Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/R/2008
Ședința publică din 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTORI: Antoaneta Tania Couți, Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva Deciziei civile nr.100 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar fila-13, pârâtul intimat, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială fila-16.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 604,7 lei și 5,15 lei timbru judiciar, aspect față de care la acest termen, recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, reclamanta arată că își însușește recursul formulat prin avocat, procedând la semnarea acestuia.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată conform notei pe care o depune la dosar.
În ce privește modalitatea de partajare a bunurilor, arată că instanța de apel a atribuit autoturismul reclamantei deși acesta este folosit de către pârât.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite prevederile art.304 Cod proc. civ. cu cheltuieli de judecată.
În ce privește partajul bunurilor apreciază că este echitabil ca acesta să se facă în natură și este de acord ca autoturismul să-i fie atribuit lui.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1121 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta, fostă împotriva pârâtului.
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote egale, următoarele bunuri comune: spor de valoare constând în îmbunătățiri și reparații capitale aduse apartamentului proprietatea pârâtului din Z, str. - - - - 20.030 lei, spor de valoare constând în lucrări de construire și amenajare a casei proprietatea pârâtului din Z- - 75400 lei, mașină de spălat - 800 lei, combină frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din - 200 lei, 2 mese din lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism - 6000 lei.
Valoarea totală a masei de împărțit este de - lei, iar valoarea cotei fiecărei părți este de 53865 lei.
S-a atribuit pârâtului în deplină proprietate și liniștită posesie toate bunurile care compun masa de împărțit și a fost obligat să plătească reclamantei suma de 53865 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus ieșirea din indiviziune.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei creanța în valoare de 174,45 lei, actualizată la data plății efective raportat la luna august 2002, reprezentând contribuția reclamantei la ratele din prețul de achiziționare a apartamentului.
Pârâtul a fost obligat să predea reclamantei bunurile acesteia proprii: mobilă sufragerie, masă de sticlă, masă extensibilă, aragaz, frigider Arctic, televizor color, radio-casetofon, 2 vaze chinezești, 10 bucăți bibelouri, 1 set cratițe inox, 1 covor lână 2x3m, 2 fotolii-pat, la valorile indicate de reclamantă în acțiune.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 591,06 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 30 mai 2002 și au divorțat prin Sentința civilă nr. 378 din 16 februarie 2006 a Judecătoriei Zalău, definitivă și irevocabilă.
Bunul apartament din Z str. - - este bun propriu al pârâtului, dovedit cu acte și necontestat.
Ceea ce solicită reclamanta este contribuția sa la plata ratelor în timpul căsătoriei. Din punct de vedere juridic, ea pretinde un drept de creanță împotriva pârâtului. Soții au contribuit cu mijloace comune la dobândirea bunului proprietatea pârâtului, echivalentul celor 3 rate achitate după data încheierii căsătoriei, în valoare de 3.489.000 lei ROL, fapt probat cu actul de credit și graficul de rambursare și recunoscut de pârât.
Reclamanta are, prin urmare, dreptul la restituirea a Jd in valoarea acestei creanțe, respectiv 174,45 lei RON. Pârâtul va fi obligat la plata acestei sume, actualizată după principiul evitării îmbogățirii fără justă cauză, și nicidecum raportată ca parte integrantă în valoarea de circulație a imobilului, fiindcă bunul este propriu al pârâtului, iar reclamanta are doar un drept de creanță.
La acest imobil apartament s-au făcut reparații capitale și s-au adus îmbunătățiri sub durata căsătoriei părților, evidențiate în raportul de expertiză, în valoare de 20.030 lei. Aceste reparații și îmbunătățiri reprezintă un spor de valoare adus bunului proprietatea pârâtului, spor care, fiind dobândit în timpul căsătoriei, cu mijloace comune, este un bun comun al soților.
Contrar susținerilor pârâtului, mijloacele de realizare a îmbunătățirilor au fost În totalitate comune. Sumele de bani provenind din creditele bancare sau din împrumutul de la persoana fizică sunt bunuri comune, chiar dacă au fost contractate numai de către soțul pârât, aplicându-se prezumția legală reglementată de art.30 Codul familiei.
