Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 39/R-MF
Ședința publică din 19 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în, județul A, împotriva deciziei nr.1/A/MF din 11 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.79/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul A și intimatul-pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.38/12.03.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-reclamante susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și pe fond menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Arată că au fost încălcate atât dispozițiile art.44 raportat la art.42 Codul familiei, cât și dispozițiile art.292 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.137 Cod procedură civilă.
Deși prin sentința instanței de fond s-a admis acțiunea și s-a dispus reîncredințarea către recurenta-reclamantă a minorilor, în apel fără a exista un motiv de apel așa cum prevăd dispozițiile art.292 Cod procedură civilă privind neîndeplinirea condițiilor art.44 Codul Familie, instanța s-a admis apelul și pe excepție a respins acțiunea.
În cel de al doilea motiv de recurs se critică faptul că cu fost încălcate dispozițiile art.137 Cod procedură civilă prin pronunțarea instanței asupra inadmisibilității acțiunii, deși această excepție nu a fost pusă în discuție nici din oficiu și nici la cererea intimatului-pârât.
Precizează că în principal apelul a fost întemeiat pe înlăturarea opțiunii minorilor audiați în camera de consiliu, instanța nu a luat în calcul aceasta și a procedat la audierea ambilor copii în același timp și s-au făcut procese verbale separate ca și cum ar fi fost audiați separați.
De asemenea, instanța de apel a reținut că mediul și climatul familial este foarte cald, iar intimatul-pârât și copii sunt foarte atașați. Lucru pe care-l consideră total neadevărat întrucât tatăl are un comportament violent față de copii, violențele manifestându-se atât verbal cât și fizic.
Se arată că intimatul-pârât pe lângă faptul că nu are serviciu, bea și își copii, aceștia fiind crescuți de către bunica paternă, care nu a fost adusă ca martoră în proces să dea declarație în favoarea intimatului-pârât.
Recurenta-reclamantă a ținut legătura permanent cu minorii cu toate că pentru aceasta a fost bătută de către fostul soț.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât solicită verificarea afirmațiilor părții adverse, dacă acestea se regăsesc în probatoriu dosarului.
Este inadmisibil să se spună că nu a putut solicita încredințarea copiilor pentru că a fost șantajată, din moment ce există legi ce sancționează violența domestică.
Arată că afirmațiile părții adverse sunt contradictorii.
Copii au o vârstă înaintată 10 respectiv 13 ani și pot conștientiza care este interesul lor, iar acesta este să stea cu tatăl și bunica maternă unde au un univers al lor, spre deosebire de domiciliul mamei unde sunt 3 persoane cu care ar trebui să se familiarizeze.
De asemenea, arată că mama a avut ocazia să vorbească cu minorii, dar nu a reușit să le schimbe părerea și să-i facă să-și dorească să stea cu aceasta.
Interesul minorilor este monitorizat în permanență, iar în momentul în care se schimbă ceva în situația copiilor sau cea a părinților instanța i-a în calcul aceste schimbări.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23.10.2006, reclamanta ( fostă ), a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea civilă ce se va pronunța în cauză să se dispună reîncredințarea minorilor, născut la data de 5.08.1995 și, născută la dat de 14.09.1998 către mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 4357/2005 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare, minorii au fost încredințați spre creștere și educare către tată.
In prezent, reclamanta are un loc de muncă și condiții decente de existență sens în care se impune modificarea măsurii de încredințare,deoarece tatăl nu îi supraveghează pe cei doi copii și îi agresează.
Prin sentința civilă nr. 2748/9.05.2007 a Judecătoriei Piteștia fost admisă acțiunea și s-a dispus reîncredințarea minorilor către reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora în procent de câte 16,5%, începând cu data de 09.05.2007 și până la majoratul beneficiarilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că ambii părinți au condiții bune de creștere și educație, că minorii sunt bine îngrijiți la tată, că nu sunt apropiați afectiv de mama lor, însă sunt la o vârstă fragedă, la care au nevoie de prezența mamei, în special fetița.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că se impune modificarea măsurii de încredințare stabilită prin sentința civilă de divorț și s-a făcut aplicarea disp.art. 44 Familiei.
