu def. și și cu pârâții și au dobândit având o contribuție de câte 1/6 părți fiecare, următoarele bunuri mobile: 50. stâlpi de beton și 50. din beton în val. totală de 500 lei;
- s-a dispus partajarea bunurilor mobile și atribuie reclamantului următoarele bunuri: TV color marca; congelator la mâna a doua, frigiderul Arctic, bicicleta, mobila de bucătărie, covorul persan d 2/3 m, lada pentru cereale cu 2 compartimente, canapeaua extensibilă, soba, cratița de 4 și masa abric, bunuri în val totală de 1663 lei,
- au fost atribuite restul bunurilor mobile (sus menționate) pârâților, și iar pentru egalizarea valorică obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 1250 lei;
Au fost compensate cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1158 lei reprezentând cota lor din taxa de timbru, onorariu pentru expertiza merceologică, expertiza în construcții efectuată de către expertul (mai puțin cea efectuată la apartamentul din C-N) și contraexpertiza efectuată de către experții, și ;
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de a constata că sunt bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta apartamentul nr. 7 situat în mun. C-N, cartier,-,. 1, jud. C și bunurile mobile altele decât cele recunoscute de pârâtă și incluse în masa de partaj (sus menționate);
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 20.05.1978, iar prin nr. 78/2005 pronunțată în dosar nr. 605/2005, au divorțat.
După căsătorie, pârâtul s-a dus ginere în imobilul situat în localitatea, nr. 264, proprietatea extratabulară a defuncților și, părinții pârâtei, cu care au locuit și gospodărit, iar în anul 1990 în imobilul respectiv s-au mutat și pârâții și, fiica pârâtei dintr-o căsătorie anterioară și soțul acesteia, gospodărind toți împreună.
Martorii audiați în cauză au declarat că în perioada când trăiau părinții pârâtei, def. și, reclamantul și pârâta împreună cu cei doi defuncți au adus îmbunătățiri casei de locuit sus menționată constând în: au schimbat acoperișul la casă; au extins construcția cu o cameră; au turnat scara și fundația la terasa casei; au construit un antreu deasupra beciului; au turnat pardoseală și un suport pentru butoaie în beci și l-au tencuit; au montat 4 geamuri și o ușă, au montat burlane și jgheaburi la casă; au turnat un podeț la intrarea în curte; au montat suporți la vie din beton armat și țeavă și au construit o bucătărie de vară din cărămidă, lucrări recunoscute de părți cu ocazia efectuării expertizei în construcții de către expertul și evaluate de către experții, și (în raportul de contraexpertiză acceptat de părți) la prețul de 23.055 lei, cota de contribuție a reclamantului fiind de parte.
În speță, cei doi foști soți au făcut îmbunătățiri la imobilul proprietatea părinților pârâtei (def. și ), deci la un imobil ce nu le aparține, în patrimoniul comun al acestora născându-se un drept de creanță împotriva proprietarilor imobilului respectiv. Cum cei doi proprietari au decedat și așa cum a recunoscut pârâta, este unica lor moștenitoare în calitatea de fiică, având în vedere că ea este cea care preia obligațiile succesiunii celor doi defuncți, instanța a obligat-o să plătească reclamantului suma de 5764 lei, reprezentând cota lui de părți din contravaloarea îmbunătățirilor sus menționate.
Tot din declarațiile martorilor și constatările experților, rezultă că după anul 1990, reclamantul și pârâta, împreună cu pârâții și cu care locuiau și gospodăreau în imobilul în litigiu, au edificat următoarele construcții: un garaj, o bucătărie din PFL, cotețe, afumătoare din lemn, lemnărie, 3 hambare pentru cereale, 3 pătule pentru porumb, un fânar din lemn și stâlpi de beton, garduri și au montat burlane la garaj, bucătărie și grajd lucrări, evaluate de către cei trei experți constructori la prețul de 24.485 lei, cota de contribuție a reclamantului fiind de părți. Instanța a dispus partajarea acestor bunuri și le-a atribuit pârâților pe care i-a obligat să plătească reclamantului suma de 6122 lei reprezentând c/v cotei lui din lucrările respective.
La stabilirea cotelor menționate s-au avut în vedere declarațiile martorilor care au confirmat faptul că toți cei care au locuit și gospodărit în imobilul în litigiu realizau venituri. Astfel, def. (fiind în plină putere când s-au adus îmbunătățirile la casa de locuit), era angajat la și împreună cu defuncta sa soție, lucrau și în CAP, creșteau și valorificau animalele (iar mai târziu au beneficiat de pensii) pârâta lucra croitorie și gospodărie, pârâtul era și este angajat la CFR, pârâta a lucrat în învățământ, iar reclamantul a fost angajat ca șofer.
