Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 43/2008

Ședința publică de la 24 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr. 310/2007 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în Dosar nr-.

Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de reclamant.

Cauza a fost dezbătută în data de 21 aprilie 2008 când părțile prezente au pus concluzii orale consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor civile de față;

Prin sentința civilă nr. 2575/2006 a Judecătoriei Mediașs -a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul cât și cererea reconvențională formulată de pârâta, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul situat în localitatea, înscris în CF nr. 214, nr. top. 763,764, imobilul teren agricol de 6900 mp situat în aceeași localitate și bunuri mobile, respectiv o mobilă de sufragerie, una de bucătărie, frigider, compresor, aparat de sudură, moară electrică și mașina de spălat, s-a luat act că părțile au încheiat o tranzacție cu privire la bunurile mobile și că părțile au vândut împreună imobilul. S-a mai constatat că în masa bunurilor comune intră și următoarele bunuri:

- suma de 12748 lei reprezentând contribuția la formarea capitalului social al SC. -Com

- suma de 20.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului situat în sat nr. 92;

- suma de 10353 lei reprezentând contravaloarea autoturismului, -;

- suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate la SC SA.

S-a dispus sistarea stării de codevălmășie și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 16.550,5 lei contravaloarea cotei sale de din valorile de mai sus.

Cererea de intervenție a fost anulată ca netimbrată.

Pentru a hotărî în acest mod instanța de fond a reținut că părțile au avut la dobândirea bunurilor o contribuție comună și egală, că asupra bunurilor mobile ele au încheiat o tranzacție, iar imobilul situat în a fost vândut de comun acord de către părți.

Cererea pentru chemarea în judecată a numitei a fost respinsă pentru considerentele din încheierea de ședință.

De asemenea instanța de fond a reținut că -com a fost achiziționată din bani comuni și că tot din aceeași sursă au fost achiziționate bunuri mobile și imobilul din pe care le-au adus în patrimoniul societății. Instanța de fond a reținut că valoare bunurilor astfel dobândite trebuie incluse în masa bunurilor de împărțit. A reținut, de asemenea, că nu poate lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii privind includerea in masa bunurilor comune a cotei de 20% din capitalul social al -Com întrucât această renunțare a avut loc după ce părțile au intrat în dezbaterea cauzei.

Prin încheierea pronunțată la data de 14 noiembrie 2006 s-a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul sumei datorate de reclamant pârâtei în sensul că suma este de 26550,5 lei în loc de 16550,5 lei.

Pentru a hotărî în acest mod instanța de fond a reținut că eroarea apărut dintr-o greșeală de dactilografiere, așa încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 281.

Împotriva sentinței civile nr. 2575/2006 a Judecătoriei Mediașa formulat recurs, caracterizat ulterior ce fiind apel, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Sibiu, prin decizia civilă nr. 62/2007, a admis apelul formulat de reclamant, a desființat hotărârea și încheierea de îndreptare a erorii materiale atacate și a trimis cauza pentru rejudecare la Judecătorie Mediaș. A respins apelul intervenienților.

Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Capitalul social al unei societăți comerciale este distinct de patrimoniul acesteia și au regimuri juridice diferite. Este adevărat că patrimoniul social are ca izvor capitalul social, însă acesta nu este singurul element care duce la nașterea patrimoniului societății comerciale.

Instanța de fond a fost investită prin cererea reconvențională cu includerea în masa bunurilor comune ale celor doi soți și a unor bunuri care aparțin -Com împrejurare necontestată de cele două părți. Prin această cerere pârâta a invocat un drept de proprietate devălmaș al celor două părți asupra acestor bunuri, care nu poate fi identic cu un eventual drept de creanță ce poartă asupra contravalorii bănești a acestor bunuri. De aceea se poate cu ușurință observa că întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la un drept de creanță a pronunțat o hotărâre care excede cererilor formulate de cele două părți.

