Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 391
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 17 martie 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă și de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 208 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 24 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 02.11.1980, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 206 din 14 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-.
A menționat reclamantul că în timpul căsătoriei a dobândit împreună cu pârâta prin contribuție egală, următoarele bunuri: un apartament cu 2 camere, având o suprafață utilă de 43,44. situat în orașul F, - 7,.1,.5, jud. D,apartament dotat cu centrală termică, geamuri termopan, pardosit cu parchet în dormitor și sufragerie, având gresie și faianță în baie, bucătărie și hol, cu un lambriu pe hol și ușă metalică la intrare.
De asemenea, a mai arătat că în timpul căsătoriei au fost dobândite și următoarele bunuri mobile: în bucătărie: mobilă suspendată compusă din 4 corpuri la care se adaugă încă 4 așezate, colțar de bucătărie, aragaz cu 4 ochiuri marca, jaluzele verticale, masă cu 2 scaune, covor oval, tablou goblen, 2 servicii de cafea și 4 seturi de pahare; în sufragerie: mobilă de sufragerie compusă din 4 corpuri, ladă frigorifică marca "Arctic",măsuță televizor,măsuță sufragerie, colțar sufragerie, covor persan 3 x 2, jaluzele verticale, 12 tablouri goblen de diferite dimensiuni, 72 cărți, 35 bibelouri, 6 seturi pahare și 2 vaze de; în balcon: un scaun și o măsuță mică; în holul mic:o mașină automată de spălat marca "Indesit" și un tablou goblen; în baie: un cuier și 3 corpuri mobilier; în dormitor: o canapea, o mobilă compusă din 2 corpuri, un covor persan, un televizor "Philips", un birou, un fotoliu, un cuier, un fier de călcat "Philips", un covor persan de rezervă pentru sufragerie, un tablou pictat, 16 cărți, 9 bibelouri și 3 tablouri din goblen.
Reclamantul a solicitat să fie inclusă la masa partajabilă datoria comună de cca. 110 milioane lei vechi, contractată în timpul căsătoriei ( în aprilie 2006) la BCR pentru îmbunătățirea apartamentului, menționând că el este cel care plătește ratele lunare, acestea reținându-i-se pe ștatul de plată.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea în parte a acțiunii, scoaterea de la masa bunurilor de împărțit a goblenurilor, susținând că acestea au fost confecționate în scopul de a fi date cu titlul de zestre fiicei celei mari, a contravalorii geamurilor termopan în privința căreia a susținut că suma necesară a fost achitată integral de fiica cea mare și a biroului din dormitor, care a menționat că a fost primit de fiica sa cea mică drept cadou.
De asemenea, a solicitat introducerea la masa bunurilor comune a datoriei comune de 247,60 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de gaze și curent electric achitate integral de pârâtă, după desfacerea căsătoriei.
La data de 28.11.2007, reclamantul a depus o cerere de complinire la masei partajabile cu suma de 399,2 lei reprezentând datorii comune la întreținere.
Prin încheierea de admitere în principiu, instanța a reținut că părțile au fost căsătorite de la data de 02.11.1980 până la data de 14.03.2007, când căsătoria s-a desfăcut prin divorț, urmare a sentinței civile nr. 206 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-.
Că, în timpul căsătoriei, în perioada de aproximativ 27 de ani, părțile au dobândit cu o contribuție de 1/2 fiecare, următoarele bunuri comune pe care instanța le-a reținut în masa partajabilă: un apartament cu 2 camere, având o suprafață utilă de 43,44. situat în orașul F, - 7,.1,.5, jud. D, apartament dotat cu centrală termică, geamuri termopan, pardosit cu parchet în dormitor și sufragerie, având gresie și faianță în baie, bucătărie și hol, cu un lambriu pe hol și ușă metalică la intrare și următoarele bunuri mobile: mobilă suspendată compusă din 4 corpuri la care se adaugă încă 4 așezate, colțar de bucătărie, aragaz cu 4 ochiuri marca, jaluzele verticale, masă cu 2 scaune, covor oval, tablou goblen, 2 servicii de cafea, 4 seturi de pahare; mobilă de sufragerie compusă din 4 corpuri, ladă frigorifică marca "Arctic",măsuță televizor, măsuță sufragerie, colțar sufragerie, covor persan 3 x 2, jaluzele verticale, 12 tablouri goblen de diferite dimensiuni, 72 cărți, 35 bibelouri, 6 seturi pahare, 2 vaze de; un scaun și o măsuță mică; o mașină automată de spălat marca "Indesit" și un tablou goblen; un cuier și 3 corpuri mobilier; o canapea, o mobilă compusă din 2 corpuri, un covor persan, un televizor "Philips", un birou, un fotoliu, un cuier, un fier de călcat "Philips", un covor persan de rezervă pentru sufragerie, un tablou pictat, 16 cărți, 9 bibelouri, 3 tablouri din goblen și un televizor marca ""bunuri ce au fost incluse în masa partajabilă, fiind dovedite cu acte și interogatoriile părților.
