Plasament. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S împotriva sentinței civile nr. 334/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Reclamant - DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S prin consilier juridic,
- intimat Pârât - ). personal și asistat de avocat ales,
- av. pentru intimat pârât lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, consilier juridic arată că cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta DGASPC Sibiu solicită admiterea recursului și respingerea cererii reconvenționale prin care se solicită reintegrarea în familia biologică a minorului. Arată că minorul a fost abandonat imediat după naștere în spital iar pe durata plasamentului nu a fost vizitat de părinții săi. Nici unul dintre părinți nu s-a prezentat la vizitele stabilite de DGASPC Sibiu în scopul menținerii legăturii cu familia.
Consideră că sentința atacată este nefondată având în vedere că în cei aproape 4 ani de viată nu s-a putut dezvolta o relație firească între copil și familie. Apoi este dificil de înțeles de ce mama care și-a abandonat copilul în spital manifestă acum dorința de a-l avea în familie. În plus în casa în care locuiesc au o singură cameră în care trăiesc 7 persoane din ajutorul social.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Intimata arată că mai are copii acasă și îl dorește și pe acesta. Nu i s-a cerut acordul când copilul a fost dat în sistemul de protecție. Arată că mai are 4 copii de 13, 6 și respectiv 7 ani, cel M nu merge la școală iar cei mici merg la grădiniță. Mai arată că se descurcă cu banii iar în ce privește locuința are 2 camere și un hol.
Av., reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond în mod corect a decis încetarea măsurii plasamentului și este aberantă opoziția DGASPC. Copilul nu a fost abandonat la naștere ci a fost născut prematur și a fost lăsat în spital pentru a crește în greutate. Arată că au fost nesocotite prevederile art. 66 din Legea 272/2004 instanța de judecată nefiind sesizată în termen de 48 de ore de la data la care s-a dispus plasamentul în regim de urgență. Minorul de 4 ani manifestă afectivitate față de părinții săi. Evaluarea psihologică a asistentului maternal lasă de dorit. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta parchetului consideră că în speța de față trebuie să primeze interesul minorului. Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul dispunerii înlocuirii plasamentului în regim de urgență de la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal. În speța de față părinții au o situație materială precară. A lua minorul în acest moment este în defavoarea dezvoltării și creșterii lui armonioase. Consideră că în situația de față trebuie să primeze interesul superior al minorului iar părinții trebuia să înțeleagă acest lucru.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 334/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu în contradictoriu cu pârâții și și s-a admis cererea reconvențională formulată de sus numiții pârâți, dispunându-se încetarea măsurii de plasament în regim de urgență luată cu privire la copilului, născut la data de 04.12.2005, fiul reclamanților reconvenționali și reintegrarea copilului în familie.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către tribunal că prin cererea introductivă de instanță Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu ( denumită în continuare DGASPC Sibiu) a solicitat în contradictoriu cu pârâții și înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență de la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist pentru minorul, născut la data de 04.12.2005, fiul pârâților, cu motivarea că minorul a fost abandonat de mamă în maternitate, că asistentului maternal profesionist căreia i s-a încredințat minorul în anul 2005 i s-a retras atestatul și că minorul a fost plasat în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, iar situația copilului impune a se înlocui măsura plasamentului în regim de urgență de la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist.
Prin cererea reconvențională formulată pârâții și au solicita a se respinge cererea introductivă de instanță și a se înceta măsura plasamentului în regim de urgență luată cu privire la copilului, fiul reclamanților reconvenționali și reintegrarea copilului în familie, arătând că doresc să se ocupe minor, că interesul acestuia este de a crește alături de părinții săi, care au în prezent condiții pentru creșterea și educarea lui.
În drept, invocă dispozițiile Legi nr. 272/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că minorul se află în sistemul de protecție socială din anul 2006, că prin dispoziția DGASPC Sibiu s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență pentru minor la asistentul maternal profesionist, urmare a faptului că fostului asistent maternal profesionist i s-a retras atestatul și că probele administrate cauzei - raport de evaluare, martora, relevă preocuparea părinților pentru redarea minorului în familie și existența condițiilor minime pentru creșterea corespunzătoare a acestuia, astfel că este în interesul superior al minorului de a crește alături de părinți săi.
În drept, s-a reținut dispozițiile art. 38 din Legea nr. 272/2004.
Împotriva acesteia hotărâri a declarat recurs în termen, motivat DGASPC Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiteri cererii introductive de instanță și respingerea cereri reconvenționale formulată de pârâți.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că măsura dispusă de prima instanță este contrară legii și, implicit, contrară interesului superior al copilului, în contextul în care s-a dovedit cauzei că între mamă și copil nu s-a dezvoltat o relație firească, de atașament, că părinți minorului nu dispun de condiții materiale pentru a asigura buna dezvoltare a minorului și că cel puțin pentru moment situația părinților nu permite reintegrarea copilului în familie.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform disp. art.304/1 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.2, art.68 și 69 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 62, 66 alin. 2 și art.129 din același act normativ, Curtea de apel apreciază că hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. (denumită în continuare Legea nr.272/2004) principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Art. 64 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 prevede că " Plasamentul copilului în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare."
