Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 38/R-MF
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.293/A-MF din data de 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 511 lei, achitată cu chitanțele nr.41991 din data de 15.02.2008 și nr.41973 din data de 15.02.2008, emise de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 5 lei.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 699/2005 a Judecătoriei Brezoi au ridicat o construcție cu parter și etaj în comuna, cu ajutorul părinților reclamantei, au dobândit un teren de 400 mp situat în, mai multe obiecte de mobilier și electrocasnice, și, două autoturisme, un Opel Astra și un Croma.
Reclamanta a arătat, de asemenea, că în Italia unde locuiește pârâtul acesta are mai multe bunuri mobile, ce au tot caracter de bunuri comune.
Deoarece pe perioada cât a locuit în țară pârâtul nu a beneficiat ca venituri decât de o pensie de boală, reclamanta a pretins o contribuție de 65 % și a solicitat să-i fie atribuit în lot construcția. Ulterior a solicitat suplimentarea masei partajabile cu suma de 3000 Euro folosiți de pârât.
Prin cererea reconvențională de la fila 10 dosar pârâtul a arătat că au dobândit cu o contribuție egală o casă cu etaj și parte din bunurile mobile incluse în cererea principală, fiind de acord cu atribuirea construcției în lotul reclamantei.
Prin cererea de la fila 28 dosar, pârâtul a precizat că terenul aferent construcției are o suprafață de 900 mp.
La fila 41 dosar au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, părinții acesteia și, solicitând să se constate o contribuție de 65 % a acesteia la edificarea construcției deduse partajului.
Ulterior, prin cererea de la fila 174 pârâtul a solicitat suplimentarea masei partajabile cu gardul și poarta de la intrare din fața casei, cerere cu care reclamanta a fost de acord și ca urmare a fost admisă în principiu.
În cauză, s-au efectuat care au identificat bunurile reținute la partaj, le-au evaluat și au întocmit propuneri de lotizare, dispunându-se omologarea variantei Iae xpertizei, prin atribuirea în lotul reclamantei a imobilului și a bunurilor mobile în parte și în lotul pârâtului a celor două autoturisme și a bunurilor mobile din Italia, plus o parte din bunurile mobile din România.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat apel pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată următoarele:
- În mod greșit au fost reținute la partaj bunurile din Italia, impunându-se o nouă lotizare prin includerea în lotul reclamantei a imobilelor, cu plata sultei în Euro și a cheltuielilor de judecată.
- Apelantul arată că în mod greșit au fost expertizate cele două autoturisme, reclamanta nedepunând la dosar acte justificative pentru proveniența și caracterul lor de bunuri comune.
- În mod greșit nu s- răspuns la obiecțiunile formulate la expertizele auto, formulate în temeiul unor acte traduse din limba italiană, ce atestă starea tehnică actuală a acestora.
- Bunurile mobile au fost evaluate greșit, fiind supraevaluate cele din Italia și subevaluate cele din România, deși a depus la dosar acte din care rezultă că de fapt bunurile din Italia, aparțin proprietarului apartamentului unde apelantul locuiește cu chirie.
- Apelantul critică și modul de evaluare a casei și terenului, ce au fost evident subevaluate, față de prețurile actuale de circulație, fiindu-i respinse nejustificat obiecțiunile.
- Instanța de fond nu a pus în discuție cererea de intervenție, încălcând dispozițiile art. 52 pr.civ.
Prin sentința civilă nr.293/A/ pronunțată de Tribunalul Vâlcea apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut astfel că, în ce privește compunerea mamei partajabile, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în materie, privind prezumția comunității de bunuri dobândite de cei doi soți cu cote egale.
Deși prin apel se critică reținerea la partaj a bunurilor mobile din Italia, apelantul pârât nu a formulat în fața instanței de fond o cerere de scoatere de la partaj, a acestor bunuri, ci a menționat doar că ar aparține proprietarului imobilului.
În apel se invocă acte privind adevăratul proprietar al acestor bunuri, dar nu rezultă cele susținute, ci dimpotrivă sunt dovedite aceste bunuri cu declarația martorului.
Pentru a fi înlăturate de la partaj aceste bunuri se impunea ca pârâtul apelant să facă probe certe și concludente, de natură să înlăture prezumția de comunitate, mai ales că reclamanta s-a deplasat deseori la apartamentul soțului în Italia, împreună cu copiii.