Deși a susținut că contribuția lui la îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu este de 70-80%, reclamantul nu a dovedit acest lucru, chiar și martorii propuși de el, au declarat că în perioada în care s-au efectuat lucrările sus arătate toți se înțelegeau bine și au contribuit cu retribuțiile precum și cu orice alte câștiguri realizate la susținerea gospodăriei, urmărind să-și realizeze un confort peste media celorlalți localnici, martora susținând că def. și au fost gospodari și zgârciți, că adunau banii și că în urmă cu 30 de ani (înainte ca reclamantul să meargă ginere în casa lor) erau printre puținele familii care aveau baie în casă.
În ceea ce privește apartamentul situat în municipiul C-N inițial reclamantul a solicitat să se constate că are un drept de creanță, apoi a susținut că este proprietatea sa și a pârâtei, dobândit în timpul căsătoriei și a cerut să fie inclus în masa de partajat și să-i fie atribuit lui.
Examinând extrasul CF nr. 9577 C-N, nr. top 24002/S/VII, rezultă că încă din anul 1994 proprietarii apartamentului respectiv sunt pârâții și care l-au cumpărat de la părinții pârâtului, defuncții și, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu Încheierea nr. 26664/25.Xl.1994, defuncți vânzători care păstrându-și dreptul de uzufruct viager au locuit în imobil până la deces.
Pe tot parcursul procesului, reclamantul a susținut că el și pârâta au fost cei care au cumpărat de fapt apartamentul respectiv întrucât pârâții și nu dispuneau de bani, dar nu a dovedit acest lucru nici cu acte și nici cu martorii audiați la propunerea sa din declarațiile cărora rezultă că pârâtul era angajat la CFR, iar pârâta lucra în învățământ, fapt dovedit și cu copia cărților de muncă depuse de către aceștia la dosar,
În ceea ce privește bunurile mobile, instanța a constatat că în timpul căsătoriei lor, reclamantul și pârâta au dobândit următoarele bunuri mobile (în cotă de -a parte fiecare): o masă pentru circular în val. de 262,50 lei; un TV color Philips în val. de 540 lei; un congelator la mâna doua în val. de 140 lei; un frigider Arctic în val. de 245 lei; o bicicletă în val. de 36 lei; o mobilă de bucătărie în val. de 84 lei; o sobă de teracotă cu 8 rânduri în val. de 480 lei; o mașină de cusut în val. de 200 lei; o mașină de cusut în val. de 175 lei; ladă cereale cu 2 compartimente în val. de 120 lei;covor persan 2,5/3,3 m în val. de 196 lei;covor persan 2/3 m în val. de 100,80 lei; ladă pentru cereale cu 1 compartiment în val. de 60 lei; cadă de lemn pentru fructe - 500 în val. de 150 lei; de lemn pentru vin - 270 în val. de 160 lei; mașină de spălat A în val. de 64 lei; pătul pentru porumb în val. de 60 lei; 2. perdele turcia în val. de 24 lei; cuvertură albă țesută în val. de 21 lei; serviciu de masă 6 persoane în val. de 50 lei; serviciu de cafea în val. de 19,20 lei; pahare Ť. în val. de 10 lei; pahare vin în val. de 33 lei; două perdele 2,8/2,2 în val. de 20,20 lei; pahare vin în val. de 18 lei; sobă pentru lemne + boiler în val. de 588 lei; burlane tablă în val. de 27 lei; pahare Ť. în val. de 46 lei; cănițe sticlă în val. de 17,50 lei; pahare apă sau vin în val. de 6 lei; o damigeană de sticlă în val. de 25 lei; plastic de 200 în val. de 27 lei; canapea extensibilă în val. de 150 lei; cuier de lemn în val. de 36 lei; sobă menaj în val. de 200 lei; cratiță de 4 în val. de 6,4 lei; un plastic 300 în val. de 176 lei; cratiță 6 în val. de 60 lei; menghină mică în val. de 39,20 lei; boloboc în val. de 14,40 lei; cablu prelungitor în val. de 147 lei; prelungitor cu dublu ștecăr în val. de 21 lei; masă abric în val. de 42 lei; un suport pentru încălțăminte din scândură în val. de 30 lei; bunuri în valoare totală de 4927,20 lei.