Instanța a reținut în masa partajabilă inclusiv goblenurile, geamurile termopan de la apartament și biroul din dormitor, deoarece acestea au fost realizate în timpul căsătoriei părților, pârâta nefăcând dovada că biroul din dormitor a fost primit cadou, iar goblenurile fiind cusute de pârâtă dar banii pentru pânză și ațe au fost bani comuni, reclamantul realizând venituri din salariu mult mai mari decât pârâta, care în schimb a compensat prin activități în casă, inclusiv cele de cusut goblenuri.
În ceea ce privește geamurile termopan, instanța le-a reținut la masa partajabilă deoarece pe de o parte nu s-a făcut dovada că banii pentru punerea termopanelor au provenit de la una dintre fiicele părților, iar pe de altă parte, acestea au fost realizate în timpul căsătoriei și există ca atare.
De asemenea, instanța a reținut ca obligații comune ce urmează de asemenea să fie împărțite în cote de pentru fiecare parte, datoria contractată de părți la BCR F în cuantum de 11.000 lei și suma totală de 646,62 lei reprezentând cheltuieli cu întreținerea apartamentului dintre care 247,6 lei achitată de pârâtă și 399,2 lei achitată de reclamant, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.
Pentru evaluarea apartamentului și pentru evaluarea bunurilor mobile, instanța a încuviințat efectuarea unor expertize specialitatea construcții civile și evaluări bunuri.
La raportul de expertiză în specialitatea evaluări bunuri, a formulat obiecțiuni pârâta, care a imputat expertului evaluator faptul că a evaluat toate goblenurile la un preț mult mai mare decât cel real, iar unele obiecte au fost prinse de două ori în calcul, un exemplu fiind colțarul care a fost prins și cu valoarea sa intrinsecă în raportul de expertiză în cadrul împrumutului la bancă iar goblenurile au fost date uneia dintre fiicele părților, ca zestre.
La termenul din data de 12 martie 2008, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu suplimentară, având în vedere recunoașterea și poziția procesuală a părților manifestată la termenul de judecată amintit, în sensul că, de comun acord, acestea au solicitat introducerea la masa partajabilă și a următoarelor îmbunătățiri realizate la imobilul apartament cu două camere situat în orașul F, - 7,.1,.5, județul D, respectiv: schimbat ușile la bucătărie, sufragerie, dormitor și baie, executat termoizolație cu polistiren la pereții din exterior la bucătărie, balcon și dormitor, executat refacere tencuieli + glet + zugrăveli și montat două apometre de apă.
De asemenea, instanța a dispus introducerea la masa bunurilor de împărțit și contravalorii următoarelor îmbunătățiri realizate la imobilul apartament cu două camere situat în orașul F, - 7,.1,.5, județul D, respectiv: schimbat ușile la bucătărie, sufragerie, dormitor și baie; executat termoizolație cu polistiren la pereții din exterior la bucătărie, balcon și dormitor; executat refacere tencuieli+ glet+ zugrăveli; montat două apometre de apă.