Așa fiind, sporul de valoare dobândit în timpul căsătoriei părților de apartamentul bun propriu al unuia dintre soți este în întregime bun comun supus partajului, iar nu doar parte din valoarea creditului luat pentru realizarea acestui spor, cum susține pârâtul.
Desigur că și datoria care decurge din rambursarea creditului este comună, dar dacă unul dintre foștii soți achită singur parte din rate, cu mijloace proprii, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț (nu după introducerea acțiunii de divorț, cum susține pârâtul), are împotriva celuilalt doar un drept de creanță care poate fi valorificat numai în condițiile legii, sub condiția primă de a fi cerut de către creditor, în caz de refuz de plată din partea debitorului.
Situația este similară în cazul lucrărilor de construire și amenajare a casei proprietatea pârâtului. Declarațiile martorilor și expertiza relevă toate lucrările efectuate înainte de data desfacerii definitive și irevocabile a căsătoriei părților, 16 februarie 2006. Sporul de valoare adus construcției prin aceste lucrări este, de asemenea, bun comun partajabil. Valoarea stabilită prin expertiză este de 75.400 lei, necontestată de părți. Și în acest caz, mijloacele de realizare au provenit dintr-un credit comun, contractat în august 2005.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor este egală. Nici unul nu a pretins o contribuție mai mare. Reclamanta a tăcut referire la banii proveniți din vânzarea unei garsoniere bun propriu, darul de nuntă, munca în gospodărie și contribuția sa fizică, beneficiind de ajutorul familiei sale, la realizarea lucrărilor de renovare a apartamentului. Pârâtul a invocat câștigul din muncă net superior pe care l-a realizat pe toată durata relației părților, care datează din 1995.
Pârâtul nu a contestat caracterul comun și valoarea următoarelor bunuri mobile: mașină de spălat - 800 lei, combină frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din - 200 lei, 2 mese din lemn de câte 12 persoane - 1000 lei.
Autoturismul a fost considerat bun comun la valoarea de 6000 lei, acceptată de pârât, reclamanta neînțelegând să se folosească de alte probe tehnice pentru a dovedi valoarea superioară.
Valoarea totală a masei de împărțit este de 107.730 lei. Valoarea cotei fiecărei părți este de 53.865 lei.
Prin decizia civilă nr.100 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul, schimbându-se hotărârea atacată în ceea ce privește componența bunurilor comune, valoarea totală a masei de împărțit, valoarea cotei fiecărei părți, sulta și valoarea creanței datorată de către pârât reclamantei, modalitatea de atribuire.
Rejudecând cauza pe fond sub aceste aspecte, s-a înlăturat de la masa de împărțit sporul de valoare constând în lucrări de construire și amenajare a casei proprietatea pârâtului din Z,- în valoare de 75400 lei.
Valoarea totală a masei de împărțit este de 32.330 lei, iar valoarea cotei fiecărei părți este de 16.165 lei.
S-a atribuit pârâtului sporul de valoare de 20.030 lei constând în îmbunătățiri și reparații aduse apartamentului din Z, str. - -, - 81, iar reclamantei mașina de spălat de 800 lei, combina frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din - 200 lei, 2 mese de lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism 6000 lei. Valoarea masei atribuite reclamantei este de 12.300 lei.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a unei suIte de 3.865 lei.
Pârâtul a fost obligat pe lângă creanța stabilită de prima instanță, la plata c/v în lei a creanței în valoare de 480,33 Euro reprezentând contribuția reclamantei la ratele din contractul de credit bancar nr.2386/ 26.08.2005, actualizată cu rata inflatiei la data plății efective raportat la luna noiembrie 2005.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva aceleași sentințe.
Reclamanta a fost obligată la 2230,04 lei cheltuieli de judecată în apel către pârât.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiunea sa introductivă a se constata, printre altele, calitatea de bun comun a îmbunătățirilor aduse la apartament, și a lucrărilor de ridicare a casei de pe- de la fundație până la acoperiș inclusiv, tencuit interior, turnat terasă și amenajat subsol.
