Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.395
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în P,-,. 4.H,.1,.7, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.82 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul P, intimații terți deținători de bunuri, ambii domiciliați în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul P și SC COM SRL, cu sediul în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentua pârâtă asistată de avocat din cadrul Baroului P și intimatul asistat de avocat din cadrul aceluiași Barou, lipsind intimații terți deținători de bunuri, și SC COM SRL.
Procedura îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/08.04.2009 și timbre judiciare în valoare de 16,50 lei, ce s-au anulat la dosar, iar intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune la dosar împuternicirea avocațială, notă de timbraj, taxa judiciară de timbru în sumă de 680,00 lei potrivit chitanței nr.-/30.04.2009 ce s-a anulat la dosar.
Totodată, depune la dosar o cerere însoțită de un certificat de grefă nr- eliberat de Tribunalul Prahova - Secția Penală, prin care solicită suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art.244 pct.2 cod pr.civilă, întrucât a formulat plângere penală cu privire la suma de 10.000 USD pretins împrumutată de intimatul de la numiții și, sumă de bani care reprezintă principalul motiv de recurs, iar prin sentința penală nr.63/04.02.2009 Tribunalul Prahovaa dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea cererii de suspendare a judecății cauzei, dat fiind faptul că nu există dovadă din care să rezulte că s-a dispus în mod definitiv începerea urmăririi penale. De asemenea, arată că împotriva acelei sentințe penale a formulat recurs, iar dosarul are termen de soluționare pe data de 22.05.2009.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, considerând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.244 cod pr.civilă, în sensul că soluționarea dosarului menționat de recurentă nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța în prezenta cauză.
Avocat, pentru intimatul reclamant, depune la dosar două înscrisuri, comunicate și părții adverse.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune la dosar note scrise.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că motivul esențial al recursului formulat este legat de împrejurarea că instanța de apel, admițând apelul intimatului pârât a inclus la masa de partaj o pretinsă datorie a acestuia, respectiv suma de 10.000 USD pe care ar fi achitat-o lu.
În acest sens, solicită a se constata că intimatul reclamant nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că pretinsa sumă a fost primită de soți și că ea a fost folosită în gospodărie.
De asemenea, arată că instanța nu a procedat corect nici atunci când a reținut restituirea actualizată a sumei, aceasta depășind cuantumul pretinsului împrumut, astfel că instanța i-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea formulată și mai mult decât atât instanța nu i-a pus în vedere reclamantului să timbreze la valoarea respectivă.
Totodată, susține că și expertiza evaluare nu este legală și nu a fost întocmită corespunzător. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs, arată că este total nefondat având în vedere că între părți a existat o acțiune în simulație cu privire la această chitanță, soluționată irevocabil prin respingerea acțiunii și consideră că nu se mai poate discuta pe acest aspect.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv greșita reactualizare a sumei de 10000 USD, solicită a se avea în vedere practica instanțelor care este unanimă în cadrul partajului bunurilor comune, în sensul că se ia în considerare atât valoarea de circulație a bunurilor comune, cât și rata inflației, de la data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește critica legată de netimbrarea la valoare, precum și critica legată de nelegalitatea raportului de expertiză evaluare, arată că acestea nu pot fi primite, față de faptul că sunt critici noi care nu au fost menționate în motivele de recurs și mai mult decât atât arată că recurenta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul cu domiciliul în comuna, sat, nr. 219, jud. P în contradictoriu cu pârâta cu domiciliul în P,-,. 4 H,. 1,. 7, jud. P și terții deținători de bunuri si, domiciliați în comuna, sat, nr. 219, jud. P, și SC COM SRL, cu sediul în comuna, sat, nr.219, jud. P, a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 1990, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.1503/2005 a Judecătoriei Ploiești și că în timpul căsătoriei au dobândit o serie de bunuri mobile și imobile, astfel cum au fost indicate în acțiune, a căror împărțire o solicită, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, în sensul celor solicitate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 Codul fam.