Prin sentința civilă nr. 445/25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă și s-a constatat calitatea de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei în cote de 1/2 fiecare, următoarele: un apartament cu 2 camere cu o suprafață utilă de 43,44. situat în F, -.1,.5, cu următoarele îmbunătățiri: centrală termică, geamuri termopan, parchet în dormitor și sufragerie, gresie și faianță în baie și bucătărie, gresie pe holuri, lambriuri de lemn pe hol, ușă metalică la intrare, schimbat uși la bucătărie, sufragerie, dormitor și baie, executat termoizolație cu polistiren la pereții exteriori la bucătărie, sufragerie, dormitor și baie, executat termoizolație cu polistiren la pereții exteriori la bucătărie, balcon și dormitor, executat refacere tencuieli + glet + zugrăvire, montat două apometre de apă; mobilă de bucătărie compusă din 4 corpuri suspendare, 4 corpuri așezate, colțar de bucătărie, aragaz cu 4 ochiuri marca, jaluzele verticale, masă cu 2 scaune, covor oval, tablou goblen, 2 servicii de cafea și 4 seturi de pahare.; mobilă de sufragerie compusă din 4 corpuri, ladă frigorifică marca Arctic, măsuță televizor, măsuță sufragerie, colțar sufragerie, covor persan 3x2, jaluzele verticale, 12 tablouri goblen de diferite dimensiuni, 72 cărți, 35 bibelouri, 6 seturi pahare și 2 vaze; un scaun și o măsuță mică pentru balcon; o mașină de spălat rufe marca "Indesit", un tablou goblen; un cuier și 3 corpuri mobilier baie; mobilă dormitor compusă din 2 corpuri, o canapea, un covor persan, un televizor marca Phillips, un birou, un fotoliu, un cuier; un fier de călcat Phillips; un covor persan de rezervă pentru sufragerie, un tablou pictat, 16 cărți, 9 bibelouri; 3 tablouri goblen; un televizor marca.
S-a constatat că pasivul (datoriile comune) se compune din suma de 11000 lei, credit contractat la BCR și 642,62 lei datorii la întreținerea apartamentului, din care 247,6 lei plătite de pârâtă și 399,2 lei, plătite de reclamant.
S-a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie, astfel:
S-a dispus atribuirea în proprietate a apartamentului (și îmbunătățirilor acestuia) către pârâta reclamantă reconvențional, omologând raportul de expertiză în construcții în varianta
A fost obligată pârâta reclamantă reconvențional să plătească reclamantului pârât reconvențional suma de 42.000 lei cu titlul de sultă.
A fost omologat raportul de expertiză în evaluare bunuri mobile efectuat de expertul în varianta III-a a raportului de expertiză, respectiv:
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantului și este compus din următoarele bunuri: o mobilă de bucătărie compusă din 4 corpuri suspendate și 4 așezate, în valoare de 380 lei; un colțar de bucătărie, în valoare de 410 lei;un aragaz cu 4 ochiuri marca, în valoare de 200 lei; o masă cu 2 scaune, în valoare de 60 lei; un covor oval, în valoare de 60 lei;4 seturi de pahare, în valoare de 24 lei;o ladă frigorifică marca Arctic, în valoare de 280 lei;o măsuță de sufragerie, în valoare de 35 lei;un colțar de sufragerie, în valoare de 990 lei; un covor persan 3x2, în valoare de 120 lei; jaluzele verticale, în valoare de 260 lei; 72 de cărți, în valoare de 160 lei;35 de bibelouri, în valoare de 250 lei;6 seturi de pahare, în valoare de 60 lei;un tablou goblen, în valoare de 105 lei; un cuier, în valoare de 25 lei; 3 corpuri mobilier baie, în valoare de 30 lei; mobilă de dormitor, compusă din 2 corpuri, în valoare de 280 lei;o canapea, în valoare de 200 lei; un covor persan, în valoare de 95 lei; un birou, în valoare de 110 lei; un fier de călcat Phillips, în valoare de 50 lei; un tablou pictat, în valoare de 190 lei; 16 cărți, în valoare de 32 lei;9 bibelouri, în valoare de 40 lei; un televizor marca, în valoare de 154 lei.
Total valoare bunuri = 4600 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtei și este compus din următoarele bunuri: jaluzele verticale, în valoare de 110 lei;un tablou goblen, în valoare de 48 lei; 2 servicii de cafea, în valoare de 10 lei;o mobilă de sufragerie compusă din 4 corpuri, în valoare de 1200 lei;o măsuță de televizor, în valoare de 38 lei;
12 tablouri goblen de diferite dimensiuni, în valoare de 2040 lei;2 vaze de, în valoare de 50 lei; un scaun, în valoare de 10 lei;o măsuță mică pentru balcon, în valoare de 10 lei;o mașină automată de spălat rufe marca Indesit, în valoare de 410 lei;un televizor Phillips, în valoare de 250 lei;un fotoliu, în valoare de 7 lei; un cuier, în valoare de 10 lei; un covor persan de rezervă pentru sufragerie, în valoare de 130 lei; 3 tablouri goblen, în valoare de 266 lei.
