Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reâncredințare minori -
(Număr în format vechi 188/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 05 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - JUDECĂTOR 3: Elena Stan
- - judecător
Grefier
*******************
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 29 mai 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată la data de 05 iunie 2008, conform încheierii din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 56 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Deliberând.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Judecătoria Strehaia prin sentința nr.1227/11.10.2007, supusă apelului, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată in comuna, sat, judetul M, împotriva pârâtului, domiciliat in comuna, sat de, judetul M, pentru reîncredințare minori si stabilire pensie de întreținere, în motivare reținându-se că, împrejurările care au condus la încredințarea minorilor către pârât nu s-au schimbat, nefiind întrunite cerințele art. 44 fam. pentru a se dispune reîncredințarea acestora reclamantei, de asemenea că, susținerile reclamantei privitoare la faptul că pârâtul ar consuma în exces băuturi alcoolice, iar din acest motiv ar maltrata minorii și i-ar lăsa fără supraveghere fiind contrazise de depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, martori ce au precizat că pârâtul se îngrijește corespunzător de creșterea și educarea celor doi minori și dispune de condiții materiale și morale creșterii în continuare a acestora, susțineri consolidate și de ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta,în motivare susținând că, încredințarea minorilor spre creștere și educare pârâtului, prin sentința civilă nr.87/20.01.2005 a Judecătoriei Strehaia a fost influențată de starea de fapt existentă la acea dată, pentru faptul că lucra în acel moment în străinătate, a fost de acord cu încredințarea acestor minori pârâtului, de la data pronunțării sentinței de divorț însă, până în prezent, ea ținând permanent legătura cu minorii, vizitându-i la domiciliul pârâtului și contribuind la creșterea și educarea acestora prin faptul că trimis din străinătate pachete cu cele necesare minorilor.Mai mult, de 1 an s-a stabilit în localitatea pentru fi aproape de minori, încercând să-i viziteze mai mult decât i s-a permis prin hotărârea judecătorească, pârâtul nu i-a dat însă voie să ia minorii la domiciliul său, afirmând că acest lucru nu i-a fost permis prin hotărâre.
A mai susținut că, la fiecare sfârșit de săptămână a mers la domiciliul pârâtului pentru a-i vizita pe minori, aceștia manifestându-și dorința de a ieși la poartă când o vedeau, chiar le-a deschis un cont la magazinul din sat, copiii având posibilitatea de a-și cumpăra tot ce doreau, fapt reieșit din depoziția martorului care a declarat că atât copiii cât și pârâtul făceau cumpărături de la magazin, cumpărături ce erau plătite de către ea. învederat și că, martorii audiați au confirmat faptul că pârâtul nu are un loc de muncă, nu a făcut demersuri pentru se angaja și că întreținerea minorilor de la data pronunțării hotărârii de divorț fost asigurată de ea în proporție de 60-70%.
A arătat că, din declarația martorului a reieșit că pârâtul ar avea înclinații homosexuale, de asemenea că, "prin sat se discută că pârâtul le induce copiilor ideea că dacă se apropie de mine îi voi omorî", iar din anchetele solicitate a fost dovedit faptul că dispune de condiții materiale creșterii și educării minorului, instanța de fond refuzând să facă vorbire despre acest lucru.
A susținut că, instanța trebuia să țină cont de interesul minorilor, interes ce trebuie să fie stabilit prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, respectiv vârsta minorilor, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică,atașamentul său față de copii, dar și a copilului față de părinte,interesul și grija manifestată de părinți,atât în perioada în care locuiau împreună cât și după despărțirea lor în fapt și alte asemenea împrejurări,fără se putea absolutiza vreunul dintre aceste criterii,în speță însă instanța nu a ținut cont de nici unul dintre criteriile enunțate,fiind influențată de spusele pârâtului.
Deși, instanța de fond a precizat că pârâtul se îngrijește în mod corespunzător și că dispune în continuare de mijloace materiale și morale creșterii minorilor, acest lucru nu reiese din actele depuse la dosar și nici din depozițiile martorilor, susținerile sale din acțiune fiind confirmate de martori și nu contrazise de aceștia, astfel cum s-a reținut în mod greșit de către instanță.
