Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 538 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata și intimații - intervenienți și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, avocat pentru intimata și avocat ce substituie pe avocat pentru intimații intervenienți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al cincilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru intimații intervenienți și depune la dosar delegație de substituire a avocatului.
La interpelarea instanței, recurentul susține că nu a achitat nici o din taxa de timbru datorată întrucât nu are posibilități materiale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele dezvoltate în cererea scrisă de recurs, arătând că nu deține o altă locuință. Apreciază că împărțirea făcută de instanța de fond nu este corectă.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită a se avea în vedere că prin întâmpinarea formulată a invocat și excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctele 1- 9 Cod procedură civilă.Solicită admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că recurentul a susținut prin motivele formulate că hotărârea instanței de apel este netemeinică, fără a se referi însă și la motive de nelegalitate, ci doar la motive de netemeinicie.
Pe fondul cauzei, avocat solicită a se avea în vedere că unul din motivele de recurs formulate se referă la raportul de expertiză, însă la instanța de fond recurentul nu a contestat valoarea exprimată de expert, precizând că nu înțelege să o conteste întrucât reflectă prețul corect, fiind astfel culpa acestuia că nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
În ceea ce privește cota de 80% solicitată, avocat solicită a se avea în vedere că probele administrate în cauză dovedesc că părțile au avut o cotă de contribuție de 50 % la dobândirea bunurilor comune, nu au existat venituri suplimentare permanente, ci doar ocazionale.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că în cauză s-a făcut dovada că până la pensie recurentul a achitat patru pensii de întreținere pentru patru copii din relații anterioare căsătoriei, lucru ce a fost confirmat și de martorii audiați care au relatat că părțile nu aveau bani întrucât se impunea ca recurentul să achite pensiile alimentare.
În ceea ce privește acei bani primiți de recurent din moștenire, avocat solicită a se avea în vedere că aceștia au fost împărțiți de către recurent cu ceilalți doi frați ai săi și la interogatoriu a precizat că din suma primită a achiziționat un colțar, un și o haină din piele.
Solicită ca instanța să rețină și modalitatea în care recurentul a înteles să partajeze bunurile comune, în sensul că soția sa, intimata era plecată în străinătate, îi trimitea bani recurentului și acesta formulase acțiune în partaj.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații - intervenienți și având cuvântul, solicită a se constata nulitatea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția nulității recursului, Curtea constată că dezvoltarea motivelor de recurs fac posibilă încadrarea acestora în cele prevăzute de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, respectiv criticile referitoare la cota de contribuție a soților și respinge excepția nulității recursului.
Pe fondul cauzei avocat solicită respingerea recursului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8266 din 27.06.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte. Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant. Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei ca bunuri comune un apartament situat în I,-, Bl. 953,. E,. 1, televizor, calculator, mașină de spălat, aragaz, frigider, mobilă de sufragerie, dormitor și bucătărie, în valoare totală de 256.588 lei. Constată că soții au avut cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune. Dispune ieșirea din indiviziune a părților și atribuie întreaga masă de bunuri reclamantului-pârât cu obligarea acestuia la plata sultei de 128.294 lei către pârâta-reclamantă. Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții I și - în contradictoriu cu și. Obligă reclamantul-pârât la plata sumei de 15.818 Euro către intervenienți. Compensează cheltuielile de judecată între reclamant și pârâtă. Obligă reclamantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți, 5.000 lei onorariu avocat și 300 lei onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor un apartament conform contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate achitând la data achiziționării suma de 11.015+1.630 lei, restul de plată de 96.000 lei urmând a fi achitat în rate lunare în decurs de un an până în decembrie 1994.
Prin precizările depuse la dosar de reclamant acesta recunoaște existența bunurilor mobile, mai puțin congelatorul care nu există, susținând însă că aceste bunuri au fost cumpărate din veniturile sale proprii după separația în fapt, iar mobila a făcut-o singur.
Susținerea reclamantului referitoare la sustragerea bunurilor mobile de către pârâtă în 2004 nu a fost însă dovedită.
Reține instanța că bunurile mobile solicitate de pârâtă fac parte din masa de partajat cu excepția congelatorului cu privire la care nu s-a făcut nicio dovadă privind existența acestuia și a colțarului care constituie bun propriu al reclamantului.
Cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, instanța apreciază că soții au avut cote egale de contribuție la dobândirea acestora, ambele părți realizând venituri.
Totodată se reține că reclamantul împreună cu două surori ale sale, au dobândit ca moștenire o sumă de bani rezultată din vânzarea unui apartament, din cota sa de moștenire reclamantul achiziționând colțarul.
Se va atribui reclamantului-pârât întreaga masă partajabilă cu obligarea acestuia la plata corespunzătoare a sultei către pârâta-reclamantă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu se va reține că este întemeiată și va fi admisă și obligarea reclamantului la plata către aceștia a sumei de 15.818 Euro ca urmare a desființării contractului încheiat de aceștia cu reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit s-a stabilit o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune, el realizând și venituri suplimentare fiind plecat la muncă în Turcia în perioada 1993-1996, în anul 1999 primit o moștenire în cotă de 6/8 din valoarea unui apartament rămas după decesul părinților săi, îmbunătățirile la apartament le-a realizat singur, reprezentând astfel 11,75% din valoarea apartamentului, că valoarea reală a apartamentului bun comun este mult inferioară celei stabilite de expertiză, considerând astfel că cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune este de 80%.