Total valoare bunuri = 4588 de lei.
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamante suma de 6 lei cu titlul de sultă.
Privitor la pasivul căsătoriei - datoriile comune a fost partajată suma de 11 000 lei - credit BCR, urmând ca fiecare parte să plătească către unitatea bancară suma de 5500 lei.
Au fost partajate datoriile la întreținerea apartamentului și luând act că au fost plătite, a fost obligată pârâta reclamantă reconvențional să plătească reclamantului pârât reconvențional suma de 75,89 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
A fost obligată pârâta reclamanta reconvențional să plătească reclamantului pârât reconvențional suma de 401,7 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a admis în parte acțiunea principală, a admis în totalitate acțiunea reconvențională și a dispus ieșirea din starea de codevălmășie a soților asupra bunurilor reținute ca fiind comune și în cotele menționate în dispozițiile încheierilor de admitere în principiu.
Privitor la bunurile mobile, deși reclamantul a solicitat să fie atribuite în totalitate pârâtei, instanța a apreciat că este de natura partajului de bunuri mobile ca acestea să fie atribuite în loturi fizice către fiecare parte, aceasta pe de-o parte că patrimoniul bunurilor mobile poate fi fracționat, păstrându-și aceeași destinație economică, situație care nu este valabilă întotdeauna în cazul unei construcții sau teren.
De asemenea, instanța a dispus și partajarea pasivului rezultat din căsătorie, urmând ca fiecare parte să suporte din datoria de 11000, debit către BCR, urmând ca fiecare să plătească suma de 5500 lei către această unitate bancară.
Privitor la apartament, fiind solicitat de ambele părți și cum partajarea sa nu este posibilă în natură, instanța a apreciat că pârâta este mai îndreptățită să-l primească, devreme ce nu are altă locuință și locuiește aici împreună cu fiii părților din căsătorie, acum majori.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că în mod greșit s-a dispus ca fiecare parte să plătească către unitatea bancară suma de 5500 lei, deși aceasta nu a fost parte în proces și nu a solicitat de la soți respectivele sume.
Pârâta nu are nici o obligație față de bancă, suma împrumutată este datorie comună și este certă, cu ea realizându-se îmbunătățiri la apartament, între pârâtă și bancă nu este nici un raport juridic.
Instanța trebuia să oblige pârâta către reclamant la din suma datorată, respectiv 5500 lei.
Instanța a motivat străin de natura pricinii atunci când a atribuit apartamentul pârâtei, deși aceasta locuiește în cea mai mare parte a timpului în localitatea, la concubinul său.
Reclamantul nu are o altă locuință, iar fiicele majore nu locuiesc în apartament, una locuiește în T, iar celelalte două sunt plecate în Italia.
În motivarea apelului său, pârâta susținut că suma împrumutată de la bancă de 11.000 lei nu trebuia considerată în totalitate, înainte de despărțire achitându-se 12 rate.
Instanța de fond s-a mulțumit doar cu răspunsurile la interogatorii și înscrisurile depuse și nu a apreciat corect aportul muncii femeii în gospodărie.
Includerea goblenurilor în bunurile dobândite împreună, nu a avut în vedere faptul că valoarea acestor bunuri este dată de munca depusă, iar nu de materialele folosite.
La data de 19.08.2008, apelantul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului pârâtei.
A susținut că din ianuarie 2007 pârâta a locuit mare parte a timpului la, împreună cu concubinul său.
Conform graficului de rambursare suma ce trebuia achitată lunar este de 216.05 lei, iar din ianuarie 2007, data introducerii cererii de divorț de către apelantă și până la 26.03.2011, data ultimei plăți, sunt 51 rate, deci în total 11.000 lei, sumă recunoscută de pârâtă la interogatoriu.
La data de 2 septembrie 2008, apelanta-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului reclamantului și calificarea căii de atac.