A mai susținut și că, condițiile stipulate de art. 44 fam. sunt îndeplinite în cazul său, aceasta deoarece pârâtul în a cărei îngrijire se află minorii, nu le poate asigura acestora condițiile de care ea dispune în acest moment pentru dezvoltarea acestora, practic ea nu a avut de ales momentul în care pârâtul divorțat, la acel moment ea neavând nici un venit, fiind obligată să plece la muncă în străinătate pentru a le oferi copiilor ce aveau nevoie.
A concluzionat că, motivarea hotărârii este lacunară, situație ce echivalează cu o nemotivare, instanța de fond nu a ținut seama de interesul minorilor, de faptul că ea beneficiază de condiții mai bune de creștere minorilor, în schimb pârâtul locuiește cu părinții săi, care sunt în vârstă și nu se pot ocupa așa cum trebuie de copii, practic instanța de fond nu analizat corect condițiile ce trebuiau avute în vedere pentru reîncredințarea copiilor, reținând doar aspectele ce i-au convenit, respectiv faptul că pârâtul dispune de mijloace materiale și morale creșterii minorilor, neținând cont decât de prezent, nu și de viitor.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar adeverința nr.314/21.01.208, emisă de Primăria, file din carnetul școlar al minorului,contract individual de muncă din 8.13.2002,diplomă de participare la un concurs,ce privește pe minora și declarația dată de reclamantă în dosarul nr.812/2004.
La solicitarea ambelor părți a fost suplimentat probatoriul,fiind încuviințată și administrată o nouă probă testimonială, cu câte doi martori pentru fiecare parte.
Tribunalul Mehedinți prin decizia nr. 56/A/22 februarie 2008 respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta, obligând-o să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
S-a reținut în esență că împrejurările ce au fost avute în vedere la încredințarea către pârât spre creștere și educare a celor doi minori nu s-au schimbat până în prezent, acesta dispunând de aceleași posibilități materiale și manifestând în continuare atașament față de cei doi copii.
Totodată s-a reținut că situația materială îmbunătățită a reclamantei nu este suficientă pentru ca măsura încredințării inițiale să fie schimbată, nefiind în interesul celor doi minori să le fie schimbat modul de trai.
Din lucrările dosarului a reieșit că cei doi minori locuiesc în mediul familial oferit de pârât încă de la naștere și de aproximativ 6 ani aceștia se află în grija exclusivă a pârâtului, aportul apelantei reclamante fiind limitat.
Împotriva acestei decizii9 a declarat recurs reclamanta, în termen legal și motivat, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 cod pr.civ. arătând în esență următoarele:
Aportul reclamantei la creșterea și îngrijirea minorilor este departe de a fi limitat cum a reținut instanța de apel, ci dimpotrivă el se situează la cca. 65 - 70 % din întreținerea minorilor, inclusiv în perioada cât a lucrat în străinătate.
Minorii și-au exprimat dorința de a locui cu mama lor, întrucât tatăl îi pune la, având un comportament inadecvat vârstei lor și le interzice să vorbească cu mama lor.
Instanța de apel nu a făcut nici o referire cu privire la condițiile materiale de care dispune reclamanta, făcând vorbire doar de ancheta socială de la domiciliul pârâtului.
Instanța a nesocotit interesul superior al minorilor fiind influențată exclusiv de susținerile pârâtului.
Deși s-a făcut proba conduitei indecente a pârâtului și al pericolului pe care l-ar reprezenta rămânerea în continuare a minorilor la pârât, instanța de apel a concluzionat greșit în ceea ce privește declarația martorului deși avea obligația să coroboreze probele administrate în apel cu cele administrate la fond, neglijându-se faptul că pârâtul nu lucrează, nu are nici un venit, trăind exclusiv din banii pe care reclamanta îi trimite pentru copii și pentru el, pârâtul nu este o persoană responsabilă și nu este în măsură să facă față nevoilor în creștere ale minorilor.