Împotriva sentinței civile nr.2748/9.05.2007 a Judecătoriei Piteștia declarat apel pârâtul, criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și de netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor a arătat că, instanța de fond nu a luat în considerație probele administrate în cauză și în special opțiunea minorilor audiați în camera de consiliu, care au arătat că doresc să rămână la tată.
Instanța de fond a interpretat eronat probele și nu a ținut cont la pronunțarea soluției, că minorii sunt atașați de tată și de bunica paternă, cu care locuiesc încă de la naștere, iar în acest mediu familial cunoscut, au condiții bune de creștere.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.1/A/MF din 11.01.2008 a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința civilă în sensul că a respins acțiunea, cu obligarea intimatei la 330 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a dispus reaudierea minorilor în camera de consiliu, sens în care au fost încheiate procesele verbale aflate la fila 39.
Instanța de apel a respins probele solicitate în calea de atac, apreciind că nu se impune potrivit art.295 alin.2 pr.civilă, completarea probelor administrate de prima instanță, deoarece există suficiente indicii pentru formarea unei convingeri asupra situației de fapt.
S-a constatat că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr. 4357/2005 a Judecătoriei Pitești, prin care minorii au fost încredințați tatălui spre creștere și educare, astfel că acțiunea de față întemeiată pe disp.art.44 alin.1 familiei, nu este întemeiată.
Este în interesul celor doi minori, în vârstă de 9 și 12 ani, să rămână în continuare în îngrijirea tatălui, deoarece:1) locuiesc cu acesta și cu bunica paternă dinainte de pronunțarea sentinței civile de divorț ( 2.11.2005), aspect ce rezultă din considerentele acestei hotărâri judecătorești, iar tatăl s-a ocupat în permanență de creșterea lor; 2) sentința civilă de divorț din 2.11.2005 (3 fond) prin care minorii au fost încredințați tatălui, nu a fost apelată de reclamantă, iar de la momentul respectiv și până în prezent, nu există indicii că împrejurările avute în vedere, s-au schimbat, pentru a fi incidente disp.art.44 alin.1 familiei.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că cei doi minori și-au exprimat dorința de a rămâne în continuare în îngrijirea tatălui și a bunicii paterne, atât în fața primei instanțe cât și în apel ( procesele- verbale filele 29 fond și 38 apel),iar opțiunea copiilor trebuie luată în seamă, deoarece vârsta acestora nu este foarte mică, astfel că ei pot exprima un punct de vedere relevant.
Un alt considerent pentru care acțiunea a fost respinsă este acela că se impune ca cei doi copii să rămână în același mediu familial cunoscut, într-un climat cald pe care și -l doresc, iar în plus ancheta socială efectuată la domiciliul tatălui precum și depozițiile martorilor au relevat că există condiții pentru creșterea minorilor la pârât și că, între acesta și cei doi copii există un profund atașament.
Pentru toate aceste considerente arătate mai sus tribunalul a constatat că nu se impune a fi modificată măsura de încredințare a minorilor, deoarece, așa cum am arătat mai sus, copii își doresc să rămână în același mediu, nu sunt atașați de mamă, au condiții de creștere în locuința tatălui, iar acesta este ajutat de bunica paternă a celor doi minori.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând disp. art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recursului întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă se susține că au fost încălcate disp. art.44 rap. la art.42 Codul familiei, precum și disp. art.292 și urm. Cod procedură civilă, rap. la art.137 Cod procedură civilă.
Se susține că prin sentința civilă nr.2748/9.005.2007 Judecătoriei Piteștia fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus reîncredințare minorilor în favoarea acesteia, avându-se în vedere vârsta fragedă a copiilor, precum și condițiile bune de creștere și educare.