A susținut că într-adevăr, din moment ce nu a fost parte la contractul de împrumut, nu are nici o obligație față de bancă, însă reclamantului trebuie să-i plătească 5500 lei, din care se va scădea suma plătită împreună, respectiv 1296,30 lei pentru fiecare.
Atribuirea apartamentului o consideră justificată, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr.208 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul-pârât, precum și apelul declarat de pârâta-reclamantă.
A fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu din data de 28.11.2007, în sensul că s-a reținut un drept de creanță în favoarea reclamantului, în cuantum de 2269 lei, reprezentând din cuantumul ratelor achitate de acesta la creditul contractat în luna aprilie 2006, din luna ianuarie 2007 până în prezent.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
De asemenea, a fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul că s- omologat raportul de expertiză în construcții, în varianta a II-a de lotizare și atribuie loturile astfel:
Lotul nr. I,în valoare de 42.000 lei, s-a atribuit reclamantului-pârât, care va primi un apartament cu 2 camere situat în F, - 7,.1,.5, județul D, în valoare de 84.000 lei.
Va plăti sultă lotului nr. II, suma de 42.000 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 42.000 lei, s-a atribuit pârâtei-reclamante, ce va primi sultă de la reclamantul-pârât, suma de 42.000 lei.
A fost obligată pârâta-reclamantă, să plătească reclamantului-pârât, suma de 2269 lei, reprezentând din creditul achitat de acesta, de la despărțirea în fapt și până la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, în apel.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 206/14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a desfăcut căsătoria încheiată între reclamant și pârâtă, despărțirea în fapt având loc conform probelor administrate, în luna ianuarie 2007.
Anterior, prin cererea din data de 04.04.2006, reclamantul a solicitat acordarea unui credit de 8500 RON de la BCR- Agenția F, pentru realizarea unor lucrări de îmbunătățiri la apartamentul-bun comun, suma totală ce trebuia rambursată fiind, conform graficului aflat la fila 13 din dosar, de 60 rate a câte 216,05 lei fiecare.
Din totalul sumei împrumutate, un număr de 9 rate au fost achitate în perioada anterioară lunii ianuarie 2007, când părțile locuiau și se gospodăreau împreună, iar ulterior, cum au fost achitate exclusiv de către reclamant din surse proprii în contul datoriei comune, îi conferă acestuia un drept de creanță, în limita părții din debit achitată de acesta, de la data despărțirii în fapt și până la zi, respectiv din suma de 4538 lei, diferența până la achitarea integrală a creditului, urmând a nu fi acordată.
Prin urmare, în mod greșit au fost obligate părțile către unitatea bancară la câte 5500 lei, în condițiile în care pârâta nu a fost parte la contractul de împrumut, neexistând raporturi juridice între aceasta și bancă, iar suma nu era în întregime exigibilă.
În ceea ce privește cota de contribuție a pârâtei la dobândirea bunurilor comune s-a reținut că art. 30 din Codul familiei, instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.
Cota propriu-zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți, se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie, această contribuție nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.
În cauză, s-a probat faptul că ambii soți au realizat venituri în timpul căsătoriei, chiar dacă nu egale, ce s-au completat cu munca pârâtei în gospodărie, nefiind răsturnată prezumția amintită, a contribuției egale în timpul căsătoriei.
De altfel, această pretenție, a stabilirii unei cote majoritare de contribuție nu fost solicitată în fața primei instanțe, fiind invocată pentru prima oară în cererea de apel, fiind astfel incidente dispozițiile art. 294 Cod pr. civilă.
Mai mult, s-a reținut că în mod just au fost incluse goblenurile la masa bunurilor comune, întrucât fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei, păstrează caracterul de bunuri comune, nefăcând parte din cele strict enumerate de art. 31 din Codul familiei, astfel încât cota de contribuție pentru acestea se stabilește, așa cum s-a arătat în raport de ansamblul masei comunitare, chiar dacă au fost, evident realizate de către pârâtă.
Cu privire la modul de atribuire a apartamentului, s-a apreciat că reclamantul este mai îndreptățit să i se atribuie imobilul în natură.
Astfel, s-a reținut că acesta are loc de muncă într-o localitate din apropiere, unde face naveta, locuiește și în prezent în imobil, spre deosebire de pârâtă care, după ce a părăsit domiciliul comun, locuit sporadic în acesta.