Tot în timpul căsătoriei lor, reclamantul și pârâta împreună cu părinții pârâtei, defuncți și, au dobândit următoarele bunuri mobile (în cotă de câte -a parte fiecare): - 2 pătule pentru porumb în val. de 120 lei; 3 bucăți bidoane din aluminiu în val. de 15 lei; 1 plastic de 120 în val. de 25,20 lei; 2 butoaie tablă cu cercuri în val. de 33 lei; bunuri în valoare totală de 193,20 lei.
În aceeași perioadă, reclamantul împreună cu pârâta și pârâții și au dobândit următoarele bunuri mobile în cotă de câte -a parte fiecare: sobă de teracotă cu 7 rânduri în val. de 400 lei; o pompă cu motor electric pentru apă în val. de 144 lei; o săpătoare tip prășitoare în val. de 210 lei; foște lemn de în val. de 78 lei; scânduri de lemn de în val. de 39 lei; din tablă de 220. în val. de 48 lei; grinzi stejar în val. de 78 lei; scândură de brad folosită la șablon în val. de 8,90 lei; lețuri rășinoase în val. de 54 lei; sobă teracotă cu plită în val. de 200 lei; bunuri în valoare totală de 1260 lei, iar reclamantul împreună cu pârâta cu defuncții și și pârâții și au dobândit următoarele bunuri mobile în cotă de câte 1/6-a parte fiecare: stâlpi de beton 50. în val. de 250 lei; din beton 50. în val. de 250 lei; în valoare totală de 500 lei.
Astfel, valoarea totală a bunurilor mobile dobândite de reclamant în timpul căsătoriei împreună cu pârâta precum și de către aceștia împreună, pe de o parte cu părinții pârâtei, def. și, iar pe de altă parte împreună cu pârâții și este de 6881 lei, cota de contribuție a reclamantului fiind de 2921 lei.
Deși, atât în acțiunea introductivă cât și în precizările ulterioare, reclamantul a susținut că sunt bunuri comune ale lui și ale pârâtei, dobândite în timpul căsătoriei, toate bunurile mobile găsite de către experta în imobilul situat în localitatea la nr. 264 precum și cele enumerate de către executorul judecătoresc în procesul-verbal de inventariere întocmit în dosarul execuțional nr. 108/2005 nu a propus nici o probă pentru a dovedi acest lucru, iar la interogatoriu ce i-a fost luat, pârâta a recunoscut că sunt bunuri comune dobândite în modalitatea menționată, doar bunurile mobile sus enumerate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 36 din Codul fam. cu aplicarea art. 673 ind. 5.civ.Cod Penal instanța a partajat bunurile mobile prin formarea de loturi și a atribuit reclamantului următoarele bunuri mobile: un color marca Philips în val. de 540 lei; un congelator la mâna a doua în val. de 140 lei; un frigider "Arctic" în val. de 245 lei; o bicicletă "" în val. de 36 lei; o mobilă de bucătărie în val. de 84 lei; un covor persan 2/3 m în val. de 100 lei; o ladă pentru cereale cu 2 compartimente în val. de 120 lei; o canapea extensibilă în val. de 150 lei; o sobă menaj în val. de 200 lei; o cratiță de 4 în val. de 6 lei; o masă abric în val. de 42 lei; în valoare totală de 1663 lei.
Celelalte bunuri mobile au fost atribuite pârâților, și, iar pentru egalizarea valorică aceștia au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1250 lei.
La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere valoarea bunurilor mobile (recunoscute de pârâta, pentru că reclamantul, deși a susținut, nu a dovedit că și alte bunuri mobile sunt comune) stabilită de experta și cotele de contribuție a reclamantului la achiziționarea acestora (sus menționate).
Împotriva sentinței expuse a declarat apel în termen reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 73/A din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele:
În mod corect instanța de fond în baza vastului probatoriu administrat în cauză a reținut bunurile mobile și dreptul de creanță dobândite de către cei doi soți în timpul căsătoriei și cota contribuție la dobândirea acestora.
În ceea ce privește apartamentul situat în mun. C-N, s-a dovedit în dosar că acesta a fost cumpărat de către soții și, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 25.XI.1994 ( 64 dosar fond), în formă autentică și înscris în CF 97577 C nr.top. 24002/S/VII ( 70). Nici o probă din dosar nu confirmă faptul că acest apartament ar fi fost cumpărat din banii reclamantului și al soției sale, dimpotrivă din copiile carnetelor de muncă ale pârâților și rezultă că aceștia au fost încadrați în muncă realizând venituri.