Pârâta în temeiul dispozițiilor art. 115-119 Cod pr. civilă a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, arătând că este de acord cu împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prin cererea reconvențională solicitând reținerea unei cote de 75% în favoarea acesteia cu privire la achiziționarea bunurilor comune si a unei cote de 25% în favoarea pârâtului, întrucât pârâtul în perioada conviețuirii a avut grevate veniturile de plata unei pensii de întreținere pentru un copil dintr-o căsătorie anterioară, a contractat împrumuturi fără consimțământul acesteia folosite în scopuri personale, în timp ce aceasta a fost ajutată cu sume de bani importante din partea părinților săi. Prin aceeași cerere pârâta reclamantă a solicitat aducerea la masa de partaj și a construcției magazin edificat de soți pe terenul proprietatea părinților reclamantului situat în comuna, sat, jud. P, arătând totodată că datoria de 10.000 USD pretins a fi contractată în timpul căsătoriei de la nașul părților este reală, întrucât nu au beneficiat de această sumă și solicitând chemarea în judecată în calitate de terți deținători de bunuri ai părinților reclamantului.
La termenul din 7.02.2006 reclamantul a depus o precizare a acțiunii, prin care a solicitat chemarea in judecată a numitului, depunând de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
În cauză s-a dispus citarea părinților reclamantului și în calitate de terți deținători de bunuri, fiind respinsă cererea reclamantului de introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului.
De asemenea, s-a dispus în cauză citarea, în calitate de terți deținători de bunuri și a SC COM SRL.
SC COM SRL, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod pr. civilă a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
deținători de bunuri și în temeiul art. 115 Cod pr. civilă au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante, excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepții respinse de instanță ca neîntemeiate, excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă fiind unită cu fondul cauzei.
In dovedirea acțiunii precizate, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei - reclamante și terților deținători de bunuri și proba testimonială cu doi martori.
În dovedirea cererii reconvenționale și combaterea acțiunii principale, pârâta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și terților deținători de bunuri și proba testimonială cu doi martori.
deținători de bunuri și și SC COM SRL în combaterea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantei si pârâtei.
După administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și audierea martorilor, instanța la data de 20.11.2007 a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă ca insuficient timbrată, pentru cota majorată solicitată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva încheierii de admitere în principiu a acțiunii din data de 13.11.2007 și a sentinței civile nr.3961/23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă și intimații-terți deținători de bunuri și și SC COM SRL și în parte cererea reconvențională constatând că părțile au avut calitatea de soți, dobândind în timpul căsătoriei, in cote de fiecare.
Pentru hotărî astfel s-a reținut că instanța, în baza încheierii interlocutorii pronunțată la data de 20.11.2007 a dispus și s-au efectuat expertizele de specialitate contabilă, evaluare bunuri și construcții, față de expertiza construcții reclamantul formulând obiecțiuni, respinse de instanța ca neîntemeiate.
Potrivit aceleiași încheieri și expertizelor de specialitate întocmite în cauză și sus-menționate, în temeiul art.728 cod civil și art. 36 Cod.. instanța a admis în parte, pe fond, acțiunea, și în parte, pe fond, cererea reconvențională și a dispus împărțirea bunurilor comune conform încheierii Judecătoriei Ploiești din data de 20.11.2007 și Variantei a II-a din raportul de expertiză construcții lotizare și schiței de plan anexă acestuia întocmit de expert constructor.
La reținerea acestei variante, instanța a avut în vedere din art. 741 Cod civil și împrejurarea că pârâtei i-a fost încredințat spre creștere si educare minora rezultata din căsătoria părților, în această variantă atribuindu-i-se pârâtei apartamentul situat în P, situație în care instanța a apreciat că tot pârâtei trebuie să i se atribuie și bunurile mobile ce se află în acest apartament.
În baza art. 276 Cod pr. civ. instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva hotărârii mai sus menționate și a încheierii de admitere în principiu a formulat apel reclamantul pârât criticând-o ca nelegala si netemeinică.
In cuprinsul motivelor de apel se critica faptul că in mod greșit prima instanța a respins cererea sa de a se constata că părțile au o datorie comuna in suma de 10000 USD, fata de, datorie achitata integral de apelant.