De asemenea se cuvine a observa că atât dreptul de proprietate cât și cel de creanță se cuvine a fi stabilit în contradictoriu cu persoana juridică subiect al raportului juridic respectiv -Com care nu a fost citată în cauză iar hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu ea deși la termenul de judecată din 1 februarie 2005 pârâta a susținut că prin cererea formulată la data de 17.03.2004 a solicitat chemarea acesteia în judecată (147).

Dreptul de creanță se impune a fi stabilit în contradictoriu cu societatea întrucât în situația în care el se consideră ca făcând parte din masa bunurilor comune cel căruia i-a fost atribuit acest drept după sistarea stării de codevălmășie se poate îndrepta împotriva societății pentru recuperarea lui. De asemenea această soluție se impune și deoarece patrimoniul social nu este rezultatul exclusiv al depunerii capitalului social, el fiind rezultatul unui proces mult mai complex în care sunt implicați atât aportul bănesc dar și munca depusă.

Apelul formulat de intervenienți împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a fost respins întrucât prin aceasta se dispune cu privire la cuantumul sultei pe care reclamantul o datorează pârâtei, în cadrul raportului juridic născut între aceștia din comunitatea de bunuri. De aceea constatând că apelanții intervenienți nu au nici drept nici interes să atace această hotărâre excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată apare ca întemeiată motiv pentru care s-a respins apelul formulat de aceștia.

Cu prilejul rejudecării instanța de fond va stabili cadrul procesual cu care a fost investită, obiectul cererii de chemare în judecată, verificând și dacă -Com a fost chemată în judecată și care este calitatea acesteia în proces, va verifica dacă mama reclamantului a fost chemată în judecată (f 58 f) și care este calitate acesteia, va avea în vedere și celelalte motive de apel precum și cheltuielile de judecată efectuate de părți în toate ciclurile procesuale.

Recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr.54/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA și a fost casată hotărârea și trimisă cauza pentru rejudecare numai sub aspectul rejudecării apelului declarat de reclamant.

Pentru a se pronunța această hotărârea s-a reținut că prima instanță s-a pronunțat asupra fondului, că a respins cererea de introducere în cauză a SC Com SRL și a numitei, că în apelul său reclamantul nu a atacat respingerea acestei cereri ci a formulat motivele pentru care este nemulțumit de hotărâre iar Tribunalul nu s-a pronunțat asupra lor.

Prin decizia civilă nr. 310/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul, acesta fiind obligat să plătească intimatei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:

Procedând la rejudecarea apelului, în limitele impuse de decizia de casare s-a reținut că acesta este neîntemeiat.

Trebuie precizat de la început că în litigiile de împărțire de bunuri, ambele părți au calitate dublă, atât de reclamant cât și de pârât și că atunci când se solicită partajarea unor valori rezultate in urma contribuției la constituirea, de către soți, a unei societăți comerciale, se impune ca valorile ce urmează a fi împărțite să fie stabilite și în contradictoriu cu societatea comercială respectivă, dar că în această speță realizarea partajului acestor valori se va face în condițiile impuse de neintroducerea în cauză a societății comerciale.

Greșit se susține în apel că instanța a împărțit bunuri care aparțin unui terț, deoarece ea nu a împărțit niciunul din bunurile societății comerciale, ci doar contravaloarea unora dintre aceste bunuri, ceea ce este cu totul altceva. În acest fel nu s-a schimbat regimul juridic al bunurilor societății comerciale cum se susține în primul motiv de apel.

Instanța nu a greșit când a considerat că în masa bunurilor intră contravaloarea unor contribuții în legătură cu patrimoniul societății comerciale deși pârâta a solicitat împărțirea chiar a bunurilor respective. Ea nu putea introduce la partaj bunurile societății comerciale, care este o persoană distinctă. În această situație ea nu a făcut decât să aleagă singura soluție posibilă, respectiv să acorde mai puțin decât s-a cerut, adică contravaloarea bunurilor în loc de bunurile respective. Este interesantă lipsa de consecvență a apelantului care când critică faptul că s-au introdus la partaj bunurile, când critică faptul că s-a luat în calcul contravaloarea lor, deși nu, sub unele aspecte, contribuția soților la patrimoniul societății comerciale.