Nu a fost primită susținerea apelantului că în cauză ar fi vorba de o donație deghizată sau de simulație, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 812, 940. civil, și nici ale art.1175 civil, în ceea ce privește simulația, reclamantul nefăcând nici o dovadă în acest sens și nedepunând nici un alt act secret încheiat între părți la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu. Părți ale contractului au fost și în calitate de cumpărători și și ca și vânzători.
Nu s-a dovedit în cauză nici faptul că banii pentru cumpărarea acestui apartament ar fi fost ai reclamantului, și ai soției sale, pentru a se putea reține un eventual drept de creanță al acestuia, martorii audiați în cauză nu au confirmat această susținere a reclamantului, dimpotrivă au arătat că pârâții realizau venituri din salarii în perioada respectivă, și că acest apartament a aparținut părinților pârâtului, care l-au înstrăinat fiului lor, păstrându-și și un drept de uzufruct viager.
Până la proba contrarie sau la înscrierea în fals, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică face deplină dovadă asupra celor cuprinse și consemnate de către notarul public în conținutul său.
Nu a fost însușit de către instanța de apel nici motivul de apel referitor la faptul că la dobândirea tuturor bunurilor mobile reținute de către instanța de fond au avut contribuție în cote egale numai reclamantul și soția sa, pârâta, deoarece probele administrate constând din declarații de martori și interogatorii conformă faptul că aceștia au locuit împreună cu părinții pârâtei, persoane care realizau venituri din pensie și din muncă în gospodărie, iar ulterior, după căsătorie pârâților s-au gospodărit și cu aceștia, care la rândul lor realizau venituri din salarii. Martorii audiați au confirmat faptul că părțile s-au gospodărit în acest mod și că fiecare familie a contribuit cu veniturile sale la achiziționarea unor bunuri mobile sau la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri și extinderi la construcțiile situate în comuna, împrejurări reținute în mod corect de către instanța de fond.
Valoarea tuturor bunurilor în litigiu a fost stabilită prin expertizele tehnice de specialitate efectuate în cauză, iar un raport de cotele de contribuție reținute în mod corect de către instanță și calculul sultelor a fost corect efectuat.
Având în vedere considerentele expuse, instanța potrivit art.296 pr.civ, a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru realizarea unui cadru procesual legal.
În motivarea recursului arată că n mod incorect instanța a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că apartamentul situat în C-N,-,. 1,. 7, înscris în CF 97577 C, nr. top. 24002/s/VII, a fost dobândit cu contribuția reclamantului și a fostei sale soții în timpul căsătoriei încălcând prevederile art. 1175. civ. susținerea instanței fiind aceea că nedepunându-se un act secret existent între părți nu se poate vorbi de simulație, dar ținând cont de gradele de rudenie dintre părți era imposibil de preconstituit un înscris care să dovedească intenția reală a părților.
Susține aceasta deoarece și, fiica și ginerele soției recurentului, pe care aceștia i-a tratat ca pe proprii săi copii, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului cu și, părinții lui. În această situație ar fi fost necesară încuviințarea audierii persoanelor care au asistat la tranzacție, respectiv a surorii și mamei recurentului pentru că nici unul din ceilalți martori nu au fost participanți la discuții sau la încheierea convenției.
Tot nelegal a mai reținut instanța și faptul că pârâții și realizau venituri personale, deși în mod normal ar fi trebuit să deducă faptul că erau angajați de puțin timp, s-au căsătorit în anul 1990 și până în anul 1994 nu puteau să adune sumele necesare pentru plata imobilului, cu atât mai mult cu cât în aceeași perioadă li s-a născut și una din cele două fetițe.
Consideră că instanța trebuia să solicite dovada veniturilor realizate.
Pe de altă parte, instanța de apel tot incorect a reținut faptul că dobândirea tuturor bunurilor mobile s-a făcut de către reclamant, fosta soție și părinții acestuia, pentru că bunurile mobile enumerate în acțiunea introductivă de instanță erau bunuri cumpărate de către cei doi foști soți la care părinții pârâtei nu au avut nici o contribuție, chiar dacă se gospodăreau împreună. S-a ignorat faptul că părinții pârâtei intimate erau grav bolnavi, tatăl chiar a decedat în anul 1992, nu au putut lucra în, iar pensia obținută de la. nu le ajungea nici pentru medicamente. Prin urmare și modalitatea de partajare a acestor bunuri mobile a fost făcută incorect prin încălcarea prevederilor art. 30. fam.