De asemenea se arata ca in mod greșit instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiza constructor ale apelantului, având în vedere evaluarea făcută potrivit Decretului-Lege 61/1990, privind vânzarea locuințelor construite din fondurile statului către populație.
O alta critica vizează cheltuielile de judecată, pe care instanța le-a compensat deși, reclamantul a suportat în totalitatea onorariu privind efectuarea celor 3 expertize.
În dovedirea apelului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.09.2008, tribunalul a schimbat în parte P, în sensul că a reținut că împrumutul de 10.000 USD, contractat la 27.09.2003 de la constituie o datorie comună a soților și a dispus efectuarea unei expertize contabile în vederea calculării cuantumului reactualizat al datoriei comune și a cotei de din aceasta, cuvenită părților, și efectuarea unei expertize constructor în vederea identificării și evaluării construcțiilor reținute în masa partajabilă în conformitate cu prețurile pieței libere, dar și cu standardele, același expert urmând a efectua și propunerile de lotizare prin efectuarea mai multor variante de atribuire a bunurilor luând în calcul și datoria comună reținută în masa partajabilă, precum și raportul de expertiză evaluări bunuri efectuat la fond, menținând în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu din 20.11.2007.
Astfel, s-a reținut că potrivit codului d e procedura civilă, precum și a codului familiei, la masa partajabilă vor fi aduse atât bunurile comune cât și creanțele pe care le au soții, precum și datoriile contractate în timpul căsătoriei, dacă sunt datorii comune.
În ceea ce privește prescrierea acestora, tribunalul a avut în vedere că dreptul la acțiune se naște în momentul în care încetează starea de devălmășie și nicidecum la data contractării împrumutului, întrucât atât timp cât soții sunt căsătoriți, ei nu au cotă ideală determinată din bunuri ci sunt împreună coproprietari, neexistând vreun interes în a promova o acțiune în acest sens.
Astfel, tribunalul a adus la masa partajabila datoria comuna de 10000 USD, contractată la data de 27.09.2003 de la și achitată de către reclamant, așa cum rezultă din actele existente la dosar la data de 20.11.2006.
Potrivit încheierii din data de 10.09.2008 prin care s-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 20.11.2007 și a expertizelor de specialitate întocmite în cauză și sus-menționate, în temeiul art. 728 Cod civil și art. 36 Cod. Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 82 din 4 februarie 2009 admis apelul declarat de reclamant-pârât, împotriva încheierii de admitere în principiu a acțiunii din data de 13.11.2007 și a sentinței civile nr. 3961/23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă și intimații-terți deținători de bunuri și și SC COM SRL, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul partajării bunurilor comune potrivit variantei I de lotizare din raportul de expertiză.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată intimata pârâtă la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către apelantul reclamant, menținând în rest dispozitivul sentinței atacate și fiind obligată intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1300 lei în apel către apelant reprezentând onorariu experți.
La reținerea acestei variante, instanța a avut în vedere din art. 741 Cod civil și împrejurarea că pârâtei i-a fost încredințat spre creștere si educare minora rezultată din căsătoria părților, în această variantă atribuindu-i-se pârâtei apartamentul situat în P, precum și bunuri mobile, urmând să-l despăgubească pe apelant cu sultă în valoare de -,80 lei.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de apel a admis apelul reclamantului și a inclus la masa de partaj o pretinsă datorie de 10.000 USD pe care ar fi achitat-o lui.
Pretinsa chitanță de împrumut nu a fost semnată de pârâtă, deoarece, așa cum s-a demonstrat la instanța de fond, această chitanță a fost făcută pentru a se scoate de la masa de partaj suma în cauză.
Susține recurenta-pârâtă că nu s-a făcut nicio dovadă că suma respectivă a fost primită de soți și că a fost folosită în gospodărie, cum corect a reținut instanța de fond.
O altă critică vizează faptul că această datorie a fost actualizată în instanța de apel într-o modalitate total necorespunzătoare, pretinsul împrumut nu avea o clauză de dobândă sau actualizare, această situație creându-i reclamantului un avantaj, "o îmbogățire fără justă cauză".