În ce privesc autoturismele, existența lor a fost dovedită, iar expertizarea s-a făcut pe baza declarațiilor părților, ambele fiind de față, iar apelantul deși s-a obligat să prezinte autoturismele și documentele nu s- conformat, fiindu-i imputabilă atitudinea.
De altfel, valoarea celor două autoturisme ținut seama de vechimea lor, și deci inclusiv de uzură, fiind vorba de valori mici, raportat la marca fiecărui autoturism.
De asemenea, criticile aduse expertizelor pentru bunurile mobile și pentru imobile sunt nefondate, experții făcând trimiteri directe la actele normative aplicabile și ținând cont de starea lor pentru cele din România ce au putut fi identificate direct, iar pentru cele din Italia, de marcă, vechime, etc. Fiecare dintre experți dat explicații științifice privind valorile, au efectuat lucrările cu convocarea tuturor părților, fiind îndeplinite toate condițiile de legalitate.
În ce privește susținerea apelantului că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile art. 52.pr.civ. nepunând în discuție cererile de intervenție formulate în interesul intimatei reclamante se constată că acesta nu are un interes legitim pentru critica acest aspect, odată ce cererile au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs, criticând-o sub următoarele aspecte:
- Pentru expertizarea corectă a celor două autoturisme se impunea o reevaluare a acestora în funcție de probele depuse la instanța de fond după efectuarea expertizei tehnice.
Prima instanță nu a ținut cont de faptul că recurentul se afla în Italia, unde lucra și tot acolo se aflau și autoturismele.
Expertiza tehnică a fost efectuată după datele furnizate de către reclamanta - pârâtă.
Mai arată recurentul că autoturismul Caf ost cumpărat în data de 8 aprilie 2005 cu prețul de 500 Euro, conform actului de vânzare - cumpărare, iar expertul l-a evaluat peste un an la suma de 21.000 Euro, deși valoarea acestuia a scăzut.
Acesta a fost dezmembrat și predat la fier vechi pe data de 28 iulie 2006, plătindu-se suma de 36,68 Euro.
Se mai arată că autoturismul Opel Astra are un preț foarte mic de 1600 Euro, iar expertul l-a evaluat la suma de 21.296 RON.
Deci pentru cele două autoturisme se impune efectuarea unei alte expertize de către un expert competent.
- În ce privește bunurile din Italia, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.295 alin.2 Cod procedură civilă, respingând cererea de prelungire a probatoriului cu martori pentru a dovedi că acestea sunt în majoritate proprietatea persoanei care închiriat casa recurentului, iar bunurile i-au fost numai date spre folosință.
Ca atare, casa este mobilată doar cu lucruri cumpărate de către soți.
Se mai arată în ceea ce privește imobilele ce au format obiectul partajului, respectiv casă neterminată parter și etaj și 900 teren, că instanța trebuia să admită proba cu o contraexpertiză, având în vedere faptul că a făcut dovada că valoarea acestora era mult mai mare.
Analizând recursul în raport de criticile aduse deciziei se constată că este nefondat.
Cu privire la expertizarea celor două autoturisme, la care recurentul precizează că nu a putut prezenta acte, se constată că expertul a făcut mai multe adrese și convocări părților în legătură cu expertizarea însă pârâtul a refuzat să prezinte documente în acest sens.
Actele prezentate se referă la împrejurări ulterioare pronunțării încheierii de admitere în principiu, ori împărțirea bunurilor vizează evaluarea acestora la momentul despărțirii, astfel că, împrejurările ulterioare despărțirii, când numai pârâtul se afla în posesia mașinilor, nu mai avea relevanță în cauză.
Instanța s-a pronunțat asupra evaluării autoturismelor, astfel că nu se poate invoca o nelegalitate, iar această critică vizează doar chestiuni de apreciere a probelor, nefiind încadrată în unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Cu privire la bunurile mobile, instanța a stabilit că au fost dobândite în timpul căsătoriei cu contribuție egală, astfel că susținerea recurentului că aceste bunuri aparțin proprietarului apartamentului, este nejustificată.
Recurentul - pârât a prezentat un contract de închiriere al imobilului, fără a rezulta însă că acesta a fost predat mobilat.
Intimata a făcut dovada că bunurile au fost dobândite de cei doi soți, acestea fiind de proveniență autohtonă.
Deși ambele critici aduse hotărârii instanței de apel sunt nejustificate.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva deciziei civile nr.293/A/ din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea urmează a se respinge ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentul urmează a fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul, domiciliat în, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.293/A-MF din data de 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Fl.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
17.04.2008
jud fond.M
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 39/2008. Curtea de... → |
|---|