S-a mai reținut de instanța de control că și pârâții gospodărindu-se cu recurentul și intimata au contribuit la achiziționarea bunurilor mobile, cu totul neadevărat, deoarece aceștia trebuia să își întrețină propria familie, având nevoie la rândul lor de sprijin pentru aceasta. Instanța a tratat superficial această problemă și nu a ținut cont de faptul că martorii audiați au fost doar prieteni ai familiei și, și chiar dacă au fost propuși de reclamant nu au spus adevărul pentru că rămâneau în continuare iar față de cel venit în localitate nu aveau nici o obligație morală.
Consideră că instanța de apel cât și instanța de fond nu au încercat să lămurească situația bunurilor mobile care au aparținut părinților pârâtei intimate, pentru a stabili în mod corect masa bunurilor de împărțit a celor 2 foști soți. Chiar dacă pare exagerată susținerea recurentului, respectiv că din cele 9861 de zile lucrate în gospodăria fostei soții din sumele care i-au fost date cu titlu de sultă se alege cu 1,91 lei pentru fiecare zi.
Tot nelegală este soluția instanței și prin prisma investițiilor aduse imobilului, respectiv renovările, modernizarea casei situate în, nr. 264, pentru că nu s-a făcut o departajare a lucrărilor făcute în timpul vieții defuncților părinți ai intimatei și cele aduse de părți împreună. Mai mult, recurentul a fost cel care a ajutat-o la creșterea fiicei de la 8 ani, iar intimata nu a lucrat în mod efectiv în toată perioada căsătoriei, ci doar uneori executa lucrări de croitorie din care în nici un caz nu se putea întreține familia sau casa.
Față de toate cele expuse apreciază că în cauză nu a fost stabilit corect cadrul procesual, respectiv compunerea masei bunurilor de împărțit a foștilor soți, s-au stabilit incorect cotele de contribuție la 1/4 parte pentru reclamant, intimată și defuncții soți, deși nimeni nu a cerut acest lucru.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs depuse inițial de către recurent personal s-au invocat și aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate.
Ulterior, recurentul prin avocat a sintetizat motivele de recurs, referindu-se în principal la acelea care consideră hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală.
Cu privire la acele motive de recurs ce se referă la aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate, trebuie reținut că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În motivarea recursului se arată că n mod incorect instanța a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că apartamentul situat în C-N,-,. 1,. 7, înscris în CF 97577 C, nr. top. 24002/s/VII, a fost dobândit cu contribuția reclamantului și a fostei sale soții în timpul căsătoriei încălcând prevederile art. 1175. civ. susținerea instanței fiind aceea că nedepunându-se un act secret existent între părți nu se poate vorbi de simulație, dar ținând cont de gradele de rudenie dintre părți era imposibil de preconstituit un înscris care să dovedească intenția reală a părților. Susține aceasta deoarece și, fiica și ginerele soției recurentului, pe care aceștia i-a tratat ca pe proprii săi copii, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului cu și, părinții lui. În această situație ar fi fost necesară încuviințarea audierii persoanelor care au asistat la tranzacție, respectiv a surorii și mamei recurentului pentru că nici unul din ceilalți martori nu au fost participanți la discuții sau la încheierea convenției.
Cu privire la acest motiv de recurs curtea reține că nu se poate stabili încălcarea art. 1175 cod civil de către instanța de apel atâta timp cât nu s-a dovedit, în nici un fel, îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text legal, și oricum contribuția și cotele de contribuție au fost legal reținute de către instanță pe baza probelor administrate.
Dacă reclamantul ar fi considerat, în primă instanță sau în apel, că ar fi fost necesară suplimentarea probațiunii, trebuia să ceară acest lucru în fața acelor instanțe iar nu să invoce acest aspect în recurs.
Se mai susține că tot nelegal a mai reținut instanța și faptul că pârâții și realizau venituri personale, deși în mod normal ar fi trebuit să deducă faptul că erau angajați de puțin timp, s-au căsătorit în anul 1990 și până în anul 1994 nu puteau să adune sumele necesare pentru plata imobilului, cu atât mai mult cu cât în aceeași perioadă li s-a născut și una din cele două fetițe. Consideră că instanța trebuia să solicite dovada veniturilor realizate.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece starea de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi modificată și oricum aspectele criticate au fost reținute în mod legal de instanța de apel iar dacă reclamantul dorea să facă dovada veniturilor sale avea această posibilitate, drept dovadă a depus la fond copie de pe carnetul său de muncă, sarcina probei revenind în primul rând părților iar rolul activ al instanței fiind o chestiune diferită de sarcina probei.