Mai mult, nici fiicele majore ale soților nu locuiesc în apartament, conform declarațiilor martorilor, fiicele cele mari vin uneori în vizită la domiciliul părinților, iar fiica cea mică a locuit în imobil mai mult timp, însă în prezent este plecată în altă localitate, la studii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul formulat reclamantul a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că instanța de apel a făcut trimitere în mod greșit la dispozițiile art. 1023 Cod civil, text de lege care nu își găsește aplicabilitatea în cauză.
A arătat că în speță nu este vorba de o sumă de bani acordată sub termen de un soț celuilalt soț, ci de o datorie comună față de o terță persoană, respectiv BCR - Agenția
A mai arătat că împărțirea bunurilor comune se face în conformitate cu dispozițiile speciale din Codul familiei, care se întregesc cu normele cuprinse în Codul civil și în cele ale Legii nr.603/1944, așa încât instanța trebuia să se raporteze la aceste prevederi legale.
Că, prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1023 cod civil instanța de apel a obligat greșit intimata pârâtă la plata sumei de 2269 lei, reprezentând cota - parte din creditul achitat de reclamanta de la despărțirea în fapt și până la pronunțarea hotărârii în apel, în condițiile în care suma la care trebuia obligată intimata era de 5500 lei, reprezentând din creditul contractat.
Din acest punct de vedere hotărârea instanței de apel este criticabilă și sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv o sumă mult diminuată, deși intimata a recunoscut că partea sa din datoria comună este de 4203,70 lei.
Recurenta pârâtă a criticat hotărârea tribunalului, susținând că aceasta conține dispoziții contradictorii, în sensul că deși se reține în dispozitivul deciziei că menține restul dispozițiilor sentinței, ulterior arată că schimbă în parte această sentință.
A susținut că instanța de apel a dat dovadă de lipsă de rol activ în analizarea motivelor de apel. Astfel, instanța de apel nu a dispus audierea de martori și nici suplimentarea cu alte probe, în vederea lămuririi tuturor aspectelor invocate de apelanta pârâtă, cu privire la componența masei partajabile.
Totodată, a arătat că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, deoarece nu a analizat în totalitate motivele de apel invocate de aceasta.
În acest sens a arătat că, deși s-au depus acte privind suportarea de către pârâtă a cheltuielilor de întreținere la apartament, instanța nu a decis nimic cu privire la acestea, ceea ce în mod evident constituie o lipsă de rol activ.
A mai arătat că proba testimonială administrată la instanța de apel a fost încuviințată numai pentru aspectul legat de necesitatea de locuit, nu și pentru alte aspecte care prezentau relevanță pentru soluționarea în mod legal a litigiului.
A criticat hotărârea instanței de apel și cu privire la modalitatea de atribuire a apartamentului - bun comun al foștilor soți, arătând că s-a făcut o greșită aplicare a criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă. Recurenta a învederat că este mai îndreptățită decât reclamantul să primească în lot apartamentul în litigiu, întrucât este pensionată pe caz de boală și că în timpul căsătoriei s-a preocupat singură de îmbunătățirea acestuia.
Mai mult, aceasta nu are altă locuință a sa sau a părinților săi în zona, în comparație cu reclamantul a cărui părinți locuiesc în zonă, chiar aproape de locul de muncă al acestuia.
În cauză, ambii recurenți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă.
Recursul declarat de reclamant este fondat.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit Tribunalul Dolja reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1023 Cod civil și ca o consecință, că pârâta are obligația să plătească reclamantului numai suma de 2269 lei, reprezentând din cuantumul ratelor achitate de acesta la creditul contractat în luna aprilie 2006 de la BCR - Filiala
Textul citat nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față, câtă vreme nu este vorba despre o obligație sub termen între foștii soți, ci de o datorie comună care trebuie suportată potrivit regulilor stabilite în art.36 din Codul familiei.
În conformitate cu aceste prevederi legale, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se învoiesc, va hotărî instanța de judecată.
Prin sintagma "bunuri comune" legiuitorul a avut în vedere nu numai bunurile mobile și imobile dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, dar și datoriile și creanțele fiecăruia, care se constituie într-un cont unic, chiar dacă cerințele compensației legale nu sunt întrunite, sau chiar dacă nu sunt ajunse la scadență.
