Plasament. Decizia 1837/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1837/R-MF
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat
prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.720/ din 13 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă, lipsind recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă depune la dosar copia certificatului de naștere al minorei, născută la data de 19.02.2007. Precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că dorește să-și ia fiica în familie, de altfel de 4 luni aceasta este acasă; solicită respingerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 20 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V în contradictoriu cu pârâtele și, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pentru copilul, născută la data de 19.02.2007 în municipiul Râmnicu V, CNP -, din părinții și necunoscut, încetarea măsurii de plasament la asistent maternal profesionist, cu sistarea alocației lunare de plasament și reintegrarea în familia naturală a mamei cu redarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești către mamă.
În motivarea cererii s-a susținut că minora provine dintr-o familie monoparentală și se află în evidența V din anul 2007, când prin dispoziția nr.33/07.03.2007 s-a dispus plasamentul în regim de urgență al copilului la asistent maternal profesionist, întrucât mama abandonase copilul în Maternitatea Râmnicu S-a arătat că prin sentința civilă nr.374/13.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a menținut plasamentul copilului la același asistent maternal, cu acordarea alocației lunare de plasament și delegarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea acestuia.
S-a susținut că, prin cererea înregistrată sub nr.2861/29.01.2009 mama copilului solicită încetarea măsurii de plasament la asistent maternal și reintegrarea copilului în familia sa, întrucât dorește să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii fiicei sale, locuiește împreună cu concubinul său, numitul, la domiciliul tatălui acestuia, într-o casă compusă din trei camere, modest mobilate și întreținute corespunzător, fapt confirmat și prin ancheta socială întocmită de reprezentanții direcției și că mai are în întreținere încă patru copii, de care se îngrijește în mod corespunzător.
Totodată, s-a susținut că numitul, actualul concubin al mamei, este de acord cu reintegrarea copilului în familie.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.720/ din 13 august 2009, respins cererea formulată de reclamantă, reținând în esență că, prin sentința civilă nr.374//13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a dispus plasamentul minorei la asistent maternal profesionist, ca urmare a abandonului acesteia de către mamă, chiar la naștere, în cauză făcându-se aplicația dispozițiilor art.64, 66 alin.2 și art.119 alin.1 și 2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, însă, ulterior, mama minorei, a formulat cerere prin care a solicitat reintegrarea în familie a copilului, iar prin sentința civilă nr.554/ din data de 22 mai 2009 fost respinsă cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținându-se poziția dezinteresată a mamei față de copil, dat fiind faptul că aceasta a plecat în străinătate și nu s-a prezentat în vederea susținerii cererii de reintegrare.
Prin cererea înregistrată sub nr.21840 din 06.07.2009, mama a solicitat din nou reintegrarea copilului în familia sa, motivând că și-a întemeiat o familie și actualul concubin este de acord cu reintegrarea copilului.
Raportul de evaluare a situației socio-economice și morale a părinților și rudelor copilului, întocmit de către reprezentanții direcției (19-20 dosar) atestă faptul că mama locuiește împreună cu concubinul său, și cei patru copii pe care îi are în întreținere în locuința compusă din trei camere, bucătărie și baie, proprietatea personală a lui, tatăl concubinului, însă la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada proprietății și nici acordul luării în spațiu al lui și nici acordul concubinului în ceea ce privește reintegrarea copilului în familie, astfel că mama nu are un spațiu de locuit care să-i permită să se ocupe de încă un copil minor.
De asemenea, din același raport a rezultat că veniturile familiei sunt ocazionale, rezultate din deplasările în străinătate ale părinților, nu se face vorbire de venituri sigure și nici nu se face dovada modului cum mama își îngrijește ceilalți copii.
O altă chestiune care a format convingerea instanței cu privire la măsura solicitată este aceea privitoare la atitudinea manifestată de mamă față de copilul său, când, prezentă în instanță, copilul se afla în brațele asistentului maternal, iar mama era indiferentă.
Avându-se în vedere lipsa veniturilor reale ale familiei, lipsa spațiului, lipsa acordului concubinului cu privire la reintegrarea copilului în familie, faptul că mama mai are în întreținere încă patru copii minori și nu în ultimul rând atitudinea acesteia față de copil, faptul că nu manifestă afectivitate față de acesta, tribunalul a apreciat că nu este în interesul superior al copilului să se dispună reintegrarea în familia mamei, întrucât aceasta nu prezintă siguranță și nici garanții morale că s-ar ocupa în mod corespunzător de creșterea și supravegherea minorei, în vârstă de doar 2 ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, pe care a criticat-o ca netemeinică și nelegală, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând următoarele motive:
Se susține că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Legii nr.272/2004, cu referire la art.50 și art.58 alin.1.
Astfel, se arată că motivul care a stat la baza instituirii măsurii de protecție pentru copil a fost că, la momentul respectiv, mama nu se putea ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia care, datorită vârstei, necesita o supraveghere permanentă. Prin cererea înregistrată sub nr.21840/06.07.2009, mama a solicitat reintegrarea copilului în familie, dorind să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia și să-și asume responsabilitățile parentale pe care le are față de copilul său.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, iar conform art.30 alin.1 din aceeași lege, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, dacă acest lucru nu contravine interesului superior al copilului.