Soluționarea cererii în maniera arătată nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii, cum susține apelantul și nici că nu a motivat-

Motivul de apel referitor la faptul că greșit s-a reținut existența unei tranzacții între părți este în primul rând lipsit de interes cată vreme este real că părțile și-au împărțit bunurile mobile respective, iar casa au vândut -o și și-au împărțit prețul. Instanța nu mai putea împărți bunurile pe care părțile le-au împărțit deja prin convenția lor, art 729. civ. împiedicând acest lucru. Este adevărat că nu a fost o tranzacție propriu-zisă, dar a fost o convenție de partaj la care instanța a făcut referire în dispozitivul hotărârii, fără ca în acest fel reclamantul să fie prejudiciat în vreun fel.

Faptul că 80% din capitalul societății apelantului a fost cedat mamei acestuia nu este un motiv pentru care contravaloarea contribuțiilor părților la patrimoniul societății respective să nu poată fi supusă partajului, pentru că așa cum s-a arătat deja nu se împart bunurile societății.

Probele reținute de instanța de fond în sensul că aportul la capitalul social a fost făcut din bani comuni, că imobilul proprietatea societății situat în localitatea a fost cumpărat, de asemenea, la fel ca și camioneta, cu bani comuni și că ratele la jocul organizat de SC ROMANIA SA C au fost plătite de soți, sunt corect analizate și în mod judicios li s-a dat eficientă. Dobândirea imobilului cu bani din patrimoniul soților rezultă și din conținutul expertizei contabile, iar plata ratelor de la jocul prin care s-a dobândit autoturismul tot de către soți este recunoscută de către reclamantul apelant. Rezultă însă că apelantul este de rea-credință, încercând prin orice metode să sustragă bunurile de la partaj, acesta fiind motivul pentru care tocmai bunurile respective au fost înstrăinate din patrimoniul societății.

Înstrăinarea autovehiculului societății sau a imobilului, bunuri dobândite cu bani din patrimoniul soților, către alte persoane, nu poate avea ca efect introducerea la partaj doar a echivalentului sumei obținute cu titlu de preț, fiind irelevantă pentru părți valoarea cu care societatea a dorit să-și înstrăineze bunurile.

Renunțarea la judecată nu a fost luată în calcul atât datorită faptului că se intrase în cercetarea fondului cât și datorită faptului că după ce s-a formulat o cerere referitor la anumite bunuri, dubla calitate de reclamant și pârât a fiecărei părți impune ca cererea respectivă să fie soluționată chiar dacă o parte renunță la ea. În plus, pârâta a avut și ea cerere reconvențională cu privire la bunurile societății.

Cererea de recuzare a fost corect respinsă de către prima instanță, modul de calculare a taxei de timbru neînsemnând că judecătorul și-a spus părerea cu privire la pricină și neexistând nici alte elemente din care să se rețină o astfel de concluzie.

Motivul referitor la cheltuielile de judecată ale intervenienților nu poate fi analizat în apelul formulat de reclamant, mai ales că intervenienții au avut și ei apel dar nu au invocat acest motiv.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâta reclamantă reconvențională.

Prin recursul său reclamantul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța în baza art. 720.civ.Cod Penal o hotărâre parțială cu privire la bunurile mobile comune recunoscute de intimată, la petitul cererii reconvenționale;

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței atacate și rejudecând cauza în fond a se admite în totalitate acțiunea și a se respinge acțiunea reconvențională a pârâtei.

Solicită cheltuieli de judecată pentru fond, apel și recurs.

În motivarea recursului se arată următoarele:

În mod nelegal instanța de fond a inclus în masa bunurilor comune de împărțit și bunurile proprietatea Com SRL respectiv: imobilul înscris în CF nr. 1335, camionete 2, 100.000.000 lei rate plătite la SC SA de către Com SRL pentru cumpărarea unui autoturism, stocul de marfă în valoare de 35.000.000 lei, 2 vitrine frigorifice, 3 congelatoare, 2 cântare balanță, un cântar, un malaxor cu 2 cuve, o casă de marcat. A invocat disp. art. 304 pct. 9.civ.