Prin decizia civilă nr. 538 din 09.06.2009 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 8266 din 27.06.2008 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel reține că:
Cu probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a plătit pensie de până la din veniturile sale pentru copiii rezultați din relațiile anterioare, că veniturile realizate suplimentar în străinătate erau ocazionale, în țară figurând în concediu fără plată, timp în care pârâta susținea cheltuielile gospodăriei și pentru îngrijirea copiilor din veniturile pe care aceasta le-a obținut ca bonă, fiind ajutată cu produse alimentare de către părinții săi. Referitor la moștenirea primită de reclamant, ambele părți au recunoscut că s-a achiziționat un colțar, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind bun propriu al reclamantului.
Cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartament rezultă că acestea au fost efectuate prin contribuție comună, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, potrivit cărora pârâta a trimis în țară în perioada 2004-2005 suma de 6.900 Euro, lucrările fiind efectuate de reclamant.
Dacă s-ar aprecia că reclamantul singur a suportat cheltuielile cu aceste îmbunătățiri, ar rezulta că nu a mai contribuit la celelalte cheltuieli ale gospodăriei și pentru întreținerea copiilor părților, obligații de care însă nu poate fi degrevat, astfel că în mod corect s-a reținut cota egală de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește valoarea reală a apartamentului, aceasta a fost stabilită în mod corect de expertiza efectuată în cauză și necontestată de nici una din părți.
Față de cele expuse, tribunalul constată că motivele de apel invocate sunt nefondate, urmând a se respinge apelul și a păstra sentința instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că valoarea reală a apartamentului bun comun este net inferioară celei stabilite prin expertiză, situație în care se impune efectuarea unei noi expertize de evaluare a apartamentului și că în mod greșit s-a reținut cota egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune de ambii soți, deși a făcut dovada veniturilor suplimentare realizate pe durata căsătoriei și a cotei de 6/8 primite din moștenirea de la părinții săi, precum și a suportării cheltuielilor de îmbunătățire a apartamentului pe care le-a suportat singur, astfel că hotărârea pronunțată este nelegală.
Recursule este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament conform contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, achitând la data încheierii contractului suma de 11.015+1.630 lei, restul de plată de 96.000 lei urmând a fi achitat în rate lunare în decurs de un an până în decembrie 1994 și o serie de bunuri mobile, cu excepția congelatorului a cărui existență este contestată și cu privire la care nu s-a făcut nicio dovadă privind existența și a unui colțar care potrivit art. 31 Codul familiei constituie bun propriu al reclamantului.
Cu privire la îmbunătăți aduse la apartament evaluate de expert la 29.305 lei sau 11,75% din valoarea de circulație a bunului, cu probele administrate în cauză nu rezultă că acestea reprezintă contribuția exclusivă a reclamantului. Câtă vreme din înscrisurile depuse la dosar de pârâta-intimată rezultă că și aceasta a trimis în țară în perioada 2004-2005 suma de 6.900 Euro, se va reține că aceste îmbunătățiri s-au realizat și cu contribuția materială a pârâtei-reclamante.
Cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect s-a reținut de către ambele instanțe că soții au avut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor.
Susținerile recurentului referitoare la cota sa majorată la dobândirea bunurilor comune este nefondată.
Din probele administrate în cauză rezultă că pe parcursul căsătoriei atât reclamantul cât și pârâta au realizat venituri din muncă.
Astfel reclamantul a lucrat până în anul 1999 când i s-a desfăcut contractul de muncă, ulterior beneficiind de ajutor de șomaj până în aprilie 2000 iar începând cu luna decembrie 2000 s-a pensionat.
Pârâta a lucrat în perioada 1986-1993 când i s-a desfăcut contractul de muncă beneficiind de ajutor de șomaj până în iulie 1994 și ulterior pentru anumite perioade până în aprilie 2000, iar în perioada 2002-2004 fost angajată din nou, iar în perioada în care a lucrat în străinătate a trimis în țară diferite sume de bani, ocupându-se totodată de gospodărie și de copii.
Se mai reține că din moștenirea pe care a primit-o reclamantul respectiv din vânzarea unui apartament a obținut suma de 5.000 lei din care o parte a dat-o celor două surori ale sale iar cu restul a achiziționat colțarul.
Nici susținerile recurentului referitoare la faptul că banii realizați de pârâtă în străinătate au fost trimise pe numele fiului lor, nu sunt fondate și nu vor fi reținute deoarece la acel moment părțile nu erau separate în fapt.
De asemenea este nefondată și critica formulată de recurent cu privire la stabilirea greșită a valorii apartamentului bun comun, deoarece această valoare a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză și necontestată de nici una dintre părți iar fluctuațiile de preț existente pe piața imobiliară nu pot constitui motiv de reevaluare prin calea de atac exercitată.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate constată că recursul nu este fondat pentru motive de nelegalitate.
Toate aspectele invocate de recurent au fost analizate și rezolvate corect de instanța de apel, decizia recurată fiind legală și dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste considerente expuse prin raportare la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 538 din 09.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurentul, să plătească intimaților-intervenienți suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 538 din 09.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul să plătească intimaților intervenienți și suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
17.02.2010
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 522/2009. Curtea... | Interdicție. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