În apel, fără a exista un motiv formulat în acest sens și prev. de art.292 Cod procedură civilă a fost respinsă acțiunea pe excepție.
În motivul doi de recurs se susține că au fost încălcate disp. art.137 Cod procedură civilă, deoarece nu s-au pus în discuție, nici din oficiu și nici la cererea apelantului inadmisibilitatea acțiunii formulate de către reclamantă, în condițiile în care s-a susținut că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la încredințarea minorilor în favoarea tatălui.
În apelul declarat de către pârât, acesta a criticat înlăturarea opțiunii minorilor audiați în camera de consiliu. Sub acest aspect se critică faptul că cei doi minori nu au fost audiați separat, deoarece minora era timorată de prezența fratelui, care fusese pus să o supravegheze și să comunice tatălui discuția avută cu instanța, instanța încheind procese verbale separate, cu toate că cei doi minori nu au fost audiați separat.
Se susține că nu a fost avut în vedere interesul suprem al minorilor, prev. de art.97 Codul familiei și art.2, 6 și 24 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, atunci când s-a dispus încredințarea acestora în favoarea tatălui, care nu are condiții materiale ca ale recurentei, neavând serviciu, nici el și nici mama acestuia, locuind în casele proprietatea părinților recurentei.
Din depoziția martorei rezultă că pârâtul se purta necuviincios cu fetița, pe care o făcea curvă, iar pe băiat îl bătea și înjura, interzicându-le ambilor minori să vorbească cu mama și cu rudele acesteia, acesta consumând excesiv băuturi alcoolice.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată în apel, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, a se modifica decizia recurată în sensul că, se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și se va dispune reîncredințarea minorei, născută la 14.09.1998 în favoarea recurentei.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu este motivat, enunțându-se doar dispoziția legală amintită, urmând a-l respinge ca nesusținut.
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, constatându-se că au fost aplicate greșit disp. art.44 rap. la art.42 Codul familiei, reținându-se greșit că nu au fost schimbate împrejurările avute în vedere la încredințarea minorilor în favoarea tatălui.
Se constată că, de la data pronunțării sentinței de divorț, când instanța s-a pronunțat și cu privire la încredințarea minorilor, s-au schimbat o serie de împrejurări, în sensul că, recurenta are o locuință proprietate personală, având condiții materiale de creștere și educare a minorilor, impunându-se modificarea măsurilor privitoare la încredințarea acestora.
Pe de altă parte, din depoziția martorei rezultă că tatăl se poartă necuviincios cu fetița, interzicându-le minorilor să vorbească cu mama acestora și consumând băuturi alcoolice.
Recurenta are serviciu, pe când intimatul și mama acestuia nu realizează venituri salariale, iar imobilele în care locuiesc sunt proprietatea părinților recurentei, neavând siguranța că aceștia vor avea unde să locuiască pe viitor.
Drept urmare, Curtea va dispune încredințarea minorei spre creștere și educare în favoarea mamei, având în vedere vârsta fragedă a acesteia, precum și faptul că fetița are nevoie de sfaturile și îngrijirea mamei.
Vor fi compensate obligațiile de întreținere, având în vedere că intimatul are spre creștere și educare pe minorul
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă vizând excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiat, neîncălcându-se disp. art.137 Cod procedură civilă, avându-se în vedere că instanța de apel, respingând acțiunea, nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii, ci a respins acțiunea formulată de reclamantă în urma analizării fondului cauzei, reținând opinia minorilor audiați în camera de consiliu, concluziile anchetelor sociale și depozițiile martorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei nr.1/A/MF din 11 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică decizia în sensul că admite în parte acțiunea și reîncredințează reclamantei pe minora - născută la 14 septembrie 1998.
Compensează obligațiile de întreținere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/25.03.2008
Jud. apel:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 19/2009. Curtea de... → |
|---|