Acest din urmă argument reprezintă de fapt și schimbarea intervenită în împrejurările ce au condus la luarea măsurii încredințării minorilor către pârât și care în raport de nevoile specifice ale copiilor la vârsta la care se află aceștia, poate conduce la reîncredințarea copiilor spre creștere și educare mamei lor.
La 21 mai 2008 în temeiul dispoz. art. 42(1). și art. 24 al. 2 raportat la art. 125 al. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea a procedat la ascultarea celor doi minori și în Camera de Consiliu, la dosar, la filele 17 și 19 fiind anexate procesele verbale încheiate cu această ocazie.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 44 Cod fam. în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorului unuia dintre părinți, instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinți și copii.
Măsura reîncredințării poate fi dispusă însă, numai dacă interesele minorului o cer, instanțele urmărind în orice demers privitor la copil, potrivit art. 2 al Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și aplicarea tuturor principiilor enumerate în art. 6 din aceeași lege.
Numai o modificare parțială a condițiilor ce au determinat încredințarea minorilor la părintele la care se află în prezent - în speță, tatăl pârât - nu impune modificarea măsurii atâta vreme cât subzistă argumentele de bază avute în vedere la luarea măsurii și care au condus în timp la crearea unei stabilități emoțional - afective între tată și copii în perioada de timp scursă - relativ lungă de aproximativ 6 ani.
Împrejurarea că situația materială a mamei reclamante s-a schimbat radical, fiind superioară celei a tatălui pârât -aspect incontestabil, reținut și de instanța de apel, nu poate constitui prin ea însăși, o justificare temeinică a reîncredințării minorilor, atâta vreme cât n-au fost identificate indicii clare, neîndoielnice că, menținerea copiilor la tatăl lor ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării lor -în sensul prevăzut de art. 16(2) Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Curtea constată că revenirea asupra măsurii încredințării copiilor nu este nici oportună la acest moment, un astfel de demers putând avea repercusiuni negative asupra echilibrului afectiv-emoțional al copiilor, contravenind principiului asigurării stabilității și continuității în îngrijirea și educarea copilului atunci când nu există motive temeinice de natură a fi primejduită dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copiilor.
În plus, Curtea apreciază, raportat la poziția subiectivă a copiilor față de mama lor, astfel cum aceasta s- manifestat cu ocazia ascultării copiilor în Camera de Consiliu, că apropierea mamei de copii va fi un proces ce va necesita timp și răbdare din partea acesteia, timpul scurs de la despărțirea de aceștia putând fi recuperat numai prin dăruire și eforturi susținute din partea acesteia.
La vârstele pe care le au, de 10 respectiv 8 ani, copiii pot fi ușor influențați - ceea ce s-a și întâmplat în cauză - împrejurare care, asociată cu lipsa mamei, s-a concretizat într-o atitudine de respingere categorică de către aceștia a ipotezei de a fi reîncredințați mamei lor.
Aceasta trebuie să restabilească legătura cu minorii, să se familiarizeze în legătură cu drepturile dar și obligațiile pe care le are și care sunt prevăzute de legislația în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului Legea 272/2004, orice demers pe care l-ar întreprinde urmând însă, a fi subordonat principiului interesului superior al copilului.
Curtea reamintește ambilor părinți că de înțelegerea și colaborarea lor, în ceea ce privește rezolvarea oricărei probleme legată de copii, depinde întreaga dezvoltare viitoare a acestora, stabilitatea echilibrului lor emoțional și așa afectat de divorțul părinților lor și de lipsa mamei.
negative și defăimarea celuilalt părinte nu pot fi asociate, în nici un caz, cu dragostea și interesul deosebit pentru copiii lor ci, dimpotrivă, se pot concretiza în grave repercusiuni și tulburări de personalitate ale propriilor lor copii afectând ireversibil procesul de formare a viitorilor adulți.
Pentru considerentele arătate, apreciind că în acest moment se impune menținerea măsurii de încredințare a minorilor la tatăl pârât, Curtea în baza art. 312 al. 1 Cod pr.civ. va respinge recursul reclamantei, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr.civ. cu privire la cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 56 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Ligia Epure, Elena Stan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