Dacă cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului și echivalentul a 3 rate achitate împreună de părți la creditul contractat de pârât pentru cumpărarea apartamentului, prima instanța a stabilit în mod corect că acestea reprezintă bunuri comune, cu privire la construcția casei situate pe-, instanța a stabilit incorect că sporul de valoare constând în lucrări de construire sau amenajare a casei proprietatea pârâtului reprezintă bun comun al părților.
Aceasta, întrucât, conform raportului de expertiză și a facturilor și chitanțelor de la dosar lucrările la construirea casei peste fundația preexistentă, s-au efectuat în anul 2005.
În anul 2005 pârâtul a încheiat contractul de credit bancar nr.2386/26.08.2005, prin care a contractat un credit de 16.500 Euro.
Din acest credit pârâtul a achitat suma de 100.000.000 lei împrumutată de la pentru achitarea unui alt credit bancar de 6000 dolari contractat de pârât prin contractul de creditare nr.57l/1222l/18.09.2003 pentru folosirea la îmbunătățirea apartamentului mai sus amintit iar restul de bani l-a folosit la continuarea construcției casei de pe str. -.
Acest credit contractat în 2005 a început să fie scadent la 22.09.2005, ultima urmând a fi achitată în 22.08.2005 părțile achitând împreună primele 3 rate în sumă totală de 560,67 Euro ( 22.09.2005 - 22.11.2005) reclamanta înaintând acțiune a de divorț în 6.12.2005, condiție în care prima instanță trebuia să ia în considerare și acest drept de creanță a reclamantei constând în 1/2 parte din cele 3 rate achitate împreună cu pârâtul din contractul de credit nr.2386/26.08.2005 și anume suma de 480, 33 Euro, și nu contravaloarea comună a acestora la sporul de valoare al casei.
Motivarea pârâtului că cele două contribuții ale reclamantei reprezentând 20.000 RON, nu poate fi luată în considerare, întrucât reclamanta a declarat aceste valori în precizarea sa de acțiune doar estimativ, arătând că dorește ca aceste valori să fie expertizate, astfel că nu se poate considera că instanța a acordat plus petit.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 741 Cod civil, care arată că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se atribuie fiecărei părți aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeași natură și valoare, atribuind toate bunurile pârâtului.
În aceste condiții s-a impus schimbarea sentinței atacate și cu privire la atribuirea bunurilor, atribuind reclamantei mașina de spălat - 800 lei, combina frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din - 200 lei, 2 mese de lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism 6000 lei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului așa cum acesta a fost formulat.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că a conviețuit cu pârâtul în concubinaj din anul 1995 până în anul 2002, perioadă în care dobândit o garsonieră, pe care a vândut-o iar valoarea acesteia a fost încorporată în apartamentul dobândit de pârât.
Este adevărat că pârâtul a contractat un credit de 60.000.000 lei pentru plata acestui apartament, însă acest credit a fost restituit împreună cu reclamanta în perioada în care părțile au fost în concubinaj.
Prin încheierea din 3.10.2006, pârâtul a recunoscut că suma de 2.000 Euro este bunul lor comun din apartamentul în litigiu. bani reprezintă tocmai valoarea creditului de 60.000.000 lei cu care s-a achitat apartamentul.
În mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare această recunoaștere a pârâtului, încălcând astfel dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ.
Motivarea tribunalului privitoare la faptul că nu a făcut nici o dovadă la achitarea ratelor, deși pârâtul a recunoscut contribuția comună pentru suma de 2.000 Euro se încadrează în prevederile art.304 pct.7 pr.civ.
Deși reclamanta a solicitat evaluarea apartamentului în prezent, pentru ca suma achitată în 1999 să se reaprecieze raportat la valoarea imobilului în care a fost investită s-a respins această probă, motiv pentru care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Totodată, în mod greșit instanța de apel a înlăturat din masa bunurilor comune, lucrările de construcție la casa din litigiu, lucrări la care au contribuit ambele părți în mod egal, încălcându-se astfel dispozițiile art.30 alin.1 fam.