Reclamantul, prin acțiunea introductivă nu și-a majorat pretențiile, nu a cerut acest împrumut reactualizat, astfel că instanța de apel i-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea încheierii și deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, răspunzând punctual criticilor invocate (filele 19-22 dosar recurs).
S-a arătat în esență că, împrumutul a fost făcut în vederea edificării unei case de vacanță în comuna Măneciu, că imobilul construit cu această sumă a devenit bun comun și a fost corect adus la masa de partaj, că acest împrumut a făcut obiectul mai multor procese.
A mai susținut intimatul-reclamant că în mod corect instanța de apel, prin încheierea de admitere în principiu a dispus actualizarea sumei de 10.000 USD, deoarece este o datorie comună, iar cuantumul acesteia trebuie reactualizat la zi, având în vedere că recurenta trebuie să plătească cotă parte de din datorie.
În susținerea recursului și respectiv întâmpinării, părțile au depus la dosar o serie de înscrisuri.
Curtea, examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de partaj bunuri comune reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei sale cu pârâta, printre cele solicitate fiind și un împrumut de 10000 USD luat de la numitul în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat la data de 27.09.2003, capăt de cerere respins la instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea de admitere în principiu din 20 noiembrie 2007, cu motivarea că datoria respectivă este prescrisă.
În apel, prin modificarea încheierii mai sus arătată, prin încheierea din 10.09.2008 este adusă la masa de partaj datorita de 10000 USD cu motivarea că la masa de partaj vor fi aduse atât bunurile comune cât și creanțele pe care le au soții și datoriile contractate în timpul căsătoriei, iar în ceea ce privește prescrierea acestora se arată că dreptul la acțiune se naște în momentul în care încetează starea de devălmășie și nu la data contractării împrumutului.
Din analiza actelor dosarului se poate observa că nu s-a făcut o dovadă certă a existenței unei datorii comune a soților cu privire la suma de 10000 USD.
Instanța de apel, în considerentele încheierii interlocutorii pronunțată în ședința publică din data de 10.09.2008, atunci când face vorbire de datoria comună a soților, face o motivare generică, pur teoretică, fără să facă referire concretă la probele administrate, care i-au format această convingere, că banii respectivi au fost folosiți la edificarea casei de vacanță din comuna Măneciu, așa cum a pretins reclamantul.
Cu actele depuse în recurs, respectiv declarația unuia dintre martorii audiați în dosar la cererea intimatului reclamant, formulată într-unul din dosarele care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, întâmpinarea numitului, creditorul împrumutului de 10000 USD (filele 5-7 dosar recurs) recurenta pârâtă a reușit să dovedească că această sumă de bani reprezintă o datorie personală a intimatului reclamant și nu o datorie comună care să poată fi introdusă la masa de partaj.
Intimatul-reclamant recunoaște personal că datorează creditorului suma de bani împrumutată, iar creditorul face precizarea în cuprinsul întâmpinării formulată în dosarul nr.1549/2004 al Judecătoriei Ploiești (fila 7 dosar recurs) că suma de 10000 USD reprezintă un împrumut acordat în mod personal debitorului și nu un împrumut acordat familiei "", ceea ce nu poate conduce decât la o singură concluzie că această sumă de bani nu face parte din comunitatea de bunuri ale foștilor soți.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, urmând ca recursul său să fie admis în baza dispozițiilor art.312 cod pr.civilă și pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă, Curtea va modifica în tot decizia recurată și pe fond va menține sentința instanței de fond.
În baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă intimatul reclamant va fi obligat la 690,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în P,-,. 4.H,.1,.7, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.82 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul P, intimații terți deținători de bunuri, ambii domiciliați în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul P și SC COM SRL, cu sediul în comuna, sat. nr.219, cod poștal -, județul
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr.3961/23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 690,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Elena Staicu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored. CP/CC
2.ex.08.05.2009
apel - Trib.
apel
fond - Jud.
fond.
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 632/2009. Curtea... → |
|---|