Cod Penal

În mod greșit au fost respinse excepțiile pe care le-a invocat față de cererea reconvențională.

În mod nelegal instanțele de fond și de apel au constatat că părțile din dosar au un drept de creanță împotriva SC Com SRL și l-au obligat pe recurent să plătească intimatei din contravaloarea bunurilor proprietatea acestei societăți, acordând intimatei mai mult decât a cerut și nepronunțându-se asupra petitului nr. 1 din cererea reconvențională a pârâtei. A invoct prev. art. 304 pct. 6.civ.

Cod Penal

În mod nelegal (art. 304 pct. 9.civ Cod Penal ) instanțele au constatat dreptul de creanță al părților asupra bunurilor SC Com SRL fără ca acest drept să fie discutat în contradictoriu cu societatea.

În mod nelegal (art. 304 pct. 7.civ Cod Penal ) instanțele au acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a cerut partajarea bunurilor comune și nu contravaloarea bunurilor proprietatea SC Com SRL.

În cauză trebuia să se pronunțe o hotărâre parțială, ceea ce nu s-a făcut încălcându-se art. 270C.civ.

p.

Instanța a luat act de tranzacția dintre părți, dar nici una dintre părți nu a cerut acest lucru. Nu s-a luat în considerare că toate bunurile SC Com SRL au fost plătite din banii societății și nu din banii comuni a soților.

În mod greșit s-a introdus în masa bunurilor comune contravaloarea autoturismului care a și fost vândut de societate în 1996.

Părțile nu puteau avea un drept de creanță asupra bunurilor societății decât în limita a 20% deoarece 80% din capital aparținea mamei recurentului,.

Prin recursul său pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată în primul apel și în recurs, obligarea reclamatului și a intimatei la plata sumei de 1000 lei, deoarece apelul lor de îndreptare a erorii materiale a fost respins. Invocă disp. art. 299 și urm. civ.

Cod Penal

Curtea de APEL ALBA IULIA examinând recursurile reclamantului și pârâtei prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, va admite recursul declarat de reclamantul și în consecință va modifica decizia civilă atacată numai în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2575/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș pe care o schimbă în parte, sub aspectul neconsemnării tranzacției intervenită între foștii soți, a soluționării cererii reconvenționale, a cuantumului sultei, precum și a cheltuielilor de judecată și va respinge ca nefondat recursul pârâtei, din următoarele considerente:

În ce privește cererea principală formulată de către recurentul reclamant, aceasta va fi respinsă în considerarea prev. art. 312 al. 3 și art. 304 pct.1 - 5 civ.Cod Penal care enumeră expres și limitativ cazurile în care hotărârile pot fi casate, constatând că în speța dedusă judecății nu subzistă nici unul motivele de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Este adevărat că instanța de fond, conform art. 673/4 al. 3.civ.Cod Penal trebuia să pronunțe o hotărâre parțială, dar nepronunțarea unei aceste hotărâri nu este unul dintre motivele de casare din cele expres și limitativ prevăzute la art. 304 pct. 1 - 5.civ.

Cod Penal

Referitor la solicitarea recurentului din subsidiar Curtea de Apel constată că aceasta este întemeiată, intervenind disp. art. 304 pct. 6.civ.Cod Penal Astfel, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată a dat ceea ce nu s-a cerut și nu a dat un minus petit astfel cum a considerat instanța de apel.

Prin acțiunea reconvențională pârâta a solicitat partajarea bunurilor SC Com SRL, pe care le-a enumerat, dar nu a solicitat partajarea contravalorii acestor bunuri. Ori, prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu numai că a hotărât partajarea bunurilor societății dar a și menționat că se poate partaja contravaloarea acestor bunuri, încălcându-se prev. art. 129 al. 6.civ Cod Penal care arată că judecătorii hotărăsc numai cu privire la obiectul cererii deduse judecății.

În mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a inclus în masa bunurilor comune de împărțit bunurile SC Com SRL deoarece această societate este o persoană juridică distinctă, ale cărei bunuri nu pot face obiectul unui partaj, acțiunea reconvențională a pârâtei fiind inadmisibilă.

Totuși, în mod corect instanța de fond a hotărât partajarea contravalorii contribuției părților la capitalul social al SC Com SRL, capitalul social al acestei societăți constituindu-se din contribuția comună a părților.

Se constată că raportat la respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale a pârâtei, celelalte motive de recurs invocate de către reclamantul recurent și care vizau bunurile SC Com SRL sunt de prisos a mai fi analizate.

Curtea de Apel constată că la dosarul instanței de fond, la fila 162 se află depusă o tranzacție încheiată de părți cu privire la partajarea bunurilor comune. Din încheierea de ședință din 5.09.2006 din dosarul instanței de fond rezultă că atât reclamantul cât și pârâta au solicitat instanței să ia act de tranzacția încheiată. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond în baza art. 271 și 272.civ.Cod Penal a luat act de tranzacția încheiată.

În ce privește recursul declarat de pârâta, acesta privește doar cheltuielile de judecată și nu este fondat deoarece conform art. 274.civ.Cod Penal, partea care cade în pretențiuni va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 al.1, 2 și 3.civ.Cod Penal, se va admite recursul declarat de către reclamantul în limitele arătate și va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta.

În baza art. 274.civ.Cod Penal obligă pe pârâta să plătească reclamantului suma de 7.000 lei, cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat reclamantul împotriva deciziei civile nr. 310/2007 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribu7nalul Sibiu- Secția civilă și în consecință:

Modifică decizie civilă atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2575/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș pe care o schimbă în parte, numai sub aspectul neconsemnării tranzacției intervenită între foștii soți, a soluționării cererii reconvenționale, a cuantumului sultei, precum și a cheltuielilor de judecată și rejudecând cauza în aceste limite,

În baza dispozițiilor art.271și 272 din Codul d e procedură civilă ia act de tranzacția intervenită între reclamantul și pârâta cu următorul conținut:

" CONVENȚIE

În cadrul procesului de împărțire a bunurilor dintre și, pentru bunurile mobile și imobile din localitatea, am ajuns la următoarea înțelegere.

1. Suntem de acord cu vânzarea imobilului din - și suma să o împărțim egal.

2. Bunurile mobile din casă și curte le vom împărții astfel:

Pentru

- Mobilă sufragerie un corp cu bar

- 1 dulap stejar

- 2 fotolii +1 măsuță

-1 mare

- mobilă bucătărie:vitrină + 1 corp inferior

- 1 set vase porțelan -6 pers.

- lada de porumb

- compresor

- aparat sudură

- teascul + moara electrică

II.Pentru

- restul garniturii de sufragerie

- 2 dulapuri

- mic + frigider

- Mobilă bucătărie - restul garniturii

- 1 set vase porțelan-6 pers.

- Mașina cusut

-

III.Terenul agricol în supr. de 6900 m/2 se va împărții în cotă de între noi."

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională privind includerea în masa partajabilă a următoarelor bunuri:imobilul situat în loc., com., jud. Sibiu, autoutilitara 320 D,cu nr. de înmatriculare -,suma de 10.000 lei reprezentând contravaloare ratelor achitate la C - N.

Obligă pe reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 6.374 lei, reprezentând din contravaloarea contribuției la capitalul social al " COM"

Înlătură obligația de plată cheltuielilor de judecată în fond și apel d e către reclamant.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe pârâta să plătească reclamantului suma de 7.000 lei, cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.

Președinte, - -	Judecător, - - -	Judecător, - -
Grefier, - -

Red.

Tehnored. 2 ex/24.06.2008

apel,

fond

Președinte:Dana Ghițoaica
Judecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif

← Stabilire paternitate. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Bucuresti		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță