Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 37/R-MF
Ședința publică din 12 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm.V, cartier,-, împotriva deciziei civile nr.306/A/ din 30 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimatul-pârât () asistat de avocat, lipsă fiind intimata-pârâtă C și intimata-detentor G.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea taxei judiciare de timbru în valoare de 16 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședința publică din 5 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 12 martie 2008, când în urma dezbaterii, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții C și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1696 din 20 noiembrie 2001, privind apartamentul situat în Rm.V- -3,.A,.3 județul V și să se dispună partajarea apartamentului dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta C, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.21380/1994 sau contravaloarea acestuia la prețul actual de circulație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta și prin sentința civilă nr.3973 din 22 mai 2001 a Judecătoriei Rm.V, s-a desfăcut prin divorț căsătoria acestora.
A mai menționat reclamantul că profitând de plecarea lui în străinătate în anul 1996, în lipsa lui, pârâta a intentat acțiune de divorț și a înstrăinat apartamentul, folosindu-se de o procură falsă.
Reclamantul a arătat că nu a dat procură specială pârâtei pentru a vine apartamentul, nefiind de acord cu înstrăinarea lui.
Deoarece a lucrat în străinătate și a dobândit venituri mai mari decât cele ale pârâtei care nici nu a fost angajată, pretinde reclamantul să i se rețină o contribuție mai mare, de 80% la dobândirea bunului imobil.
Prin sentința civilă nr.4854 din 15 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Rm.V a fost admisă cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâților C și și în contradictoriu cu detentoarea G, cererea de suplimentare de la fila 30 din dosar, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare.- cumpărare sub nr.2696 din 20 noiembrie 2001 și s-a dispus partajarea bunurilor comune ale foștilor soți, omologându-se raportul de expertiză în varianta unică de lotizare.
În urma administrării probelor s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare și revenirea imobilului în comunitatea de bunuri.
Prin aceeași încheiere s-a constatat o contribuție de 75% a reclamantului și s-au identificat și bunurile mobile cuprinse în masa partajabilă, dispunându-se efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor și întocmirea de propuneri de lotizare.
Ulterior, prin sentință s-a omologat raportul de expertiză și s-a dispus partajarea bunurilor comune.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu au declarat apel, reclamantul și pârâții, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului pârâtei C s-a criticat cota reținută pentru fiecare parte, motiv pentru care i s-a pus în vedere să timbreze la valoare, apelanta neconformându-se, motiv pentru care, conform Legii 147/1997 apelul va fi anulat ca insuficient timbrat.
În motivarea apelului reclamantului se critică încheierea de admitere în principiu și sentința sub următoarele aspecte:
- În mod greșit nu s-a admis cererea de suplimentare de la fila 30 dosar, privind suma de 20.000 dolari, deși a fost dovedită;
- În mod eronat instanța de fond nu a dispus efectuarea și a unei variante de lotizare, în care apartamentul să-i fie atribuit în lot, întrucât nu are unde locui;
- Apelantul susține că hotărârea este nulă deoarece s-au redat pe scurt susținerile părților;
- Instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv dovezile de trimitere a sumelor de bani și declarațiile martorilor;
- În mod nelegal instanța nu i-a acordat termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză deși n-a fost depus în termenul legal.
- Instanța de fond nu a făcut demersuri pentru se vedea soluția din dosarele penale, inclusiv cel disjuns pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.290 pr.civ.
În apelul declarat de pârâtul ( ) se critică sentința pentru următoarele motive:
- În mod greșit s-a reținut de către instanța de fond fără nici un suport probator că procura prezentată de pârâta vânzătoare nu a fost semnată de fostul soț, care în acea perioadă se afla în străinătate, încălcându-se prevederile art. 35 alin.2 Codul familiei.
Deși în cauză s-au efectuat cercetări penale, prin ordonanța din 18 aprilie 2005 s-a reținut în sarcina învinuitei doar infracțiunea de uz de fals și i- fost aplicată o amendă administrativă. Totodată, deși a fost sesizată instanța cu acțiune în anularea procurii, conform art. 184.pr.civ. prin Sentința civilă nr. 3438/23.06.2005 s-a respins cererea formulată de parchet ca inadmisibilă, cu motivarea că nu s-a finalizat cercetarea penală sub aspectul infracțiunii de fals prevăzut de art. 290. penal, pentru care s-a dispus disjungerea cauzei prin aceeași ordonanță.
De asemenea, instanța de fond nu făcut verificări pentru stabili dacă la data emiterii procurii, reclamantul lipsea într-adevăr din țară.
Apelantul - pârât susține că reclamantul și pârâta au fost de conivență la introducerea acțiunii, în că ulterior vor vinde apartamentul la un preț mai mare;
- Instanța de fond trebuia să rețină la partaj doar prețul primit pe apartament, odată ce actul de vânzare - cumpărare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
În apel s-a efectuat o completare expertizei, prin care s-a întocmit o variantă de lotizare în care imobilul a fost atribuit în lot reclamantului.
Prin decizia civilă nr.306/A/ din 3 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost anulat ca insuficient timbrat apelul lui C și respinse apelurile formulate de și ()
S-a reținut în ceea ce privește nereținerea la partaj a sumei de 20.000 lei, că instanța de fond a interpretat corect probele de la dosar.
Reclamantul nu a făcut dovada trimiterii unei astfel de sume, iar tocmai pentru că s-a dovedit trimiterea unor sume mai mici de bani i s- reținut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Susținerea apelantului că i se cuvine atribuirea în lot a apartamentului pentru că nu are unde locui, nu poate fi primită, pe de o parte pentru că s-a ținut seama de modul de stăpânire, nici pârâta nu are o altă locuință, iar, pe de altă parte, prin atribuirea în lotul pârâtei se poate da eficiență actului de vânzare, pârâta urmând să se desocotească cu cumpărătorul, care a fost de bună credință la încheierea actului.
În ce privește motivul de apel vizând nulitatea hotărârii se constată că este nefondat, nefăcându-se vreo dovadă că instanța n-a consemnat susținerile părților, iar faptul că acestea au fost sintetizate nu constituie motiv de nulitate.
Cu privire la expertiză, față de faptul că în apel s-a efectuat o completare a acesteia, nu mai exist motiv de schimbare a sentinței, existând două variante de lotizare.
Analizând apelului pârâtului ( ) instanța constată că este nefondat.
Instanța de fond nu a reținut fără suport probator că procura prezentată la încheierea actului de vânzare - cumpărare nu ar fi valabilă, ci avut în vedere Ordonanța parchetului din 18 aprilie 2005, prin care învinuitei Cis - aplicat o sancțiune administrativă tocmai pentru infracțiunea de uz de fals. Chiar dacă nu s- determinat încă cine anume a semnat respectiva procură, din Ordonanță rezultă că, oricum nu a fost semnată de reclamantul - coproprietar.
În mod legal instanța de fond a stabilit că odată ce procura nu a fost semnată de mandant, nu este valabilă și pe cale de consecință a desființat actul de vânzare - cumpărare.
Susținerea apelantului că părțile ar fi fost de conivență la introducerea acțiunii este nedovedită și prin faptul că s- atribuit imobilul în lotul vânzătoarei se poate reglementa situația între cele două părți, față de buna credință a cumpărătorului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- Au fost încălcate dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, instanța respingând cererea de suplimentare a probatoriului în apel, cu 2 martori, cu care să dovedească că a trimis bani în țară, atât pârâtei cât și detentoarei G.
Mai arată recurentul că a solicitat efectuarea unei variante de lotizare conform căreia apartamentul să fie atribuit recurentului, iar bunurile mobile să fie atribuite în lotul pârâtei;
- Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind nulitatea absolută a procurii autentice nr.4170 din 16 noiembrie 2001 ce a stat la baza contractului de vânzare - cumpărare al apartamentului.
Această procură nu a fost semnată de mandant ci de o altă persoană decât cele menționate.
Mai arată că recurentul a făcut dovada că nu se afla în țară atunci când s-a încheiat procura și a fost înstrăinat apartamentul.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
Recurentul susține că au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost administrate probe cu privire la sumele de bani trimise în țară.
Au fost audiați însă martorii (62) și (63), care au declarat că reclamantul a trimis bani în țară de mai multe ori.
Nu s-a făcut însă dovada că banii respectivi ai fost folosiți exclusiv de către intimată și nici că acești bani au fost trimiși detentoarei G.
De altfel, instanța de fond a luat în considerare un venit mare realizat de către reclamant la realizarea bunurilor comune.
Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind nulitatea absolută ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Din probele administrate se constată că pârâta a prezentat notarului care a autentificat contractul de vânzare - cumpărare, o procură care nu a fost semnată de fostul soț, care în acea perioadă se afla în străinătate, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art.35 alin.2 din Codul familiei, ceea ce ar atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare.
Instanța de fond nu a reținut că procura prezentată nu ar fi valabilă, ci a avut în vedere ordonanța parchetului din 18 aprilie 2005, prin care învinuitei Cis -a aplicat o sancțiune administrativă pentru infracțiunea de fals.
S-a constatat că apartamentul situat în Rm.V a fost dobândit în timpul căsătoriei de foștii soți și că înstrăinarea acestui bun s-a făcut de către intimata - pârâtă, fără consimțământul reclamantului care era plecat din țară.
În urma examinării grafice, în dosarul penal, s-a stabilit că procura specială nu a fost semnată de mandant.
Ca atare, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2696 din 20 noiembrie 2001.
Se constată deci că cele două critici aduse hotărârii sunt neîntemeiate, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat, domiciliat în Rm.V, cartier,-, împotriva deciziei civile nr.306/A/ din 30 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
RC/2 ex.
15.04.2008
jud apel.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 149/2008. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 22/2008. Curtea de... → |
|---|