Apoi, recurenții arată că instanța de apel tot incorect a reținut faptul că dobândirea tuturor bunurilor mobile s-a făcut de către reclamant, fosta soție și părinții acestuia, pentru că bunurile mobile enumerate în acțiunea introductivă de instanță erau bunuri cumpărate de către cei doi foști soți la care părinții pârâtei nu au avut nici o contribuție, chiar dacă se gospodăreau împreună. S-a ignorat faptul că părinții pârâtei intimate erau grav bolnavi, tatăl chiar a decedat în anul 1992, nu au putut lucra în, iar pensia obținută de la. nu le ajungea nici pentru medicamente. Prin urmare și modalitatea de partajare a acestor bunuri mobile a fost făcută incorect prin încălcarea prevederilor art. 30. fam.
Curtea reține că instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 30 din Codul familie în sensul că a dispus partajarea acelor bunuri care s-au dovedit a fi fost dobândite de către soți și în cotele de contribuție cu care de asemenea s-a dovedit că ar fi contribuit soții.
Se susține de către recurenți că instanța de control a mai reținut că și pârâții gospodărindu-se cu recurentul și intimata au contribuit la achiziționarea bunurilor mobile, cu totul neadevărat, deoarece aceștia trebuia să își întrețină propria familie, având nevoie la rândul lor de sprijin pentru aceasta. Instanța a tratat superficial această problemă și nu a ținut cont de faptul că martorii audiați au fost doar prieteni ai familiei și, și chiar dacă au fost propuși de reclamant nu au spus adevărul pentru că rămâneau în continuare iar față de cel venit în localitate nu aveau nici o obligație morală. Consideră că instanța de apel cât și instanța de fond nu au încercat să lămurească situația bunurilor mobile care au aparținut părinților pârâtei intimate, pentru a stabili în mod corect masa bunurilor de împărțit a celor 2 foști soți. Chiar dacă pare exagerată susținerea recurentului, respectiv că din cele 9861 de zile lucrate în gospodăria fostei soții din sumele care i-au fost date cu titlu de sultă se alege cu 1,91 lei pentru fiecare zi.
Și acest motiv de recurs se referă mai mult la situația de fapt și la probele administrate dar starea de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi schimbată și oricum aceasta a fost corect stabilită, reieșind din probele administrate în cauză. Cât privește situația bunurilor mobile, aceasta a fost de asemenea corect stabilită.
Susțin recurenții că tot nelegală este soluția instanței și prin prisma investițiilor aduse imobilului, respectiv renovările, modernizarea casei situate în, nr. 264, pentru că nu s-a făcut o departajare a lucrărilor făcute în timpul vieții defuncților părinți ai intimatei și cele aduse de părți împreună. Mai mult, recurentul a fost cel care a ajutat-o la creșterea fiicei de la 8 ani, iar intimata nu a lucrat în mod efectiv în toată perioada căsătoriei, ci doar uneori executa lucrări de croitorie din care în nici un caz nu se putea întreține familia sau casa.
Curtea reține că nu era necesar să se facă o departajare a lucrărilor făcute în timpul vieții defuncților părinți ai intimatei și cele aduse de părți împreună deoarece la partaj s-a avut în vederea întreaga contribuție a soților, fiind indiferent de perioada în care a avut loc această contribuție, relevant fiind doar ca această contribuție să fi avut loc în timpul căsătoriei părților. Cât privește ajutorul la creșterea copilului și contribuția soției, și acestea sunt aspecte care se circumstanțiază criticii stării de fapt și nu pot fi primite ca atare deoarece recursul ar deveni la rândul lui o cale devolutivă de atac, ceea ce evident nu a fost dorința legiuitorului.
Nici ultima critică ce apreciază că în cauză nu a fost stabilit corect cadrul procesual, respectiv compunerea masei bunurilor de împărțit a foștilor soți, stabilirea incorectă a cotele de contribuție, nu poate fi primită, fiind o referire la situația de fapt stabilită de instanța de apel.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 26 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 73/A din 10.10.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 03.03.2009
Judecător fond - - Judecătoria Beclean
Judecători apel -, - Tribunalul Bistrița -
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Plasament. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