Nu este adevărat că pârâtul a suportat lucrările de îmbunătățire ale casei din creditul de 16.500 Euro deoarece valoarea lucrărilor a fost stabilită prin expertiză la 75.400 lei, iar din creditul obținut pârâtul a restituit martorei suma de 100.000.000 lei, astfel încât a rămas cu doar 44.500 lei în timp ce valoarea lucrărilor a fost mult mai mare. Martorul a arătat că lucrările de îmbunătățire a casei au fost executate anterior contractării creditului, astfel încât valoarea acestor lucrări urma să fie inclusă în masa bunurilor comune.
În mod nelegal instanța de apel a schimbat modalitatea de atribuire a bunurilor comune, încălcând prevederile art.673/9 pr.civ. în sensul că reclamantei i-a fost atribuit autoturismul, deși acesta a fost folosit exclusiv de pârât. Pârâtului i-au fost atribuite atât apartamentul cât și casa în timp ce reclamantei i-au fost atribuite doar o parte din bunurile mobile.
Pârâtul intimat, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (8-10).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că susținerile recurentei sunt infirmate chiar de către aceasta prin cererea introductivă, reclamanta solicitând partajarea valorii renovării și a îmbunătățirilor aduse la imobilele, bunuri proprii ale pârâtului
Casa din litigiu constituie bun propriu al pârâtului întrucât a fost dobândită anterior încheierii căsătoriei, iar în scopul executării unor lucrări de îmbunătățire a contractat un credit bancar în valoare de 16.500 Euro care a fost folosită în scopul finalizării lucrărilor, împrejurare recunoscută de reclamantă la interogatoriu. Constituie bun comun doar ratele achitate pentru acest credit în perioada 22.09.2005 - 22.12.2005, respectiv suma de 217,14 euro lunar, așa cum în mod corect a reținut tribunalul.
Pe de altă parte, pârâtul intimat este de acord cu o repartajare a bunurilor comune mobile prin formarea a două loturi sensibil egale valoric apreciind că sub acest aspect modificarea deciziei criticate ar fi echitabilă.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv de recurs vizează împrejurarea că tribunalul nu a reținut o cotă de contribuție egală la cumpărarea apartamentului nr.7 situat în mun.Z,-, --81,.A, jud.Z, întrucât acesta a fost achiziționat dintr-un credit bancar restituit de părți în perioada când acestea erau în concubinaj.
Această critică nu este întemeiată deoarece, așa cum în mod legal a stabilit instanța de apel imobilul mai sus arătat a fost dobândit de pârât anterior căsătoriei, la data de 02.08.1999, prin contract autentic de vânzare cumpărare, prețul acestuia fiind plătit din sumele de bani obținute în baza contractului de credit bancar nr.692/02.08.1999 încheiat de pârât cu BRD Sucursala Conform acestui contract banca a acordat pârâtului suma de 42.000.000 lei, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 02.08.1993 și până la 01.08.2002, iar creditul se va utiliza numai pentru cumpărarea unei locuințe în valoare de 60.000.000 lei (205, 206-207 dosar fond).
Întrucât părțile s-au căsătorit la data de 30.05.2002, în mod corect a stabilit tribunalul că numai contravaloarea celor trei rate achitate în perioada iunie - august 2002, în sumă de 3.489.000 lei vechi, au caracter de bun comun iar reclamanta are un drept de creanță doar pentru cota de parte din această sumă, respectiv pentru suma de 1.744.500 lei vechi.
Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat și nici nu a investit instanța de fond cu o cerere privind constatarea contribuției egale de parte la apartamentul mai sus arătat, ci a solicitat în mod constant, inclusiv prin precizarea de acțiune, că dorește includerea în masa bunurilor comune, doar a îmbunătățirilor aduse acestui apartament. O atare cerere a fost făcută de reclamantă pentru prima dată în apel și o astfel de cerere este inadmisibilă prin prisma prevederilor art.294 alin.1 pr.civ. potrivit căruia, în apel nu se pot face alte cereri noi, aceste dispoziții fiind aplicabile și în materia recursului conform art.316 pr.civ.
Deși susține că prețul apartamentului a fost achitat de părți împreună, reclamanta nu a dovedit acest lucru raportat la dispozițiile art.1169 civ.
realității că în ședința publică din 03.10.2006 reprezentantul pârâtei a fost acela care a recunoscut că doar suma de 2000 euro este bun comun a părților din imobilul apartament, însă aceasta recunoaștere nu se referă la restituirea ratelor creditului bancar așa cum în mod eronat afirmă pârâta.
Ținând seama de faptul că reclamanta nu a dovedit în condițiile legii împrejurarea că a contribuit la restituirea ratelor creditului bancar în mod corect instanțele de fond au respins proba solicitată de reclamantă privind evaluarea apartamentului, bun propriu al pârâtului.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la neincluderea în masa bunurilor comune a lucrărilor de construcție aferente la imobilul casă situat în mun.Z-, jud.S, încălcându-se astfel dispozițiile art.30 alin.1 fam.
Imobilul mai sus arătat constituie bun propriu al pârâtului împrejurare care nu a fost contestată de reclamantă. Așa cum în mod corect a stabilit tribunalul, pârâtul a dovedit că la data de 26.08.2005 a încheiat un contract de credit bancar nr.2386/2005 cu BCR Sucursala S, având ca obiect suma de 16.500 euro, pentru o perioadă de 120 de luni (10 ani), (23-33 dosar fond). Din valoarea acestui credit, părțile au achitat împreună doar primele trei rate, astfel încât, reclamanta este îndreptățită doar la dreptul de creanță constând în cota de parte din valoarea acestora, respectiv suma de 480,33 euro.
Din suma de bani obținută cu titlu de credit, pârâtul a dovedit că a achitat suma de 100.000.000 lei pe care a restituit-o cu titlu de împrumut la numita, a achitat suma de 6000 dolari contractat prin contractul de credit nr.571/12221/18.09.2003 încheiat cu Sucursala S, iar restul de bani i-a cheltuit pentru îmbunătățirile aduse casei, bun propriu.
În condițiile în care reclamanta nu a probat că a contribuit financiar la achiziționarea materialelor de construcții pentru întrebuințările aduse casei de pe- din mun.Z, în mod legal tribunalul a înlăturat din masa bunurilor comune sporul de valoare constând în lucrările de construire și amenajare a acestui imobil. Contrar susținerilor reclamantei valoarea de 75.400 lei reprezintă valoarea de circulație a acestor lucrări la data efectuării raportului de expertiză și nu prețul efectiv plătit de pârât la data efectuării acestora.
C de-al treilea motiv de recurs vizează modalitatea de partaj, reclamanta criticând soluția dată în apel cu privire la atribuirea autoturismului în condițiile în care acesta a fost plătit exclusiv de pârât.
Potrivit art.673/9 civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce le revine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere acordul pârâtului cu privire a partajarea bunurilor mobile în natură și natura bunurilor mobile, Curtea apreciază că recursul reclamantei este parțial fondat în privința modalității de partajare a bunurilor comune, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. însă este nefondat întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și cele ale art.304 pct.9 pr.civ. referitor la caracterul de bun comun al îmbunătățirilor aduse casei de pe str.-, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va admite în parte recursul, va modifica în parte decizia criticată în sensul că va atribui în favoarea pârâtului și următoarele bunuri: autoturism în valoare de 6000 lei, calculator în valoare de 2000 lei, perdele de în valoare de 200 lei și una masă de lemn în valoare de 500 lei.
În temeiul art.673/5 alin.2 pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 12.565 lei cu titlu de sultă, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
În conformitate cu prevederile art.316 pr.civ. coroborat cu art.276 pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 1323,55 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs, constând în onorariu parțial de avocat (17).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 100 din 2 oct. 2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că atribuie în favoarea pârâtului și următoarele bunuri: autoturism în valoare de 6.000 lei, calculator în valoare de 2000 lei, pedele din în valoare de 200 lei și una masă din lemn în valoare de 500 lei.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 12.565 lei cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 1323,55 lei, cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
27.02.08/3 EX.
Președinte:Antoaneta Tania CouțiJudecători:Antoaneta Tania Couți, Anca Adriana Pop
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