Conform art. 65 din același act normativ măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găsește copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unități sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situația în care nu se întâmpină opoziție din partea reprezentanților persoanelor juridice, precum și a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv.
În art. 66 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 se prevede că "În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură."
Din economia acestor texte de lege rezultă că plasamentul familial în regim de urgență, având caracter temporar, are ca scop scoaterea copilului dintr-un mediu ce i-ar putea primejdui creșterea și educarea, fiind totodată și o atenționare a părinților asupra comportamentului necorespunzător față de copil.
Este adevărat, că potrivit art. 30 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinți săi, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinți este necesară în interesul superior al copilului, instanța de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinței părinților și instituirea unei măsuri de protecție.
În aceeași ordine de idei, examinând aceste texte de lege, precum și celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia menținerii sau modificării măsurilor speciale de protecție, Curtea de Apel reține că ceea ce urmează a lua în considerare la înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului ori cu privire la reintegrarea copilului în familie este interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menținerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creșterea și educarea.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel apreciază că în adevăr, soluția instanței de fond a fost dată cu nerespectarea principiului superior al copilului, fiind incident cazul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concret, copilul, născut la data de 04.12.2005, în loc. M, fiul lui și, a fost abandonat de mama acestuia în maternitate imediat după naștere, fapt pentru care acesta a fost preluat în regim de urgență de către DGASPC Sibiu și dat spre îngrijire asistentului maternal profesionist, prin Dispoziția nr. 11/10.01.2006 a DGASPC Sibiu. Această dispoziție a directorului DGASPC Sibiu a fost supusă controlului de legalitate instanței competente.
Astfel, Tribunalul Sibiua dispus prin sentința civilă nr. 102/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, în condițiile art. 62 din Legera nr. 272/2004, înlocuirea măsuri plasamentului în regim de urgență pentru copilul, de la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist, pe considerentul că pentru a asigura protecția necesara de care minorul a fost lipsit și în considerarea faptului că acesta se află în dificultate este în interesul minorului de a se dispune o atare măsură, asistentul maternal având capacitatea de a oferi un mediu adecvat creșterii și educării copilului.
Copilul s-a aflat în grija acestui asistent maternal profesionist până la data de 10.02.2009 când prin Dispoziția nr. 147/2009 a Directorului DGASPC Sibiu s-a dispus instituirea măsuri de plasament în regim de urgență pentru copil, la asistentul maternal profesionist, față de împrejurarea că minorul se află în dificultate deoarece asistentului maternal profesionist i s-a retras atestatul ( 4 ds. fond).
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că în toată în toată această perioadă de 3 ani, părinții minorului și-au vizitat fiul o singură dată la 8.01.2009 și s-au interesat sporadic prin telefon de starea băiatului, împrejurare dovedită prin declarațiile scrise date de asistentului maternal profesionist și a rapoartelor întocmite de reprezentanții DGASPC Sibiu, privind situația copilului (21, 62, 63 ds. fond).
Tot astfel, s-a dovedit cauzei că în toată această perioadă cât minorul s-a aflat în sistemul de protecție reprezentanții direcției au acționat în sensul ca minorul să mențină legătura cu familia, organizând vizite în cadrul DGASPC Sibiu însă fără succes, deoarece nici unul dintre părinți nu s-a prezentat la întâlnirile stabilite.
În acest context, este fără echivoc că între copil și familia naturală nu s-a putut dezvolta o relație firească, filială, tocmai datorită comportamentului părinților care nu au făcut nici un efort în acest sens.
Este adevărat, că în prezent pârâții și-au manifestat dorința ca minorul să fie redat familiei naturale, însă Curtea precizează că această împrejurare nu este suficientă pentru a se dispune o atare măsură, fiind necesar a se dovedii existența altor împrejurări din care să rezulte interesul părinților pentru creșterea și educarea minorului, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Tot astfel, împrejurarea că minorul a reacționat pozitiv la prima vedere a părinților, reacție normală pentru un copil sociabil, Curtea de Apel o apreciază ca fiind insuficientă pentru ca acesta să fie reintegrat în familia biologică, în contextul în care între minor și părinți nu există stabilite relațiile firești de rudenie, iar părinții nu au posibilitatea de a asigura minorului un climat afectiv securizant.
Sub acest aspect, este de observat că părinții minorului locuiesc împreună cu cei 5 copii din familie și cu fratele tatălui minorului într-un imobil improvizat dintr-o cameră și antreu, fiind racordat la rețeaua de curent electric improvizat, fără utilități, alimentarea cu apă se realizează de la o fântână aflată la 50 de metri de imobil, iar încălzirea se realizează la două sobe cu lemne, mobilierul locuinței fiind alcătuit din 2 paturi, o masă, condițiile de igienă fiind precare, astfel cum rezultă din raportul de evaluare detailată privind situația minorului întocmit de reprezentanții DGASPC Sibiu și raportul de anchetă socială efectuat de Compartimentul Asistență Socială din cadrul Primăriei M, Sibiu ( 19-22, 28-29 ds. fond).