În speță, s-a reținut corect că reclamantului i s-a acordat un credit în sumă totală de 11000 lei de către BCR - Filiala F, sumă ce a fost folosită în totalitate pentru realizarea mai multor îmbunătățiri la apartamentul cu 2 camere, bun comun al foștilor soți.
Suma de 11000 lei reprezentând credit acordat reclamantului constituie datorie comună,așa cum a reținut și instanța de apel și prin urmare, ea trebuie suportată de reclamant și pârâtă în mod egal, respectiv în cote de fiecare.
Din lucrările dosarului și chiar recunoașterea pârâtei la instanța de apel, rezultă că din valoarea totală a creditului acordat reclamantului de 11000 lei au fost achitate 12 rate, rămânând de achitat diferența de 8432,56 lei, sumă ce constituie datorie comună a foștilor soți și trebuie suportată în mod egal de către aceștia.
În condițiile în care la suma reprezentând datorie comună se aplică cota de, rezultă suma de 4216,28 lei sumă pe care pârâta are obligația să o plătească reclamantului, ca reprezentând cota-parte din datoria comună rămasă de achitat de către acesta la BCR - Filiala
Așa fiind, decizia Tribunalului Dolj urmează a fi modificată în parte, numai în sensul arătat, fiind menținute restul dispozițiilor hotărârii.
Criticile formulate de pârâta sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de apel a respectat întocmai dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, dând dovadă de rol activ în soluționarea litigiului dedus judecății.
Astfel, pentru a stabili cu exactitate situația de fapt și pentru a aplica în mod corect dispozițiile legale în materie, Tribunalul Dolja suplimentat materialul probator administrat în cauză, administrând proba testimonială, fiind audiați martorii și.
De asemenea, au fost depuse înscrisuri atât de apelanta pârâtă, cât și de apelantul reclamant.
Pe baza materialului probator astfel completat tribunalul a procedat la soluționarea apelului, răspunzând în considerentele hotărârii susținerilor formulate atât de apelanta pârâtă, cât și de apelantul reclamant.
Au fost examinate toate criticile formulate de apelanta pârâtă, cauza fiind soluționată pe fond, astfel încât criticile recurentei din acest punct de vedere nu se confirmă.
Decizia recurată nu conține dispoziții contradictorii așa cum susține pârâta, întrucât în dispozitivul acesteia se arată expres ce modificări se aduc sentinței, în ce constau aceste modificări, în același timp făcându-se precizarea că se păstrează acele dispoziții din sentință care nu au fost modificate.
Printre dispozițiile din sentință ce au fost menținute de Tribunalul Dolj, sunt cele prin care se reține contribuția proprie a pârâtei la achitarea sumei de 247,6 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere la apartamentul dobândit în timpul căsătoriei.
În atare situație, critica recurentei în sensul că tribunalul nu s-ar fi pronunțat sub acest aspect, nu este întemeiată.
Nici critica prin care se susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 6739Cod pr. civilă nu este întemeiată, deoarece tribunalul a atribuit apartamentul bun comun al părților, ținând seama cu precădere de criteriile prevăzute de textul citat.
Astfel, s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească în lot acest bun, având în vedere faptul că a locuit permanent în imobil îl folosește și în prezent și mai mult, acesta are serviciu într-o localitate din apropiere.
Cu privire la solicitarea pârâtei de a i se atribui în lot apartamentul, instanța de apel a reținut că aceasta nu este justificată, în condițiile în care aceasta a părăsit domiciliul comun, revenind sporadic în apartament.
În raport de situația de fapt astfel cum aceasta a fost stabilită de Tribunalul Dolj, ce nu mai poate fi modificată de instanța de recurs întrucât, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă aceasta nu mai poate reaprecia probatoriile, Curtea constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 6739Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis.
În conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr. civilă, recursul formulat de pârâtă este nefondat și va fi respins.
Se va modifica în parte decizia Tribunalului Dolj, în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4216,28 lei reprezentând din datoria comună rămasă de achitat la BCR - F.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 208 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă.
Modifică în parte decizia Tribunalului Dolj, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 4216,28 lei reprezentând din datoria comună rămasă de achitat la. -
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurenta pârâtă, la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
26.03.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
| ← Divort. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Suceava | Plasament. Decizia 1837/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