Recurenta arată că în cererea formulată inițial, reclamanta a precizat că actualul concubin al mamei, numitul, este de acord cu reintegrarea copilului în familia sa, fapt confirmat prin declarația acestuia. De asemenea, prin declarația înregistrată sub nr.21839/06.07.2009, numitul, tatăl concubinului, a susținut că este de acord ca minora, "nepoata sa", să fie reintegrată în familia sa.
Se mai arată că, în momentul de față, mama locuiește fără forme legale la domiciliul concubinului, în locuința tatălui acestuia, însă este nerelevant faptul că aceasta nu a fost luată în spațiu, cu forme legale, atâta timp cât în familia actuală, la același domiciliu, mai locuiesc alți patru minori, care sunt îngrijiți și supravegheați în mod corespunzător,neexistând nicio sesizare care să ateste faptul că aceștia ar fi neglijați sau că se confruntă cu lipsa condițiilor materiale.
Așa cum rezultă și din ancheta socială întocmită de către reprezentanții direcției la domiciliul mamei, aceasta locuiește împreună cu cei patru copii și cu familia concubinului său, într-o casă compusă din trei camere, bucătărie și baie, racordată la rețeaua electrică și cu apă curentă. Din actele depuse la dosar reiese că, atât mama, cât și concubinul acesteia, prezintă garanțiile morale necesare creșterii și supravegherii copilului.
Având în vedere cele menționate, se apreciază că atât mama cât și actuala familie a acesteia întrunesc condițiile materiale și locative necesare unei dezvoltări armonioase a copilului.
În ceea ce privește atitudinea manifestată de către mamă în instanță, așa cum a fost privită de către instanța de fond, se susține că un copil de 2 ani nu își poate exprima afecțiunea în mod corect sau chiar deloc față de o altă persoană, în prezența mai multor persoane necunoscute și aflându-se în brațele celei care, pe perioada măsurii de protecție, i-a acordat atenție și supraveghere.
Se menționează că, prin dispoziția nr.160/13.08.2009, s-a dispus găzduirea copilului la mamă, în familia acesteia, în vederea refacerii și consolidării relației mamă-copil. Din raportul întocmit de către reprezentanții serviciului de asistență maternală reiese că de la această dată aceștia au efectuat mai multe vizite la domiciliul mamei și au constatat că minora s-a integrat foarte bine în familie și este îngrijită în mod corespunzător de către toți membrii acesteia.
Se mai susține că este în interesul superior al copilului reintegrarea în familia sa naturală, unde va crește alături de frații săi și va beneficia de o educație și îngrijire corespunzătoare în raport cu nevoile sale și respectându-i-se dreptul de a aparține minorității din care face parte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Din ampla motivare a recursului se reține critica potrivit cu care in mod greșit prima instanță a apreciat că nu este în interesul superior al copilului să se dispună reintegrarea în familia mamei, întrucât aceasta nu prezintă siguranță și nici garanții morale, deși mama cât și actuala familie a acesteia întrunesc condițiile materiale și locative necesare unei dezvoltări armonioase a copilului.
Critica este nefondată, față de situația de fapt reținută de instanța de fond, in raport de care s-a apreciat că nu se poate dispune reintegrarea in familie a minorei, nefiind in interesul acesteia.
Astfel, așa cum se reține de tribunal și se menționează in raportul privind situația copilului depus in recurs, încă de la naștere minora a fost părăsită de mamă in maternitate și din acel moment s-a instituit măsura plasamentului la asistent maternal profesionist, copilul având o bună evoluție și dezvoltând relații de atașament față de aceasta și față de ceilalți membrii ai familiei.
Menținerea acestei măsuri este in interesul minorei, care având o vârstă foarte fragedă, și neavând legături apropiate în prezent cu mama sa si celelalte persoane cu care aceasta locuiește, schimbarea mediului in care a crescut are ar avea un efect negativ asupra acesteia.
Este adevărat că in timpul judecării recursului, minora a fost recunoscută de tatăl său, însă această recunoaștere nu este de natură schimba soluția primei instanțe, atâta timp cât nu se face dovada unui mediu stabil in familia părinților firești ai minorei, care așa cum rezultă din probele din dosar, oferă condiții minime pentru ceilalți copii pe care îi au in întreținere și pleacă deseori in străinătate, minorii fiind astfel lipsiți de o supraveghere și îndrumare permanentă.
Sub acest aspect, în mod corect a interpretat și aplicat prima instanță disp art. 2 din Legea nr. 272/2004, fiind in interesul minorei sa se mențină această măsură când părinții săi vor putea să-i asigure un cadru familial adecvat, moment in care vor putea solicita instanței reintegrarea minorei in familie. Atașamentul mamei față de minoră, este un prim pas in acest demers, care poate fi finalizat numai după o analiză temeinică noilor condiții oferite și de tatăl, părinții fiind in măsură să aprecieze cel mai bine momentul in care sunt pregătiți pentru integrarea minorei in familia sa.
Față de aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins potrivit disp. are. 312 cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul, împotriva sentinței civile nr.720/ din 13 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V și, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./21.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 174/2010. Curtea... → |
|---|