Din același raport de anchetă socială întocmit de Compartimentul Asistență Socială din cadrul Primăriei M, Sibiu mai rezultă că situația socio-economică a pârâților este deosebit de gravă, membrii familie trăind din ajutorul social și alocațiile de stat, respectiv, ajutor social în cuantum de 223 lei lunar, ajutor pentru încălzirea locuinței pe perioada sezonului în cuantum de 290 lei, alocațiile de stat pentru minori în cuantum de 126 lei lunar, alocație de sprijin pentru susținerea familiei monoparentală în cuantum de 80 lei lunar și că locuința nu întrunește condițiile minime de igienă, concluzionându-se în sensul mențineri minorului în sistemul de protecție ( 29 ds. fond).În același sens sunt și concluziile raportul de evaluare detailată privind situația minorului întocmit de reprezentanții DGASPC Sibiu.
De asemenea, Curtea nu poate omite în soluționarea prezentei cauze împrejurarea că cei 5 minorii aflați în întreținerea pârâților nu frecventează cursurile vreunei școli, ceea ce denotă, pe de o parte, lipsa de interes față de creșterea și educarea lor, iar, pe de altă parte, existența riscului abandonului școlar și pentru minorul din prezenta cauză.
Nu este de neglijat a se preciza că împărtășim opinia instanței de fond că creșterea și educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă în cauza de față cel puțin pentru moment, ținând seama de lipsa relațiilor firești de rudenie între minor și pârâți, a condițiilor materiale și a condițiilor de locuit improprii, lipsa de învățătură și educație a minorilor aflați în familie, se apreciază că reintegrarea minorului în familia naturală nu ar corespunde interesul său, mediu familial pe care îl poate asigura în prezent părinții i-ar putea primejdui creșterea și educarea copilului.
Curtea reamintește că măsurile de protecție socială sunt măsuri cu caracter temporar, că părinților minorului nu l-i se poate îngrădii sub nicio formă dreptul de a solicita redarea copilului în familia naturală, însă, cel puțin pentru moment nu au dovedit că au întreprins măsuri concrete în sensul îmbunătățirii condițiilor locative și de trai pe care le pot oferi, astfel încât să creeze un mediu propice dezvoltării normale a copilului față de care a fost instituită o măsură de protecție specială ( art. 44 din Legea nr. 272/2004).
Minorul continuă să se afle în situația prevăzută de art.56 lit.b) din legea mai sus enunțată; copil care, în vederea protejări intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora, astfel că se află în dificultate și prin urmare, are dreptul la asistență socială, prin care să i se asigure condițiile care să-i permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială.
În prezent, minorul frecventează grădinița, în grupa mică și conform evaluării psihologice efectuate de psiholog minorul prezintă o dezvoltare corespunzătoare nivelului cronologic, recomandând asigurarea unui climat afectiv securizant, integrare socială, stimularea ariilor comportamentale.
În acest context, relevat de actele dosarului, Curtea apreciază că interesul superior al copilului reclamă la acest moment înlocuirea plasamentului în regim de urgență instituită prin Dispoziția nr. 147/2009 cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist, care îndeplinește toate condițiile materiale și garanțiile morale necesare unei îngrijiri adaptate nevoilor minorului, plasamentul la asistentul maternal profesionist constituind cel puțin pentru moment, un mediu ce are efect compensator și stimulator pentru potențialul copilului și răspunde modelului familial.
La sprijinul acestei aprecieri invocăm și concluziile și recomandările din raportul de evaluare detaliată privind minorul întocmit de DGASPC Sibiu, bazate pe identificarea nevoilor minorului. În concret, se propune respingerea cererii părinților de redare în familie a copilului și înlocuirea plasamentului în regim de urgență a copilului de la asistentul maternal profesionist, cu plasamentul la același asistent maternal ( 22 ds. fond).
Față de aceste considerente, Curtea de Apel, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, va modifica în tot sentința civilă atacată în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta DGASPC - Sibiu în contradictoriu cu pârâții, și asistentul maternal profesionist și se va înlocui măsura plasamentului în regim de urgență la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist în ceea ce-l privește pe copilul născut la data de 04.12.2005 în mun.Sibiu.
În baza disp. art. 62 din Legea nr. 272/2004 drepturile și obligațiile părintești în ceea ce-l privește pe copilul vor fi exercitate de Președintele Consiliului Județean Sibiu.
Se va respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâții și.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 334/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă și în consecință:
Modifică în tot sentința civilă atacată în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta DGASPC - Sibiu în contradictoriu cu pârâții, și asistentul maternal profesionist și înlocuiește măsura plasamentului în regim de urgență la asistentul maternal profesionist cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist în ceea ce-l privește pe copilul născut la data de 04.12.2005 în Sibiu.
Drepturile și obligațiile părintești în ceea ce-l privește pe copilul vor fi exercitate de Președintele Consiliului Județean Sibiu.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâții și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex.19.06.2009
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
